402 matches
-
Ideilor cu zimți nu e niciodată susceptibil de ipocrizie. Desigur, uneori îl putem considera prea reticent, alteori - prea atașat de propriile viziuni, din când în când se dovedește predictibil în atitudini, mult mai adesea îl surprindem delectându-se cu mici indiscreții culturale. Exemplific cu o glosă emblematică pentru dispoziția în care a fost conceput volumul: "Ce mă interesa în contextul întru care am început era semnalarea unei idei (a lui HRP) de la lansarea cărții. Anume uriașa discrepanță dintre receptarea culiselor și
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
știu dacă există, un muzeu al textelor de escortă. Acoperind mărunt aproape cele două fețe ale paginii de titlu este, "hiperpatetică și cantitativ enormă", cum o categorisește, din prima frază, autorul ei, expresia unei devoțiuni indescrifrabile. Oricît te-ar chinui indiscreția, pe la jumătate renunți, doborît de alianțele de linii și rotunjimi, trăgînd un cuvînt către altul. Le mai dibuiesc, cu ultime curiozități, pe cele trei din urmă: "splendidă verticalitate etică." Era, în epoca dedicației ('69), treapta de sus a complimentului. Pe
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
63 lei); Marin Radu Mocanu - Vremuri satanice (Ed. Fundației Culturale Ideea Europeană, 23,98 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Fațete șlefuite „Jurnalist de regulă incomod atunci când scapă dintr-adins frânturi de indiscreții presărate ca din întâmplare din vârful condeiului“, îl caracterizează Ioan Viorel Boldureanu pe Dinu Barbu, în prefața volumului „Dedicații (ș’alte grații)“, carte de versuri bine ticluite, pe calapodul felului de-a fi al celor cărora li se dedică: de
Agenda2006-03-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284655_a_285984]
-
omul intră-n subiecte ce nu-l privesc. Dar soțul? — Ce soț? Nu era soțul meu, era prietenul meu. — Ei, se mai întâmplă. Nu-mi fac griji, o domnișoară frumoasă ca dumneavoastră... o să vă găsiți repede pe altcineva. OK, politețuri, indiscreție, indiferent - încerc să mut subiectul de la viața mea personală, despărțirile mele sau alte chestiuni la lucruri legate de becuri, cabluri, politica românească sau Elodia. Îi intind banda adezivă. Se uită la mine și-mi spune: — Ce mâini frumoase aveți. Aoleu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ambientul natural în care ne aflăm sau poate rochia ei ca frunzele copacilor? Nu știu, dar strălucesc la fel. - Comandăm? - Desigur. Oferta - destul de generoasă. Ne hotărâm repede și plasăm comanda chelnerului. - Am o curiozitate, sper să n-o iei drept indiscreție. Câți ani împlinești? - Ana, draga mea, nu fac parte din categoria femeilor care își ascund vârsta, făcând din asta un secret păzit cu strășnicie. Am 55. - Ți-aș fi dat 50. Cel mult, 52. - Mulțumesc! Importantă e vârsta sufletului, nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care practică "le vilain métier de moribond" (Amarnic)? Ce anume se așteaptă, în universul poeziei, ca și în cel al prozei, în cavalcada de forme cocoșate și bizare, în avalanșa de diformități neverosimile, ce se așteaptă oare? E o mare indiscreție, un privilegiu al netotului, e un mare abuz să întrebi oamenii ce așteaptă. Tot așa de mare ca faptul de a cere fățiș unui grav bolnav sau unui grav rănit să-și amâne cu câteva ore călătoria și cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fac să funcționeze o „relație aproape perfectă”. „Dar ce esteperfect în lumea aceasta?” - O replică banală, dar aici „pică bine”... 29 aprilie 2006 Deschid din nou caietul lui P.H. Lippa, cu o nerăbdare ușor perversă. Comit, într un fel, o indiscreție, mai ales că nu am putut afla o dispoziție testamentară privind acest manuscris. Doamna Elise Bacinski nu știe nimic despre așa ceva. Recunosc litera înaltă, ovală, puțin aplecată, a bătrânului intelectual basarabean. Îi admiram scrisul prin 1977-1978, pe o carte poștală
