141 matches
-
un altfel de răspuns decât cele propuse de nihilism și religie, care au „dezbrăcat” omul de demnitate, reducându-l sau la accident sau la “cerșetorul” grației divine. "Metafizica" este limitată, și Constantin Popa nu încearcă să faca o introspecție în incognoscibil, în Absolut sau Dumnezeu, ci încearcă să înțeleagă cum aceste concepte (pe care chiar dacă nu le putem cunoaște, le putem intui) pot ajuta la eliberarea din lanțurile angoasei prin enunțarea unui scop al existenței. *** Artistul Constantin Popa s-a născut
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
un altfel de raspuns decât cele propuse de nihilism și religie, care au „dezbrăcat” omul de demnitate, reducându-l sau la accident sau la “cerșetorul” gratiei divine. Metafizica este limitată, si Constantin Popa nu încearcă să facă o introspecție în incognoscibil, în Absolut sau Dumnezeu, ci încearcă să înțeleagă cum aceste concepte (pe care chiar dacă nu le putem cunoaște, le putem intui) pot ajuta la eliberarea din lanțurile angoasei prin enunțarea unui scop al existenței. *** Artistul Constantin Popa s-a născut
METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80X60 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341937_a_343266]
-
țipând și, când plecăm, / Lăsăm pe alții țipând în urma noastră. Dar de fiecare dată autoarea își găsește echilibrul sufletesc în însăși minunatele sale versuri, care printr-o inspirație Divină, vin plutind, parcă, de undeva din infinitul făpturii umane, din adâncurile incognoscibile ale materiei cenușii și se revarsă în lumea terestră, ca o eliberare a spiritului de zbuciumul interior al său și de ce nu chiar ca o eliberare a subconștientului. La fel ca valurile mării, la început tumultuoase, sentimentele capătă contur, trăirile
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
să o acomodăm prea mult cu mentalitatea comună, materialistă și bornată, care ne înconjoară. Arta cea mai înaltă este ‘’creată de omul care a cucerit ființa și unitatea’’ (Rene Daumal). Tot de la el citire: ‘’Trebuie să nu vorbesc niciodată despre Incognoscibil pentru că știu că din el proced și că sunt ținut să aduc mărturie’’. Căci poezia reprezintă un grad mai blând și în întregime natural al acestei lărgiri posibile de conștiință: este demonstrația că se poate ajunge acolo spontan și fără
DE LA SUFLET PENTRU UN POET APARTE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372555_a_373884]
-
cuvinte, durerea devine o treaptă către eul transcendental, nemuritor. Poetul tratează poezia cu respect și responsabilitate, aceasta fiind pentru el o adevărată cale spirituală. Chiar dacă inițierea nu a fost deloc ușoară și încercările vieții l-au aruncat, uneori, în abisuri incognoscibile, el a ales să meargă până la capăt. Durerea a fost marele său maestru, frăgezindu-i inima și sufletul, iar dragostea l-a salvat de la aneantizare și i-a transformat viața într-un miracol. Poetul ne mărturisește în acest sens că
DUREREA DIN SPATELE CĂRNII, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374193_a_375522]
-
că da". În mod superficial, am putea crede că "nu", pentru că ceea ce se află dincolo de voal (voalul inconștientului) nu prezintă rezistență și, prin urmare, nu se poate cu adevărat vorbi de "nivel". Ceea ce se află dincolo de voal este, prin definiție, incognoscibil. Dar răspunsul este și "poate că da", în măsura în care descrierea modelului lui Pauli este incompletă. Într-adevăr, pot fi considerate două tipuri de obiecte, radical distincte: obiectele cuantice și obiectele clasice. Noțiunea de "nivel de realitate" este de asemenea implicit prezentă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
citez din nou pe Umberto Eco: "A vorbi despre simpatie și asemănări universale înseamnă a fi refuzat în prealabil principiul non-contradicției. Simpatia universală este efectul unei emanații a lui Dumnezeu în lume, dar la originea emanației se află un Unu incognoscibil, sediu însuși al contradicției. Gîndirea neoplatoniciană creștină va încerca să explice că nu-l putem defini pe Dumnezeu într-un mod univoc din cauza inadecvării limbajului nostru. Gîn-direa hermetică afirmă că, cu cît limbajul nostru este mai ambiguu și polivalent, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lui Lupasco. Acesta ne apare, încă o dată, ca un reformator de gîndire pentru secolul al XXI-lea. 8. DUMNEZEU Dumnezeu ocupă un loc relativ marginal în opera lui Lupasco, care pare stînjenit de un Dumnezeu în același timp cognoscibil și incognoscibil. Lupasco este împărțit între un Dumnezeu stăpîn al universului psihic și un Dumnezeu refugiat în necunoscutul total al afectivității. ORGASMUL LUI DUMNEZEU În Universul psihic există un capitol curios intitulat "Dialectometodologia experienței religioase. Universul psihic și problema științifică a Divinității
