66 matches
-
absurde din secolul trecut. O eventuală fișă caracterologică a lui Caragiale și respectiv Eugen Ionescu, de pildă, ar include și alte puncte de reper comune: preferința pentru caricatură și grotesc, încercarea de reconsiderare a formelor primare ale teatrului și conștiința inconformismului, deci apartenența la o linie a iregularului 22. 5.4. Ipostaze absurde ale personajului caragialian Convingerea că tipologia comediilor lui Caragiale, ca și a celei create de Molière, face concurență stării civile, grupându-se în tipuri delimitate caracterologic și funcțional
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Botta doi autori capabili să reînnoiască sursele lirismului românesc. Și exemplele s-ar putea înmulți. Prin aceste exemple vrem să probăm obiectivitatea criticului, imparțialitatea lui structurală în judecarea marilor valori literare românești. Aprecierea unui critic actual, recunoscut pentru exigența și inconformismul lui structural, Alexandru George, este elocventă dintr-o atare perspectivă: „...spiritul partizan era complet absent la acest critic și omul de gust rafinat și extrem de 17 extins dădea adevăratei arte titlul de recunoaștere, acolo unde putea s-o constate, indiferent
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de regină. Maria Mancini a sosit la Paris la nici paisprezece ani împliniți, cu imaginația aprinsă de lectura romanelor. Nu se remarca prin frumusețe și se simțea mai puțin iubită decât celelalte surori. Compensa frumusețea prin farmec, inteligență, îndrăzneală, frivolitate, inconformism. La nouăsprezece ani ea a fost aceea care a impulsionat relația afectivă cu viitorul rege Ludovic al XIV-lea. Balurile, serbările, concertele și alte evenimente de la Curte au fost prilejuri ce au stimulat aventura lor amoroasă. Cucerit de farmecul Mariei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Botta doi autori capabili să reînnoiască sursele lirismului românesc. Și exemplele s-ar putea înmulți. Prin aceste exemple vrem să probăm obiectivitatea criticului, imparțialitatea lui structurală în judecarea marilor valori literare românești. Aprecierea unui critic actual, recunoscut pentru exigența și inconformismul lui structural, Alexandru George, este elocventă dintr-o atare perspectivă: "...spiritul partizan era complet absent la acest critic și omul de gust rafinat și extrem de extins dădea adevăratei arte titlul de recunoaștere, acolo unde putea s-o constate, indiferent unde
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pe atunci, total indistincte simțeam tot mai imperios și impulsul sfidării unei interdicții și al ruperii tăcerii din jurul unui nume ostracizat și al unei opere interzise. Gest de protest și de insubordonare directă/indirectă. Aceasta a fost una din formele inconformismului meu și ale angajamentului ideologic împotriva regimului. Nu-l supraevaluez deloc, dar nici nu-l pot ignora total. Nu fac decât să repet ceea ce am declarat și în Cotidianul și în scrisoarea către Mircea Handoca. Reiau deci din primul text
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Don Quijote fiindcă acesta este un grandios iluzionist, invulnerabil la ridicol, cu nebunia gesturilor sublime în sânge. Ar dori, ca și modelul său, să sfideze teroarea, să nu-i pese de bășcălia stupidă, să urce una după alta toate treptele nesupunerii, inconformismului și revoltei. Și, în final, să triumfe. Dar să stăm strâmb și să judecăm drept (mă las contaminat de stilul paremiologic al scriitorului): Don Quijote este un caz rarisim chiar și în Vest, nu numai în Est. El este o raritate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află în compania unor șlefuitori ai versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea angelică (Constanța Buzea) se alătură dezolării negre ca smoala, inconformismului rebel în absolut (Ion Caraion, Adrian Alui Gheorghe, Aurel Pantea), "microrealismul" ambianței domestice moderne (Constantin Abăluță) ia contact cu ecoul bocetelor și ritualurilor imemoriale (Cezar Ivănescu, Liviu Ioan Stoiciu), celebrarea religioasă (Paul Aretzu, Adrian Popescu) nu exclude răsfățul întru pornografie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu vremea lor; necunos cuți sau nerecunoscuți Încă și altora, intrarea mea francă În bârlo gul lor le descleșta sufletele ferecate cu cele șapte lacăte ale Îndoielii, ale ezitării, ale neîncrederii În sine. Dar, În afară și peste toate astea, inconformismul și felul meu băiețesc, care Îndepărtau orice aprehensiune de vreo insi dioasă coterie literară sau altfel; cum și pasiunea mea imoderată pentru lucru, unită cu o conștiință profesională și un spirit clar și modern - toate astea au făcut ca