359 matches
-
se iviră atâtea complicații. În fiecare zi, o durere și un chin nou, în fiecare zi încă o suferință și încă o disperare, toate luptând împotriva unui trup istovit ce nu mai avea în el decât o forță de rezistență incomprehensibilă, era tocmai dezechilibrul de forțe care creează situații hilariante. Când mi se puse extenzia și începu și ea să doară, îmi veni să râd189; sau o alta: ,,Era o materie nouă a realității din care se clădise acum orașul și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să înlăture secretul. Portretul gazdei, bătrân cu tâmplele argintii, cu vocea sa răgușită și imperioasă, cu chipul său ridat, nobil și sălbatic totodată, cu ochii sumbri și adânci sub gene dese, privirea mândră și neagră, ascunzând o obscură ferocitate, aceeași incomprehensibilă rătăcire ca și câinii, ne aduce aminte de unele personaje ale lui E. T. Hoffmann ale cărui povești nocturne Landolfi le cunoștea bine. Aceeași animalitate ("Semăna cu acele pisici care, ca să nu-și piardă din ochi prada sau dușmanul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
râde și cântă, bătând din palme pentru a-l distra pe nepoțel, ceea ce constituia o gălăgie smintită, monotonă, neîntreruptă și care reîncepea mereu cu și mai multă putere"505 îl smulge pe Kafka din somnul de dimineață. În fața acestui tumult incomprehensibil ("dansurile negrilor mi se păreau mai inteligibile"), acest mod de a face tărăboi nesocotindu-l pe celălalt, fiecare strigăt are efectul unui pumn primit în ochi. Camera este fără îndoială un refugiu, spațiul unei replieri. În timpul vizitelor care nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
atât încât găsește o vizuină, cabina fochistului. O asemenea regresie, motivată de presentimentul dificultăților inevitabile care îl așteaptă, este explicată de teama resimțită în fața noului, în fața necunoscutului. Naratorul vorbește de acești emigranți care fac eforturi zadarnice pentru a "descifra prospecte incomprehensibile". Această incomprehensibilitate nu se datorează doar limbii engleze, pe care Karl o va asimila, de altfel, destul de repede și care nu pune deloc probleme de comunicare. Adevărata problemă de comunicare rezidă în limbajul însuși, în limba ca atare - ceea ce va
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o va asimila, de altfel, destul de repede și care nu pune deloc probleme de comunicare. Adevărata problemă de comunicare rezidă în limbajul însuși, în limba ca atare - ceea ce va fi o temă constantă în operă, în faptul că textul este incomprehensibil, că sensul este dat ca ceea ce se sustrage deja. Astfel Karl a fost obsedat, în tot timpul traversării de grija de a evita să nu-i fie subtilizată valiza. El va face astfel încât să nu doarmă cinci nopți decât când
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mașini le ignoră funcționarea reală. Nu are decât o viziune exterioară a funcționării acesteia și curiozitatea sa rămâne nesatisfăcută. I-ar place să intre în sala de mașini a ascensoarelor, dar este condamnat la imagini fragmentare. Legea mecanică îi rămâne incomprehensibilă. Descoperire Americii este pentru Karl descoperirea unei ordini riguroase, cea maniheismului industrial care este și luare la cunoștință a repetiției și a reproducerii în era industrială (prin hublouri el descoperă arhitectura cu mii de ferestre, care îi dezvăluie legea seriilor
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Spion fără rădăcini Numeroase analogii ar putea fi semnalate între parcursul lui Karl Rossmann și cel al lui K. în acest traseu ai imigrației care suscită un imaginar al reînceperii și al unei noi origini grevate pe descoperirea unei alterități incomprehensibile în care diferența generează repetiția și descumpănirea. Absența înrădăcinării este trăită ca o experiență traumatică și o criză de identitate. Primele dificultăți sunt de ordin material. Dacă Rossmann se lovea de legile imigrării, K. Abordează spațiul necunoscut în deplină ilegalitate
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Trage-l din pat!" Pietro Citati are dreptate să noteze că în Castelul Kafka este mai politeist decât în Procesul. Există o multitudine de creaturi divine cu grade diferite, o ierarhie complicată și la vârful ei ființa absolută, invizibilă, inaccesibilă, incomprehensibilă, imposibil de reprezentat, care a luat numele de Westwest, însemnând soarele la extremul său declin, zeu crepuscular care a renunțat la fulger și la tunet. E în Olimpul Castelului, un Jupiter retras, care nu prezidează nici o adunare, care și-a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o expresie a criticului Nicolae Manolescu) personajele găsesc (sau cred că găsesc) "un înțeles al semnelor". Într-un articol intitulat chiar Desenul din covor 62, criticul dezbătea această metaforă din romanul scriitorului american Thornton Wilder, Ziua a opta: viața omului, incomprehensibilă, absurdă se aseamănă cu dosul covorului, partea cu fire și noduri este singura accesibilă cunoașterii umane; fața covorului, "cu desenul ei clar, geometric este rezervată ochiului înțelept al lui Dumnezeu". Omul cunoaște fața covorului doar în momentul morții, moment în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
