85 matches
-
numai negarea metafizică a lui Dumnezeu ci și negarea problemei metafizicii ca atare, a generat repulsia ori numai indiferența față de orice cercetare metafizică a făcut să apară pentru prima dată în istoria omenirii un fenomen pănă acum necunoscut, acela al indiferentismului religios de masă ce caracterizează secolul nostru. Nietzsche era conștient că strigatul lui marca hotarul dintre două epoci istorice: “ceea ce vestesc eu, este istoria următoarelor secole”. Bisericile creștine au văzut în strigătul lui Nietzsche doar nebunia blasfematorie a unui ateu
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
răpește condițiunile de dezvoltare a celorlalte. Oamenii aceștia se cred mari pentru că cugetă în proporțiuni mari. Cugetarea proporțiunilor mari e scurtă, e scurtă însă în orice stat centralistic. Statele centrale romanice produc cele mai multe naturi catilinare. Asemenea naturi sfârșesc sau cu indiferentism dacă spiritul de conservațiune a învins, 159 r sau în nebunie daca el n-a învins. În orice caz însă sunt naturi nobile. O generațiune decăzută nu e capabilă de [a] recunoaște nici binele, nici adevărul. Binele, unde-l găsesc
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
anului. Amândoi autorii sunt inspirați de-o adâncă iubire pentru popor și amândoi sunt de una și aceeași părere că rasa română e jertfa spoliațiunii și a mizeriei produse în mod artificial; că statul, legile, trebuințele apusene a claselor dirigente, indiferentismul și neactivitatea acestor din urmă conspiră a aduce la degenerare tocmai partea cea mai importantă a poporului nostru. {EminescuOpXII 325} Fără îndoială, sărăcia e un izvor de rele fizice și morale, dar e tot atât de adevărat că relele morale sunt la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu o centenară cadaverică, chiriaș al unei văduve pisăloage, încasator asiduu de avansuri bănești de la Al. Bogdan-Pitești în contul romanului pe care acest mecena vrea să i-l editeze, „marele Matheiu” ascunde, sub măștile blazării, egoismului, snobismului, aroganței pseudoaristocratice și indiferentismului civic ostentativ, un suflet generos. Ceva din proză a trecut și în teatrul pe care îl scrie V. Casa care a fugit prin ușă e o piesă cu atmosferă de burg bănățean, incluzând și o poezie specifică. Subiectul amintește de
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
superiori“ (sic!) față de cei ce susțin valoarea națională a creației, este o falsă rezolvare a problemei, pentru un motiv foarte simplu: „cosmopolitismul, spune din nou Eminescu, nu există decît ca simulațiune, ca fățărnicie. El mai e pretextul pentru lenea și indiferentismul celor care nu cunosc un alt scop pe lume decît acela de-a trăi bine“ <footnote Ms. 2257, după Mihai Eminescu, op. cit., p. 91. footnote> . Afirmația aceasta poate părea dură, dar, dacă se are în vedere statutul apatrizilor, al celor
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
nu urmează o strictă ordine cronologică, n-am înțeles din ce anume rațiune). Acest text de acum 36 ani, Portrete eminesciene, îl contrazice pe Tudor Vianu care afirmă că portretul poetului este așa cum l-au "desenat" Maiorescu și Slavici (impersonalitate, indiferentism), nu așa cum apare în evocările lui Caragiale, "convențional", cu accent pe umanitatea poetului. Tânărul polemist, deloc sfios cu "monștrii sacri" ai eminescologiei, demonstrează fără putință de tăgadă că realitatea este tocmai inversă. Nici G. Călinescu nu are dreptate când înclină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nimic: activiștii, agitatorii, ideologii. Meritul e descurajat de o găunoasă retorică egalitaristă, când nu e pur și simplu amendat ca o subversiune. Câștigul e minim, piața - anemică. „A avea“ își pierde prestigiul și prețul. Răspunderile se anonimizează, lipsa perspectivelor induce indiferentism, pasivitate, bășcălie cinică. „Calitatea“ devine o deșertăciune. Tradițiile de tot soiul sunt culpabilizate ca niște poveri fără sens. Succesul se plătește cu acomodă ri degradante sau capătă un luciu suspect, de clandestinitate. Sunt încurajate eschiva morală, obediența, minciuna. Decenii întregi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
caracter dinamic al căsătoriei, această comuniune înnoitoare se evidențiază cel mai pregnant în înțelegerea ei ca dialog (Facere 18, 23). Cel mai mare pericol pentru familia din zilele noastre nu este atât divorțul (spun unii analiști), cât mai ales plictiseala, indiferentismul, noncomuniunea reciprocă, izolarea. Trivialismul unei căsătorii apare acolo unde dispare caracterul de taină al acesteia (Efeseni 5, 32), acolo unde apare libertinajul. Iubirea nu „moare” în orice căsnicie, ci în căsniciile de rutină. Căsătoria nu este doar o instituție, ea
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
am fi și noi buni laolaltă? Pentru a face bine e nevoie numai de o inimă bună, de cuvânt bun, adesea de o singură privire prietenoasă. Iar ce lipsește se întregește prin bogăția rugăciunii. Dușmanul binefacerii nu-i sărăcia, ci indiferentismul, egoismul, disprețul semenului. Inima plină de iubire creștină cunoaște o singură durere adevărată: trecerea din viață fără a fi făcut cât mai multe fapte bune. CAPITOLUL II ASPECTE METODOLOGICE ALE STUDIERII ABANDONULUI II.1. Noțiunea de metodă și tehnică Cuvântul
