78 matches
-
mod decisiv analogicul, concretețea și capacitatea halucinatorie a amprentei. Precum caracterul scris negru pe alb, semnul tipărit pe pagină, abstracția distantă a alb-negrului păstrează față de privitor o distanță convențională, depeizantă și rece. Alb-negrul ține de detașarea simbolică; culoarea, de atașarea indicială. Mai puțin exigentă și mai amabilă, ea desăvârșește "efectul de realitate", care este aptitudinea unei imagini de a nu apărea așa cum este, ci drept lumea însăși în plenitudinea și concretețea ei, adusă ca atare până la noi în învelișul ei sonor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să mergem la rădăcini. Imaginea care ne face să gândim nu se gândește pe sine. Nu-i vom descoperi punctele oarbe fără a ne întoarce întâi ochii dinspre ea. De pildă, spre a-i îndrepta spre cărți 106. Imaginea fizică (indicială sau analogică: fotografie, televiziune, cinema) ignoră enunțul negativ. Un non-arbore, o non-apariție, o absență pot fi spuse, dar nu arătate. O interdicție, o posibilitate, un program sau un proiect tot ce neagă sau depășește realul efectiv nu trec în imagine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
realitate" Cea de-a patra antinomie privește valoarea de realitate. "Televiziunea este un operator de realitate, televiziunea este o fabrică de amăgeli." Chiar mai mult decât muta și încremenita fotografie, imaginea video are în comun cu marea familie a captațiilor indiciale forța fără replică a constatativului: "lucrul acesta s-a întâmplat". Ducând la apogeu suveranitatea referentului, ea oferă certificatul de autenticitate tip. Dovedirea prin imagine anulează discursurile și puterile. Când patru polițiști albi din Los Angeles neagă în fața judecătorului, cu toată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
semantica, antropologia culturală, sociologia, socio psihologia. În funcție de felul semnelor, există mai multe forme de comunicare. La antici predominau semnele naturale și semnele convenționale, dar relevante, din punctul de vedere al temei puse în discuție, sunt și semnele iconice (imaginile), semnele indiciale (fumul indică focul), semnele simbolice (semnul balanței este simbolul justiției). De asemenea, nu putem exclude semnele verbale (textele scrise sau vorbite) care pot fi însoțite de semne paraverbale (rostirea afectivă a cuvintelor, sensul tăcerii...) sau semne nonverbale (gesturi, mimică, reacții
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
și anume: - Sunt incluse în acest tipar multe formații aparținând terminologiilor, reprezentate adesea de adjective substantivizate sau de cuvinte cu utilizare atât adjectivală, cât și substantivală. Vezi, pentru terminologia gramaticală 36: cauzative 37, conative, delocutive, demarcative, diacritice, expresive, factitive, hipocoristice, indiciale, jonctive, masive, prefixoide, prezentative, relative 38 etc. Sunt numeroase exemple și din alte terminologii sau din limbajul comun: *antiimflamatoare, *antitusive, *antivirale, *barbiturice, *blindate, *celulare, *contraceptive, *demachiante, *deodorante, *detartrante, *energizante, *executive, *melaminate, *periodice, *pesticide etc. Majoritatea sunt la origine adjective care
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
l u i, are importanță însă o altă semnificație a termenului indicator, stabilită pe terenul pragmaticii și sugerată de teoria lui E. Benveniste, aceea de cuvînt întrebuințat de vorbitor ca referință deictică sau demonstrativă. Prin urmare, indicatorii sînt de obicei indiciali (precum eu, aici, acum etc.) și reprezintă, pentru stilul direct, elementele prin care locutorul raportează la sine situația de comunicare. V. cvasiindicator, deictic, referință. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
folosirea de către om a unui spațiu ca produs cultural specific. Proxemica reprezintă studiul utilizării spațiului în relațiile interumane (în general, de către vorbitori în timpul comunicării verbale) și semnificațiile inerente acestei utilizări. Împreună cu kinezica și cu paralingvistica, proxemica studiază actele non-verbale (isoverbale, indiciale și metacomunicative). Noțiunea de "spațiu" ("psihosocial" sau "tranzacțional") se înrudește îndeaproape cu aceea de "teritoriu", cu diferența că teritoriul este fix, avînd un suport material, în timp ce spațiul este mobil, fiind legat de indivizi ca entități psihocorporale, și corespunzînd unei bule
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un maxim, în discursul de cercetare sau specializat. Privită prin prisma clasificării semnelor pe criterii funcționale pentru stabilirea raportului dintre determinările lingvistice ale cunoașterii și reprezentările nelingvistice vulgarizarea este determinată de concretizarea acestora din urmă sub forma sistemelor semnificante iconice, indiciale și simbolice. Discursul vulgarizator se caracterizează prin prezența limitată a elementelor deictice textuale, ceea ce reprezintă o consecință firească a depersonalizării și a neutralizării parțiale ale acestui subtip de discurs. Din perspectiva emițătorului de discurs de vulgarizare sau publicistic, se remarcă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
