5,426 matches
-
Suedia, și pe urmă la Paris, a cam uitat, fiindcă, din păcate, limba între mine și nevastă-mea, era franceza. Fiindcă ea e franțuzoaică, cu toate că învățase foarte bine românește, dar nu am schimbat. Să vă spun ceva, astea sînt chestiuni inconștiente, nu schimbi limba unei perechi, unui menaj. Dacă noi am vorbit franțuzește de cînd ne-am cunoscut și ne-am iubit și ne-am căsătorit, nu era dintr-odată să spun, acuma sînt în exil, să știi că nu mai
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
cînd mie mi se părea că alăturarea este unică și intangibilă. Ca și reverența pe care s-ar cuveni să o facem celor ce azi nu mai sînt și care atunci, în decembrie, au ieșit ca niște nebuni, frumoși și inconștienți, toate ca noi să nu mai avem spaime de noi înșine, de propria conștiință. Trec zilele, nopțile, trec anii și ni se pare că ni se cuvine libertatea de azi. Ne batem sistematic joc de memoria individuală și de cea
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
sarcasmul lui Waugh. Unde era doar decadență, insensibilitate mascată de cinism și de vorbe de duh, Fry vede și inocență. Iar războiul (da, Waugh prevestește al doilea război mondial!) care era inițial echivalentul Judecății de Apoi meritată de acești tineri inconștienți, devine la Fry o catastrofă care reprezintă o posibilitate de redempțiune pentru personaje. În vortexul narativ al filmului stă o poveste de dragoste: cea dintre Nina (Emily Mortimer) și Adam Symes (Stephen Campbell Moore), autorul unui roman confiscat la vamă
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
operei sale preluate în sistemele de creație ale teatrului modern. Artaud respinge și psihanaliza: acolo se "măsoară doar suprafețele sentimentelor și gândirii", el nu va vedea niciodată în psihanaliză calea prin care omul se poate regăsi pe sine. După Artaud inconștientul rămâne, odată cu trupul, prizonierul poverii apăsătoare a societății, a moștenirii ei culturale și nu de pe canapeaua psihanalistului începe calea reîntoarcerii la obârșii. De-a lungul istoriei sale și teatrul a avut epoci când legătura sa cu lumea funcționa organic: în
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
stări, dimensiuni, forme, spații, medii, efigii, semnale... Dar, veți vedea, e foarte bine că e așa! La Dan Stanciu, primul în ordinea lecturii mele, aceste secvențe sonore magice declanșează, într-o stranie incantație de dicționar,ezoteric, explorări inițiatice prin memoria inconștientă a limbajului. Se conturează astfel harta cu mai multe dimensiuni (geologice, topografice, mediumnice, de breviar suprarealist) a unui spațiu dincolo de orice convenție și amprentă culturală, un spațiu suprafantezist al unei pseudomitologii unice, cumva epifanice. Asocierile surprinzătoare, eufonice, viziunile feerice și
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
deschizîndu-ți porii cum trebuie)..." ...prin Țara Intermediară Spre deosebire de Dan Stanciu (deși ,diferențele sînt de ordin vestimentar" cum spune propriul laitmotiv), Iulian Tănase este mai jocular și mai discursiv. El scrie mai relațional, poate prea controlat, construind o oarecare taxinomie a inconștientului poetic. Textul se dezvoltă apoftegmatic și, mai ales, în jurul noțiunilor suprarealiste familiare. Devine astfel și mai clară imaginea unei mitologii paralele, ușor parodice, atent construită cu personajele și simbolistica ei. Stările intermediare" și straniile evenimente, precum Congresul Hieroglifelor, Simpozionul de
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
cînd a apărut pe o scenă din țara Intermediară învăluită în vopseaua multicoloră a visului pe care l-a avut Obs cu Ek-Yolo;)/ Rochiile obiective (: odată ce le îmbraci, ți se pot întîmpla cele mai cumplite întîlniri; te poți întîlni cu inconștientul personal, cu cel colectiv, dar și cu diverse rude subconștiente plecate de mult dintre cei vii;)/ Rochiile ereditare (: în privința cărora e mult mai bine să se păstreze tăcerea, o tăcere nici măcar cochetă;)". Cînd nu este laconic prescriptiv, jocular taxinomic sau
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
adevărat surprinzătoare. Omul-manechin nu trebuie tratat cu ușurință, căci materia nu cunoaște gluma, este de o gravitate tragică. Rezultatul oricărei intervenții asupra ei se contopește cu ea imediat, identificându-se cu destinul. Suferința ferecată într-o formă impusă arbitrar materiei inconștiente, în fond, o parodie, este totală, chinuind-o veșnic, stăpânind-o despotic și transformând-o într-o însușire intrinsecă a obiectului, fără antecedente și fără posteritate, transferată într-o trăire psihică. Acest tip de falsitate comică nu poate fi suportată
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
