602 matches
-
în acest loc cu o abordare a situației prin prisma convingerilor pe care nu le abandonează sub niciun fel de presiune. -Domnule inginer, ai fost chemat aici pentru a ne spune de ce stărui cu îndărătnicie într-o atitudine care ne incomodează ? zice mister "Perfect", fără a neglijă aparatul-telefon, de parcă ar citi cu glas tare ce scrie pe ecranul lui. -De ce vă incomodează ? răspunde inginerul tot cu o întrebare și își planifică pașii peste plăcile de granit într-un desen doar
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378121_a_379450]
-
inginer, ai fost chemat aici pentru a ne spune de ce stărui cu îndărătnicie într-o atitudine care ne incomodează ? zice mister "Perfect", fără a neglijă aparatul-telefon, de parcă ar citi cu glas tare ce scrie pe ecranul lui. -De ce vă incomodează ? răspunde inginerul tot cu o întrebare și își planifică pașii peste plăcile de granit într-un desen doar de el știut. După care se instalează liniștea, probabil pentru că un buton de la telefon nu răspunde corespunzător. Într-o disputa în care
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378121_a_379450]
-
repaus, în timp ce colegii lui învârteau strungurile și obțineau piese. Și cum moțăia el cu capul fugind ușor când în stânga, când în dreapta...o rază de soare începe a se juca peste ochii lui. Era...și nu era. Două-trei secunde dura alternanta. Incomodat de rază jucăușa s-a ridicat în picioare și a privit paralel cu ea. Rază de lumină, care-i tulbură moțăiala, trecea prin cabina macaragistei, unde trebuia să fie nevastă-sa, si ieșea prin acoperișul de sticlă spre soare în
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
a da impresia unei curiozități jignitoare în a afla ce picta omul. Se opri deci în spatele șevaletului zicând: -Iertare pentru deranj. M-am oprit în umbra bătrânului nuc spre a admira splendida imagine a naturii fără să observ că vă incomodez. -Și ce este cu remarca făcută? Sper că nu vă caracterizează. -Nicidecum. Sunt perfect de acord cu filosofia enunțată cu această ocazie. Nu vă supărați, dar cu ce vă ocupați în timpul liber? M-au uimit termenii exprimați. Întrebarea a provocat
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
și astăzi, de aceea, nu am rezistat tentației de a relua interviul cu Poeta? - Stimată doamna Ana Blandiana, noi, iubitorii poeziei Domniei Voastre, de la o vreme avem o mare nedumerire? Ce se mai întâmplă cu Motanul Arpagic? Este astăzi Arpagic incomodat de trecutul său? - Dragul meu Motănel Arpagic este în plină revenire. Nu peste mult timp, la Editura Humanitas, va apărea un nou volum care reia „aventurile” lui Arpagic. Se numește - „Reîntoarcerea lui Arpagic”. O parte conține poemele cu celebrul Motănel
Lumina trebuie să pornească din noi [Corola-blog/BlogPost/93605_a_94897]
-
nefastă pentru Poet și pentru literatura română, și nu cea de 15 iunie 1889, când acesta a trecut în eternitate. Și tot Domnia sa răspunde cu argumente și citate din carte, devoalând cabala conjugată a forțelor pe care Eminescu le-a incomodat prin patriotismul și tăișul penei sale, de la imperii și cancelarii străine, la personalități politice dâmbovițene. Și a neprietenilor, unii chiar dintre confrați, suficient de inteligenți pentru a înțelege că geniul nu poate fi întinat de invidie și destul de perfizi pentru
SUB SEMNUL LUI EMINESCU, ZIARISTUL [Corola-blog/BlogPost/93669_a_94961]
-
mulți evrei și, când a ieșit din închisoare, underground-ul evreiesc s-a mobilizat și le-a creat lui și mamei mele o identitate falsă, pentru a putea fugi din țară. Eu aveam trei ani și jumătate și eram, evident, destul de incomodă ș...ț Am fost luată ulterior de către secretarul legației elvețiene, un domn pe care îl chema Armando Gropeti și avea și el copii. Am fost sedată, ca să nu vorbesc românește și m-a scos din țară ca și cum aș fi fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
de ordine. Fiecare călător poate să ia cu el în vagon, gratuit, bagaje de mână (ușor de manipulat și bine ambalate) în greutate de maximum 30 kg. Nu pot fi introduse în bagaje: obiectele de natură să stânjenească sau să incomodeze pe ceilalți călători ori să le cauzeze pagube; materiile sau obiectele excluse de la transportul de bagaje sau interzise prin acte normative; animale, păsări, reptile, pești și insecte vii, decât în anumite cazuri, care se stabilesc prin norme. Bagajele care depășesc