demonstrativ este un pronume nepersona,l dar conținutul său semantic specific este orientat de raportarea spațială la protagoniștii actului lingvistic sau de raportarea la temporalitatea actului de comunicare. Această trăsătură semantică se înscrie în corelația apropiere-depărtare. Pronumele demonstrativ poate funcționa indicial, prin absolutizarea trăsăturilor semantice de apropiere sau depărtare, când „obiectul” situat între cei doi poli, apropiere-depărtare, rămâne fără expresie lingvistică, fiind implicit în grade și moduri diferite în planul semantic al unui substantiv introdus mai târziu în linearitatea textului: „Acesta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
muzica, pădurea,/ Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu, I, p. 102) În funcție de cei doi termeni ai corelației, pronumele demonstrativ se organizează în două prime subclase: • pronume demonstrativ de apropiere: acesta • pronume demonstrativ de depărtare: acela Pronumele demonstrativ de apropiere situează indicial „obiectele” sau substituie anaforic substantive (sintagme nominale, sintagme propoziționale) din perspectiva locutorului sau a prezentului comunicării lingvistice: „Acesta este pinul lui Pirandello.” șAcesta = pinul de lângă mine.ț, „Pe acesta-l aleg eu, zise Făt-Frumos, arătând la calul cel slab.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 18), „Doamna mea, o mulțămire ca aceasta n-o mai voi.” (M. Eminescu, I, p. 166), „Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l.../ Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?” (Ibidem, p. 133) Pronumele demonstrativ de depărtare situează indicial „obiecte” sau substituie anaforic substantive (sintagme nominale, sintagme propoziționale) din perspectiva interlocutorului sau a unei persoane absente, dintr-un alt spațiu și timp decât cele ale prezentului comunicării: „Aceea este vioara mea.” șaceea = vioara de lângă tineț, „O, nu-i umbra
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Omonimiile nominativ-acuzativ și genitiv-dativ se anulează ca și în flexiunea substantivului: N./Ac.: aceștia/pe aceștia G./D.: contra acestora/datorită acestora casa acestora/dau (favorabil) acestora a, al, ai, ale acestora/acestora SINTAXA PRONUMELUI DEMONSTRATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI DEMONSTRATIV" Întrebuințate indicial sau anaforic, pronumele demonstrative intră în toate tipurile de relații sintactice. În desfășurarea relației de interdependență realizează funcția de subiect: „O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază.” (M. Eminescu, I, p. 51) sau participă, în complementaritate cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
of prior outcomes on risky choice», Management Science, 36, 643-660. 22 De ce faceți atâtea comenzi la Bursă în fiecare an? Excesul de trading Excesul de încredere ne incită să ne gestionăm mai degrabă singuri veniturile decât să recurgem la trackers indiciali sau la Organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVMĂ și să le gestionăm activ. Dacă investitorul crede în capacitatea sa de a da peste titluri mai promițătoare, el schimbă foarte repede direcția veniturilor pentru a profita de «afacerile bune
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
instrumentale Utilizările expresive Fluxul unidirecțional Interacțiunea și schimbul Controlul, dominarea Impărtășirea, participarea Non-ambiguitatea Ambiguitatea Elementul dinamic Elementul static Transmiterea verticală Transmiterea orizontală Măsurarea și cuantificarea Metodele descriptive Sistemele închise Sistemele deschise Transmiterea informației Stocarea informației Comportamentul Ideile Elementele cognitive Elementele indiciale În prima ipostază, lumea socială este privită ca un univers de obiecte, evenimente, oameni și idei care au o existență obiectivă, exterioară și constrîngătoare, iar în cea de a doua ipostază, lumea este văzută ca un cadru simbolic, structurat grație
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
așteptările/trebuințele acestuia (Birkenbihl, 1998, p. 45); * motivarea interlocutorului (Birkenbihl, 1998, p. 69); * raportarea la reacțiile acestuia, la feedback-ul verbal/nonverbal pe care îl oferă interlocutorul (Dumitriu, 1998, p. 86); * coroborarea sau alternarea informațiilor cognitive (centrate pe conținutul mesajului), indiciale (centrate pe locutor) și conative (centrate pe interlocutor și pe dinamica actului comunicativ) Popescu, 2007, p. 13; Bayon & Mignot, 2000, p. 154; * cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare, în general, și față de locutor/interlocutor, concretizate în altruism, sinceritate, empatie, deschidere
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
momentul în care este produs enunțul care conține acel prezent. 2. Ambreiere și ambreiori Persoana, timpul, spațiul Numim ambreiere totalitatea operațiilor prin care un enunț este ancorat în situația enunțiativă și ambreiori (sau "elemente deictice", "deictice" sau, mai rar, "elemente indiciale") elementele care marchează această ancorare în enunț. Ambreiorii de persoană sînt: - tradiționalele pronume personale de persoana I și a II-a: eu, tu, noi, voi; - determinanții meu/tău, noastră/voastră și formele lor de plural; - pronumele al meu, al tău