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Obiect și Subiect, ci și între diferitele niveluri de realitate a Subiectului și între diferitele niveluri de realitate a Obiectului. Discontinuitatea între diferitele niveluri este compensată prin continuitatea informației purtate de Terțul Ascuns. Lumea este în același timp cognoscibilă și incognoscibilă. Misterul ireductibil al lumii coexistă cu minunile descoperite de rațiune. Ne-cunoscutul pătrunde fiecare por al cunoscutului, dar fără cunoscut, necunoscutul ar fi doar un cuvînt gol. Sursă a Realității, Terțul Ascuns se alimentează din această Realitate, într-o respirație
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
186 libertății nemărginite. Astfel, Enion nu se poate întoarce o dată ce a găsit Păcatul, adică moartea (nemișcarea din concepția lui Böhme), din sufletul tainic al celui iubit, din adîncurile întunecate (Ungrund-ul infinit al lui Böhme, "întunecat" în sensul de necunoscut și incognoscibil pentru creatură) ale lui Tharmas 187. Enion este atrasă în "Seelengrund" al lui Tharmas (termenul german aparține lui Meister Eckhart și este foarte apropiat de ideea unui Ungrund "individual", sufletesc; în sistemul lui M. Eckhart sufletul se identifică total cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Universul evoluează de la minus infinit spre plus infinit, timp în care parcurge o serie de etape, luând aspecte dintre cele mai diverse. Filmul etapei pe care omul o poate cuprinde cu mintea înapoi cuprinde trei scene: I − Universul etapei anterioare incognoscibile, probabil amorf și lipsit de oscilații, face un salt calitativ prin inițierea etapei oscilatorii; II − Oscilațiile creează o polarizare în cele două segmente, material și spiritual, ale Universului; III − Universul creează cele necesare deplasării legice a echilibrului materie−spirit, în favoarea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
doar faptul că procesul de spiritualizare continuă; poate, acel regn urmează abia să ia naștere, ca evoluție a Universului spiritual. De altfel, arată că Eul are trei aspecte; tot atâtea posibile corpuri cauzale, iar planul atmic are încă două plane, incognoscibile omului actual, Avyakta și Purusha. Acest regn exclude încarnarea într’un plan al segmentului material al Universului, corpul cauzal în“carnând”u-se pe planul sufletesc (v. fig. II.16). Adică, ceea ce se afirmă în Bhagavad-gita (4.9): “După părăsirea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
se vorbește despre imposibilitatea cunoașterii sensului exact al cuvintelor quddós, sal"m și nór. Se remarcă faptul, evident, că oricine vorbește despre Dumnezeu folosește un vocabular aplicabil omului, pe care il transpune pentru a exprima o realitate care îi rămâne incognoscibila. Aceleași idei sunt reluate mai concis în lucrarea aceleiași autoare, publicată în 1983: Leș trois voies de l’Unique, coll. „l’Ordinaire”, Desclée de Brouwer. Din cealaltă direcție, a islamului, se constată divergențe doctrinale pe care chiar persoane deschise pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
anterior nașterii unei lumi materiale. Toate aceste lucruri sunt dincolo de limita noastră de Înțelegere, iar dacă am Încerca totuși să ni le explicăm, nu am face, de exemplu, altceva decât să-i dăm atribute umane lui Dumnezeu. și totuși, așa incognoscibile cum sunt, aceste idei despre creația prin cuvânt a lumii materiale de către o ființă primordială au meritul de a ne face să nu ne limităm orizontul cunoașterii doar la un univers pământesc, ci să Încercăm să credem În existența și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un fapt „petrecut”). Don Milani va deveni Don Milani, iar relația sa cu Autoritățile se va răsturna complet. Însă și în perioada maturității acel damf de preot - care se explică, poate, doar prin deosebita calitate a profundului de a fi incognoscibil, aproape a unui inconștient mai adânc decât inconștientul și deci a unei culpe mai grave decât oricare alta și despre care nu se poate vorbi - continuă să emane din figura lui Don Milani. Mă gândesc, de exemplu, la atitudinea sa
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Unu/Dumnezeu/Bine și Diadă/materie/rău transformându-l: nu există opoziție între Dumnezeu și lumea materială, ci tot ceea ce există descinde din Dumnezeu în mod gradual, într-un cerc în care sfârșitul se leagă din nou cu începutul. Dumnezeu, incognoscibil și inefabil, este superior oricărei determinări pe care o putem concepe, inclusiv ființa, esența, gândirea, voința și așa mai departe. Putem spune numai ceea ce nu este Dumnezeu, nu și ceea ce este (teologie negativă sau apofatică). Putem vorbi despre El prin intermediul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dintre Unul/Dumnezeu/Bine și Diadă/materie/rău, transformîndu-l: nu există opoziție între Dumnezeu și lumea materială, ci tot ceea ce există descinde din Dumnezeu în mod gradual, într-un cerc în care sfîrșitul se leagă din nou cu începutul. Dumnezeu, incognoscibil și inefabil, este superior oricărei determinări pe care o putem