spus: dacă ar fi adevărat, dacă Ivan, așa cum este el, paralizat, aproape mut, trăgând să moară într-o margine de drum, dacă Ivan ne poate mântui cu adevărat, atunci ascunde un mister impenetrabil și cutremurător, căci, într-un anumit fel, incomprehensibil minții mele, el prezintă, sau exprimă, pe Dumnezeul necunoscut, agnostos theos, de care vorbea Sfântul Pavel. Dar dacă a fost sau nu a fost așa, nu voi ști niciodată. Pentru că niciodată nu voi putea fi sigur că binecuvântarea sau dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să ne lăsăm în voia Lui, chiar dacă El nu corespunde nici uneia din categoriile noastre raționale". Pentru ca nici o confuzie să nu mai fie cu putință, filosoful rus insinuează chiar că acest Dumnezeu este poate plin de ură și vrednic de ură, incomprehensibil și contradictoriu, dar că el își afirmă cu atât mai mult puterea cu cât chipul Lui este mai hâd. Măreția Sa stă tocmai în inconsecvența sa. Dovada existenței sale este tocmai inumanitatea Sa. Trebuie să facem saltul în El și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
conflict cu speranțele noastre elementare, dacă simțim că absurdul pretinde, pentru a exista, refuzul nostru de a consimți, vedem atunci că la Șestov el și-a pierdut adevăratul chip, caracterul său omenesc și relativ, spre a intra într-o eternitate incomprehensibilă și totodată satisfăcătoare. Dacă absurdul există, el nu poate exista decât într-un univers al omului. Din clipa în care noțiunea de absurd se transformă într-o trambulină pentru eternitate, ea nu mai are nici un raport cu luciditatea umană. Absurdul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
este de prisos. Nu există în acest caz certitudine logică. Nu există nici o probabilitate experimentală. Tot ceea ce pot spune este că, într-adevăr, aceasta depășește măsura mea. Nu conchid printr-o negație, dar nici nu vreau să întemeiez ceva pe incomprehensibil. Vreau să știu dacă pot trăi cu ceea ce știu și numai cu aceasta. Mi se mai spune și că inteligența trebuie, în cazul de față, să-și sacrifice orgoliul, iar rațiunea să îngenuncheze. Dar dacă recunosc limitele rațiunii, nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
doar în ea se poate realiza trezirea. Inteligența este "capacitatea de a citi și printre rândurile cărții Naturii și printre rândurile ființei interioare. În absența punților dintre ființe și lucruri, cuceririle tehnico-științifice nu servesc decât la sporirea unei complexități din ce în ce mai incomprehensibile. Unitatea omului cu sine (nașterea de sine ca ființă integrată) e posibilă prin dezvoltarea acestui nou tip de inteligență. Omul care realizează în sine echilibrul între planul mental, emoțional și instinctual poate renaște (ontologic) ca o ființă integrată, această integrare
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de palpabilă. Ce s-ar fi întâmplat în sala tribunalului din Roma dacă, străluminat de-o inspirație rarisimă, avocatul italian al apărării s-ar fi ridicat, sigur pe el, și-ar fi rostit cu glasul lui Giordano Bruno un adevăr incomprehensibil epocii lui: "Onorată instanță, avem de-a face cu recidiva unui hoț de depărtare"? Totuși, absolut nimic nu justifica ipoteza că ar fi fost vorba de un același act repetat, afară de-al său modus operandi, asupra căruia avocatul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sticla este un mister supranatural, pe care nu l-au întâlnit niciodată în natură; ele nu au avut nici o experiență cu o atmosferă atât de brusc impenetrabilă; și cu atât mai mare le este inteligența, cu atât mai inadmisibil, mai incomprehensibil le va apare acest obstacol ciudat: În acest timp muștele, mai prostănace, lipsite de logică și indiferente față de enigma cristalului, nedând atenție chemării luminii, zboară aiurea, încoace și încolo, întâlnind marea șansă, care deseori apare în ceea ce este simplu, și
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Brumaru: „În contrast cu unii, nu puțini, poeți înșurubați în propria lor crispare, din care nu mai pot ieși, Versurile lui Emil Brumaru oferă un reconfortant exemplu prin claritatea clasică a prozodiei, prin destinderea visătoare a atitudinii, prin familiaritatea obiectelor. Față de atâtea incomprehensibile nevroze metafizice și ambițioase zboruri prin abstracțiuni, ce odihnitor cresc aluaturile grele în poezia lui Emil Brumaru și susură ceainicele care distilează «Ceaiuri scăzute până la esența / Trandafirie-a lucrului în sine!»” În Tânărul Dostoievski, Pe urmele lui Don Quijote, Dicționarul personajelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
