68 matches
-
nu acordul, nehotărârea, nu decizia, singularitatea și incomensurabilitatea, nu existența sau căutarea unui punct comun” (Bouveresse, 1984, p. 128). Ar trebui deci să renunțăm la rezolvarea unor probleme sub pretextul că ele ar genera aporii sau paradoxuri. Aceste filosofii ale incomunicabilității se află la antipozii celor care caută să Înrădăcineze universalismul etic În comunicarea discursivă. Comunitatea comunicării ideale dorită de Jürgen Habermas se bazează pe rațiune, aceasta nefiind confundată cu pervertirea sa instrumentală. Chestiunea urgentă În democrație fiind cea a fundamentării
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
umană egală membrilor tuturor grupurilor deoarece neagă originea comună a oamenilor (ar putea fi numit heterofil, datorită pasiunii sale declarate pentru diferențe). Rasismul diferențialist se exprimă, În forma sa dură, prin intoleranță rasială, iar În forma sa blândă, prin teza incomunicabilității radicale a culturilor. Trebuie, de asemenea, să nu confundăm rasismul de exploatare (ilustrat de colonialismul european sau de sistemul sclavagist modern), deci un rasism ideologic a cărui principală funcție este aceea de a legitima un proces de exploatare-dominare (Williams, 1965
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
societăților umane»ț rezultă În mare parte din dorința fiecărei culturi de a se opune celor care o Înconjoară, de a se distinge de ele, Într-un cuvânt, de a fi ea Însăși” (ibidem). Ceea ce permite justificarea unei forme de „incomunicabilitate relativă” și ridicarea la rang de normă a existenței „unei anumite impermeabilități” (ibidem). Dacă o cultură nu există și nu persistă decât cu condiția ca reprezentanții săi să privilegieze anumite trăsături, față de care Își manifestă „fidelitatea”, Înseamnă că ne este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
I și confundate cu datele brute. E un univers cacofonic, o interminabilă agonie de spirale, o nebunie mută a denigrării realului. O apocalipsă mediatică. Tautismul este construit prin contracția a doi termeni: autism și tautologie. Autismul este boala auto-închiderii, a incomunicabilității, a izolării într-o lume proprie, fără dorința de a evada sau a o împărtăși altcuiva. Tautologia este "orice propunere identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același subiect". Tautismul este un autism tautologic. Aici comunicarea nu mai
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
frumos și arta sa discerne valențe mai puțin cunoscute, descoperă punți noi care îl leagă de tendințele viitoare ale poeziei. Substanța sensibilității poetice moderne se prefigurează în contururi semnificative la acest remarcabil înaintaș:reveria neliniștită, meditația existențială despre singurătatea și incomunicabilitatea omului modern, trăirea momentelor istorice de criză spirituală și încercarea de a le rezolva în artă, întoarcerea către mitul elen, valorizându-i vitalitatea în sensul marilor întrebări, mereu actuale, despre condiția umană. Poetul gânditor se apropie de actul poetic cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sprijinul statului însuși într-o perspectivă patriotică. Se înțelege că în trezirea conștiinței patriotice în contextul menționat mai sus identificăm un aspect fundamental diferit de ideea patriotismului național al secolelor XIX-XX. Fragmentate în caste, urmînd mai curînd un pricipiu al incomunicabilității, ansamblurile sociale ale Evului Mediu sau ale vechiului regim au ignorat total omogenitatea culturală a societăților industriale. Acestea făceau parte din state monarhice a căror logică politică nu necesita deloc mobilizarea popoarelor. Acestea puteau rămîne acolo unde se aflau, fără ca
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
text pe cale de a se face, ca și cum procesul creator cu ezitările, cu reluările sale s-ar substitui el însuși poemului a cărui variantă finală, definitivă, lipsește, rămânând așadar necunoscută. Repetițiile acestea obsedante au și menirea de a lăsa impresia de incomunicabilitate, deoarece cu cât o frază revine mai des, cu atât ea pare mai golită de semnificație ca și cum prin reluarea ei i s-ar șterge, i s-ar distruge sensul comun, nemairămânând decât o formă goală. Scriitura aceasta refuză să-și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Deslauriers și pasiunea pentru logică. Pasivitatea acestor personaje fără voința acțiunii, capabile doar să-și viseze viața, este deosebit de evidentă când vine vorba de femei. Personajul flaubertian apare izolat de lume și deziluzionat. Personajul lui Maupassant este caracterizate prin aceeași "incomunicabilitate" [Roy-Reverzy, 1998, p.96]. Dar adevărată ruptură de eroul tradițional se produce în perioada decadenta, în românul lui Huysmans A rebours (1884), în care autorul refuză să reprezinte un personaj ce ar înfrunta societatea, chiar și cu prețul eșecului. El
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de mai sus ar putea fi un fragment de proză fantastică, o pastișă după un autor cunoscut, descriind o realitate poetică. Sau poate fi încercarea de configurare a identității duble care mă sfâșie în clipele - lungi și pline de tensiunea incomunicabilității dintre inima și sufletul meu - de maximă apăsare a ceea ce un filosof definea drept „teroarea existenței“. Îmi spun că totul e o iluzie, că zeița Maya îmi joacă feste sub înfățișare feminină, că realul e aici, la un buton distanță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
