107 matches
-
exploatate de savanții indieni, să reții numai fragmentul Îngropării lui Haridas și să revii zece ani mai târziu cu o nuvelă fantastică ce pornește de la secretul său? Că ispita exista, aveam să-mi dau seama În 1996 când, cercetând arhiva indianistului, iranistului și arabistului Constantin Georgian (1850-1904) de la Biblioteca Academiei din București, observând amploarea uitării care Îl Înecase printre puținii orientaliști români din secolul al XIX-lea, am descoperit câteva bilete aluzive pe care Georgian nota traseele unei călătorii asiatice amintind
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sinteza din 1954 clarifică câmpul de interese, contribuția și sensul exterior al celebrei nuvele fantastice prin care reajungem la Honigberger. Comparația dintre cele două volume ilustrează o varietate de solidarități și diferențe; chiar netranscrisă, ea este utilă atât pentru un indianist, cât și pentru un istoric al religiilor. Asta numai dacă stăpânește contextul apariției lor și cele două laboratoare erudite din care au ieșit, masa copleșitoare de lecturi de indianistică bine filtrate și conduse de-a lungul unei expuneri științifice dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mansardă, Înainte de Întoarcere. Dar biblioteca lui Zerlendi e Înghețată la 1910 (la 1907, de fapt). Dacă observă, din pricina cantității, și câțiva „scriitori farsori” (Jaccolliot, pe care Îl citise), În schimb revine repede pentru a numi câteva volume care, pentru orice indianist, sunt nume sacre: „colecții Întregi din Journal Asiatique”, revistă fondată În 1822 de Société Asiatique din Paris, din ale cărei prime serii, pe la 1845, boierul Constantin Oltelniceanu, de care Eliade nu știa (Încă?) nimic, cumpărase zeci de volume, printre care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
religiilor din India”, probabil chiar Întreaga bibliografie a tezei sale din 1936. Biblioteca adăpostea exact ceea ce Eliade poate nu a Îndrăznit să-și Închipuie că exista În țară sau chiar În București, În biblioteci și arhive private ale unor savanți indianiști și orientaliști. Un examen mai atent arată Însă că o parte din aceste treizeci de mii de volume nu sunt numai localizabile, dar și accesibile Încă: prin reunirea fondurilor indianiștilor români din secolul al XIX-lea, În majoritatea lor păstrate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În București, În biblioteci și arhive private ale unor savanți indianiști și orientaliști. Un examen mai atent arată Însă că o parte din aceste treizeci de mii de volume nu sunt numai localizabile, dar și accesibile Încă: prin reunirea fondurilor indianiștilor români din secolul al XIX-lea, În majoritatea lor păstrate În fonduri publice. Înainte chiar de a vorbi pe larg despre „secretul” doctorului Honigberger, putem constata cum Eliade trece direct În fantastic o bibliotecă pe care astăzi, Într-un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
premiu Năsturel-Herăscu”, apar, la a șaptea poziție din nouă, și „dicționare limbistice În limba românească, mai ales pentru limbile antice și orientale, adică limba latină, elenă, sanscrită, ebraică, arabă, turcă, slavonă veche și altele”3. „Descopeream o bibliotecă de savant indianist care, prin imensitatea și varietatea ei, ar fi făcut gelos pe un Roth, Jacobi sau Sylvain Lévi.”4 Hermann Jacobi (n. 1850), un fel de Nestor al indianisticii germane, murise În 1937 și poate că Eliade Îi citise de curând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și Într-un cert raport cu ea, Arion Roșu și, Într-o mai mică măsură, doi dintre prietenii și colegii săi de generație (prima generație de orientaliști români): Anton Zigmund-Cerbu1 și Sergiu Al-George (și poate și Marcel Leibovici). Biblioteca acestui indianist secret care era Zerlendi e Însă plină de texte „oculte”, „teozofice”, titulatură sub care Eliade include aproape tot ceea ce poate fi numit așa În Europa (pp. 27-30, cu anumite prelungiri). Încheind larga prezentare a cărților, dna Zerlendi Îi va spune
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
personajele au fost pasive și fiecare, concentric, și-a definit așteptarea. Dar ce experiență Începe? Aflăm rapid că Zerlendi este nu numai inițiat În literatura ascetică și mistică indiană, dar și practicant. Pare neverosimil nu pentru criticul literar, ci pentru indianist, care nu poate accepta lesne că acest proces se consumă În atmosfera secretă a unei case burgheze din centrul unui oraș unde nici experiența mistică ortodoxă nu a fost vreodată probabilă, nu cea indiană, și În nici un caz În lipsa unui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dintre primele experiențe ale lui Zerlendi - același sentiment de plenitudine „care te stăpânește câteodată după ce asculți multă muzică de Mozart” (59), care preia și modifică un pasaj din 1932 și 1936 din Stcherbatsky, care la rândul lui Îl cita pe indianistul O. Rosenberg, iar acesta comparase beatitudinea primelor experiențe yoghinice avute În Japonia (cf. Y I, p. 85 n. 1) cu senzația produsă de ascultarea muzicii... Înainte Însă de a vedea cum evoluează calchierea literară a itinerarului tehnicilor yoga, să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
