139 matches
-
aceștia se pot converti și boteza, iar prin botez, primind Duhul Sfânt, devin curați ca lacrima. Cazul iudeilor: și aceștia, cum spune protomartirul Ștefan, se Încăpățânează Împotriva Duhului. Dar există și cazuri excepționale, când harul Îi transformă pe torționari sau increduli În apostoli ai lui Isus: convertirea lui Pavel pe drumul Damascului oferă cel mai formidabil contraargument. La fel stau lucrurile și cu ereticii. Indiferent de Învățăturile false pe care le proclamă Împotriva Duhului, dacă la un moment dat ei revin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
le spui. Arta trebuie să-și dea un scop care se îndepărtează fără încetare (rămâne fără încetare neatins). Avarul săracul prin excelență: e omul cel mai sigur că nu e iubit pentru el-însuși. Avarul râde de risipitor, risipitorul de avar, incredulul de evlavios, evlaviosul de incredul, și cred că se pâcâlesc unul pe altul. Religiile vechi au încăpăținați; cele nouă martiri. Disprețul de oameni trebuie să fie cel mai ascuns dintre sentimentele noastre. Invidia care strigă și țipă dovedește totdeauna neîndemânare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-și dea un scop care se îndepărtează fără încetare (rămâne fără încetare neatins). Avarul săracul prin excelență: e omul cel mai sigur că nu e iubit pentru el-însuși. Avarul râde de risipitor, risipitorul de avar, incredulul de evlavios, evlaviosul de incredul, și cred că se pâcâlesc unul pe altul. Religiile vechi au încăpăținați; cele nouă martiri. Disprețul de oameni trebuie să fie cel mai ascuns dintre sentimentele noastre. Invidia care strigă și țipă dovedește totdeauna neîndemânare. Primejdioasă e numai invidia care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără îndoială, intrigat de „insuccesul” lui. Al doilea, dimpotrivă, era surprins că „șeful” catadicsește să-mi motiveze - fie și prin acest simulacru de regret - de ce am fost infirmat de către Birou. O arătau buzele lui supte și gropițele adînci din obraji. Incredul, dar senin în sufletul meu, am întrebat: - A apărut ceva nou? - Da, e și ceva nou (o notă despre participarea socrului dvs. la întîlnirile „Oastei Domnului”), însă și lucrurile vechi au căpătat o altă semnificație. - Adică? - Chestia cu bunicu’. În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
câteva dintre numerele sale, am rămas năucit! Oare cum putea un autor care se respectă să se coboare până la un ton atât de josnic, atât de scandalos, atât de atroce? Recunosc că îl socoteam pe Marat scriitor mediocru, logician incoerent, incredul în morală, ambițios și dușman al oricărui talent; dar nu-l credeam în stare să violeze toate principiile, toate legile, mergând până la a-i calomnia pe oamenii cei mai ono rabili, până la a incita la masacru și la jaf. Mă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ori până acum am auzit propoziții ce-ncep cu: „La noi în Germania...“. Tare-mi vine să bat în retragere, totuși îmi iau inima-n dinți și zic: „La dumneavoastră? Doar tot aici sunt acum și eu“. După o privire incredulă, cu ochii măriți, celălalt își repetă ideea, aparent retractând: „Dar aici în Germania nu se zice «Bretzel», ci «Breezel». Primul «e» îl lungim, al doilea îl înghițim, înțelegeți? Nu c-ar fi așa de important, dar ca s-o știți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Ca și cum am ști încotro curg vremurile care sunt în curs! Politica, asta trebuie s-o spun, nu e punctul lui tare. Ceea ce nu-l împiedică să facă tot ce poate ca s-o liniștească pe doamna Segal, care îi ascultă, incredulă, afirmațiile despre garanțiile franco-britanice, ca și despre recentele mă-suri, luate pentru a consolida capacitatea de apărare a țării. El se află acolo tocmai pentru a consolida această capacitate, ea nu are de ce să se teamă. Să se teamă? Doamnei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
atingem treptele, și abia când ieșim afară și mergem de mână până apare marea știu că visez. — Of, e doar un vis, Edo! Ai venit în vis pentru că ți-a fost iar milă de mine, șoptesc eu, dezamăgită, strângându-l incredulă de mână. (De ce, atunci, simt atât de palpabilă atingerea lui? Mâna lui e rece și totuși simt că-mi transmite o căldură indefinibilă.) Marea e doar o iluzie, știu asta din visele trecute! — Vrei să vezi că nu e un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să-și întoarcă ochii spre el, obser vându-i surprinsă rictusul din colțul gurii. în mine au existat întotdeauna pporniri violente. Am ajuns și la școala de corecție... — Cum așa? Ce-ai căutat la școala de corecție? îl întrebă ea, incredulă. — Spărgeam mașini și furam tte miri ce. Am vrut să văd cum e să te nimic-nicești, precum ființa pe care o a-doram... N-aș fi crezut