84 matches
-
cuplului, văzută în sensul lui André Gide. Bărbatul caută în dragoste unicitatea, absolutul, femeia se mulțumește cu relativul și varietatea. Femeia nu are caracter, ci numai temperament. E, așadar, o incompatibilitate funciară la mijloc și, din această cauză, pasiunea dintre inclementul Andrei Patriciu și frivola Grazia-Maria nu poate să dureze. Două schițe psihologice se observă aici: una este aceea a gelosului metodic, alta este aceea a femeii inconștiente, grațios amorale. A iubi înseamnă pentru Grazia-Maria a exista. Plăcerea prozatorului de a
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
continuat să impună literaturii, și după denunțarea p., o „tematică majoră” (construirea socialismului în industrie, transformarea socialistă a agriculturii, munca pe șantierele socialismului, schimbarea mentalității țăranului mijlocaș, restructurarea morală a intelectualului, lupta pentru pace, împotriva imperialismului etc.) și să vegheze inclement la menținerea creației pe făgașul trasat de „avangarda” clasei muncitoare, la sporirea neîncetată a „purității” ei ideologice comuniste. Principiile orientative formulate îndată după instaurarea „democrației populare” nu și-au pierdut, pe parcursul evoluției istorice, nimic din rigiditatea inițială, dar în aplicarea
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
numește Jean François Revel, Le Mirage linguistique spune ceea ce lumea intelectuală franceză a trecut sub tăcere un timp îndelungat și aruncă o lumină revelatoare asupra comportamentului discreționar al intelectualilor francezi, care au manipulat lingvistica în scopuri precise. Autorul face radiografia inclementă a unei forme de totalitarism științific falimentar, dar și o evaluare a costurilor sale morale. Cartea consemnează despărțirea de structuralismul tinereții și al debutului românesc, fiind scrisă evident din perspectiva unui mediu cultural de adopțiune - cel american -, mai puțin propice
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
și morale, timp de șase ani neîntrerupți, în hrube sordide. Îmi amintește de Prometeu înlănțuit pe crestele munților Caucaz, cu ficatul devorat de ciocul vulturilor.” Alți ipochimeni nu sunt însă iertați de acest mandarin rural, mândru de noblețea lui și inclement cu ceea ce el consideră a fi prostituatele istoriei. Vorbă grea, judecată aspră, melancolia s-a transformat, brusc, într-o stare de spirit iacobină. S-ar potrivi aici un verb folosit din ce în ce mai rar în limba română actuală: a afurisi. P. e
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
oferind Angliei pe unul dintre cei mai redutabili inamici ai ei, propriul său frate. Bradt este făptura măcinată și bântuită, ascunsă în deșert ca într-un mormânt ars de soare. Cush este instrumentul prin care divinitatea își exercită justiția ei inclementă. Umilirea sa de către Bradt hrănește furia războinicilor ce iau cu asalt fortul. Nimic nu poate sta în calea acestei forțe ce amestecă orgoliul războinic cu vocația mesianică. Capturat, Bradt este supus celei mai îngrozitoare torturi : ca într-un infern african
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
războiului. Între Pietro Bronzi și Luciana, logodnica sa, se interpune umbra fratelui, Luca. Dragostea interzisă este mărturisită în decorul stilat și decadent al balului pe care guvernatorul insulei Rhodos îl oferă coloniei sale cosmopolite. Elegant și stoic, Pietro acceptă judecata inclementă a despărțirii. Ofițerului de aviație nu îi mai rămâne decât promisiunea unui câmp de luptă care să însemne sfârșitul. În acest Rhodos ce cunoaște încă eleganța rafinată a păcii, trăind, inerțial, sub semnul unei Europe care a murit, revederea dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
evocă celor din jur chipul unui rățoi, dezertorul este capabil simultan de cele mai abjecte și nobile gesturi. Ambiguitatea sa morală îi oferă lui Cato atributele excentricității. Cato este un inadaptabil, ce caută în zona nedomesticită a Africii împlinirea destinului inclement. Peregrinările lui Cato sunt punctate de împușcături și moarte. Viața este scurtă și violentă în zona de frontieră. Marie, fermiera bură, este salvată de Cato de la moarte după ce frații ei sunt uciși de zuluși. Caravana bură căreia i se alătură
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