eroică și mai neverosimil izbutită călătorie, către centrul Asiei, În care visul romantic al aflării locului originar al rasei maghiare aduce Occidentului nașterea tibetologiei 1. Tot Le Calloc’h a arătat recent cum primul tibetanist occidental, Philippe-Edouard Foucaux (1811-1894), un indianist discipol și succesor al lui Eugène Burnouf (1801-1852), a fost și profesorul lui Constantin Georgian (1850-1904), cel dintâi indianist și iranist român, format În cel mai prestigios mediu european de studii asiatice 2. Dar Burnouf și Foucaux fuseseră audiați la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
maghiare aduce Occidentului nașterea tibetologiei 1. Tot Le Calloc’h a arătat recent cum primul tibetanist occidental, Philippe-Edouard Foucaux (1811-1894), un indianist discipol și succesor al lui Eugène Burnouf (1801-1852), a fost și profesorul lui Constantin Georgian (1850-1904), cel dintâi indianist și iranist român, format În cel mai prestigios mediu european de studii asiatice 2. Dar Burnouf și Foucaux fuseseră audiați la Collège de France și de Odobescu, care Îl ruga În 1878 pe Tocilescu, aflat la Paris, să-i procure
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Vaccinarea descoperită de Jenner (1749-1823) oarecum Întâmplător În 1796 a fost acceptată cu entuziasm În Occident. Jean de Carro o transplantează În Orient, iar la Bombay, metodele de prevenire și vindecare sunt deja prezente În august 1802, o dată cu noii filologi indianiști. Honigberger introducea vaccinarea Împotriva variolei- fiind el Însuși vaccinat la Brașov la vârsta de cinci ani- În Siria și la Dera Ghazi Khan (vezi pp. 120, 162-163)3, iar unii autori au susținut prioritatea ayurvedică asupra vaccinării jenneriene 4. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
observă că monumentul nostru a fost găsit În unul dintre acei st¿pa secundari care-l Înconjoară la Manikyala pe cel explorat de Ventura”2. Întâlnirile faste nu sunt, evident, singurele. Unul dintre exemple, pentru Honigberger, este prototipul contemporan al indianistului interesat de India Antiqua: Horace Hayman Wilson (1786-1860), a cărui biografie și ale cărui scrieri sunt În general bine cunoscute În Occident. Ca un fel de patron colonial al noilor litere orientaliste În India și Europa, Wilson și-a impus
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
protestante În tibetană. Dar, În pofida căutărilor mai multor tibetologi, lădița de fier a dispărut demult din biroul administratorului general al Companiei Indiilor 3. La fel cum este puțin cunoscut faptul că Wilson era uneori departe de onestitatea ideală a savantului indianist 4. Câteodată a fost prea departe de a Înțelege ce se petrecea În timpul său În alte branșe ale studiilor asiatice: doar foarte puțini mari indianiști au fost Într-atât de dezorientați Încât să deplângă, cum o face el tocmai față de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cum este puțin cunoscut faptul că Wilson era uneori departe de onestitatea ideală a savantului indianist 4. Câteodată a fost prea departe de a Înțelege ce se petrecea În timpul său În alte branșe ale studiilor asiatice: doar foarte puțini mari indianiști au fost Într-atât de dezorientați Încât să deplângă, cum o face el tocmai față de Burnouf, timpul consumat cu „efortul zend”1. În schimb, același Wilson se arată atât de temerar apropiat compatriotului său William Moorcroft 2, medic veterinar, ofițer
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
său William Moorcroft 2, medic veterinar, ofițer, dar mai ales explorator, căruia Îi va lăuda tocmai calități pe care le avea și Honigberger, dar pe care lui nu a vrut să i le recunoască. Întâlnirii epistolare cu Jacquet - „acest briliant indianist belgian, prieten al lui Burnouf, care avea să aibă aceeași ardoare pentru studiile budiste, dar care murea În 1838 la 27 de ani”, cum l-a descris cândva Jean Filliozat 3- Îi datorăm multe, mai ales pentru arheologul amator care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dintre studiile lui Jacquet (1837 și 1839) În bibliografia unui articol din 19846, continua să-i atribuie lui Masson o prioritate intactă ca explorator al zonei Kabul-Kandahar, zona care avea să motiveze ulterioara geografie arheologică a Afganistanului 7. La fel, indianistul Ernst Windisch credea că Jacquet prelua numai descoperirile „englezilor din India”, dar este și primul care preia informația lui Félix Nève despre proiectul lui Jacquet: un Corpus Inscriptionum Indicarum, poate primul program de acest fel1. La est de Kabul, Honigberger