Agenda2006-21-06-general4 () [Corola-journal/Journalistic/284979_a_286308]
-
care mă apucă de câte ori sunt nevoită să rămân într-un loc. Mai ales că n-am mai fost la baie de pe la prânz. Mă întreb cu voce tare: „Ce mă fac?“ Ideea care-mi vine nu e rea, deși puțin cam incomodă pentru o femeie. Îmi dau jos și a doua cizmă. Scot sticla din geantă. Rup poleiala, scot colivia de sârmă și desfac cu mare atenție dopul de plută. Pâââccc! Liftul se umple de un par fum plă cut, îmbătător. Duc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ajung în casă îmi aprind o țigară. Râd în continuare. Ca un nebun. Mă uit la telefon. Lasă, o sun mai încolo. George Mihalcea Helanca roșie E martie și e încă frig. Am geaca de iarnă pe mine și mă incomodează când joc șotron. O dau jos. Oricum m-am încălzit. Piatra pe trei, sar într-un picior. Unu, doi, trei și pac, în două picioare. Șase. Două picioare din nou. Mă întorc și sar perfect. Pac! Pac! Pac! Iau piatra
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
adevăr. Hârtia reprezintă "probă" Împotriva acuzatului, pe când adevărul nu poate reprezenta "proba", prin simplul motiv că nu poate fi demonstrat "cu acte". Mare este "grădina justiției" Doamne! Și uite așa mai avem unul de care am scăpat. Ne-ar fi incomodat și mai bine scăpăm "legal" de el. Și uite așa, la nesfârșit, exemplele curg râu, iar oamenii "de bine" și "din Înalta societate" privesc cu oprobiu și judecă aspru tânăra generație, debusolată În proporție de peste 80%. Și nu-mi iese
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-n beznă imaginile despuiate de degetele oarbe și pârjolitoare ale reflectorului. Gata! Acum! își spuse. Se agăță fulgerător de cizmele santinelei, trăgându-le-n jos, peste capul lui, ca și cum ar fi icnit să zvârle din spate un sac ce-l incomoda. Muzicuța căzu lovindu-l peste ureche cu tăișul ei ca de piatră, și-n clipa aceea, simțind vâjâitul corpului lunecând prin aer, avu impresia că țipătul de groază care se auzi era al lui, scos din el, din măruntaiele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ajuta. Este adevărat că și aici trebuie să păstrezi echilibrul, pentru că sunt oameni care nu vor să fie ajutați, refuză, pur și simplu, orice ai vrea să le dai: un sfat, un ajutor, o vorbă. Dacă insiști, observi că-i incomodezi, îi iriți și atunci trebuie să realizezi că dacă acel personaj refuză tot ce e bun înseamnă că trebuie să te retragi, pentru că el are forul lui care dispune de el, mai pe românește, “nu-i este dat”. Am trăit
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
13. Leonida urcă în patul de jos, Efimița e deja în cel de sus. Se pregătesc îndelung pentru somn, foindu-se și ațezînd la îndemîna diverse obiecte. Leonida mai ales pune sub pernă pistolul, pune capul pe el, pistolul îl incomodează, schimbă poziția lui, a pernei, etc. Cînd totul e gata, se pare că vor adormi Efimița coboară brusc, micșorează lumina lămpii și apoi revine în poziția inițială. Cei doi adorm, sforăie. Grupul de agitație trece de cîteva ori prin scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
viața e frumoasă, forever young I want to be, forever young, I want to be forever young, do you really want to live forever, forever and ever... Continuă să fredoneze celebra melodie și se așeză mai bine în scaun. Îl incomoda centura de siguranță, dar o accepta fără să facă nazuri, atâtea tragedii automobilistice ar putea fi evitate dacă șoferii ar conștientiza importanța acestui accesoriu vital, minimalizat constant de niște demenți care ajung, inevitabil, la morgă, cu un bilet legat de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
disperată din cauza sânilor mari pe care-i are și a decis să-și facă o operație de micșorare. Este vorba de Anca Badiu care nu mai suporta sânii mari pe care-i are. “Am sâni mari, foarte mari și mă incomodează. Chiar sunt disperată. Nu e bine să ai sânii atât de mari. Am probleme cu coloana vertebrală din cauza lor, ca sunt prea grei, nu pot face sport, nu pot alerga cum trebuie, în plus, sunt și mică de statura și
O vedetă din România șochează! Își taie sânii pentru că sunt prea mari by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72186_a_73511]
-
ulterior în bagajele sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu pasul. Sau cu versul. Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i publică versurile în "Cronica" ieșeană, Mihai Ursachi strigă după
