62 matches
-
Într-o primă ipostază, după care “n-am aruncat nici un pumn În fața chelnerului”: simultaneitatea a avut loc În spațiu, căci primul gest (proiecție) și negarea sa (verficarea realizării) se petrec, În timp, succesiv, dar au aceeași referință spațială. Literatură a indecidabilului, cea scrisă de o parte dintre minuitiști sau P.O.L.-iști este și una a absenței În măsura În care recenzează absențe, ca semne ale dispărute consistențe. Nu că asemenea rațiocinări și-ar avea neapărat locul aici, dar este important de subliniat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ei, reprodus abuziv, Își Întărește combatantul și-l protejează. Ciprian Mihali a scris o teză de doctorat despre cotidian pe care ar trebui s-o citească toți cei interesați de literatura aceasta, uneori minimalistă (În scriitură, În subiect, etc.), a indecidabilului, a simulacrului, a dispariției. Cotidianul este salvatorul alienatului om contemporan: o dată prin ordinea impusă mișcărilor sale, devenite zilnice, apoi prin ceea ce, nu-i așa, camuflează: Patrick Deville reușește cîteva admirabile explozii de poezie, dintre care debutul baudelairian este superb: “În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cele mai importante ale secolului al XX-lea: teorema lui Gödel, privitoare la aritmetică și, prin urmare, la orice matematică ce include aritmetica, și care ne spune că un sistem de axiome suficient de bogat conduce inevitabil la rezultate fie indecidabile, fie contradictorii. Teorema lui Gödel exprimă un apofatism matematic și logic, ca un ecou al apofatismului religios 13. Ea ne spune că un sistem de axiome suficient de bogat conduce inevitabil la rezultate fie indecidabile, fie contradictorii. Această ultimă aserțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
conduce inevitabil la rezultate fie indecidabile, fie contradictorii. Teorema lui Gödel exprimă un apofatism matematic și logic, ca un ecou al apofatismului religios 13. Ea ne spune că un sistem de axiome suficient de bogat conduce inevitabil la rezultate fie indecidabile, fie contradictorii. Această ultimă aserțiune este adesea uitată în lucrările de popularizare a acestei teoreme. Teorema lui Gödel are o importanță considerabilă pentru orice teorie modernă a cunoașterii. Mai întîi, ea nu privește doar domeniul aritmeticii, ci și orice matematică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
domeniile cele mai riguroase ale studiului sistemelor naturale, cum am putea visa la o teorie completă într-un domeniu infinit mai complex cel al științelor umane ? De fapt, căutarea unei axiomatici care să conducă la o teorie completă (fără rezultate indecidabile sau contradictorii) marchează în același timp apogeul și punctul de amorsare a declinului gîndirii clasice. Visul axiomatic s-a prăbușit prin verdictul sfintei sfintelor gîndirii clasice rigoarea matematică. Teorema pe care Gödel a demonstrat-o în 1931 nu a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
unui întreg închipuit ca perfect, suficient sieși, și tocmai de aceea apt de a fi predictibil. Ieșirea din context are sens cel mult ca operație de primenire a contextului, căci astfel toată percepția conceptualizării s-ar întâmpla la o singularitate indecidabilă, aceea a infinitului (Penrose, 1999), ar trebui să devină contingent prin care să testăm coincidențele dintre idei și fapte. În cazul acesta, reperul logic este chiar esența reperului, iar conceptualizarea predicției este presupoziție nerațională, o presupunere venită pe calea inspirației
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ficțiune și fapt s-a modificat esențial. Plutim într-o lume de ficțiuni și de ficțiuni construite pe ficțiuni ș.a.m.d., într-un univers în care separațiile nete au fost înlocuite de evanescente zone de negociere și contaminare ontologice indecidabile. Reazemul tuturor acestor fabulații și fantasme s-a pierdut. Prin urmare, nu mai poate exista nici exigența minimă a adevărului. Putem spune orice despre orice și despre oricine. Paradoxal și ironic, chiar noțiunea de ficțiune a devenit ininteligibilă. 2. Problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de postmodernism malgré soi: cea care rezultă dintr-o părăsire "soft", dar definitivă, a modernismului și a modernității, și o situare senină în afara lor deschisă marelui muzeu al culturii (Eliade); sau varianta "hard", polemică, încrâncenată pentru că este încă nedecisă și indecidabilă (Cioran). Pentru noi, românii, cele două tipuri de discurs sunt însă mai mult decât două moduri de a ieși din modernitate, ele sunt chiar două moduri de a concepe și trăi cultura"93. Astfel, opera lui Eliade se circumscrie discursului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
va fi supus unor operații textual-discursive de "purificare" a prejudecăților, presupozițiilor și credințelor pe care el le aduce cu sine. Ilustrările relației teorie logos au multiple consecințe asupra scriiturii și interpretării. Acestea nu mai pot fi decât plurale, relative, localizate, indecidabile și cvasi-indeterminate. De altfel, jocul de limbaj este o metodă ce acționează în diversele straturi ale cunoașterii și ale domeniului social, precum și un instrument veritabil al analizei științei postmoderne. Sintagma jocuri de limbaj, preluată de Lyotard din Investigațiile filosofice ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sunt rezumă cea mai incredibilă și ciudată fațetă a revoluției din România"120. Totuși, cel supranumit "Oracolul din Dămăroaia" continuă să fie sceptic asupra posibilității ca istoricii viitorului să elucideze misterul. lată cum problema originii terorismului românesc ajunge să fie indecidabilă. precum originea religiei, gnosticismului sau cea a șamanismului. În materie de teroriști, noi, românii, i-am depășit și pe americani, consideră Brucan. Referința sa precisă este la celebrul asasinat al președintelui Kennedy "în care toți indivizii suspecți au fost asasinați
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
sfinxul are aparent uman, chipul. De altfel, artistul disociază himerele sale de ferocitatea naturii bestiale pe care o presupune corporalitatea lor animală, în atitudinea lor nu se mai regăsește nimic din ambiguitea sfincșilor decadentismului, sfincși cu chip de femeie, păstrând indecidabilul virtualităților punitive în reflexul seducției pe care o exercită prin feminitatea lor. Sfinxul paciurian degajă o extraordinară forță, amplificată de sculptura masivă, punând în evidență expresia unei înzestrări intelectuale deosebite și a importanței animus-ului, elementului masculin. Paciurea s-a folosit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eds.), Prestel, Munich, Londra, New York, 2000, p. 17. 6 În Trilogia cunoașterii, filozoful Lucian Blaga a numit acest tip de cunoaștere, "cunoaștere luciferică", o cunoaștere care nu numai că nu încearcă să epuizeze obiectul cunoașterii, ci mai mult îi potențează indecidabilele. 7 Francine-Claire Legrand, "The Symbolist Movement", în Belgian Art 1880-1914, The Brooklyn Museum, New York, 1980, p. 69. 8 Philippe Jullian, The Symbolists, traducere de Mary Anne Stevens, Phaidon Press Limited, Great Britain, 1973, p. 25. 9 Stéphane Mallarmé, Divagații. Igitur
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]