iar dorința spontană, în iubirea-senzualitate cunoașterea era relativă fiind implicate atît sufletul cît și corpul, eul era un altul, iar dorința era mediată; acum realitatea și cunoașterea sînt relative la ceea ce comunicăm, corpul este important, altcineva constituie eul, iar dorința inconștientă și neîmplinită își constituie singură atît subiectul cît și obiectul. Corporeismul (iubirea postmodernă) este efectul unui pluralism al gîndirii și al eu-lui, schimbă codajul sufletesc și înlocuiește sentimentele cu senzațiile (,sufletul simțea sentimental, corpul simte senzual"), deși opoziția nu iese
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
dar contextualizată istoric și social, a textului; cei de la psihanaliză, introduși deja în Jung, ar fi putut vedea pe viu o metodă - teatrală - de căutare și de atingere (fie chiar pentru scurtă durată) a unității persoanei și a comunicării inclusiv inconștiente cu grupul și cu locul, cu mediul. Bineînțeles, Andrei Șerban nu se revendică nici de la psihologia analitică a lui Jung, nici de la teoriile teatrale colectiv-regresive pe care le sugerează Eliade în proza sa. Andrei Șerban se revendică de la Peter Brook
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
pe spontaneitatea actorului care a redevenit o ființă complex-unitară. El cere actorului - repet: fiecăruia în parte și trupei ca ,ființă colectivă", deci trupei în ansamblul ei - să-și regăsească toate dimensiunile: trupul, sensibilitatea, imaginația, emoția, mintea, precum și disponibilitatea de comunicare inconștientă și spontană cu partenerii și cu mediul. Exercițiile lui corporale și vocale de pregătire, aparent simple, mi-au părut a fi tehnici anamnetice, de regresiune și de regăsire a unității persoanei, tehnici de permeabilizare a graniței care separă-unește conștientul și
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
și spontană cu partenerii și cu mediul. Exercițiile lui corporale și vocale de pregătire, aparent simple, mi-au părut a fi tehnici anamnetice, de regresiune și de regăsire a unității persoanei, tehnici de permeabilizare a graniței care separă-unește conștientul și inconștientul, mintea și trupul, intelectul și afectivitatea, capacitățile cognitive și cele emoționale, memoria și imaginația etc. Exercițiile fizice cu care pregătește masa actorilor, însoțite și de comentarii precis-sugestive, sînt, de fapt, tehnici anamnetice, care fac apel la ființa complexă și trează
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
ar fi fost de-ajuns pentru a provoca o plângere a soțului și anularea mariajului prin hotărârea autorităților ecleziastice. Dar faptul că Natalia nu fusese virgină în noaptea nunții, departe de a-l indigna pe Vasia, îl făcea, în mod inconștient, să se simtă ușurat ca și cum această greșeală a soției sale l-ar fi spălat pe el însuși de păcatele trecute și viitoare. Fiindcă ea nu era fără pată, iar el era urât și pitic, nu-și puteau reproșa nimic unul
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
a ieși din toate încurcăturile mundane grație jocului à deux cotés? Sub metabolele Conului Alecu să se tupileze o figură topologică emblematică și pentru analiștii lacanieni: Banda lui Moebius (cu soluțiile ei de continuitate între interior și exterior, conștient și inconștient, masochism și sadism, Putere și Opoziție, fidelitate și dezerțiune, iubire și ură, activism și contemplativitate, altruism și egolatrie)???". Chiar atunci cînd devine mai inclement, condeiul eseistului se moaie în culori bogate (inclusiv starcorare), accentul căzînd pe modalitatea execuției, pe prețiozitatea
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
și ne mărturisea foarte des: "A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea!" R.B.: A fost de fapt, paradisul copilăriei... C.H.: Da, dar și al adolescenței. Mama a păstrat tot acest tezaur de trăriri și cred că, în mod inconștient, le-a transmis mai departe, chiar într-un registru foarte senzual: mîncam "bucate românești", iar pentru colegii mei de școală aceste meniuri păreau de-a dreptul absurde. Să adaugi unei mîncări și puțin iaurt - o adevărată porcărie! (rîde). Eram prin
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
verbului ponere „a pune”). Seria se leagă etimologic de poștă (cuvînt intrat în română și pe filiere ne-romanice) și de familia sa lexicală (poștal, poștaș). Spre deosebire de cazurile în care dublarea unor cuvinte deja existente poate să fie spontană și inconștientă (probabil că mulți din cei care folosesc forma topic nu cunosc termenul de specialitate mai vechi în limbă), pentru post riscul de omonimie e imposibil de ignorat de vorbitori, dar acest lucru nu pare să conteze prea mult. Conștiința existenței
Posturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12980_a_14305]
-
