366 matches
-
iluzia realismului”; cu alte cuvinte, crearea unui spațiu de manevră infinit superior constrângerilor la care fuseseră condamnați predecesorii. Detectivul hard-boiled are nevoie de un „spațiu vital”, de o pluralitate de „unghiuri de fugă” - într-un cuvânt, de propriul său univers. Indeterminarea biografică a lui Marlowe sugerează tocmai căutarea, dialogul între lumi, refuzul încremenirii într-un spațiu perfect conturat. Lumea lui Philip Marlowe nu e nici Londra cețoasă, dar nu lipsită de farmec, a lui Sherlock Holmes și nici Parisul încremenit în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de la Ross Macdonald la T.S. Eliot nu poate fi foarte mare: de ce n-ar aprecia la autorul lui The Waste Land obscuritatea, din moment ce e sedus de acest lucru la propriul său ucenic? Acel nothing to hitch to nu este decât indeterminarea, fărâmițarea, anularea temporalității și a formei din poetica modernistă. Ceea ce-l interesează pe Chandler la alți autori (și, prin deducție, ceea ce încearcă să facă el însuși) e inteligenta dispunere a cuvintelor. Este obligatoriu ca fraza să fie nu doar precisă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
romanele lui Raymond Chandler, constați că toate aceste strategii nu provin din pura alegere a autorului care, chipurile, ar fi avut de ales între mai multe formule stilistico-ideologice. Ele sunt cerute de text, impuse chiar, cu o anumită brutalitate, de indeterminarea morală a lumii descrise. Stilul se naște, literalmente, din logica povestirii, din criteriile plauzibilității și intensității emoționale după care se construiește întregul edificiu narativ. Hiperbola e frecvent aruncată la bătaie, ca modalitate de subliniere a vastității proiectului de însănătoșire morală
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ansamblul său posedă numeroase caractere onirice. Se afla la vânătoare într-un ținut oarecare, nu mai știa de cât timp anume, prin însuși faptul existenței sale și totul se împlinea cu ușurința cu care se întâmplă în vis"368*. Această indeterminare conferă o natură halucinatorie întregului episod. O astfel de indistincție 369 dezvăluie în miezul textului sentimentul unui Eu indistinct, cu limite nesigure (va trebui să așteptăm ca trupul să invadeze și să umple coliba lui Iulian pentru ca răsturnarea să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
deductiv și nu pe cel inductiv. Prin "teoria falsificabilității", rolul pentru acceptarea unei teorii științifice îl joacă raționamentul deductiv. Momentul Popper reprezintă în epistemologie un punct de cotitură. Este momentul în care epistemologia reevaluează marile descoperiri ale secolului XX. Principiul indeterminării introduce ideea subiectivității la nivelul experimentului fizic, universul cuantic fiind unul al probabilității. Din punct de vedere fizic nu putem determina cu precizie poziția unei particule. Se introduce conceptul de câmp, iar universul este unul plin și vidul nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fiind limitate - de către autor, de către textul său - sau nelimitate ca și numărul lectorilor). În acest sens, apare posibilitatea ca receptarea textului să depășească intențiile autorului, (vidul semantic al numelui propriu este echivalat de Baudelle cu unul dintre acele "locuri ale indeterminării" de care vorbește Roman Ingarten). În alți termeni, dacă romancierul nu s-a gândit să motiveze un anume nume de personaj, lectorul va face asta, într-un fel desigur intuitiv, din cauza "furiei lecturii". Inițiativelor lecturii, Baudelle le opune două limite
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a putut sustrage unei asemenea tentații. De exemplu, pentru el o mișcare fizică care nu poate fi caracterizată prin momentul și poziția mobilului nu va fi apreciată drept „în mod real posibilă”. Iată de ce principii fizice cum sunt relațiile de indeterminare din mecanica cuantică nu pot fi puse de acord cu teoria kantiană a experienței. Unele dintre enunțurile caracterizate de Kant drept sintetice a priori vor fi apreciate din perspectiva fizicii actuale nu atât drept false, cât irelevante 21. Ceea ce arată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
celui impar. Nu este Însă cu putință ca unul să se Înfățișeze fără celălalt, deoarece amândouă au natura și valoarea principiilor de la care purced. (C) Atunci când s-a produs fuziunea lor, principiul superior, având câștig de cauză asupra principiului de indeterminare care dizolvă natura corporală șto somatikonț, a pus capăt acestei dizolvări și, cum materia avea tendința de a se despărți În două, el a așezat În centru unitatea șhe monasț, În așa fel Încât să Împiedice procesul de divizare a
