1,245 matches
-
miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a fecundării și folosindu-și din plin marile sale calități de narator, Camil Ressu a depus, la rîndu-i, în patrimoniul genului, cîteva desene erotice pline de avînt documentar și de un indiscutabil instinct viril. Dar dacă Tonitza și-a plasat cutremurătoarele-i vedenii în spațiul mîntuitor din proximitatea altarului, dacă imaginația lui Coneliu Baba, dublată de un profund simț al realității - componente atît de bine cunoscute ale personalității sale - , se așază într-
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
a așezat sculptura în era modernă și i-a dat un viitor" sau că "opera lui are o inefabilă frumusețe spirituală. Bine, oamenii pot să spună ce vor, dar proba pe care o avem la Tate Modern... îmi apare ca indiscutabilă: Brâncuși a fost supraapreciat". Autorul acestor opinii - Waldemar Januszczak, titularul cronicii de artă de la "The Sunday Times" - nu e nici primul nici ultimul care e de altă părere. în catalogul expoziției citim că unii l-au mai acuzat pe Brâncuși
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
întregime dezavantajele generației, dar nu se bucură de nici unul dintre avantajele ei. Faptul că el prelungește în plină contemporaneitate solida formație interbelică, rigoarea morală și instinctul demnității care l-au ferit de complicități și l-au apărat de compromisuri, profesionalismul indiscutabil și vigoarea artistică a unei opere care va oferi mari surprize, nu i-au fost, pînă acum, de nici un folos în construcția prezenței sale publice, însă nici nu l-au scos în vreun fel din impasul receptării în care a
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
context, și în orice caz discutabile (de ex., "brațele înlemnite a neputință în lături", "nobilimea veche a cimitirelor"), totuși nu se poate să nu reținem că, făcînd uz de o sintaxă neortodoxă, poetul scrie o poezie reală, viabilă, de o indiscutabilă expresivitate artistică. El este impresionat, dacă nu chiar obsedat, de o ciudată lume a gesturilor, care, într-un discurs prozaic, aproape monoton, desfășoară o existență abia perceptibilă, aproape clandestină, fără ca aceasta să o facă mai puțin reală, ba poate chiar
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
într-atît de altfel, încît m-aș mira foarte mult să se fi găsit cineva care să o fi diagnosticat, toată, răspicat. Pe de o parte sînt bucăți de text care atestă clar un nivel evoluat de gîndire, de imaginare și indiscutabile capacități de exprimare a acestor abilități, de ex., "și-această oră lacomă imploră / cerșește dilatarea clipelor în oră / și înmiirea clipelor din clipă / ca rodul ei să fie și risipă", dar pe de altă parte - și asta se întîmplă mai
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
a rânduielilor actuale în birocrația științifică și universitară și, în particular, și în cea academică, birocrație în care împărțirea culturii pe discipline și contrastul dintre științe și umanioare se află la baza monitorizării culturii și organizării învățământului. Transgresați granițe odinioară indiscutabile. Reușiți să realizați un echilibru între atenția acordată prezentului și aceea îndreptată spre trecut, spre istorie. La această atitudine contestatară, nonconformistă, vă obliga evoluția firească a cunoașterii umane.Vă însușiți observația lui John Searle, conform căreia a calcula nu este
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]
-
limbaj violent xenofob de la România mare, angoasante i se par Ruxandrei Cesereanu scrisorile de amenințare adresate unei personalități a elitei culturale românești precum Ana Blandiana, ca și odiseea "amară" a mineriadelor, redată cu acuratețe prin intermediul invocării unor publicații cu un indiscutabil impact la public (Adevărul, Dimineața, România liberă, Azi, 22). În fapt, acestea confirmă fratricidul simbolic comis de "români" asupra "românilor". Discutabilă rămâne însă, în demonstrația Ruxandrei Cesereanu, descoperirea ori, mai corect spus, "inventarea" " dacă tot ne aflăm în planul relativizant
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
în al doilea rând prin activitatea voluntară și distructivă a altora. Să ne amintim de actrița Marietta Sadova, cea care „joacă teatru mereu, mereu”, care are „ceva comic în aventurile ei politice”, dar ale cărei fapte sunt de o gravitate indiscutabilă. Deși celebra actriță nu avea delicatețea de a-și ascunde entuziasmul legionar nici măcar în fața unui evreu, Sebastian nu a intrat niciodată în conflict propriu-zis cu ea, preferând să se amuze de episoade ca cel cu autograful cerut lui Zelea Codreanu
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