concepe, inclusiv ființa, esența, gîndirea, voința și așa mai departe. Putem spune numai ceea ce nu este Dumnezeu, nu și ceea ce este (teologie negativă sau apofatică). Putem vorbi despre El prin intermediul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pământ; dosarul de testimonia; ultima tempora (după modelul ultimei secțiuni din Adu. haer.). Planul poemului este următorul: 1) vv. 1‑14: convertirea poetului; 2) vv. 15‑89: descrierea legii; îndemnul la convertire; 3) vv. 90‑130: expunerea doctrinei: despre caracterul incognoscibil al lui Dumnezeu; 4) vv. 131‑148: singurul subiect descriptibil: promissa de futuro; 5) vv. 148‑248: subterfugiile lui Satan; apariția morții; 6) vv. 249‑578: amplă antologie de testimonia; 7) vv. 579‑616: vanitas vanitatum; îndemn la convertire; 8
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apar primele trei mărturii ale fantasticului menționate de Culianu aici, și toate sunt instrumente de cunoaștere și mai ales de realizare 3. Dar, „mai târziu, uitând ce Învățase În Himalaya, așa cum mărturisește undeva, Eliade a elaborat acea teorie a miracolului incognoscibil ce ajungea la un soi de «sincronicitate». În fond, povestirile de isprăvi fantastice rămân aceleași, cu primatul absolut al deplasării În timp („alunecare” a straturilor temporale unul pe altul, discontinuitate a timpului etc.), Însă personajele și atitudinea lor față de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
credință” (Iacov 2, 24). Sursele idolatriei conceptualetc "Sursele idolatriei conceptuale" Prin urmare, „apofatismul personalist” pe care Yannaras îl atribuie Părinților greci presupune, și nu exclude, „apofatismul esențialist” profesat de occidentali. Părinții greci au considerat, fără excepție, că natura Dumnezeirii este incognoscibilă pentru orice facultate de cunoaștere umană, „infinit distanțată”1 de increatul naturii divine. Nici un context existențial nu poate oferi cunoașterea naturii lui Dumnezeu. Faptul că Yannaras deduce din postulatele apofatismului esențialist - adică din recunoașterea imposibilității cunoașterii naturii divine - existența fie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ioan, Petru și Iacob - au văzut-o pe Muntele Tabor (cf. Mt. 17,1-8 ; Mc. 9,2-8 ; Lc. 9,28-36). Ceea ce-l interesează Însă cel mai mult pe Dumitru Stăniloae este teoria „energiilor necreate”. Foarte pe scurt, după Palamas, Dumnezeu incognoscibil și de nepătruns În esența Sa se face cunoscut omului prin „energiile” sau „lucrările” Sale diferite și numeroase. Aceste „energii”, a căror istorie teologică urcă până la Philon din Alexandria, cu toate că-L exprimă În Întregime pe Dumnezeu, nu se confundă cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
că ar fi posibilă cunoașterea lucrului în sine, a ceea ce depășește limitele oricărei experiențe. Multă vreme s-a crezut acest lucru, afirmă Kant, însă la mijloc se află o gravă confuzie. Deși de admis, lucrul în sine este prin definiție incognoscibil.<ref id="65">Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, traducere de Nicolae Bagdasar și Elena Moisuc, Editura Științifică, București, 1969, p. 25.</ref> Nu i se pot aplica în sens cognitiv categoriile intelectului, căci acestea nu au în cazul său un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
65. 66. Să menționez, într-o paranteză, că, deși lucrul în sine nu poate fi cunoscut, noi cunoaștem destule despre acesta chiar prin ceea ce Kant însuși susține. În definitiv, al descrie sumar înseamnă a cunoaște într-o privință elementul său incognoscibil. La fel și atunci când se consideră că există ceva ce nu poate fi perceput. Sau, la limită, când se spune că ceva anume nu poate fi spus. Probabil că numai tăcerea ne poate elibera - într-o măsură totuși indecisă - de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
74 I imagine 15-16, 17, 25-26, 31, 32 (n. 17), 49-50, 72-73, 75, 81, 95-96, 105, 119 (n. 107), 140 (n. 139), 192 ~ străină sensului comun 31, 37, 40, 45-47, 73, 75, 95, 117, 192-194 ~ imposibilă 36-37, 45-46, 81, 192 incognoscibil 79, 162 (n. 159), 166-167 (vezi și „limite ale cunoașterii“) incomprehensibil 10, 19, 32, 150, 157, 163, 191 ~ sau străin sensului (vezi „absurd“) incongruens 49 incongruență (ce suspendă sensul) 48-49, 138-139, 194-195, 196 indiferență ~ a privirii (sau a gândirii) 123-124
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ideea că ar fi posibilă cunoașterea lucrului în sine, a ceea ce depășește limitele oricărei experiențe. Multă vreme sa crezut acest lucru, afirmă Kant, însă la mijloc se află o gravă confuzie. Deși de admis, lucrul în sine este prin definiție incognoscibil.<ref id="65">Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, traducere de Nicolae Bagdasar și Elena Moisuc, Editura Științifică, București, 1969, p. 25.</ref> Nu i se pot aplica în sens cognitiv categoriile intelectului, căci acestea nu au în cazul său un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]