așa ceva în ruptul capului! rosti ea, cu gân dul dus. îmi închipuiam că sunteți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vom primi rezultatele autopsiei pe care o Întreprinde doctorul Rizzardi În după-amiaza asta. — Avea o rană prin Înjunghiere? — Da, avea. Dar nu sunteți sigur că rana prin Înjunghiere a fost cauza decesului? Întrebarea lui Carlon se Încheie cu un sforăit incredul. — Nu, nu suntem, răspunse Brunetti afabil. Cum v-am explicat, nimic nu va fi sigur până când nu vom avea rezultatele autopsiei. — Alte urme de violență? Întrebă Carlon, nemulțumit de cât de puține informații primea. Numai după autopsie, repetă Brunetti. — Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să îmbrace restul populației feminine. Încheiem cu: o cantitate considerabilă de copaci fructiferi, dar produse fără gust, neaspectuoase, culese înainte de vreme; băștinașii au pasiunea fructelor verzi! Curățarea arborilor le este străină; dacă vorbești despre altoirea, elagajul plantelor, te adresezi unor increduli sau unor surzi! Struguri variați, excelenți, și vinuri oribile, pe care nu știu nici să le facă, nici să le conserve; care n-au nici alcool, nici zahăr, nici culoare! Iată ce știu oamenii să facă în România cu atâtea
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
său în exercițiul atitudinii negative. După ce a dat lui Dumnezeu ce I se cuvine, refuză a da Cezarului obolul pe care acesta îl pretinde pe atît de numeroase și nu o dată tortuoase, viclene căi omului de litere. Fibra sa de incredul, de inadaptabil, de, uneori, răzvrătit, dacă nu bate în direcția transcendenței, se afirmă cu prisosință (poate cu un secret năduf compensator) în sfera relațiilor cu puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în cărți de rememorare, de un, ca și inevitabil
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
protagonistului-povestitor cu părintele pescar, trecut demult în lumea umbrelor. În rest, toate cele circa 250 de pagini ale cărții redau cu rară virtuozitate modul de a-și formula perplexitățile acumulate în crescendo de un puști, apoi tînăr student și absolvent, incredul în fața a tot ce-i este dat să trăiască după strămutarea din minuscula insulă din sudul Italiei la Torino. Acțiunea este cum nu se poate mai simplă; cu toate acestea, după primul capitol (mai puțin captivant), cartea nu poate fi
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
soluție. Există în port un vapor care n-a ridicat încă ancora... Înnebuniți, ofițerii GPU telefonează la Moscova, se contrazic, își dau instrucțiuni unii altora. În cele din urmă, familia Simenon primește aprobarea de a pleca. Iar scriitorul ajunge, încă incredul, pe puntea vaporului unde consulul turc îl privește încremenit, ca pe o fantomă revenită inexplicabil dintr-un tărâm al întunericului absolut. Nici un complex nu amână, după întoarcere, redactarea amplului reportaj. Simenon nu se întreabă, neliniștit, ce va putea spune în
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
neavând altă grijă decât croiala costumului. De altminteri, fumători zdraveni, ca Jean Bart, tinăndu-si trabucul să fumege pe butoiul cu pulbere, ca să nu-și uite rolul; mai batjocoritori decât micile jurnale, râzând de sine și râzând de altii; pătrunzători și increduli, vărăndu-si nasul an toate afacerile, lăcomi și risipitori, invidiindu-i pe alții, dar mulțumiți an fond de ei ănsisi; cu un nărăvaș al lor simt politic, analizând orice (că la televizia română n.n.), ghicind totul, anca nu se impuseseră an
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
al ei și al lui Trott. Scrutându-și viața, nutrea în continuare convingerea că, în ciuda dificultăților, cântărise lucrurile cu luciditate și procedase în consecință cu hotărârea necesară din clipa în care se sustrăsese jurisdicției familiale. În plină senectute însă, uimită, incredulă, apoi bulversată, a trebuit să se confrunte cu optica diferită a lui Villaforesta, soțul care, după decenii de tăcere, îi scria că deciziile ei, departe de a fi fost rodul discernământului și al tăriei de caracter, își aveau sorgintea în
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
până la urmă și realismul cel mai crunt era de natură fantastică, iar de bănuit de ceva nu-l putea bănui nimeni pentru că până la urmă cine ar fi crezut că el chiar a fost cu adevărat acolo, hm... aberant...”. Narațiunea proliferează, incredulul Teofil e transportat în trecut, la începutul secolului XXI, pe la 1908, așa cum îi ceruse inginerului Popete, un personaj care, la finele cărții și aventurii scriitorului, se face nevăzut, precum în proza fantastică a lui Eliade. Pe măsură ce textul avansează - ai senzația
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