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de luceferi, de maladia orizontului, de apeirontic, de Universalii, de categoriile nouminosului. Renăscînd sub specie nominae fata de Împărat a murit devenind Cătălină, după Îndemnul goethean „stirb und werde” mori și devino. Dar „devenind” Cătălina eroina noastră trece din Întunericul indeterminărilor În lumina unde poate să aleagă. Și alege pe Cătălin. Și-1 respinge pe Luceafăr. Pentru că eroina trece dincolo de oglindă. Ea este acum Alice În Tara Minunilor. Pajul Cătălin Îndeplinește astfel mai multe funcții pe lîngă prințesă el fiind și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Suferința/ Și raze-mi curg prin pori cântând/ Frate arbor, tată râu,/ Măicuță pasăre,// Văd peștera în care-am plâns/ Și lespedea către hotarul lacrimei cu adevărat”. Pe de alta, geometria aseptică, opalinul tenebros, tentativele de torsionare a sintaxei și indeterminarea ostentativă: „Trupul lui Arhimede suna/ Un număr necunoscut/ Înota în palma zeului Ra/ Prin lacrima ce l-a născut// Plutea? (Oceanul nins/ De geamăt înecații-și cere)/ O, trupul său învins/ Evaporat de durere!// Maree statornică-n har,/ Trupul rămâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
apoi proiectarea acestor imagini pentru a reconstitui mișcarea. Literatura și cinematografia sunt două dimensiuni care se pot intercondiționa, completă și pot intra în relație de complementaritate semiotica. Un text literar adaptat-ecranizat poate beneficia în mod fericit de completarea "zonelor de indeterminare" despre care vorbește Ingarden în teoriile sale1. Un cinefil poate recepta altfel textul literar, prin prisma unei adaptări de calitate. Convertirea unui text în limbaj cinematografic poate fi un demers reușit, daca regizorul, scenograful, echipa de actori retransmit conținutul de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
morale.. “Pe de o parte, să demonstrăm inserția responsabilității În orice discurs moral al timpurilor noastre; pe de altă parte să formulăm mai bine responsabilitățile acolo unde suntem, unde acționăm, degajând utilizările confuze care le fac obscure.” Suntem În fața unei indeterminări inițiale care, cu siguranță: „provine din complexitatea fenomenului responsabilității, dar și din imposibilitatea obiectivă de a avea o cunoaștere exhaustivă”.„Vocabularul de filosofie” (Paris, 1980Ă definește responsabilitatea ca „solidaritatea persoanei umane cu actele sale, recunoscându-se ca autor și care
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
finalizându-și studiul tot prin modelare statistică. Abundența de date utilizate și caracterul sofisticat al tehnicilor statistice folosite au produs totuși rezultate paradoxale, neașteptate, nereușind să tranșeze problema. Concluzia fundamentală este că, indiferent de nivelul de analiză ales (variabilă etc.), indeterminarea e mai importantă decât determinarea. Jencks stabilește câteva corelații: R (nivel de instrucție × statut) = 0,65; R (IQ × statut) = 0,5; R (origine × statut) = 0,5. Statistic, aceste corelații sunt puternice. Dar, ca orice corelații, ele nu ne indică direcția
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
stilistică a sublimului: „... una dintre principalele frumuseți ale unui discurs este... să dea spiritului prilejul de a elabora o gîndire mai cuprinzătoare decît este expresia” (Logica de la Port-Royal) Profunzimea expresiei eliptice rezultă din trăsăturile specifice figurilor de suprimare: ambiguitatea și indeterminarea. Tăcerea, ca extremă a figurilor reductive, poate fi goală sau redundantă, țipătoare și ostentativă, Încăpățînată sau plină de Înțeles, indiciu al interiorizării, absorbție a unor fapte exterioare În zonele intime ale subiectivității, conștiință a inadecvării dintre vorbire și nevoile spirituale
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
externă / 206 5.4.3. Perspectivizare subînțeleasă în opera lui Dickens / 213 6. Opoziția "mod": personaj-narator personaj-reflector / 219 6.1. Personaje-narator, personaje-reflector și forme de tranziție / 226 6.1.1. Credibilitatea personajelor-narator / 230 6.2. Opoziția "mod" și "zonele de indeterminare" (R. Ingarden) / 233 6.3. Personajul-narator și personajul-reflector la începutul narațiunii / 237 6.3.1. Opoziția "mod" și distincția lingvistico-textuală dintre începuturile de text "emice" și "etice" / 248 6.4. Reflectorizarea personajului-narator în operele lui Katherine Mansfield, James Joyce și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Ultimul tip se întîlnește frecvent în romanul modern, de exemplu familia Bundren din Pe patul de moarte al lui Faulkner, și într-un caz extrem, debilul mintal Benjy din romanul Zgomotul și furia. 6.2. Opoziția "mod" și "zonele de indeterminare" (R. Ingarden) Lucrările lui Roman Ingarden au stimulat puternic naratologia și i-au oferit acesteia cîteva concepte importante. Dintre acestea, conceptul de "zone de indeterminare"356, care a fost preluat de estetica receptării 357, este deosebit de relevant în contextul nostru
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
debilul mintal Benjy din romanul Zgomotul și furia. 6.2. Opoziția "mod" și "zonele de indeterminare" (R. Ingarden) Lucrările lui Roman Ingarden au stimulat puternic naratologia și i-au oferit acesteia cîteva concepte importante. Dintre acestea, conceptul de "zone de indeterminare"356, care a fost preluat de estetica receptării 357, este deosebit de relevant în contextul nostru, deoarece personajele-narator generează zone de indeterminare de diferite tipuri și cu o frecvență diferită de personajele-reflector358. Cu ajutorul opoziției narator-reflector, această teză poate fi formulată acum