relațiile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cu veleități bruște Înspre rafinamentele Apusului, fără a poseda Însă subtilul intermediar istoric al Bizanțului și al Fanarului din complexul sufletesc al scriitorului regățean. Apariția lui Emil Isac a fost totuși de un oarecare interes de noutate, măcar prin inconformismul scrisului său și materialul lui de bazar, iar alteori, adică o singură dată, și prin Încer carea lui de a Însemna o mică revoluție În teatrul nostru cu a lui Maica cea tânără, dramoletă neoromantică Într-un act, căzută pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alții s-au Întristat de cutezanțele memorialistului. Unii s-au lăsat ademeniți de evocările, revelațiile și mărturisirile vechiu lui bucureștean, ale moralistului fără moralitate și ale liberti nului sentimental „1900“; alții s-au indignat, și pe drept cuvânt, de năravul inconformismului său, nepotrivit lumii noastre și conveniențelor ei [...]. Singur Nae Davidescu, poetul ciclic din Cântecul Omului, vastă antrepriză versificatorie În felul [a]celora ale clasicilor Întârziați sau preromanticilor pe care nu-i mai citește nimeni de mult, eseist, nuvelist, romancier și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
televizor? La anu’ o să avem fiecare cîte 90 de kilograme de carne!” „Asta înseamnă jumătate de porc”, a apreciat, aparent serios, unul dintre ei. „Cu sau minus slănina”, a adăugat batjocoritor al treilea, umoristul grupului. * Ce însemnătate, ce ecou are inconformismul într-un oraș de provincie? Pe cine afectează fronda mea? Cine se sinchisește de așa-zisa „grevă” a „profesorului Neacșu”? Dar de vehemențele lui „Ghiță” (pentru intimi) Neagu, „profesorului Gheorghe Neagu” (oficial)? Acesta îmi spunea, pe stradă, fără fereală, tare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vetustului, a lucrurilor defuncte, a căror evocare alcătuiește un „memorial al Desuetudinii”: „Înaintea lui Dimov, descoperă poezia podurilor cu amintiri, a vechiturior, a fanteziilor adolescentine (Inima din cufăr), misterul străzilor «interzise», pe care copilul circulă cu un delicios sentiment de inconformism și de spaimă (Ulița vrăjită), miracolele de fiecare zi, uitate și regăsite, în sfârșit, jocurile adulților (N-ați văzut o balenă albastră?), atât de transparente pentru copiii înșiși, care le privesc cu o matură condescendență (De-a Moș Crăciun)” (Nicolae
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
Timișoara, 1987; Cartierul sonor, București, 1989; Privind peste umăr, I, București, 1990; Evadare din paradis, Timișoara, 1993; Jocul de-a Robinson, Timișoara, 1997. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, Necesitatea de a fi tu însuți, TR, 1966, 36; Nicolae Manolescu, Conformismul și inconformismul prozei, CNT, 1966, 36; Marian Popa, Ofensiva faptului mărunt, GL, 1966, 38; Eugenia Tudor, Laurențiu Cerneț, „Omul de un milion”, GL, 1967, 1; Sânziana Pop, „Experiențele lui Ionete”, LCF, 1968, 11; Magdalena Popescu, „Arșița”, GL, 1968, 33; Viola Vancea, „Câteva
CERNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
Nu mai puțin douămiiștii au trecut fatalmente prin experiența optzeciștilor, care a întrupat, la rîndul său, o altă etapă a avangardei autohtone, impregnînd-o, ca și predecesorii lor direcți, de datele cotidianului actual, de starea de spirit jemanfișistă, de, în genere, inconformismul conjugat, moral-formal. Iată stihuri tangente la tonalitatea metropolitan-ațîțată a lui Mircea Cărtărescu: ,cumva am penetrat un cer nou, plutesc căpșuni și lapte și e soare./ simt dragoste cînd bate vîntul dinspre tine, cu miros umflat/ și simt dragoste cînd ți
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
jos: „Această impresie vine de la cohorta de poeți care-și robesc lăudabila voință de noutate a tinereții unui ezoterism nivelant, acelei industrii comune de imagini abstruze, idee neajunsă la exprimare, vrăjitorie fără vrajă și incantație fără cântec. Paradoxul conformismului în inconformism le subminează fatal tinerețea și poezia. Și mirarea cea mai legitimă este că mai toate revistele de literatură, după ce au cultivat proza rimată, ritmată sau doar ușor metaforizată, cultivă de câțiva ani această poezie, în uniformă, de data asta europeană
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
ei de glorie, una dintre cele mai importante din deceniile șase, șapte și opt ale secolului trecut, aceea în ambianța căreia s-a cristalizat și s-a im¬pus opera eminesciană de maturitate.” „Comentariile dlui Eugen Lungu sunt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în patria-mamă, în sfera evocării «marilor clasici», criticul și istoricul literar basarabean
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]