S.U.A nu este pregatită pentru un astfel de atac. Într-un extras, se aude, de exemplu, cum un controlor face aluzie la un incendiu la World Trade Center. "Și este locul unde am pierdut urma avionului", adaugă el, incredul. În același moment, se aude un alt pilot neidentificat, care întreabă: Știe cineva ce este cu acest fum în Manhattan?". Răspunsul dovedește incredulitatea totală în fața evenimentelor: "Suntem în viața reală sau este o simulare?". Cifrele dezastrului Niciun om nu a
Zece ani de la cel mai sângeros atac terorist. Vezi cum au trăit piloţii celor două avioane tragedia () [Corola-journal/Journalistic/59686_a_61011]
-
ar fi întîmplat în Sărăți la noi. Iar cititul poemului m-a pocnit cu o năvală de emoții în care înviase și amintirea zborurilor de atunci, dar în care se prezentau și noi emoții, într-un amestec de admirație aproape incredulă, față de acea potrivire de cuvinte care punea cuvinte pe uitare și scotea din mine, cu violență, revelația pe care ți-o pot aduce... cuvintele. A fost madeleina mea. Niciodată înainte și nici după aceea nu am găsit-o atît de
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Hăulică Vă amintiți, cînd, peste obișnuințele unei așezări tihnite, își fac apariția, brutal, rinocerii, în piesa lui Ionesco, răspunsurile, pe care le stîrnește monstruoasa epidemie de metamorfoze, răsfrîng, mai toate, o stupefiantă inadecvare. „Absurde de s’affoler”, găsește un intelectual incredul, Dudard; care, sceptic inveterat, va sfîrși totuși prin a ceda conformismului sinistru. Rinocerita care ne izbește astăzi se exhibă la noi cu o cinică dezinvoltură, tropăind în disprețul sfruntat al valorilor și al unui minimum de bună cuviință. Nu-i
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
cum cred entuziaștii, sau de unul avînd o poziție cel mult mijlocie pe scară axiologică, așa cum socotesc scepticii? Cei dintîi descoperă "un document istoric și cultural de excepție", "un alt Sebastian", "scriitor mare", "cel mai mare român dintre evrei" , iar incredulii acuză, în scrierea sa diaristică, un exces de subiectivitate, dezvăluiri "nedrepte", "accente discutabile", "generalizări stridente", o "virulență" nemotivată față de Mircea Eliade, resentimente față de Camil Petrescu, duplicitate, delațiune și chiar "mediocritate intelectuală". Cum am putea media cele două extreme? Manifestarea lor
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
valoarea lor de adevăr. Sintagmele amintite, dar și altele asemănătoare, descriu acest termen tot mai nelipsit din descrierea lumii în care trăim, „piețele” (de ce e necesar pluralul, dacă respectivele entități se comportă, oricum, la unison?), ca pe niște ființe sperioase, incredule și greu de calmat, ca o colonie de suricate. Lăsăm elucidarea mecanismelor, fără-ndoială grave, pe care le denotă aceste exprimări în grija exper- ților; dar nu putem să ignorăm că, sub raport literar, personalizările cu pricina dau naștere unor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
de natură principială în implacabila dinamică a realului) îi răspunde o mai apăsată, mai "filosofică" neîncredere, o mefiență ce se propagă cu predilecție (alt simptom al despărțirii dezolate de existențial) în masa unor texte cu alură preponderent literară. Fiind mai incredul, Barbu e mai artist. Să urmărim cîteva aspecte ale posturii ce s-a caracterizat pe sine, prin ricoșeu, drept "lipsa de orice încredere în progres, democrație, liberalism". Ne dăm seama că, preluatț tale quale, formula poate speria. însă confruntată cu
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
bine... - "Ei bine"...? - Ei bine - nu le-am adus. - Deci există! - Cîtă naivitate să vă îndoiți de acest lucru! - Deci, am avut dreptate! - Bineînțeles: ca de fiecare dată cînd ați greșit răsunător... - Dar Atena nu putea să știe..., făcu ea incredulă, apoi se opri. - Doar nu crezi că Atena... Atena?!... ar fi... putut... Era încordată pînă în vîrfurile degetelor; simțea că totul depindea de răspunsul meu - întreaga ei existență de commère. - Da!, am spus - puțin cam tare (oricum, triumfător). -"Atena a
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
ca fiind «o a doua cădere a omului, în unele privințe la fel de tristă ca și prima»". Ne amintim că, odinioară, Cornel Regman „vîna" cu voluptate asemenea „enormități" ce-i alimentau distinctiva ironie. Noi sîntem înclinați spre toleranță. Sub o privire incredulă, lucrurile spiritului pot luneca ușor în caricatură, poezia se rigidizează și înțepenește în artificiul prozei (există și o poezie a corespondențelor critice, capabilă a se desface, în imprevizibilul său decorativ, precum o coadă de păun. Dar ne putem pune o
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]