107 matches
-
personajele au fost pasive și fiecare, concentric, și-a definit așteptarea. Dar ce experiență Începe? Aflăm rapid că Zerlendi este nu numai inițiat În literatura ascetică și mistică indiană, dar și practicant. Pare neverosimil nu pentru criticul literar, ci pentru indianist, care nu poate accepta lesne că acest proces se consumă În atmosfera secretă a unei case burgheze din centrul unui oraș unde nici experiența mistică ortodoxă nu a fost vreodată probabilă, nu cea indiană, și În nici un caz În lipsa unui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dintre primele experiențe ale lui Zerlendi - același sentiment de plenitudine „care te stăpânește câteodată după ce asculți multă muzică de Mozart” (59), care preia și modifică un pasaj din 1932 și 1936 din Stcherbatsky, care la rândul lui Îl cita pe indianistul O. Rosenberg, iar acesta comparase beatitudinea primelor experiențe yoghinice avute În Japonia (cf. Y I, p. 85 n. 1) cu senzația produsă de ascultarea muzicii... Înainte Însă de a vedea cum evoluează calchierea literară a itinerarului tehnicilor yoga, să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
eroică și mai neverosimil izbutită călătorie, către centrul Asiei, În care visul romantic al aflării locului originar al rasei maghiare aduce Occidentului nașterea tibetologiei 1. Tot Le Calloc’h a arătat recent cum primul tibetanist occidental, Philippe-Edouard Foucaux (1811-1894), un indianist discipol și succesor al lui Eugène Burnouf (1801-1852), a fost și profesorul lui Constantin Georgian (1850-1904), cel dintâi indianist și iranist român, format În cel mai prestigios mediu european de studii asiatice 2. Dar Burnouf și Foucaux fuseseră audiați la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
maghiare aduce Occidentului nașterea tibetologiei 1. Tot Le Calloc’h a arătat recent cum primul tibetanist occidental, Philippe-Edouard Foucaux (1811-1894), un indianist discipol și succesor al lui Eugène Burnouf (1801-1852), a fost și profesorul lui Constantin Georgian (1850-1904), cel dintâi indianist și iranist român, format În cel mai prestigios mediu european de studii asiatice 2. Dar Burnouf și Foucaux fuseseră audiați la Collège de France și de Odobescu, care Îl ruga În 1878 pe Tocilescu, aflat la Paris, să-i procure
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Vaccinarea descoperită de Jenner (1749-1823) oarecum Întâmplător În 1796 a fost acceptată cu entuziasm În Occident. Jean de Carro o transplantează În Orient, iar la Bombay, metodele de prevenire și vindecare sunt deja prezente În august 1802, o dată cu noii filologi indianiști. Honigberger introducea vaccinarea Împotriva variolei- fiind el Însuși vaccinat la Brașov la vârsta de cinci ani- În Siria și la Dera Ghazi Khan (vezi pp. 120, 162-163)3, iar unii autori au susținut prioritatea ayurvedică asupra vaccinării jenneriene 4. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
observă că monumentul nostru a fost găsit În unul dintre acei st¿pa secundari care-l Înconjoară la Manikyala pe cel explorat de Ventura”2. Întâlnirile faste nu sunt, evident, singurele. Unul dintre exemple, pentru Honigberger, este prototipul contemporan al indianistului interesat de India Antiqua: Horace Hayman Wilson (1786-1860), a cărui biografie și ale cărui scrieri sunt În general bine cunoscute În Occident. Ca un fel de patron colonial al noilor litere orientaliste În India și Europa, Wilson și-a impus
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
protestante În tibetană. Dar, În pofida căutărilor mai multor tibetologi, lădița de fier a dispărut demult din biroul administratorului general al Companiei Indiilor 3. La fel cum este puțin cunoscut faptul că Wilson era uneori departe de onestitatea ideală a savantului indianist 4. Câteodată a fost prea departe de a Înțelege ce se petrecea În timpul său În alte branșe ale studiilor asiatice: doar foarte puțini mari indianiști au fost Într-atât de dezorientați Încât să deplângă, cum o face el tocmai față de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cum este puțin cunoscut faptul că Wilson era uneori departe de onestitatea ideală a savantului indianist 4. Câteodată a fost prea departe de a Înțelege ce se petrecea În timpul său În alte branșe ale studiilor asiatice: doar foarte puțini mari indianiști au fost Într-atât de dezorientați Încât să deplângă, cum o face el tocmai față de Burnouf, timpul consumat cu „efortul zend”1. În schimb, același Wilson se arată atât de temerar apropiat compatriotului său William Moorcroft 2, medic veterinar, ofițer
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