silent deep" (E: 52). Concomitent, se evidențiază tropii ce evocă sângele: "red Orc", "red eyes" (E: 51), "wrists of fire" și conflictul: "struggling womb", "struggling afflictions" (E: 52). Toate aceste elemente textuale simbolizează percepția primară, care reda realitatea în termeni incomprehensibili, daca nu de-a dreptul absurzi. Este nevoie, sugerează versurile, de o perspectivă mai subtilă pentru că actele de violență aparent gratuită să capete sens. Aserțiunea lui David Fuller, conform căreia "America prezintă, într-un fel mai tipic decât o face
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
privind cunoașterea științifică (teorema incompletitudinii sistemelor formale și teorema imposibilității demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși). Rezultă că în față complexității Universului, aparatul cerebral uman nu poate depăși o anumită limită dincolo de care rămâne un domeniu necunoscut (inaccesibil, incomprehensibil). Trebuie să subliniem că mai există un aspect limitativ în gândirea umană. În cursul desfășurării unui raționament se realizează un număr uriaș de pași, de alegeri, de operații elementare, ce trebuie efectuate. Allen Newell a invocat teorema British Museum, potrivit
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
și mai mult neîncrederea în posibilitatea comuniunii sufletești comuniune care, pentru el, ajunge să fie în primul rând comunicare verbală! Pe Mab o iubise fără să vrea și fără să-i înțeleagă sufletul, discursul femeii părându-i-se mereu prolix, incomprehensibil. Sau, oricum, nefamiliar. De aici suferința, drama lipsei de comunicare, revelată postum: "Suntem niște pelerini într-o ceață eternă în care nu ni se disting decât gesturile. Sufletele sunt învăluite în umbră. Ne atragem, ne pipăim nu ne putem înțelege
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ochilor cu lumina, corpul dispare (YS III.20). Aceasta e explicația pe care o dă Patañjali disparițiilor și aparițiilor yoghinilor” (1962), și totodată explicația teoretică pe care Eliade o oferă dispariției și reapariției lui Zerlendi, care, cum adaugă el destul de incomprehensibil citindu-i jurnalul, „iese din lumină”. Iar prima oară când fusese atras de explicație și tradusese comentariul lui V³caspati Miïra era În teza din 19322, probabil Însă deja din India... Agarttha, Ïambhalatc "Agarttha, Ïambhala" „Curând vor urma alte asemenea descoperiri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
perspectiva infinitului și a morții. Astfel, există un singur Adevăr, secundum fidem, cel secundum rationem fiind iluzoriu. Dacă comprehensiunea ar fi o cunoaștere identică cu cognoscibilitatea obiectului cunoscut, atunci nu numai esența divină, dar chiar și substanțele create ar fi incomprehensibile pentru noi. Comprehensiunea se raportează numai la extensia lucrului cunoscut; acest fapt permite menținerea unei identități perfecte între obiectul comprehensiunii infinite a lui Dumnezeu și cunoașterea finală a celor aleși. Textele patristice care par a nega posibilitatea cunoașterii divine trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
această amintire și, dat fiind faptul că în ebraică acest termen are o conotație pozitivă, ea își cere scuze imediat: „așa-numita experiență”, se corectează imediat, specificând că nu a fost o amintire plăcută. Moartea surorii prilejuiește apariția unor fenomene incomprehensibile în casa Sarei. Brusc, casa s-a umplut de zarvă, oameni ciudați veneau și plecau, stăteau pe podea; o experiență amenințătoare pentru un copil, atunci când acestuia nu i se dă nici o explicație. Rutinele normale ale familiei sunt întrerupte. Nici un adult
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
temei, subliniază unicitatea fiecărei opere literare, ar însemna că împingem concepția despre individualitatea operei literare atât de departe, încât fiecare operă literară să rămână complet izolată de tradiție și să devină, în cele din urmă în comuni ca bilă și incomprehensibilă. Admițând că trebuie să începem cu analiza unor opere literare individuale, nu putem nega totuși că trebuie să existe unele legături, unele asemănări, unele elemente comune sau factori comuni care să apropie două sau mai multe opere literare date, creând
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul barbar se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză pe oricine nu-i de-al lor. Departe de imaginea simplificată și excesiv de optimistă a unui grec cosmopolit, cetățean al lumii, tolerant, democrat - democrația greacă cuprinde mai puțin de o zecime din populație: cetățeni (cu excepția femeilor), străini, venetici
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]