și mai profundă decât Occidentul tehnologic. Maitreyi (1933) este romanul experienței sale indiene; poate fi considerat În egală măsură un roman de dragoste și un roman filozofic, pe tema psihologiei raporturilor dintre un bărbat și o femeie, dar și a incomunicabilității dintre civilizații. În continuare, Eliade s-a Împărțit Între opera sa literară (parte „realistă“, parte fantastică) și cercetările de mitologie și de istorie a religiilor. El vede În gândirea mitică o dimensiune fundamentală a condiției umane; mitul nu Înseamnă neadevăr
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
arareori reușesc, acești strămutați rămân anexați în continuare la viața literară românească, singura lor supapă. Sunt tentat să-ți dau dreptate, e vorba de un complex al nostru, pe care cum să-l numim, complexul de enclavă, de neadaptare, de incomunicabilitate, de izolare, sau, pur și simplu, complexul de inferioritate? Dacă e real pentru generațiile noastre, să nădăjduim că măcar noile generații de scriitori vor ști să iasă din el. Oricum, în ultima vreme, apare un alt fenomen, negativ, ca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că oțios. Ce să zic, pe scurt? Cât de specific naționale, cât de universale sunt plăsmuirile artei? Am toate motivele să consider că un francez îl citește pe Tolstoi, un german pe Proust, un sud-american pe Kafka, fără impresia unei incomunicabilități cu motivație etnică, deși marilor culturi ale lumii li se pot atribui profiluri în linii generale distinctive: raționalismul francezilor, metafizica germanilor, misticismul slavilor, contemplativitatea orientalilor etc. Ce-am putea nădăjdui noi, românii? Să fim cunoscuți peste graniță nu neapărat printr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și legile protectoare române au asigurat existența și prosperitatea grupurilor etnice, lingvistice sau religioase aflate de sute de ani În spațiul majoritar. Trebuie Însă să observăm că tezele rasiste substituie noțiunea de rasă cu cea de ierarhie a culturilor de „incomunicabilitate” cu aceeași finalitate segregaționistă. O ilustrare a unei astfel de orientare o sesizăm În discursurile care susțin că „Transilvania și-ar fi creat un suflet propriu, un specific anume”. De aici ideea autonomiei regionale. Sunt alte cuvinte ale iredentismului și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
a valorilor culturale japoneze și de dialogul cultural româno-nipon. Îngrijește volumul postum de versuri de tinerețe Argotice ale lui Nichita Stănescu (1992). Dialog despre eroare și Schițe bucureștene (1975) grupează proze scurte, investigând universul vieții cotidiene contemporane, din diverse medii. Incomunicabilitatea, nostalgia, însingurarea, neliniștile difuze, povara existenței zilnice definesc crâmpeie de biografii comune sau „scene de gen” construite în perspectiva psihologiei comportamentiste. Narațiunea este adesea diluată de un descriptivism amintind de „școala privirii” și de Noul Roman, de notații introspective sau
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
Forța presiunii de reducere a disonanței este în funcție de magnitudinea disonanței existente 2. Aceste ipoteze cu căutat timbru pozitivist-fizicalist nu trebuie să ne păcălească. Festinger nu credea că disonanța cognitivă, deși naturală, este o „realitate neagră” a lumii. Numeroasele fenomene de incomunicabilități și ignoranța care o atestă indubitabil nu sunt considerate de Festinger ca fiind fatale. Dimpotrivă. El a căutat să găsească modalități și căi de „micșorare a disonanței”. A dezvoltat în acest sens o teorie a „reducerii disonanței” (reduction of dissonance
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
altele suferă de disonanțe identice, reducerea disonanței este foarte ușor de obținut pentru că toți doresc întărirea suportului social. Festinger a considerat că aceste douăsprezece fraze constituie un fel de chintesență soteriologică pentru mântuirea omenirii de cele două maladii: ignoranța și incomunicabilitatea. Frazele de mai sus amintesc, într-adevăr, de „confesiunea negativă” a vechilor egipteni și de „decalogul înțelepciunii ebraice”. Desigur, Festinger s-a ferit cu obstinație să își prezinte doctrina în termeni mistici, căutând exprimări cât mai sobre, imitând până la exagerare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
paradoxal, dovada indubitabilă a existenței sale). Mitul Edenului, al Babel-ului sau al lui Oedip ne vorbesc de căutare și de transgresiune, de o mișcare care își creează propriile sale obstacole și interdicții, transformând migrarea-căutare în migrare-exil-expulsie-pedeapsă, aducând durere, confuzie și incomunicabilitate. La fel stau lucrurile cu cântecele populare, cu legendele și poveștile lumii vechi, care structurează, putem spune, viziunea adolescentului, fie aceasta Cenușăreasa, Degețel sau Pinocchio 561. Nu trebuie, de altfel, să sub-estimăm formidabila dimensiune fabulistă proprie creației kafkiene. Adam și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este în permanență organizat în planuri separate, plasat în spatele unor panouri, delimitat de pereți surogat realizați din bucăți imense de hârtie cerată sau sticlă fumurie. Protagonistul, singurul protagonist de fapt (ceea ce e relevant pentru tematica filmului, ca discurs în marginea incomunicabilității și alienării - printr-o singurătate funciară - a ființei umane) în sensul de personaj central, este un fotograf profesionist prins ca într-o pânză de paianjen într-o lume a modelling-ului. În loc să posede această lume pe care într-un fel
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]