său William Moorcroft 2, medic veterinar, ofițer, dar mai ales explorator, căruia Îi va lăuda tocmai calități pe care le avea și Honigberger, dar pe care lui nu a vrut să i le recunoască. Întâlnirii epistolare cu Jacquet - „acest briliant indianist belgian, prieten al lui Burnouf, care avea să aibă aceeași ardoare pentru studiile budiste, dar care murea În 1838 la 27 de ani”, cum l-a descris cândva Jean Filliozat 3- Îi datorăm multe, mai ales pentru arheologul amator care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dintre studiile lui Jacquet (1837 și 1839) În bibliografia unui articol din 19846, continua să-i atribuie lui Masson o prioritate intactă ca explorator al zonei Kabul-Kandahar, zona care avea să motiveze ulterioara geografie arheologică a Afganistanului 7. La fel, indianistul Ernst Windisch credea că Jacquet prelua numai descoperirile „englezilor din India”, dar este și primul care preia informația lui Félix Nève despre proiectul lui Jacquet: un Corpus Inscriptionum Indicarum, poate primul program de acest fel1. La est de Kabul, Honigberger
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
reuni Într-o singură persoană și o singură operă cunoașterea unui sanscritist și a unui botanist, „care să ne dea nouă o botanică a poeticii indiene”1, ceea ce nu s-a realizat decât mult mai târziu, bunăoară În opera unui indianist precum Siegfried Lienhard. În general, Împletind vocația aventurii cu minuția herborizării, Honigberger face efortul de a depăși utilitatea intereselor botanice imediate, cea care Îl motiva pe părintele iezuit Cœurdoux să trimită În Franța, din India, Între 1733 și 1840, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
văduvei..." Mântuirea de moarte și de foc este una dintre scenele cel mai probabil descrise de Honigberger, printr-un intermediar 2 - de altfel, explicată și analizată pe larg În multe dintre relatările de călătorie ale timpului, dar și În literatura indianistă europeană, bunăoară În istoria lui Rollin și Richet 3. Wilson, chirurgul convertit la studiul sanscritei, Îi va dedica un studiu special, inclus În prima ediție postumă de opere 4. Dar mențiunile mediteraneene antice animau deja un fragment din Cicero 5
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care asistase, Împreună cu guvernatorul provinciei, la Îngroparea unui fachir” - după care urmează relatarea Îngropării lui Haridas, peste tot conformă cu originalul german 1. Încă și mai important e faptul că Th. Iordănescu, vechiul student al lui Hasdeu și discipol al indianistului și iranistului Constantin Georgian, adoptă o atitudine critică (inclusiv statistică) nu numai asupra relatării lui Ventura și Honigberger, dar și asupra altor documente contemporane, avansând ipoteza - pe care nu am regăsit-o altundeva - că Haridas nu ar fi numai un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de la misionarism, anexare, influențe stilistice și curiozități la nașterea entuziastă și eroică a orientalisticii. Ecourile epocii și oamenilor cunoscuți de Honigberger nu sunt, de câtva timp, neglijabile. Jean-Marie Lafont a avut ocazia să-i vorbească despre acest tezaur neglijat de indianiștii francezi și europeni chiar și președintelui Jacques Chirac, la 26 ianuarie 1998, În timpul vizitei sale la Lahore, când i-a oferit un exemplar din Reminiscences: The French in India (1998). În luna februarie a aceluiași an, Enseign Frédéric Prévost Allard
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
conaționalilor săi din Brașov. Întreaga epocă va fi dată parțial uitării. Dacă unii din primii călători În Asia se apropie convingător de orientalism, generațiile următoare se vor sprijini În alt mod pe prezența Asiei, iar unul dintre cei mai importanți indianiști și istorici ai religiilor din secolul al XIX-lea, Friedrich Max Müller, comparatist bine cunoscut În România, la concurență În epocă doar cu contele Angelo de Gubernatis, nu va sta În India sau În Asia nici măcar o zi, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
trezesc certitudinea inteligenței universale care ar putea conduce la comunicare și în același timp la descoperirea unor sentimente spirituale din spațiul cosmic. Carl Sagan a fost cea mai puternică voce a existenței ființelor inteligente în univers. El a fost un indianist prin excelență și de aceea oamenii de știință consideră că hermeneutica religiilor raiului biblic relevă restricțiile acestora în înțelegerea tradiției protoistorice a Cuvântului. În 1600 biserica creștină l-a ars pe astronomul Giordano Brono din cauza afirmațiilor existenței mai multor sori
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viitoarele mele studii asupra religiilor Asiei [...] Studiile mele se axează pe Yoga și Tantra. Banuiți fără îndoială, importanța muncii mele în ceea ce privește religia și magia. „într-o altă epistolă pe care i-o adresează, după o lună de la sosirea în Calcutta, indianistului Jakob W. Hauer adaugă faptul că se gasește în India „pentru a studia chiar filosofia hindusă, în special Yoga” cu Dasgupta.Și totuși, scrisoarea insistă asupra problemei tantrismului și, prin intermediul ei, asupra istoriei religiilor în general. „în ceea ce mă privește