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
adorație. De aceea raportarea conștiinței noastre se face direct la cer, care e deasupra tuturor piscurilor. Când Căpitanul a proiectat cuvântul său, ca pe o piatră vrăjită cu puteri miraculoase, în apa sufletului neamului, ca să-l trezească din somnul și indiferentismul spiritual, „tulburarea” antrenase elemente bune și rele. Aparent, dezordinea intervenea în „ordinea fărădelegii”, căci fărădelegea devenise stare firească, un dat care nu poate fi și nu trebuie schimbat. Mișcarea Legionară a avut la început și un aspect romantic, mușchetăresc, apoi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înaintea noastră la Aiud: Nicu Mazăre, Iulian Bălan, Nelu Munteanu și alții. În cele trei capele se intra prin curtea interioară a Secția I și II. * O explicație folositoare generației mai tinere: înaintea instaurării comunismului, până să se ajungă la indiferentismul spiritual, cel pedepsit cu privare de libertate pentru infracțiuni morale (crime, viol, furt etc.) nu era izolat de societate, și pedeapsa avea ca scop recuperarea lui morală. De aceea, executarea pedepsei se săvârșea în trei faze. Prima fază era „regimul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
comportamentului social. 3. Dezvoltare deviantă de comunicare și limbaj. 4. Comportamente bizare, rezistență la stimulări externe. Diagnosticul diferențial al autismului se pune în opoziție comparativă cu psihopatiile, cu deficiența mintală și cu structura simplificată a psihismului handicapat prin surditate față de indiferentismul și neutralitatea lingvistică a autismului care se plasează extra-auditiv față de lumea din jur. Din această sumară perspectivă istorică asupra autismului asistăm la o confruntare între teoria originii psihogene și cea a originii organice, două modalități de determinare, care au puncte
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
existenței lui Dumnezeu, deoarece, mărturisește el: "Eram atei perfecți, din aceia care nu-și mai pun întrebări în legătură cu ateismul lor". Era vorba, așadar, în cazul lui de ceea ce marii teologi contemporani consideră a fi marea plagă a lumii moderne, anume indiferentismul religios. Preocupările tânărului André erau cu totul și cu totul altele decât problema existenței lui Dumnezeu. Astfel, în momentul în care e întrebat de Willemin (cel ce avea să-i devină coleg, prieten ce va juca un rol însemnat în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
nu-i mai putem înțelege deloc Pe cei cepășesc colojos, în gloată". 84 În "Papirer", VI, p. 38, ale lui Kierkegaard, se găsește un text cu titlul Răspuns unei individualități humoristice. Ceea ce înfățișează el aici reprezintă o blazare și un indiferentism ce nu se potrivește deloc cu modul în care caracteriza humorul, cam tot în același timp, în Uvidenskabelig Efterskrift. 85 Cf. în traducerea lui Gertz a Ifigeniei în Aulida, nota de la versul 1368. 86 "Je n'aime que le sérieux
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
forme ale tiraniei și ale decadenței unui stat omenesc: despotismul și demagogia. Și despotismul egalizează pe oameni, supuindu-i unuia singur, lăsând să degenereze cele mai nobile facultăți ale lor, patimele bune și inteligența; precum demagogia are acelaș fatal efect prin indiferentismul care-l inspiră naturilor deschise și mari, văzând în față-le biruința constantă a mediocrității și a șiretlicului"339. Independența de gândire a jurnalistului este sensibilă în afirmațiile vizând lipsa unor granițe ferme între conservatorism și liberalism, la nivelul concepțiilor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Sigur că în acest fel instituțiile religiei au fost slăbite. Autoritatea lor în a explica universul, mersul istoriei, norma societății a pălit. Ele nu mai dau sens integral macrocosmosului și microcosmosurilor umane. în timp, această libertate a putut conduce la indiferentism religios, la provincializarea religiei în societățile europene, la memoria din ce în ce mai palidă a culturii creștine a Europei. Iată tot atîtea consecințe negative, din punct de vedere spiritual, ale modernității. Pe deasupra, omul, care, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, beneficiază de libertate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Sigur că în acest fel instituțiile religiei au fost slăbite. Autoritatea lor în a explica universul, mersul istoriei, norma societății a pălit. Ele nu mai dau sens integral macrocosmosului și microcosmosurilor umane. în timp, această libertate a putut conduce la indiferentism religios, la provincializarea religiei în societățile europene, la memoria din ce în ce mai palidă a culturii creștine a Europei. Iată tot atîtea consecințe negative, din punct de vedere spiritual, ale modernității. Pe deasupra, omul, care, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, beneficiază de libertate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
