61 matches
-
mulțimea tuturor mulțimilor apare ca paradoxală și suntem nevoiți să-i negăm existența. Dacă este, însă, privită din perspectivă dinamică, ea capătă un sens: "Privit dinamic, MTM există, dar este un obiect pe care îl prindem și ne scapă mereu, indecidabil dacă îl prindem sau nu, dacă există sau nu cu adevărat. MTM există dinamic un timp, dar nu putem decide dacă există sau nu în orice timp finit"611. Concluzia pe care o trage de aici merge spre un sens
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este în acord cu unul dintre cele mai importante rezultate științifice din secolul al XX-lea, teorema lui Gödel, demonstrată în 1931, care spune, pentru cazul aritmeticii, că un sistem de axiome suficient de bogat duce inevitabil la rezultate fie indecidabile, fie contradictorii 658. Ea înseamnă, din punct de vedere epistemologic, că o teorie științifică completă este iluzorie. Aplicând acest rezultat la discuția sa, Basarab Nicolescu conchide că este imposibilă o teorie completă care să descrie ansamblul nivelurilor de realitate, cunoașterea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ci plauzibilă 872. O altă breșă în suveranitatea logicii și în mitul raționalității totale a științei o realiza Gödel, care, prin teorema sa de indecidabilitate, formulată în 1931, "demonstra că orice sistem formalizat comportând aritmetica (...) presupune în mod necesar enunțuri indecidabile (nici demonstrabile, nici refutabile) și că noncontradicția sistemului constituie o propoziție non-demonstrabilă în acel sistem"873. Așadar, logica nu poate găsi în ea însăși un fundament absolut cert. Aceste breșe în raționalitatea cunoașteri, în logicitatea ei, duc la două lecții
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este "deschiderea, dincolo-ul", deoarece, în mod paradoxal, orice limitare a cunoașterii deschide căi noi ale acesteia. Aici, Morin vede debutul ideii complexe de progres al cunoașterii, "care se efectuează nu prin reformulare și disoluție, ci prin recunoașterea și înfruntarea indecidabilului sau misterului"875. În această perspectivă, contradicția și incertitudinea se pot transforma în favoarea complexității. Logica clasică se articulează perfect pe ceea ce este izolabil, segmentar, parcelar, determinist, mecanic. Edgar Morin vede în aceasta semnul că ea corespunde mai degrabă unor nevoi
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logice în deducție și există carențe în logica identitară", afirmă Morin, iar acest lucru îl determină să conchidă că " Ceea ce constituie realitatea noastră inteligibilă nu este decât o bandă, un strat, un fragment al unei realități în care natura este indecidabilă" și că această problemă a realului "nu poate fi tratată decât la modul nu doar metafizic, ci de asemenea metalogic (înglobând/depășind logica)"877. În acest sens, Edgar Morin formulează "dublul principiu al complexității logice a realului și complexității reale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cine mai știe, azi, ce sînt substanță și aparență, adevăr sau fals? O Întrebare ipocrit și rudimentar pusă, dar, așa-zicînd, irepresibilă la sfîrșitul lecturii din Patrick Deville sau Echenoz. Cartea lui Patrick Deville poate fi Înregistrată de o literatură a indecidabilului, pe de o parte, pentru că, În percepția protagonistului (născut În Argentina) realitatea și proiecțiile personale se Întrepătrund și deschid spații mixte unde actul cognitiv al discriminării se realizează anevoios. Simultan, Paolo Cortese, protagonistul, Își vede fiul dedublat pe terasa turnului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fracțiuni de secundă, subiectul are impresia că realitatea Îi urmează impulsurile (“Am Întins mîna și l-am pișcat de ureche, Întîi lobul, apoi pavilionul, strivindu-le. N-am Închis mîna și nu l-am pișcat de ureche.”) În mod profund, indecidabilul se repercutează asupra identității ontologice: În Le Feu d’artifice, există o trenă de manechine de o frumusețe “interșanjabilă”, iar În Femeia perfectă “eram cocoțat pe un taburet de bar, cu impresia de a fi pătruns Într-un tablou de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Într-o primă ipostază, după care “n-am aruncat nici un pumn În fața chelnerului”: simultaneitatea a avut loc În spațiu, căci primul gest (proiecție) și negarea sa (verficarea realizării) se petrec, În timp, succesiv, dar au aceeași referință spațială. Literatură a indecidabilului, cea scrisă de o parte dintre minuitiști sau P.O.L.-iști este și una a absenței În măsura În care recenzează absențe, ca semne ale dispărute consistențe. Nu că asemenea rațiocinări și-ar avea neapărat locul aici, dar este important de subliniat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ei, reprodus abuziv, Își Întărește combatantul și-l protejează. Ciprian Mihali a scris o teză de doctorat despre cotidian pe care ar trebui s-o citească toți cei interesați de literatura aceasta, uneori minimalistă (În scriitură, În subiect, etc.), a indecidabilului, a simulacrului, a dispariției. Cotidianul este salvatorul alienatului om contemporan: o dată prin ordinea impusă mișcărilor sale, devenite zilnice, apoi prin ceea ce, nu-i așa, camuflează: Patrick Deville reușește cîteva admirabile explozii de poezie, dintre care debutul baudelairian este superb: “În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
erudită a referințelor culturale pe care le asociază, le condensează, deplasează, încrucișând cele mai savante aluzii cu generalitatea inutilă cu cele mai banale idei primite și toate acestea în scopul de a atinge un alt fel de pertinență, cea a indecidabilului" (Pierre- Marc Biasi). Astfel Orientul, în profuziunea sa simbolică este asociat cu un proces general de desimbolizare. Folosirea mitului ca și a simbolului țin totodată de o referință gravă și de ideea primită, de profunzimea filozofică și de "panoplia culturală
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Pe de altă parte se considera (cel putin principial) că orice experiment mental de acest tip poate fi realizat fizic măcar la un moment ulterior, si astfel nu s-ar putea vorbi (în domeniul științelor naturii) de experimente mentale principial indecidabile. În filosofie experimentele mentale sunt acceptate aproape în unanimitate de filosofii de orientare analitică drept o unealtă de analiză conceptuală foarte utilă. Cu toate acestea există unele controverse asupra relevantei experimentelor mentale în domenii îndepărtate de experiență cotidiană, fiind vizate
Experiment mental () [Corola-website/Science/305615_a_306944]