146 matches
-
conduce gesturile altfel de cum intenționează ea să le elibereze. Începând cu acest moment, eul nu se va mai recunoaște, se va pierde, cu un copleșitor sentiment de înjosire și rușine. Rezistența la "slăbiciune" e rezistența la depersonalizare, la invazia iraționalului indefinibil asupra individualului. Femeia și bărbatul vor lupta în primul rând cu ei înșiși, nevrând să se recunoască în acestă parte nou trezită și amenințătoare a personalității lor. Aici apare faimosul a vrea să nu mai vrei, formula prin care Slavici
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
stil prețios, tot așa cum litografiile colorate ale istoriei seculare bucureștene dovedesc o anume calofilie prin sintaxă și arhaisme. Un domeniu de marcată originalitate al poeziei lui B. este erotica, scăldată în atmosfera diafană și pastelată a unei mari delicateți, unind indefinibil senzualitatea percepției cu spiritualitatea sentimentului: „Din peană cum te zugrăvesc, / Scriindu-te rotund, te cresc; [...] Am să te scriu ca pe-o icoană / De sticlă-n vis, făgărășană, / Tu, doina sângelui meu sfântă, / Care-n culoarea lui te cântă” (Portret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
pe care le primește Moise în întunericul de pe Sinai, se referă la Dumnezeu, iar altele la viața virtuoasă. Esența învățăturii despre Dumnezeu, „coincide cu experiența că Dumnezeu, aflându-Se în întuneric, nu poate fi prins de nici o asemănare, că e indefinibil, ca Cel infinit”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, nn. 51, 51b, 52 în: De vita Moysis ..., col. PSB, vol. 29, pp. 74 75. footnote>. De asemenea, El nu poate fi prins de nici o margine sau vreo imagine, căci „cunoașterea
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin al cuvântului. Pariziana este un cuvant cu încărcătură mitică, bazată pe efectul de fascinație pe care il exercita, pe enigmaticul și indefinibilul ce se conține în semnificația să și care o transformă dintr-un simplu individ într-o ființă atotputernica, capabilă să mute munții din loc: "leș Parisiennes de Paris, ces femmes mystérieuses dont leș toutes petites mains déplacent des montagnes" [Kock
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și mi-o spus! suprasegmental accent cîntat în cheia Ardeal Cerurile Oltului Bartolomeu Anania biserica schitului Livezi, brumate nervuri brazii, pîlc imobiliar în jos 30 m, segment de noapte albastrul sub vîntul luminii de plină zi în plaiul cu stația, indefinibilă nuanța prin definiție, biserica schitului centrul focarului, pinten muntelui ei, pîlc de case denivelate 70-100 m, înecare de brazi, după ieșirea din rai s-au împărțit în om și munte, Livezi-Ciuc colțul rupt în sine canton, stegulețul, mărunțica puloverul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
spune nimic în privința alegerilor între mai multe soluții eficace, ce se disting printr-o repartiție diferită a bunăstării între indivizi. Or, analiza economică este incapabilă de a defini repartiția "bună", exceptînd un criteriu obiectiv de dreptate. Optimul social fiind deci indefinibil a priori, s-ar dori căutarea procedurilor democratice de decizie care să reușească agregarea preferințelor indivizilor pentru a deduce din ele alegerile colective. Dar teoria alegerilor publice demonstrează că nici o procedură democratică nu poate garanta alegeri eficace, stabile și coerente
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
limpede încep să mă dezmeticesc: am intrat în purgatoriu, de unde ar trebui să ies neapărat! Îmi e necesar, cred... Voi reuși să-l trec...? Îl am numai pe Dumnezeu în suflet, deci vom coborî amândoi braț la braț, în acest...indefinibil al societății moderne. Cred că exorcizarea trupului se va întâmpla cu chimicale drămuite de minți deștepte ori apocaliptice...în numele unui Stat ce nu are nimic de-a face cu nevoile stringente în ceea ce privește cetățenii săi, aflați în starea regretabilă de suferinzi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cu poftă; câteva vorbe schimbate în grabă. Încerc să-mi amintesc de ce ,,în grabă’’ dar se pare că memoria m-a părăsit, iar gânduri u mai am decât pentru omul care fusese și faptul că nu mai trăiește. Un sentiment indefinibil mă încearcă, la gândul că nu mai e decât un corp inert ce zace pe o masă metalică, rece, în morga improvizată, alături de alte câteva cadavre în ,,așteptarea’’ aparținătorilor. Aparținători ce se lasă așteptați. * * * De la balconul etajului 1 privesc ,,indienii
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
am observat ceva ce mi-a plăcut extraordinar de mult: femeia tocmai se trezise, avea părul răvășit, chipul somnoros și un zâmbet pe care nu pot să-l descriu și nici să-i găsesc sensul. Un zâmbet...nemaivăzut până atunci, indefinibil! Ce mai..., o femeie superbă! O frumusețe de neînchipuit. Am înțeles că la cei 22 de ani ai ei are deja trei copii...luați în îngrijire de Asistența Socială deoarece cel mai mic este sugar și ar fi fost riscant
