198 matches
-
capul locului a fi aruncat. Cu alte cuvinte, pe aceeași muncă, cumpărătorul nu capătă trei pâini, ci doar două, În plus o bucată de plastic de aruncat... „igienic“ desigur... Doar că adevăratul preț Îl plătește Natura, invadată, sufocată de deșeuri indigeste: pungi, cutii, sticle, toate nedegradabile sau greu degradabile, imposibil de introdus În circuit cel puțin la scara timpului istoric, acela În care omul „civilizat“ le produce, același În care același om „civilizat“ n’are timp - de atâtea telenovele - să le
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o armă subtilă, care se cheamă confuzia. Cutare gâză seamănă ca două picături de apă cu o frunză ori o crenguță. Cutare gâză Îl avertizează pe pofticios, prin asemănarea la fel de izbitoare cu o altă specie, toxică ori pur și simplu indigestă, că nu-i de mâncare deși e chiar delicioasă. Cutare fluture Își ridică aripile astfel Încât pare capul unui animal care impune respectul, fie numai prin mărimea ochilor, cu ghilimele desigur, pictați pe aripi. În sfârșit, se lasă confundată cu o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
moment dat îi face răzbunători. Simt nevoia să plătească niște oprimări mocnite din arborele genealogic. Nu se iubesc îndeajuns, își adaugă mereu alte cauze, ca să nu se iubească chiar deloc. Turnătorul nostru din dormitorul A era bocciu, mărunțel, vânjos, pistruiat, indigest, mohorât și ducea la bătaie. O jivină rătăcită printre oameni. Îi puneam pătura-n cap imediat după stingere, iar el mai icnea uneori, dar de urlat, ca turnătorul lipsit de orice urmă de demnitate din dormitorul B, care țipa înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
săraci nu lua decât un foarte modest onorar, în schimb de la cealaltă clientelă de oameni cu dare de mână lua din belșug. Doctorul Drasch avea și o mare pasiune: mânca mult. În contra tuturor prescripțiilor științei, mânca enorm și tot lucruri indigeste și vătămătoare. De aceea a murit de un ulcer al stomacului. Ignorant cum era și încăpățânat ca toți ignoranții, deși inteligent, nu a voit niciodată să țină seamă de prescripțiile și recomandările doctorilor. Și nu ținea seama, pe de o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se abuzează în sens melodramatic în Acolo, în Deltă) certifică o vocație de dramaturg, care însă prea se lasă furat de poematic. Lirismul pletoric din unele texte, cum ar fi Baladă carpatină, cu înfloriturile și insuportabilele lui afectări, face lectura indigestă. Recursul la psihologic (Sfârșitul lui Moțoc ș.a.) și amprenta etică (Acolo, în Deltă ș.a.) sunt constante ale acestei dramaturgii, tentată și de mitologic (La revedere, Nausicaa). Farsele (Din năzdrăvăniile lui Păcală) ratează chiar și pitorescul de limbaj. Seve de rusticitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
masă. Ca la cantina săracilor. Și atunci Sue Ellen urla la vreun aparținător mai nesimțit care voia să se hrănească din alocația de hrană a bolnavului, îi explica măgarului că nu se cade și ne arunca în troacă ciorba aia indigestă. Mâncam ca să avem o activitate. Ca să avem un motiv să ne ridicăm din pat. Ca să avem unde să ne întoarcem. Ca să jucăm șeptic. Și popa-prostu. Cel mai neplăcut, cel mai nesuferit, cel mai odios, cel mai absurd moment din copilărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
povara planetei, așa arată de torturat. Dintr-un scuipat, pune la zid „simbolurile căderii”. Care cădere? „Căderea morală a României”. Adrian Mutu și Ion Iliescu, Dorin Tudoran și Ion Țiriac, Dan Pavel și Vadim Tudor. Contribuția mea în această tochitură indigestă? „Dorin Tudoran și alți amici ai lui, intelectuali fini, au desăvârșit haosul moral”, bocește scuipăriciul prost travestit în Casandră. Mă uit la fotografia altuia. Își ține bărbia în palmă. Fața neprihănită, de heruvim, înfruntă aceeași mizerie a lumii. Greu de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
RUXANDRA CESEREANU, Observator cultural, nr. 180, 2003 „Traducerea Antoanetei Ralian din Plexus onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scri iturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din americană în română, Miller nu își pierde savoarea (uneori, să recunoaștem, indigestă), iar discursul îi rămâne personalizat și puternic. De altfel, întreaga serie a traducerilor din opera lui Miller ale Antoanetei Ralian apărute la Editura EST nu face decât să con firme că traducătorul nu e întotdeauna un trădător.“ ILINCA ANGHELESCU, România
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