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ordine firească. Numai că există și o atracție în plus: enigma ce învăluie narațiunea din caiet, posibilitatea de a descoperi secretul unei vieți, plăcerea decodării unei povești de dragoste. 30 aprilie Revin la caietul cu scoarțe negre. Sentimentul comiterii unei indiscreții nu m-a părăsit cu totul. Mă scuz gândind că autorul va fi avut în vedere riscul unei „autodeconspirări”, chiar dacă pune trăirile sale în seama unui erou imaginar: Profesorul R. Presupun că a redactat povestea din acest caiet după întoarcerea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a murit, se gândește Musa. Așa intră, ba nu, trece prin scenă Isabel la tercera, medic, arhitect și botanist arab de geniu, binecuvântată, grație bunicului care o face nevăzută în noapte, cu o viață ferită de luminile rampei și de indiscreția notelor bibliografice. Trăiască Autorul Anonim! Exeunt omnes. Rec ...acum ai să mă asculți tu pe mine. Măcar numai pentru că astea sunt ultimele mele cuvinte, silabe, sunete și nu am vrea, nici tu și nici eu, să le irosesc într-un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ajunul unor alegeri prezidențiale, el a avut imprudența să-i transmită unui corespondent, la solicitarea acestuia, părerea sa asupra diverșilor candidați la președinția S.U.A. Scrisoarea, deși strict privată, a fost publicată în presă. Imediat, guvernul de la Washington, neplăcut impresionat de indiscreția ambasadorului, a solicitat Londrei rechemarea acestuia. Am fost și eu martorul unui incident care are o oarecare asemănare cu cel menționat. Cu puțină vreme înaintea izbucnirii războiului dintre America și Spania, în 1898, ducele de Arcos, la acea vreme ambasadorul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
al Spaniei (1875-1885). 103 Carol al III-lea, rege al Spaniei ( 1759-1788). 104 Lionel, al II-lea baron de Sackville-West (1827-1908). Diplomat englez de carieră, ambasadorul Angliei la Washington (1881-1888). Rechemat în 1888 în centrală, în urma unui scandal diplomatic datorat indiscreției sale, în anul următor, 1889, va păsăsi serviciul diplomatic. 105 William McKinley (1843-1901), al 25-lea președinte al S.U.A. (1907-1901). 106 Alexandru al III-lea, țar al Rusiei (1881-1894). 107 Alexandru al II-lea, țar al Rusiei (1855-1881), tatăl lui
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
linie, la ce au scris ceilalți; și parcă îl compătimești un pic pe primul semnatar care a trebuit să dea modelul punerii în căsuțe a unora din coordonatele existenței proprii; chiar dacă a privi peste linie are alura unui act de indiscreție. Tabelul consacră co-prezențe nedorite dar și din cele așteptate; ne uităm să vedem dacă a semnat cutare persoană pentru a ne decide dacă semnăm și noi. Deși intenționează să consemneze un act de adeziune voluntară la ceva, tabelul lasă loc
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
înghit fotografii. Decupaje din reviste, puse bine și rătăcite, în marea tagmă a cărților fără stăpîn. Alteori, între pagini sînt scrisori, pierdute fără gînduri de întoarcere. Chitanțe. Fișe de lectură (nu prea arareori, ele fac trup comun cu cartea...). Beningne indiscreții, adăugate subiectului. Din ele s-ar putea reconstitui obiceiuri, griji, fetișuri. Nu există, pentru asemenea delicate inutilități, alt muzeu decît anticariatul. Un muzeu trist, în care toate piesele uitate în cărți, într-o logică a temporarului - lectura se va relua
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
morilor, apărută la începutul acestui an la editura Institutului Cultural Român. Cînd te contopești cu textul unei cărți, cînd scotocești toate ascunzătorile viclene din spatele cuvintelor - doar sînt traducătorul acestei trăiri scripturale! - nu se poate să-ți reprimi curiozitatea și implicit indiscreția de a pătrunde în zonele cele mai intime, unde sentimentul și spiritul își pierd granițele despărțitoare... așadar, de ce iubește Joachim Wittstock morile, ce caută și ce găsește el în acele palete care mișcă aerul, primenindu-l mereu ca să producă mișcarea
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
trecut de la acest răvaș (Expediat? Neexpediat? Se vede doar urma unui timbru...), cu personajele în viața cărora am nimerit din întîmplare. S-or fi împlinit urările sau vremea le-o fi dezmințit? Nu știm. Intră - întrebări, răspunsuri - în amestecul de indiscreții și melancolii care-nsoțește pasul peste an. La mai bine!