instanța solitară a eșecului său și își privatizează sinuciderea. Pentru că resemnarea l-ar aduce în modestia unui destin refuzat, marele bovaric nu va accepta ca soluție a eșecului decât moartea. Prostia ca încremenire în proiect " Puțina judecată" cu care natura inclementă a înzestrat spiritul cuiva nu înseamnă prostie. Determinarea naturală a spiritului nu intră în spațiul libertății, iar ca imbecilitate sau ca puținătate mentală ("oligofrenie") ea nu interesează decât psihologia. Prostia ca încremenire în proiect nu are deci nimic de-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceremonios și ermetic, filozofând între paradox și zâmbet, el e, pe scurt, un modern dezinvolt, un ecumenic cu deschidere spre universal, clamând parcă pentru refacerea omului natural. Apropierea de o poezie ca aceasta cere neapărat inițiere multiplă, pregătire și rafinament. Inclement cu "barzii" care improvizează la o simplă "comandă telefonică"; în dezacord cu unii "autori nu lipsiți de talent și vocație", dar care, din "dorința egotistă a succesului, a prestigiului de moment, nu-și mai pot aminti ei înșiși câte mii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
caietele ocupă în exegeză o poziție marginală. Dar m-a interesat o coborâre în maelstromul ființei cioraniene. Nu ideologia, un accident al ființei, nici imaginea de ansamblu, reductibilă la câteva ipotetice „teze”, ci spectacolul unei ființe care explorează sagace, lucid, inclement, propriul labirint, plasat în miezul unei ciudate logici interioare, iată ce contează cu adevărat. Astfel, descoperi o ființă însetată de viață și de Dumnezeu, care se scaldă în dezamăgire și se salvează prin cultivarea neputinței. Un erou negativ. Laș, violent
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
încețoșeze peisajul oricum aspru al propriei interiorități o interioritate ce își deconspiră de la început slăbiciunile: "uneori, după lungi hăituieli,/ sunt prins, deconspirat, umilit/ nimic nu mă salvează/ nimic nu mai vrea/ să-mi stea aproape/ peste tot mă întâmpină/ ziduri inclemente/ peste tot dau, brusc,/ de mine însumi" (După lungi hăituieli, în Ce mai aștept). De altfel, poezia lui Dorin Popa dă încă de la început senzația unei indisolubile scindări, pe care o captează în forme impetuoase. Din moment ce se construiește, mereu, ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pare a ordona virtuți și păcate, valori și vicii (undeva amintește, direct, "biografia cu păcat și înalt"). În esență însă, individualitatea poetică ce se relevă în Scrisori pe frunze și Altarul de pelin își refuză, programatic, spovedania directă, fatalistă și inclementă. Știe totuși prea bine că Eva postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din infernul cotidian. Între ele, de bună seamă, înnobilarea simplului act
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aparențe, și pentru ele nu e faptă rea care să nu pară inofensivă atâta vreme cât nu e cunoscută de nimeni"). În mod firesc, după ce vălul iluziei și al aparențelor cade, femeia plânge abundent (din milă de sine în primul rând) în fața inclementului ei fiu, și apoi se sinucide (am mai precizat) cu același revolver care provocase moartea soțului. Ciudat e că, în loc să-și salveze mama, Luca îi aprobă decizia (atât de ușor totuși de evitat cu o vorbă bună) și nu-i
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de pildă, secvența întâlnirii concrete a celor doi și sincera strângere de mâini este evocată similar și de Arghezi, într-un dialog cu Vasile Netea, În amintiri și destăinuiri 127, și de Iorga, în ale sale Memorii, cel care, față de inclementul său adversar de mai târziu, a lăsat, prin intermediul Neamului românesc, să-i fie public cunoscute sentimentele pentru "răspopitul" și "cunoscutul croncănitor la cronica galactionului"128). Întrucât acestei relații îi vom consacra un spațiu separat în capitolul "Polemica și discursul polemic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fericire, asemenea personalitate a existat și în România. Este Paul Goma. Iar judecata lui asupra postmodernismului optzecist nu lasă loc de dubii. Goma afirmă răspicat că "avangardismul de refugiu" al postmoderniștilor români nu are nimic a face cu "rezistența". În inclementele sale jurnale, în publicistica lui incendiară, de forță eminesciană, chiar dacă nu are geniul ei artistic, Goma spune, în limbaj nud, adesea crud, că pentru un regim totalitar precum cel din România ceaușistă orice altceva era firesc, numai refugiul în jocurile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
instanța solitară a eșecului său și își privatizează sinuciderea. Pentru că resemnarea l-ar aduce în modestia unui destin refuzat, marele bovaric nu va accepta ca soluție a eșecului decât moartea. Prostia ca încremenire în proiect „Puțina judecată“ cu care natura inclementă a înzestrat spiritul cuiva nu înseamnă prostie. Determinarea naturală a spiritului nu intră în spațiul libertății, iar ca imbecilitate sau ca puținătate mentală („oligofrenie“) ea nu interesează decât psihologia. Prostia ca încremenire în proiect nu are deci nimic de-a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