un autor concis. Concis în expresie și succint în argumentare. Frapant, nu pisălog. De aceea textele lui Andrei Pleșu au darul fermecător de a nu sătura niciodată. De aceea el nu scrie și nici nu cred că va scrie vreodată indigeste tomuri „exhaustive”. Exhaustive sunt la el privirea, înțelegerea și fulgurantele lui formulări. Stilul lui are ceva de esență aforistică, nu departe de al unui Nietzsche sau al unui Lichtenberg, deși nu se exprimă în atare formă ; un stil rezumativ, transparent
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
idei abstracte. POMPILIU CONSTANTINESCU T. Vianu e un om multiplu, dacă nu un om total. Cultura sa e vastă și plurală, curiozitatea sa e aproape universală. El e unul dintre cei mai informați cărturari ai noștri. Informație care nu rămâne indigestă sub forma erudiției; ci, trecută printr-un metabolism moral și intelectual care o asimilează unui stil personal, unei metode, unei forme de reacție și judecată, îi servește ca material dominant și utilizat de el într-o viziune proprie. Adâncind anumite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
lui Sonnino, care îmi spunea: "Nu-l pot muta, în plin război, pe ministrul nostru de la București, însă nu pun preț pe informațiile și activitatea unui agent care întîi spune alb, apoi negru după cum a mîncat ceva ușor sau ceva indigest în ajun..." (Față de domnul Brătianu mi-am luat revanșa în această privință, mai tîrziu, după intrarea Italiei în război, cînd România bătea încă pasul pe loc împotriva voinței guvernului italian. Printr-o depeșă cifrată, kilometrică, președintele consiliului îmi declara că
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
halesc părți de vorbire, bucăți din fondul lexical, concepte. Le devorează pur și simplu în orice anotimp, proaspete sau conservate. Așa de pildă, cineva îmi semnala că un mare romancier român utilizează maximum 500 de substantive. Au rămas numai cele indigeste. Pe celelalte le-a mistuit. Dar dintre toate tipurile de vorbe care sunt ingerate cu o viteză înfricoșătoare, delicioase par să fie mai ales prepozițiile. De ce? Poate pentru că sunt mai mici și nu se pot apăra. Sau pentru că, în graba
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
așa cum ar trebui să fim cu toții, indiferent de păcatele (mărturisite sau nu!) pe care le avem, și să fim partizanii unui optimism justificat pentru românii de la începutul mileniului al III-lea: Să sperăm că poporul nostru, ghiftuit de hrană exotică, indigestă, ce consumă zilnic, va înțelege că trebuie să-i prefere roadă sădită și cultivată pe pământul patriei". Ilie DAN TABEL CRONOLOGIC 1838. La 1 februarie s-a născut la Fălticeni, ca fiu al postelnicului Matei Gane și al Ruxandrei Văsescu-Gane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sperăm însă că vor veni vremi mai bune pentru acești bieți rătăciți în codrii literaturei și că vor ajunge și ai odată pe cărarea ce-i va duce în poiana luminoasă. Să sperăm că poporul nostru, ghiftuit de hrană exotică, indigestă, ce consumă zilnic, va înțelege că trebuie să-i prefere roada sădită și cultivată pe pământul patriei, roadă care va fi cu atât mai bună în calitate și mai abundentă în cantitate, cu cât va fi mai mult căutată. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu populația masculină, taioarele fiind mai discret pătate la subraț. Băși se flendurea și el pe acolo numai ca să arate că, poftim!, e și 'mnealui un băiat popular, modern și că nu-i vreun zgârie-brânză. Acum trăgea ponoasele acelui prânz indigest. Că ar fi tras-o numai el, mi-era perfect egal. Nenorocirea era că efervescența lui stomacală îl făcea agitat și iritabil. Până într-atât, încât m-am pomenit cu el în cămăruța mea, unde, normal, jucam și eu nițeluș
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
găsit an presă cotidiană de la noi. Intervievatorul are un punct de vedere explicit și formulat cu franchețe de-a lungul convorbirii. ai lipsesc ambele tipuri de complexe care fac din interviurile cu personalități de calibrul lui Ion Iliescu o proza indigesta - și cel de superioritate și cel de inferioritate. an sfârșit, când ajungi la capătul textului, nu ai senzația de gazetărie de o zi, pe care o dau mai toate ăntreprinderile de acest gen din ziare. * an Bulgaria s-a aprins
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
fiind văzută, ultima oară, "seara, înainte de apusul soarelui, cu barca și cu o carabină militară" (tânăra are aptitudini cinegetice dovedite). În sfârșit, în 1926, moare și Andor, odată cu care arborele genealogic direct al familiei Kemény se curmă. Odată închisă această indigestă paranteză diegetică, narațiunea se animă brusc: cei doi călători ajung pe domeniul părăsit. Îi întâmpină un peisaj care i-ar fi stârnit invidia unei Emily Brontë, primă sursă a terifiantului epic: "amestec de fertilitate și de putreziciune, cu flori cărnoase