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de la munte, nu lipsește nimic, totul e dozat perfect! Felicitări, Virgilică!’’, mi-a spus mai mult murmurat decât cu voce tare. Seara s-a lăsat adormindu-mi tristețea și nu îmi mai doresc altceva decât să mă odihnesc. O stare indefinibilă mă copleșește: am reușit, în sfârșit, după mulți ani, să dau formă finală unor texte...! Ceea ce nu văzuse Cora sunt aceste texte scrise într-un alt caiet și puse sub pernă. * * * Mă gândesc la ce s-a întâmplat cu câteva
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
evoluției generale optimiste, ca stimul al lucidității sceptice. Și totuși, înconjurat de sinceri sau falși iubitori ai parcursului său prin viață, cel care își pregătește eul de sfâșierea finală dintre spirit și trup se simte cuprins de cosmicul unei stări indefinibile. Este ca și cum fiecare particulă a ființei sale spirituale se desprinde și plutește în căutarea unei noi regrupări care să permită saltul spre abisul altor lumi. Această stare îl introduce în solitudinea funebră ce-și va atinge apogeul odată cu pasul înstrăinării
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ființării întru cotidian. Deși este incapabilă să le înțeleagă esența, rigoarea socială învăluie și așează aceste inevitabile apariții ca repere enigmatice asupra cărora privirea mundanului cotidian nu trebuie să zăbovească. La fel sunt abordate și accidentele sublime, sincopele majestoase în indefinibilul străfulgerării prin care pot lumina viața unei ființe umane integrate cotidianului. Una dintre aceste paranteze insulare ce, uneori, punctează edenic parcursul individualității umane este experiența perturbantă a erosului. Întâlnirea cu cel care ne devine drag deșteaptă și activează în noi
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fragmentației, redistribuirilor și întru final ruinei spulberate de suflul extensie temporale. Întreaga arie a imanentului se dovedește un gigant conglomerat de iluzii și umbre ce-și mențin conturul preț de o voluptoasă clipă spre a se dilua apoi în obscuritatea indefinibilului. Conștientizarea acestui peisaj metafizic drept o realitate fundamentală ce aparține paradigmei umane nu poate determina decât survenirea, amplificarea și consolidarea stării de pesimism ce inundă spiritul atins de luciditatea mistică. În centrul imaginii descurajante se află drept principal personaj moartea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
totul să fie unul. Și, în același timp, această grijă pentru o astfel de "reducție" este cea care va sta la baza tuturor instituțiilor moderne. Este, de asemenea, fundamentul marilor sisteme teoretice care se sprijină pe căutarea definițiilor ce definesc indefinibilul. Or, chiar indefinibilul pare să caracterizeze modurile de a fi postmoderne. Androginii, identificări multiple, sincretisme religioase, relativisme filosofice, patchworks ideologice, sincerități succesive în dra-goste ca și în politică, iată tot atâtea manifestări ale unui politeism ambiental. Reîntoarcerea lucrurilor complexe. Este
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unul. Și, în același timp, această grijă pentru o astfel de "reducție" este cea care va sta la baza tuturor instituțiilor moderne. Este, de asemenea, fundamentul marilor sisteme teoretice care se sprijină pe căutarea definițiilor ce definesc indefinibilul. Or, chiar indefinibilul pare să caracterizeze modurile de a fi postmoderne. Androginii, identificări multiple, sincretisme religioase, relativisme filosofice, patchworks ideologice, sincerități succesive în dra-goste ca și în politică, iată tot atâtea manifestări ale unui politeism ambiental. Reîntoarcerea lucrurilor complexe. Este complexio oppositorum care
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ce nu are o existență spațio-temporală. În această situație avem de-a face cu un paradox deoarece arta este creată sau produsă, în timp ce entitățile abstracte nu pot fi create. Arta, împreună cu produsele sale, rămâne un concept deschis și prin urmare indefinibil 12, dar într-o permanentă relație de mediere între intelect și senzație. Pentru că nu orice obiect poate fi considerat artă înseamnă că avem nevoie de un sistem axiologic pentru a reuși să delimităm obiectele obișnuite de obiectele de artă. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imaginată și care, atrage după sine orice formă de extensie a conceptului prim pentru a acoperi ideea de creație sau care, pentru a nu limita imaginația, creează un nou concept atunci când limitele conceptului prim sunt depășite: toate conceptele deschise sunt indefinibile, de exemplu, arta este indefinibilă (Weitz, Open Concept Argument). De aceea, pentru cei mai mulți sceptici, definiția artei în mod tradițional implică o confuzie conceptuală. Dacă încercăm o analiză distinctivă pentru toate tipurile de artă vom observa că nu au o natură