înjosirii unei lumi, a unui cosmos, a unui univers mirabil, la geneza și aspectul căruia, desigur, n-au avut nicio contribuție. — Ce vrei să spui cu asta, întrebă Vasile Elisav. Nora devea tot mai aprinsă, mai lirică, mai pasională, mai inclementă și mai dură cu inomabila religie a atomisticilor fără Dumnezeu și a dezastrofizicienilor de care pululează, azi, planeta noastră, veseli... ș.a.m.d. Carmen o privea cu admirație. Domnul Vasile Elisav, care, fără să fie un habotnic al cultului scientist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
domniseră excesiv de mult și În forme copleșitoare, zdruncinând binișor bazele și țâțânele nației și ale tradiției sale, tot astfel, cu o asemănătoare „brutalitate a Proniei!”, de pe-o zi pe alta, a pogorât dintr-un cer pe care-l credeam inclement și dispărut, o justiție absolută, aproape de nesuportat!... O „justiție de basm”, i-am spus eu de pe atunci - la sfârșitul lui decembrie mă găseam Încă la Paris! -, una dintre acele teribil de rare, de „improbabile” justiții sociale ce, prin abruptul, ca
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Cezarului ce este al Cezarului și nu ezită să pună la punct detractorii poetului și ai omului. În aceste momente criticul îmbracă armura cavalerului dreptății și devine apărătorul intransigent al artistului ultragiat în lupta de uzură cu unii procurori morali inclemenți de genul lui Gheorghe Grigurcu, altminteri, "critic inteligent și foarte talentat" (p. 127), ori Al. Cistelecan, autorul unui "text dintre cele mai obtuze" ce s-a scris despre Grigore Vieru. În capitolul al II-lea (À rebours), după amintita biografie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
originar, ereditar, ori alternativă inevitabilă? Este foarte greu să negi existența sau să condamni radical și definitiv și astfel de împrejurări. Cine n-a fost ca să folosim și noi o astfel de expresie existențialistă în situație poate fi absolutist și inclement în judecățile sale definitive. Ele nu pot fi decât pur abstracte, total necontextuale. Deci, irelevante, inexacte și chiar false. Din care cauză, evităm pe cât posibil orice controverse pe astfel de teme, aduse în discuție doar prin logica demonstrației. Ele nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în el una din personalitățile proeminente ale poeziei noastre, un spirit generos, care a făcut posibil debutul unor scriitori tineri. Mă întristează atacurile împotriva sa, ignorându-se contextul ideologic de atunci, precum și presiunile enorme exercitate asupra generației lui Doinaș. Tinerii, inclemenții judecători de azi uită că cei mai mulți membri ai Cercului Literar de la Sibiu au fost încarcerați, că acestora li s-a interzis, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, dreptul de a publica. Mi se pare ciudat că cedările și compromisurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
românească actuală în raport cu Europa? Dar în raport cu poezia românească din secolele trecute? Dar în raport cu potențialitatea "duhului" din limba română? Îndurare ori măcar puțintică răbdare, stimabile și stimate Adrian Alui Gheorghe! Astea sunt întrebări pentru un biet recenzent literar? Cu asemenea radicale inclemente, care m-ar pune de îndată într-o situație de incompetență eroică, vreți să începem? Sau poate gândul dvs. (bun, nu zic nu) e să isprăvim chiar înainte de a porni? Nu sunt chiar atât de închipuit și nici atât de sclifosit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și iubeau cu pasiune literatura și artele? Mulți nu vor ezita să răspundă: nimic nu le putea oferi deceniul al șaselea acelor tineri, sub raport cultural, ca și sub alte raporturi. Epoca era abrutizantă, de prăpăd, devastată de cel mai inclement dogmatism din câte au funcționat, după război, în țările comunizate cu forța. Și totuși, cine cunoaște mai de aproape, ca generația mea, acele vremuri știe că lucrurile au stat puțin altfel. Întunericul care se lăsase nu a fost compact în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care se plâng acum, în 2011, de dictatură. Vă rog să le povestiți cum era pe vremea când puteați fi chemată la Cadre pentru că nu citiserăți Scânteia. Eventual, să evocați în câte fraze doriți reputația servi ciului de Cadre, străbunicul inclement și ideologizat al departamentului de Resurse Umane de astăzi. A.R. Iar facem un salt îndărăt, în comunism. Mă ia cu amețeală. În fine. Pentru mine, serviciul de Cadre era un coșmar, deși reprezenta doar o fațetă minoră a dictaturii
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
influență covârșitoare asupra generației următoare, oricât de contestabile ar fi unele din judecățile sale. În majoritatea cazurilor opiniile sale sunt juste total ori parțial, sau se apropie printr-un detaliu de justețe mai mult decât ale altora. Față de critici e inclement ori tranzacțional, cu prozatorii e reticent, poezia, pe care n-o profesează însuși, se bucură de o primire cordială, în marginile temperamentului criticului care preferă grațiosul, micul plastic și are oroare de lirica sublimă, de marele patos, de meditație, deopotrivă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]