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Mureșan poate să fie o soluție la paralizia de azi a lexicului academic: el poate aduce o tresărire de viață în cimitirul dărăpănat al perorației filozofice. Iată de ce, străbătînd Heterologie. Introducere în etica lui Lévinas - o mostră de ireproșabilă și indigestă scorțoșenie universitară - m-am simțit coleg de suferință cu autorul ei. Contemplîndu-i efortul pe care l-a făcut, l-am compătimit cu gîndul la ceea ce ar fi putut să facă, cu mult mai puțin efort, dacă s-ar fi aflat
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
pentru iubitul ce i-a devenit cumnat... Arta a 7-a nu o dată a apelat la mirajul condimentelor - vezi Marea crăpelniță a lui Marco Ferreri - satiră grotescă a consumismului, Vatel al lui Roland Joffé - frescă gastronomică a culiselor politicii totdeauna indigeste, Nouă săptămîni și jumătate de Adrian Lyne - faimoasa idilă masochistă. În agreabila comedie Femeia totdeauna deasupra, care etalează talentele culinare ale unei brazilience plină de nuri ce-și părăsește soțul ingrat și Bahia natală ajungînd la San Francisco vedeta unui
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
și mai mult grotescul delirului festivist orchestrat an de an. Nimeni însă nu sesizează absurdul, enormitatea situației. Din contră. în ianuarie, un abur de evlavie subit cuprinde toată lumea, prinsă într-o suspectă unanimitate: potentați "cu ceafa groasă" rostesc solemn platitudini indigeste la împărțirea unor titluri și premii "Eminescu"; grafomani notorii, adulatori de meserie, își dau ghes umplând coloane interminabile cu elogii ritmate la adresa marelui Poet, și nu-i insultă mai mare decât să-i închini Luceafărului o poezie proastă sau chiar
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
succes. Cred că pentru noi, azi, este imperios necesar să-i privim adevăratul chip, chiar dacă prejudecățile "modernității" ne fac demersul nu prea comod. Mai mult, efortul nici măcar nu ar fi prea mare, nu trebuie să descifrăm rafturi întregi de tomuri indigeste, căci, deși într-o margine a lumii ortodoxe, medievalitatea noastră și-a construit propriul centru ordonator, desigur, după modelul ilustru al Bizanțului, dar nu fără "coloare locală", și l-a transpus într-o carte sintetică și esențială, care se numește
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
oraș). Prin reducere la absurd, dacă aș încropi un roman, aș lua personaje feminine din Virginia Woolf, personaje masculine enigmatice din Amos Oz, filosofie de viață din Iris Murdoch, peisagistică și senzualitate din D.H. Lawrence. Și ar ieși un ghiveci indigest, un compozit insalubru. "După dulcea cină cu Chianti"... D.P.: Pentru a ne menține în atmosfera colocvială, destinsă, v-aș ruga să-mi redați o întâmplare nostimă, hazlie din viața dumneavoastră. A.R.: Hazlie acum, privită în retrospectivă, dar extrem de penibilă
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
despre cîtă politică poți comenta fără să superi pe nimeni și despre îngăduirea reciprocă a "magiștrilor" și a "discipolilor". O anumită curiozitate, de ambele părți, ține în tensiune legătura dintre ei. Andrei Bodiu face, fără să o transforme în teorie indigestă, o analiză în cunoștință de cauză a trecerilor imposibile. Studenta Alina, care nu vrea să fie profesoară (e, de fapt, mult prea plictisită, de parcă deja ar fi trăit totul), ajunge, întîmplător, s-o ajute la lecții pe o elevă la fel de
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
poporului din țările devenite satelite ale Moscovei.) Cînd Tonitza se înverșuna, vag misogin, în fața "floristelor" timpului, confecționere de tablouri lascive, ca iatacurile din care ieșeau, nici prin gîndul lui cel mai treaz nu-i trecea ce avea să însemne spectrul indigestei manufacturi orchestrate de propagandiștii comunismului. Pe lîngă "1907" al lui Piliuță - exemplu benign, la urma urmei, dar nu mai puțin paradigmatic, între atîtea altele - cu mujicul rumân odihnindu-și, pe pian, toporul cu care părăduise conacul boieresc, găselniță de "Ogoniok
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
în panglici culte și nespectaculoase, cartea avînd rigoarea seacă a lucrărilor de doctorat. Scrisă în limba franceză, teza a fost tradusă în română într-o versiune limpede. Pentru cititorii fără înclinație spre mister, volumul va fi o nucă tare și indigestă, dar pentru cei dornici de simboluri arhaice, o lectură simandicoasă și instructivă.
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]