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
reuni Într-o singură persoană și o singură operă cunoașterea unui sanscritist și a unui botanist, „care să ne dea nouă o botanică a poeticii indiene”1, ceea ce nu s-a realizat decât mult mai târziu, bunăoară În opera unui indianist precum Siegfried Lienhard. În general, Împletind vocația aventurii cu minuția herborizării, Honigberger face efortul de a depăși utilitatea intereselor botanice imediate, cea care Îl motiva pe părintele iezuit Cœurdoux să trimită În Franța, din India, Între 1733 și 1840, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
văduvei..." Mântuirea de moarte și de foc este una dintre scenele cel mai probabil descrise de Honigberger, printr-un intermediar 2 - de altfel, explicată și analizată pe larg În multe dintre relatările de călătorie ale timpului, dar și În literatura indianistă europeană, bunăoară În istoria lui Rollin și Richet 3. Wilson, chirurgul convertit la studiul sanscritei, Îi va dedica un studiu special, inclus În prima ediție postumă de opere 4. Dar mențiunile mediteraneene antice animau deja un fragment din Cicero 5
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care asistase, Împreună cu guvernatorul provinciei, la Îngroparea unui fachir” - după care urmează relatarea Îngropării lui Haridas, peste tot conformă cu originalul german 1. Încă și mai important e faptul că Th. Iordănescu, vechiul student al lui Hasdeu și discipol al indianistului și iranistului Constantin Georgian, adoptă o atitudine critică (inclusiv statistică) nu numai asupra relatării lui Ventura și Honigberger, dar și asupra altor documente contemporane, avansând ipoteza - pe care nu am regăsit-o altundeva - că Haridas nu ar fi numai un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de la misionarism, anexare, influențe stilistice și curiozități la nașterea entuziastă și eroică a orientalisticii. Ecourile epocii și oamenilor cunoscuți de Honigberger nu sunt, de câtva timp, neglijabile. Jean-Marie Lafont a avut ocazia să-i vorbească despre acest tezaur neglijat de indianiștii francezi și europeni chiar și președintelui Jacques Chirac, la 26 ianuarie 1998, În timpul vizitei sale la Lahore, când i-a oferit un exemplar din Reminiscences: The French in India (1998). În luna februarie a aceluiași an, Enseign Frédéric Prévost Allard
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
conaționalilor săi din Brașov. Întreaga epocă va fi dată parțial uitării. Dacă unii din primii călători În Asia se apropie convingător de orientalism, generațiile următoare se vor sprijini În alt mod pe prezența Asiei, iar unul dintre cei mai importanți indianiști și istorici ai religiilor din secolul al XIX-lea, Friedrich Max Müller, comparatist bine cunoscut În România, la concurență În epocă doar cu contele Angelo de Gubernatis, nu va sta În India sau În Asia nici măcar o zi, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
preparator, apoi asistent universitar, la diferite policlinici, între care, în 1952-1958, policlinica Teatrului de Operă și Balet). Personalitate cu totul remarcabilă, înclinat spre cercetare și demersul speculativ, A. a adăugat, prin studiu propriu, competenței sale de medic pe cea a indianistului de aleasă ținută. Interesul lui pentru gândirea și civilizația indiană s-a cristalizat încă de pe la vârsta de 15 ani (când, fiind elev, a fost cu deosebire impresionat de felul în care Augustin Z. N. Pop, profesor de română, a prezentat
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
dezvoltat și aprofundat în urma unor lecturi asidue, mai ales din Mircea Eliade, pe care și l-a ales drept model și mentor și de la care, trimițându-i în 1947 întâiul său articol publicat, a obținut o primă recunoaștere: „Încă un indianist român!”. Debutul publicistic în domeniul indianisticii a avut loc în 1947 (Les Mythes de l’atman et la génèse de l’absolu dans la pensée indienne, în „Revue des études indo-européennes”). Ca medic, specialist în otorinolaringologie, a desfășurat cercetări de
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
ale culturii tradiționale indiene, vrea să valorifice În opera de ficțiune știința orientalistului. Cele două narațiuni pornesc de la experiențe spirituale de care vorbise În Yoga, essai sur les origines de la mystique indieane (1936) și În alte studii din acea perioadă indianistul M. Eliade. Este o etapă intermediară În proza lui Eliade. După război, când revine la literatura de ficțiune, el va readuce magicul, miticul pe pământ european, de preferință În spațiul românesc. IV. 2. Conotații magice ale mitului căutării erotice Ștefan
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]