58 matches
-
octombrie, împăcatul” (Chiparosul de mâine). Discernământul stă în consimțire, în acceptarea a ceea ce te răsplătește și „alege” („ înaintez,/ și-n tăcerea de ambră, mărul se-oprește la mine”). Între mitologizarea lui a fi și o scriitură discret autoreflexivă, limitele rămân indiscernabile, ,,a scrie” este predicatul sublimat al existenței înseși: ,, Așază-ți tu gâtul fragil/ în licărul roții,/ Scrie povești în nisip/ Nimeni nu te întreabă,/ nimeni nu te zorește,/ Nu te va ierta nimeni”. E un lirism de o gravă, totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
amicii Lache și Mache alcătuiesc un cuplu paronimic de tipul fraților siamezi, Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu formează un cuplu-oglindă în Triumful talentului iar în Cum se naște o revistă? asistăm la o paradă paroxistică a unor perechi care devin indiscernabile și produc o senzație de vertij: Nicolae Georgescu și George Nicolaescu, Marin Dumitrescu și Dumitru Marinescu, Basile Ștefănescu și Ștefan Basilescu, Mihai Dobrescu și Dobre Marinescu... Prin nominalizarea semnificativă a personajelor, Caragiale obține prin distanțare ironică și un efect de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
iar ipostaza finalității implicată aici este aceea "practică". A fi scop final al existenței lumii (al creației) nu e tot una cu a fi scop ultim al naturii. E drept că aceste două determinări sunt compatibile; dar ele nu sunt indiscernabile. În sistemul teleologic care este natura, omul este și scopul ultim al naturii, în alte cuvinte, "stăpânul" ei. Omul face din natură mijloc. Raportat la acest mijloc, el își propune scopuri condiționate (relative). Dar nici unul dintre ele nu justifică poziția
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
anume tehnică a muncii, sugerată direct de fenomenele naturale, o tehnică ce nu s-a diferențiat de cea a naturii. Ei îi lipsește specializarea, căci formează un tot nediferențiat, amorf, corespunzător unei conștiințe în care personalul și cosmicul sunt încă indiscernabile. Pe cât de departe se află putința folosirii energiilor cosmice prin munca specializată, pe atât de îndepărtată se află și putința creării unor noi genuri de muncă; la fel de departe se află și profesionistul și omul de vocație, de personalitatea mistică. În
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un amalgam neconvingător și instabil de fragmente extrem de eterogene din punct de vedere simbolic, moral, etic, civic și politic. Ne lipsește o viziune de ansamblu vrednică de acest nume. „Hipermnezia”, „hipomnezia” - termenii sunt ai lui Alain Besanșon - se amestecă, uneori indiscernabil, cu pseudomnezia (un termen prin care eu desemnez memoria falsificată, eventual pentru a fi instrumentalizată, în scopuri nobile sau nu) și amnezia. Istoricii și activiștii memoriei - numiți în englezește memorians, prin raportare la historians, „istorici” -, jurnaliștii și memorialiștii, politicienii și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
imaginarul colectiv, își continuă istoria. Addenda Speculum memoriæ În memoria profesorului Dan-Horia Mazilu (20 aprilie 1943 - 16 septembrie 2008) Careul singurătății. Despre puterea medievală 28 Dacă în spectacolul politic din societatea contemporană, "gloria" puterii și fascinația ritualurilor ei se amestecă indiscernabil cu "guvernarea" (oikonomia), cu gestiunea eficace din ordinea imanentă, cum se manifestau ele în lumea veche? În evul mediu românesc, lucrurile nu s-au petrecut altfel decât în celelalte zone de influență bizantin-ortodoxă. Tronul și autocratul erau văzuți a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
printr-o serie de descifrări"9. Același lucru se poate spune și despre pictura simbolistă, care solicită o rafinare a percepției, o instrumentare hermenutică a intuiției, sau chiar o anume capacitate vizionară, care sesizează deschiderile inițiatice și explorează misterul. Ambiguitatea, indiscernabilul, constituie trăsături definitorii ale picturii simboliste, îi imprimă uneori un caracter difuz asociat cu o état d'âme, cu vague á l'âme, cu o atmosferă melancolică sau relevând cu expresia inspirată a simbolistului flamand Verhaeren, cu privire însă la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de cunoaștere din care se detașează pe lângă figura Sfinxului stelar și o altă figură aflată la marginea de jos a tabloului și care figurează în catalog cu titlul, Das Wissen. Cu excepția sfinxului somnolent ca imagine a unei exteriorități suficiente și indiscernabile, Das Wissen este singura figură frontală care ne privește asemeni Atenei în cea de-a treia ipostază a ei, cu o privire scrutătoare. Părul desfășurat pe axul ipotetic al spiralei alcătuită de corpurile umane îi acoperă gura, astfel încât Filozofia/Înțelepciunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]