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nume "date de zei", "numele derivate" fiind rezultatul unei "devieri", care a răsturnat "sensul auroral al cuvintelor", mutând accentul de pe adevărat pe eufonic 54. Cuvintele derivate, însă, au încărcătură pragmatică, arată spre realitate, spre natura lucrurilor, sunt indici sau semne indiciale (Ch. Peirce)55 sunt, în termenii de azi, identificabili pe cale ostensibilă ("dacă noi nu am avea voce, nici limbă, dar am vrea să ne indicăm unii altora lucrurile"56). În Pe strada Mântuleasa apare de mai multe ori, în legătură cu varii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numele 63 despre "spectrul semic" al numelui, "variabil în timp", care adaugă sau retrage elemente, despre calitatea numelui de a fi "catalizabil", ceea ce înseamnă că "interstițiile armăturii sale semice" pot fi umplute cu o "infinitate de adăugiri", despre respingerea naturii indiciale și pledoaria pentru caracterul semnificant al numelui, realizarea motivației fonetice, "culturale", funcția ecumenică a numelui propriu, funcția emblematică a raportului semnificant-semnificat, caracterul cratylean al numelui). În general, studiile se opun concepției semanticii clasice care nu recunoaște numelui propriu decât relația
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, ca fiind ora secretă în care șamanii își pot exercita puterea asupra focului sacru, asupra căldurii magice, timp favorabil trecerii în universurile secundare, unde misterul viu se manifestă plenar 485. Căldura este un semn indicial, un semn de referință (alături de altele ca melancolia, neliniștea, uitarea), în directă relație cu obiectul sacru la care se referă povestea 486. Lăcrămioara Berechet echivala strada care găzduiește întâlnirile cu substitutul său ezoteric, cale, și pe Bătrânul Fărâmă cu Învățătorul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de ani de întunerec, o să vă aduceți aminte. Și o s-o luați de la început..." 511. Numele manifest, epifanic îl desemnează pe bătrânul satului, "stratul legendei, existența posibilă a mitului"512, așadar un bătrân al timpului, un nou Zalmoxis (un semn indicial - peretele odăii unde e privegheat Moșu, este "mai rece ca piatra peșterii"513 lui Zalmoxis) retras - după o mie de ani cât "a rămas cu voi" - în peștera lui. Într-o scenă dramatică, Moșu se ridică de pe patul morții și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu referentul, filozoful susținea existența a trei clase de semne, repartizate în trei categorii: 1) semne motivate printr-o proprietate comună sau printr-un raport de contiguitate, în categoria cărora sunt incluse semnele iconice (imagini, grafuri și metafore); 2) semne indiciale. Acestor două clase li se opun semnele simbolice, definite printr-o legătură pur convențională, nemotivată cu referentul, din categoria cărora fac parte semnele lingvistice. Funcția iconică se referă la trăsăturile comune semnului și referentului (fotografia este o imagine iconică, strigătul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
nemotivată cu referentul, din categoria cărora fac parte semnele lingvistice. Funcția iconică se referă la trăsăturile comune semnului și referentului (fotografia este o imagine iconică, strigătul cocoșului, redat în oricare limbă prin patru silabe etc.) și generează figuri metaforice. Funcția indicială are în vedere un raport de contiguitate al semnului cu referentul, privind relația cauză-efect, parte-întreg. Legată doctrinar de filozofia deterministă asupra lumii, funcția indicială ridică la rândul ei, alte aspecte controversate tocmai datorită variatei sfere de acțiune. Limbile naturale utilizează
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
iconică, strigătul cocoșului, redat în oricare limbă prin patru silabe etc.) și generează figuri metaforice. Funcția indicială are în vedere un raport de contiguitate al semnului cu referentul, privind relația cauză-efect, parte-întreg. Legată doctrinar de filozofia deterministă asupra lumii, funcția indicială ridică la rândul ei, alte aspecte controversate tocmai datorită variatei sfere de acțiune. Limbile naturale utilizează funcția indicială prin intermediul construcțiilor deictice/ semnele indiciale generează figuri metonimice (la fel de importante în discursul științific, unde au un caracter general și nemotivat, ca și
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în vedere un raport de contiguitate al semnului cu referentul, privind relația cauză-efect, parte-întreg. Legată doctrinar de filozofia deterministă asupra lumii, funcția indicială ridică la rândul ei, alte aspecte controversate tocmai datorită variatei sfere de acțiune. Limbile naturale utilizează funcția indicială prin intermediul construcțiilor deictice/ semnele indiciale generează figuri metonimice (la fel de importante în discursul științific, unde au un caracter general și nemotivat, ca și în cel poetic, unde se impun prin trăsăturile de originalitate și individualitate). Lumea științei este stăpânită de semne
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
contiguitate al semnului cu referentul, privind relația cauză-efect, parte-întreg. Legată doctrinar de filozofia deterministă asupra lumii, funcția indicială ridică la rândul ei, alte aspecte controversate tocmai datorită variatei sfere de acțiune. Limbile naturale utilizează funcția indicială prin intermediul construcțiilor deictice/ semnele indiciale generează figuri metonimice (la fel de importante în discursul științific, unde au un caracter general și nemotivat, ca și în cel poetic, unde se impun prin trăsăturile de originalitate și individualitate). Lumea științei este stăpânită de semne indiciale, obligatorii în procesele de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]