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sine orice formă de extensie a conceptului prim pentru a acoperi ideea de creație sau care, pentru a nu limita imaginația, creează un nou concept atunci când limitele conceptului prim sunt depășite: toate conceptele deschise sunt indefinibile, de exemplu, arta este indefinibilă (Weitz, Open Concept Argument). De aceea, pentru cei mai mulți sceptici, definiția artei în mod tradițional implică o confuzie conceptuală. Dacă încercăm o analiză distinctivă pentru toate tipurile de artă vom observa că nu au o natură comună și, astfel, nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
per lo Sraffa filosofo nel mondo non vi sono fatti "indipendenti", fossero pure quelli attinenti alla sua formă logică - kantianamente aprioristica. Șu questo terreno la richiesta dell'amico italiano di individuare una formă logică del gesto napoletano del "chissenefrega" appare indefinibile per Wittgenstein alla luce del Tractatus. C'è bisogno di un di più di riflessione, di un repertorio più complesso che renda ragione della complessità del mondo e della correlazione attiva che gli stați di cose presentano al proprio interno
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
zadarnice ce nu ține cont de preocupările vitale ale conștiinței? Rațiunea nu sesizează exigențele existenței. Descartes se minunează de simplitatea principiilor în fața cărora gîndește că poate dobîndi o anume siguranță. Pascal este pesimist. Principiile sunt prin natura lor tulburi, nelămurite, indefinibile. De unde trebuie conchisă imposibilitatea de a cunoaște vreodată în mod veritabil, în timp ce Descartes se pretindea satisfăcut de aceste principii indefinibile.) Adăugăm că însuși discursul de care se servește Descartes este un obstacol, pentru că există în mod necesar o prăpastie între
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
principiilor în fața cărora gîndește că poate dobîndi o anume siguranță. Pascal este pesimist. Principiile sunt prin natura lor tulburi, nelămurite, indefinibile. De unde trebuie conchisă imposibilitatea de a cunoaște vreodată în mod veritabil, în timp ce Descartes se pretindea satisfăcut de aceste principii indefinibile.) Adăugăm că însuși discursul de care se servește Descartes este un obstacol, pentru că există în mod necesar o prăpastie între limbaj și ființă. Căci, vroind să apropiem ființa prin intermediul limbajului, comitem absurditatea de a enunța propoziții pur tautologice, „angajînd cuvîntul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
conceptului și maniera în care acesta se refuză unor prezentări care să includă o încarcerare a sa în lumina reflectoarelor, Cohen se apropie de el din unghiuri cât mai variate, conturându-i imaginea cu riscul de a înlocui o categorie indefinibilă cu altele la fel. Astfel, comunitatea ar fi entitatea căreia cineva îi aparține, mai cuprinzătoare decât rudenia, dar mai imediată decât abstracția pe care o numim "societate". "Este arena în care oamenii capătă cele mai fundamentale și mai substanțiale experiențe
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nu vede incapacitatea limbajului uman de a exprima o asemenea realitate?! În Crezul de la Sfânta Liturghie ne plecăm genunchiul spunând: «S-a întrupat de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioară, și s-a făcut Om». Aici, avem senzația indefinibilă că Preasfânta Fecioară Maria ne deschide o cale spre esența Preasfintei Treimi. Însă, în realitate, unitatea divină este și rămâne inviolabilă; dar apare un nou raport, se prezintă o situație pe care am putea-o numi, încă o dată, „insesizabilă“ limbajului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de impersonal: el nu este altceva decât persoană. În loc de "personal" și "apersonal" se poate folosi conceptul teologic de "transpersonal", "suprapersonal". Dar cine consideră că prin acest concept îl poate înțelege pe Dumnezeu, uită că Dumnezeu este și rămâne Incomprehensibil, Invizibil, Indefinibil. Sau chiar o coincidentia oppositorum, coincidența contrariilor, cum l-a definit deja citatul Cusanus: întrucât maximum este și minimum, iar în acest mod transcende maximum și minimum. Dumnezeu este cu totul altfel și interior intimo meo, mai intim decât ceea ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Ai venit în vis pentru că ți-a fost iar milă de mine, șoptesc eu, dezamăgită, strângându-l incredulă de mână. (De ce, atunci, simt atât de palpabilă atingerea lui? Mâna lui e rece și totuși simt că-mi transmite o căldură indefinibilă.) Marea e doar o iluzie, știu asta din visele trecute! — Vrei să vezi că nu e un vis? mă întrebi tu cu un glas grav. Te întorci spre mine și mă privești în ochi. îți așezi mâinile pe umerii mei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]