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o linie dintr-un desen mai complicat. Schimbarea este ceea ce diferențiază literatura hispanica modernă de cea tradițională. În literatura tradițională, sunt ușor de remarcat emoțiile generate de împrejurările specifice continentului: astfel, simpatia pentru cei de jos este concretizata în românul indianist și indigenist, protestul împotriva puterii aberante este cuprins în românele antidictatoriale, denunțarea intrării masive a capitalului agresiv, prevalent străin, este exprimată în literatura antiimperialista. În creațiile literare ale continentului, schimbarea este fie integrată într-o problematică generală, fie proiectată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
metodei și deci la dispariția științei religiei ca domeniu de sine stătător, menit a avea propriul glas și propria contribuție în rândul disciplinelor umaniste: „Astfel, în decurs de una sau două generații, vom avea latiniști «specialiști» în istoria religiei romane, indianiști «specialiști» într una din religiile indiene și așa mai departe. Cu alte cuvinte, istoria religiilor se va fărâmița la infinit și fragmentele ei se vor resorbi în diverse «filologii», care, astăzi, îi furnizează încă sursele documentare și îi nutresc hermeneutica
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de realitatea împovărătoare. Nu puteai să reziști altfel. La un moment dat o luai razna fără să vrei. Camarazii Brigadieri organizați după apartenența de clasă C. I.: Mi-ați vorbit la un moment dat că l-ați întâlnit și pe indianistul Sergiu Al-George. Unde anume? La Jilava, la Salcia? S. Ț.: Nu l-am întâlnit la Jilava. Pe doctorul Al-George34 l-am întâlnit la Strâmba. Pe Alexandru Zub l-am întâlnit la Salcia, dar eu nu i-am cunoscut, așa, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
sursele. Tentația aflării originilor a orientat cercetarea, în acord cu direcțiile științifice dominante în epocă, către miturile arhaice clasice sau indo-europene (teoria mitologică) sau către textele scrise ale vechilor indieni, de unde, pe diferite căi, ar fi ajuns în Europa (teoria indianistă sau migraționistă). O dezvoltare a teoriei mitologice se găsește în așa-numita teorie naturistă, după care, în procesul despărțirii limbilor din trunchiul comun indo-european, sensurile primare ale unor cuvinte s-au uitat, mitologia fiind rezultatul unei „boli a limbajului”. Descinzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
preparator, apoi asistent universitar, la diferite policlinici, între care, în 1952-1958, policlinica Teatrului de Operă și Balet). Personalitate cu totul remarcabilă, înclinat spre cercetare și demersul speculativ, A. a adăugat, prin studiu propriu, competenței sale de medic pe cea a indianistului de aleasă ținută. Interesul lui pentru gândirea și civilizația indiană s-a cristalizat încă de pe la vârsta de 15 ani (când, fiind elev, a fost cu deosebire impresionat de felul în care Augustin Z. N. Pop, profesor de română, a prezentat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
dezvoltat și aprofundat în urma unor lecturi asidue, mai ales din Mircea Eliade, pe care și l-a ales drept model și mentor și de la care, trimițându-i în 1947 întâiul său articol publicat, a obținut o primă recunoaștere: „Încă un indianist român!”. Debutul publicistic în domeniul indianisticii a avut loc în 1947 (Les Mythes de l’atman et la génèse de l’absolu dans la pensée indienne, în „Revue des études indo-européennes”). Ca medic, specialist în otorinolaringologie, a desfășurat cercetări de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
al Academiei Române și este decorat cu Ordinul Coroana României și cu medalia Bene Merenti pentru merite literare. Pe măsură ce s-a adâncit în studiile ebraice, G. a abandonat teoria Fraților Grimm despre originea mitologică a basmelor populare și a preluat teoria indianistă a lui Theodor Benfey, căreia îi adaugă câteva note personale, evidente în lucrarea Literatura populară română, apreciată de mari învățați ai timpului (Gustav Meyer, Kristoffer Nyrop, Émile Picot, W. Rudow ș.a.), care au recenzat-o elogios, considerând că e o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
ale culturii tradiționale indiene, vrea să valorifice În opera de ficțiune știința orientalistului. Cele două narațiuni pornesc de la experiențe spirituale de care vorbise În Yoga, essai sur les origines de la mystique indieane (1936) și În alte studii din acea perioadă indianistul M. Eliade. Este o etapă intermediară În proza lui Eliade. După război, când revine la literatura de ficțiune, el va readuce magicul, miticul pe pământ european, de preferință În spațiul românesc. IV. 2. Conotații magice ale mitului căutării erotice Ștefan
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]