solemnitate. Iată de ce în tragedie apar cu predilecție regi, eroi consacrați și nu anonimi, nu particulari pitorești.” De asemenea, prostia este exclusă din spațiul tragicului, ori personajele lui Caragiale, la orice nivel, o ilustrează din plin. În plus, absența pedepsei, indiferentismul justițiar al lui Caragiale exclude personajele sale de la realizarea unei dimensiuni tragice și le condamnă să rămână în „estetic indiferent”. Criticul sugerează și o respingere a caragialismului în cultura germană datorită cheii minore, estetic-localiste în paralel cu respingerea estetismului prin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să se ivească în scena literară evreii, de altfel alături de cei mai autentici români în căutare de promovări pe căi ideologice. Bântuiți mereu de problema rasei lor și de chestiuni sociale puse totdeauna pe plan internațional, evreii nu puteau accepta indiferentismul maiorescian și estetica artei metafizice. Prin urmare, Nădejde, om foarte inteligent și cultivat, sprijinit pe un grup de simpatizanți evrei, făcu socialism cu cel mai mare efect. Elevii de liceu refuzară să se mai închine "la idoli", alții călcară icoane
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Banea, Costea de la Deva, Bănică etc). Apoi la proximul congres al Asociației transilvănene a clerului pe toți preoții legionari și împreună cu ei vom face o strângere de rânduri și vom încerca trezirea la realitate a tuturor celorlalți, scoaterea lor din indiferentismul față de legionarii ridicători de cruci și fața de Legiune, care în primul rând pe ei îi vor salva de comunism. Ion Banea, cu care m-am consfătuit cel dintâiu - ca șef de regiune - mi-a pus cu cea mai mare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a dezvolta sentimente față de persoanele din jur, indiferent de gradul de rudenie sau de apropierea existențială. Frecventele crize de furie și manifestări de gelozie patologică se desfășoară în raport cu partenerul conjugal sau sexual. Relațiile interpersonale sunt dominate de neîncredere, răceală și indiferentism. Apar mereu în prim-plan atitudini resentimentare legate de insultele și ofensele celor din jur, autovictimizarea fiind un atribut structural major. Chiar și evitările sau conduitele de amânare ale persoanelor cu care vin în contact - motivate de oboseală sau conjunctural
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
profite de perioadele de descurajare, pesimism și de dezorganizare a mecanismelor de securizare. Tulburarea de personalitate paranoică se poate structura în familiile schizofrenilor și e mai frecventă la sexul masculin. 5.2.2. Tulburarea de personalitate schizoidă Este dominată de indiferentism afectiv și detașare în raporturile interpersonale, atribute manifeste din tinerețe. Sunt evidente capacitățile reduse de rezonanță emoțională și rigiditatea în exprimarea unor stări afective sărace și greu de diferențiat unele față de altele. Ca urmare, răspunsurile afective la acțiunile și expresiile
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
răsfățați de atitudinea celor din jur, ei suferind, obligați să nu facă nimic pentru ei înșiși”. Faptul poate avantaja sau nu relația terapeutică. Raportarea la tulburarea de personalitate schizoidă confirmă că în cazul acesteia lipsește anxietatea, comportamentul fiind dominat de indiferentism în relațiile interpersonale și de absența tendințelor de autodevalorizare. Sunt de menționat și interferențele cu TP de tip borderline pe terenul nesiguranței și al fricii de abandon, dar această structură personologică are tendința de a se angaja în relații intense
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lui Dumnezeu, providența Sa, crearea lumii, spiritualitatea sufletului omenesc și nemurirea lui, originea divină a lui Cristos, natura divină a Bisericii Catolice și primatul Papei. Convingerile opuse erau: materialismul, evoluționismul (care neagă creația), raționalismul (care neagă tot ce e supranatural), indiferentismul și teosofismul. Puteau să apară multe teme care trebuiau contracarate în publicațiile catolice, însă ierarhia era cea care decidea care era strategia de urmat, iar pentru a înțelege asta este suficientă consultarea documentelor momentului 84. Jurnaliștii catolici erau încurajați să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fi catolice dar nu erau, pentru că aveau un limbaj ambiguu și lăudau autorii "dăunători religiei", cu toate că făceau acest lucru înainte de a fi primit un avertisment formal din partea autoritaților ecleziastice. Publiciștii Murri, Tyrrell, Minocchi, Loisy, Buonaiuti, Fogazzaro, menționa Chiaudano, propovăduiau un indiferentism practic și susțineau că sunt catolici. Autorul apăra limbajul jurnalismului catolic tradițional, asociindu-l cu susținerea libertății de expresie și cu o "grijă sfântă", al cărei scop era acela de a păstra credința în inimile creștinilor într-un moment dificil
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]