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Ingarden au stimulat puternic naratologia și i-au oferit acesteia cîteva concepte importante. Dintre acestea, conceptul de "zone de indeterminare"356, care a fost preluat de estetica receptării 357, este deosebit de relevant în contextul nostru, deoarece personajele-narator generează zone de indeterminare de diferite tipuri și cu o frecvență diferită de personajele-reflector358. Cu ajutorul opoziției narator-reflector, această teză poate fi formulată acum mai precis. Ingarden însuși a pus problema dacă numărul zonelor de indeterminare este dependent de forma unei opere literare, însă nu
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
relevant în contextul nostru, deoarece personajele-narator generează zone de indeterminare de diferite tipuri și cu o frecvență diferită de personajele-reflector358. Cu ajutorul opoziției narator-reflector, această teză poate fi formulată acum mai precis. Ingarden însuși a pus problema dacă numărul zonelor de indeterminare este dependent de forma unei opere literare, însă nu a ajuns la o concluzie. Cu siguranță, nu este o coincidență faptul că Ingarden, în sugestia sa legată de continuarea cercetării, menționează două perechi de romancieri, în interiorul cărora unul arată o
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Prin intermediul unei perspective intens focalizate a personajului-reflector, selectarea realității ficționale este izolată și pusă în lumină într-un mod în care toate detaliile importante pentru personajul-reflector devin vizibile. În afara acestui sector se află oricum negură și incertitudine, o zonă de indeterminare, pe care cititorul o poate pătrunde doar pe alocuri, trăgînd concluzii din sectorul iluminat. Acestui mod de prezentare îi lipsește autoritatea puternică ce l-ar putea informa pe cititor cu privire la existența unor lucruri relevante pentru evenimentele prezentate în afara sectorului realității
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lipsește autoritatea puternică ce l-ar putea informa pe cititor cu privire la existența unor lucruri relevante pentru evenimentele prezentate în afara sectorului realității ficționale iluminate de percepția personajului-reflector. Astfel cititorul este la mila personajului-reflector și a cunoașterii și experienței sale limitate existențial. Indeterminarea nu e aici o problemă de comunicare, așa cum se întîmplă în cazul personajului-narator, ci este experimentată ca o condiție a existenței personajului ficțional. Modul narativ al personajului-narator (telling) tinde spre un rezumat conceptual al evenimentului concret sub forma unei relatări
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
au fost reduse sau abstractizate, exact în forma în care sînt trăite și percepute de către acest personaj. Prin urmare, aceste două moduri narative îi oferă cititorului două aspecte diferite ale povestirii 360. Modul în care este realizată concretizarea zonelor de indeterminare de către cititor și în care sînt actualizate aspectele prezentate în text, afectate sau determinate în întregime de aceste diferențe, este un lucru binecunoscut. Opoziția personaj-narator personaj-reflector poate sugera o nouă abordare a cercetării acestei probleme. Prezența personajului-narator atrage întotdeauna atenția
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
explicare a selecției unui sector specific al realității reprezentate. Oricum, aceasta nu-i dă cititorului nici o garanție că un lucru sau un eveniment din afara sectorului înregistrat al lumii reprezentate nu ar putea fi important pentru povestire. Prin urmare, zonele de indeterminare de la capătul sectorului realității ficționale iluminate de un personaj-reflector au cîteodată o natură amenințătoare sau cel puțin nefavorabilă: Spațiul din afara sectorului iluminat de conurile de lumină ale conștiinței unui personaj dintr-un roman este un spațiu gol în care pot
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
bine prin transpunerea axei narator-reflector a cercului tipologic. Transpunerea versiunii originale (persoana întîi) într-o situație narativă personală și transformarea personajului principal K. dintr-un personaj-narator într-un personaj-reflector are ca rezultat, printre multe altele, o restructurare a zonelor de indeterminare care subliniază tendința generală a acestui roman de a prezenta amenințarea fără nume a fatalității 363. 6.3. Personajul-narator și personajul-reflector la începutul narațiunii [...] pronumele este una dintre măștile cele mai înfricoșătoare inventate de om. (John Fowles, Iubita locotenentului francez
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
164, 178, 181, 201-205, 339 distribuția reprezentării viziunilor din interior, 206 prezentare nemediată a lumii interioare, 202-205 refuz, 181, 202 v. și viziune din afară voice over, 118, 141-142 vorbire directă simulată, 207 vorbirea personajelor vorbirea naratorului, 284-291 zone de indeterminare, 185-186, 202, 247, 233-237, 255, 341 concretizare, 185, 192 și mod, 233-237 Index al autorilor și al operelor Allot, Miriam, 139 Anderegg, Johannes, 27, 37, 52, 91, 99, 108, 110, 220-222, 233, 253, 255, 295 Anderson, Sherwood, 241-242 Aquin, H.
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]