mai subțire și am învățat să folosesc niște pantofi de senator pe care mi i-a dăruit fără să-i fi purtat deloc doctorul Rafael Marriaga, membru itinerant al grupului și istoric al orașului, fiindcă îi erau mari. Datorită dinamicii inconștiente a arivismului social am început să simt că mă sufocam de căldură în camera din Zgîrie-nori, de parcă Aracataca ar fi fost în Siberia, și să mă consum din pricina clienților în trecere care vorbeau tare dimineața cînd se sculau, și nu
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
grozav să dăm un sens agoniei și morții de neînlăturat, căutînd reciproc să ne convingem că viața asta n-are nici o noimă, în pofida tuturor plăcerilor, voluptăților, bucuriilor, revelațiilor și sublimităților ei, că lumea se naște, crește și piere - conștientă sau inconștientă - sub zodia precarității, caducității, fragilității și zădărniciei”. Din perspectiva tîrzie, a amintirii, Arșavir Acterian pune o distanță, o inflexiune a maturității înțelepțite peste toate aceste aprinse discuții. Ochiul nu se îngreunează cu nostalgie, ci se încrețește abia vizibil cu o
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
înălța inima la un alt nivel. Ea făcea parte dintre aceia care calcă în picioare sentimentele omenești cu grația unei antilope. Barbara, ca multe ființe slabe, era binevoitoare, înclinată către înduioșare, către iertare, și nu era crudă decît în mod inconștient. Fără a fi crudă, Veronica cea asemănătoare zeilor din vechiul Olimp nu era nici bună, nici rea, și, ca orice ființă combativă aparținînd unei elite, era lipsită de milă, vindicativă și predispusă la iremediabile pasiuni. Era călugărița, manta religioasă care
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
infinit cu senzația solidei sprijiniri pe pământ. Astfel, aventura visării e scutită de balansul imponderii, pătrunderea privirii în aerian se asociază cu traiectul ascuțit al săgeții și al zborului rândunicii. La marginea mării însă explorările infinitului îți dau sentimentul plutirii, inconștientul introduce în substanța visării ceva din zborul plan al pescărușului, din rotirile lui netezi. Marea e un poem al ritmului. De la murmurul ei, până la pânzele ei colorate, când mai verzi, când mai nisipii, - infinite panglici de apă cu reflexe lent
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
subiectului poetic îi revine misia esențială. El e activizatorul limbajului prin intermediul căruia supune standardul lumii unor tratamente necesare apariției realului poetic. Realul standard, tratat poetic, se convertește în realitate culturală. În operaționalizarea limbajului pentru tratarea realului, o funcție aparte revine inconștientului, chiar dacă procesul conștientizării nu e exclus. Procedeele au, totuși o valoare instrumentală. Ele pot avea funcționalitate estetică doar în prezența "personalității și a substanței lirice". Altminteri, comunică doar "un mimetism steril, o simplă gesticulație verbală".
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
în acea vreme - că mersul de până atunci al lumii nu avusese alt scop decât cel de a mă aduce până în preajma ei. Nu aveam nici o îndoială. Tot ce văzusem și admirasem până atunci în viața din care, avid și inconștient, mușcasem - probabil în căutarea Betinei!, fără îndoială în așteptarea și căutarea Betinei! -; în frumusețea fotografiilor din revistele pe care ca tot omul le frunzăream și eu ; în albumele de artă ale marilor maeștri și chiar în marile muzee pe care
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
lui era o adevărată enciclopedie ambulanță. La fel Eliade a făcut ideile lui Jung despre arhetip mai accesibile, măi plauzibile, a conturat mai bine noțiunea lui Jung de arhetip. Eliade a făcut-o mai rezonabilă și nu a acceptat conceptul inconștientului colectiv al acestuia. Convorbirile reluate cu Jerald Brauer, prieten și bun cunoscător al vieții lui Eliade la Chicago, redau pe larg cine a fost el. Reproducem numai acest scurt fragment. “Lui Eliade i s-a oferit catedră “Schweitzer Chair” la
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Acesta este interpretat de Tudor Chirilă și, sincer, m-a făcut să mă Întreb dacă s-a identificat atât de bine cu personajul sau impulsivitatea este ceva ce vine dinăuntrul său. Legătura fraților este descoperită prin intermediul Alexandrei, care În mod inconștient Împrăștie sămânța 77 geloziei. Una dintre scene e semnificativă: cele două fete stau Într-un bar, ajunse acasă la Alexandra, la țară. Cristina Încearcă, făcând apel la subiectul unui roman ce are În centru incestul să Îi explice indirect Alexandrei
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-l definește păcat, fie că-i oferă alt nume. Semenii noștri sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului”<footnote Ibidem, p.6 footnote>. De aceea, Părinții filocalici fericesc pe cei
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]