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
un fel sau altul/ morții". În ochii lui Marius Chivu, poezia lui Robert Șerban apare "simplă ca mai toate lucrurile zilei, nostalgică și cinică precum gesturile bărbatului încercat, tristă și adevărată precum gândurile despre dragoste". Ea îți dă "senzația unei indiscreții platonice", "acel neprețuit sentiment care îl face pe cititor să înșface telefonul și să-l sune pe fratele-scriitor, iar pe criticul literar să mai amâne recenzia pentru a depăși copleșeala subiectivă de după lectură". În schimb, Nicolae Manolescu o tratează cu
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
ar studia viața particulară ar descoperi că își bat nevestele sau că își neglijează copiii sau că fac combinații financiare veroase sau că își trădează prietenii ca să obțină funcții avantajoase și așa mai departe. Buna-cuviință ne oprește să săvârșim asemenea indiscreții. În schimb, ei, lipsiți de bună-cuviință, dar și de sentimentul responsabilității, de răbdare și bunătate în înțelegerea oamenilor, se grăbesc să acuze fulminant diverse persoane, bazându-se pe zvonuri, pe informații inventate sau pe informații reale folosite tendențios. Altă problemă
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
ierarhia ei, cu toate păcatele sistemului care o propune, e o garanție, iar urcarea pozițiilor - măsura vizibilă a progresului. La pagina 25, școala - cu al său R.C. (Richard Capellmann) trece în fața familiei, al cărei sistem de obligații și chiar de indiscreții e plicticos și obositor. Totuși, familia, implicată în marile evenimente ale influențelor transilvane, în contra lui Șaguna, rămîne în cărți, iar pe fundalul întîmplărilor din casă sînt mici tablouri de țară. De pildă, pensionarea tatei e pusă în legătură cu uneltirile mitropolitului, și
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
raft. Până acum, nu. Fata îl privește cu subînțeles: Hoțule, te-ascunzi de mine? — Știu exact ce vă trebuie. Se duce în magazie. Revine cu un caiet mare, gros, cu coperți cartonate. I-l întinde: — E încăpător, puteți comite și indiscreții. Îi face cu ochiul: De-ăștia ca tine am fumat mulți. Lionel ia caietul, îl cântărește, pipăie grosimea foilor și se decide să-l cumpere. Unde plătesc? Vânzătoarea îi arată cu degetul unde să se ducă. În timp ce Lionel plătește, fata
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nefiind accesibile decât unui cerc restrâns de „cunoscători” din Înalta societate, la care ajung Într-o manieră exclusivistă, prin recomandări succesive. Abordarea telefonică oferă avantajul unui mijloc de comunicare directă și, totodată, mai impersonală, participanții fiind astfel protejați de eventualele indiscreții ale terților, fie aceștia rude, paparazzo sau chiar autorități. Acest gen de prostituție este preferat de vipuri pentru standardele foarte ridicate, atât a serviciilor prestate cât și a confidențialității actului În sine. Aflate de cele mai multe ori sub supravegherea unei matroane
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
o știre: „Ministerul Siguranței Statului a răspuns Încă acum cîteva luni la o interpelare asemănătoare, privind dispariția unui document care, ca și În cazul de față, n-a dispărut de fapt nici o clipă. S-a produs, cel mult, o ușoară indiscreție, dar documentul a rămas tot timpul În posesia domnului...“ Urma numele unui cunoscut și respectabil personaj, pe care atunci Johns Îl uitase, și reporterul se Întreba cum ar mai putea cineva să insinueze, după o asemenea declarație, că documentul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și respectabil personaj, pe care atunci Johns Îl uitase, și reporterul se Întreba cum ar mai putea cineva să insinueze, după o asemenea declarație, că documentul ar fi fost fotografiat? Ar Însemna ca respectabilul personaj să fie acuzat nu de indiscreție, ci de trădare! A fost, poate, o greșeală din parte-i să nu Închidă peste noapte documentul În seiful ministerial, dar sus-numitul personaj l-a asigurat personal pe ministru că n-a scăpat nici o clipă din ochi documentul cu pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să zdruncini Încrederea publică Într-un Înalt demnitar, iar noi nu cîștigăm nimic cînd publicul și presa se amestecă Într-o anchetă pe care nu pot decît s-o Încurce. Vă vorbesc despre toate astea pentru că... pentru că În caz de indiscreție vă pot băga pe amîndoi la răcoare... Povestea asta s-a petrecut de două ori. Prima oară, filmul a fost ascuns Într-un cozonac, care urma să fie adus de la o tombolă. Numai că dumneata, domnule Rowe, l-ai cîștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
interes pe care-l stârnise și nu voia să rămână prea curând fără el. Întoarsă în cameră să-și împacheteze lucrurile, Violeta, fosta colegă de generală, o surprinse cu cele trei volume ale romanului în mână. Ce ascunzi acolo? Ura indiscreția Violetei, talentul ei de-a se băga, cu de-a sila, în sufletul oamenilor. Fata îi smulse un caiet, îl deschise și își aruncă privirea pe foile scrise. Făcu ochii mari, plini de mirare: Liviu Livianu?! Luana crezu că leșină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cum zicea bătrânul Șendrean. Până la autogară avea de suportat curiozitatea cunoscuților pe care nu era chip să-i evite Într-un oraș atât de mic ca al lor, În ciuda aerului grăbit și preocupat pe care Îl afișa. Mai mult decât indiscreția Însă Îl agasa compasiunea cu care era privit. Da, era singur. Și ce dacă? Părinții săi n-aveau și ei dreptul la odihnă? Dacă statul le crea condiții minunate de odihnă și tratament, de ce să nu profite? Doar ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]