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
ulterior în bagajele sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu pasul. Sau cu versul. Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i publică versurile în "Cronica" ieșeană, Mihai Ursachi strigă după
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
să fie deopotrivă temut și repudiat în poezia ultimilor ani nu e, așa cum se induce adesea, o eventuală carență de autenticitate, ci mai degrabă accesul tot mai dificil la ficțiunea din spatele rândurilor. Așadar, nu atât excesul teoretic și narcisiac ne incomodează, nu impresia continuă de palimpsest ne face sceptici, cât senzația fără cale de întoarcere că scrisul poate deveni atât de autonom încât să nu mai poată fi, în ultimă instanță, repovestit. Sincer și sociologic vorbind, putem admite, prin analogie, că
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
inextricabil pentru intelectualul român de azi și dintotdeauna. Ei bine, această carte ne împărtășește speranța că, lecturînd-o, noua muzică poate fi reintegrată metabolismului nostru cel de toate zilele. Nu de alta, dar chiar dacă nu ne doare și nici măcar nu ne incomodează, carența de muzică savantă poate fi la un moment dat mai primejdioasă decît, să zicem, cea de calciu ori magneziu. Să reflectăm, deci, și să observăm reflexele marii muzici în compania elevată a lui Ștefan Niculescu.
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
sărac...". Accente interesante pot fi întâlnite și la Ion Th. Ilea (în "Mărturisirile unui anonim", Ed. Cartea Românească f.a.) care a spus că Mircea Damian: "Avea o mândrie care era înțeleasă greșit și o fermitate în atitudini și acțiune care incomoda. De aceea a avut dușmani, dar tot de aceea a avut și prieteni. Mă socotesc printre aceștia din urmă și dovada prieteniei lui am avut-o în multe împrejurări". Alții, puternicii zilei, n-aveau, însă, motive să-l aprecieze și
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
într-o suită sugestivă de nume ce-și rostesc pe rînd opiniile pe marginea romanului cărtărescian. Prea pățit ca să adopte fățiș o poziție tranșantă, criticul alege să-și spună părerea cu ajutorul unor interogații, lăsate în suspensie, pe seama cărții: "Ea șochează, incomodează și agasează din multe puncte de vedere. Aparține unui - definitiv - poet, as al ingineriilor textuale postmoderne, dar înzestrat cu temperament și structură romantică. Poate fi, de pildă, pusă în ecuație cu alte cîteva proze fluviale sau chiar trilogii din panoplia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
întoarce la scris. Din păcate, am descoperit că, în timp ce eu aveam idei, ceilalți aveau interese. Am descoperit că aureola dată cu împrumut își pierde din strălucire, iar faptul că nu aveam nici un fel de ambiții personale mă făcea nu numai incomodă, ci și suspectă. Am descoperit, târziu și cu tristețe, că numai ceea ce faci cu mâna ta este făcut, restul este manipulare. Dar mai gravă decât greșeala (care dovedește că în anumite condiții altruismul nu-i decât o formă de prostie
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
răsucește mereu, ingenios, frazele: atât de ingenios, încât lectura devine obositoare. El nu pare să facă distincție între etapa preliminariilor, cea a deschiderii cadrului, a expunerii, argumentației și concluziilor. Toate vin deodată, iar frazele, ca și fazele, ajung să se incomodeze una pe alta. Acumularea este, practic, imposibilă, fiindcă "exploziile" apar la tot pasul, și de la bun început. Gradația și tensionarea textului critic sunt sacrificate pentru efecte de moment și "senzații de hârtie", fabricate; astfel că, la finalul "liric" al majorității
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
tratate, faptul că lucrăm noi înșine cu o imagine bine conturată asupra acelorași împrejurări, ne intrigă și ne susține interesul pentru punctul de vedere al celuilalt. Propunerea pe care ne-o face Ciprian Beniamin Benea în cartea sa este una incomoda. Să decopertezi muntele de moloz ideologic ce acoperă istoria recentă a relațiilor politice ale României cu vecinii săi și cu mării actori internaționali implicați în destinul ei este o sarcină de magnitudinea muncilor herculiene. Pentru a tentă, autorul dezvolta demersul
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]