foarte repede în contextul generației sale, impunând o poezie de o maladivă reflexivitate. E mai puțin jucăuș decât colegii săi, dar nu-i displace jocul. Joc al unei sensibilități ieșite din comun, jocul copiilor maturizați parcă peste noapte. Seriozitatea și indiscutabilul său talent, mâna sigură cu care își conduce discursul, soliditatea lecturilor sale, toate acestea fac din Claudiu Komartin unul din cei mai buni poeți ai ultimilor ani. (Mariana Marin) scâncetul unei tălpi confruntate cu delirul cărbunilor încinși ai poeziei bizara
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
prelungire a celui rural, că orașul nu-și avea propria sa cultură folclorică, cu teme și forme de expresie specifice. Or, scrie C. Eretescu, chiar dacă între cele două culturi, rurală și urbană, există echivalențe și interferențe, originalitatea celei urbane este indiscutabilă. O delimitare netă între ceea ce este creație anonimă și creație de autor în folclorul urban este greu de făcut, multe anecdote, bancuri, vorbe de spirit avându-și autori al căror nume a fost uitat. Anonime sunt la noi numeroasele anecdote
Cercetări folclorice actuale by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11671_a_12996]
-
a clădirilor, salvând de la demolare, printre alte clădiri, 12 biserici din București. în prezentarea unor personalități literare și artistice, Toader Buculei nu se hazardează în a emite judecăți de valoare, ci introduce cu subtilitate, în context, aprecierile unor comentatori de indiscutabilă autoritate. De pildă, Fory Etterle releva că actrița Lilly Carandino era "un temperament de o natură cu totul aparte, puternic și adânc și, în același timp, de o mare delicatețe, avea o apariție de o paloare stranie, fascinantă, ca și când ar
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
vocea Ioanei. Nefiind scriitoare de profesie, ci translatoare, ea nu avea cum fi preocupată de respectarea individualității stilistice a celor pe care îi evocă în reconstituirile ei. Și încă: Ioana produce un discurs (= romanul) cu mai multe funcții. Două sînt indiscutabile, de autojustificare, una, de auto-valorizare cealaltă. O a treia este probabilă. E funcția de disimulare: cum Ioana se teme de medic, în care i se pare uneori a desluși un anchetator mascat, nu e deloc sigur că reconstituirea pe care
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
care fac parte din aceeași comunitate, Ion Slavici ne informează sec de faptul că Ghiță, într-un moment de supărare, o pălmui fără nici un motiv pe sluga sa, ungurul Marți. Să pălmuiești o slugă este deja un mare abuz cu indiscutabile conotații penale. Dar să pălmuiești un ungur este o crimă în contextul iminentei noastre integrări în structurile Europei unite. Iar Ion Slavici nu se distanțează nici de această dată convingător de un astfel de gest condamnabil. Bine, veți spune, dar
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
ce ne facem cunoscuți? Poate că este complexul de inferioritate al unei culturi mici ( În sensul de „cultura culta'), apărută târziu și exprimată Într-o limbă „folclorică', din care cauza recurgem mereu la un pat a lui Procust, valorile noastre indiscutabile fiind În permanență judecate prin prisma acceptabilității lor de către străini. Adică, un argument mercantil de ce se caută, care s-a pervertit În ceea ce trebuie făcut: noi, românii, ca să fim băgați În seamă, trebuie să compunem, să scriem, să cântăm, ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
americană), adică „la mintea cocoșului. Pentru a trezi interesul unui public pentru „poetul românilor, publicul ar trebui Întâi să știe că el... există! Recognoscibilitatea culturală la nivel de brand național nu se face ușor. Brâncuși și Enescu, cu faimă internațională indiscutabilă, nu sunt nici acum unanim identificați cu România printre americani. (Prin contrast, toată lumea știe de unde este Nadia!). Argumentul inculturii maselor este irelevant: ORICE adus În atenția publicului de suficiente ori devine În cele din urmă cunoscut! Este nevoie de o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
traducerilor eminesciene În engleză. Homo faber universalis Am argumentat În prima parte că temele la modă În țara legate de Eminescu (de la senzaționalismul presupusei asasinări până la chestionarea relevantei sale pentru modernitate) sunt diversiuni mioape de la tema centrală a importanței sale indiscutabile pentru cultura românească. Ca atare, este imperativ ca instituțiile culturale să-l promoveze În străinătate (unde este În mare măsură necunoscut), ca icoană patrimonială identificabilă cu spiritul românesc. Promovarea sa nu se justifică doar prin a ne mândri cu românismul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
însă, tonul se îndulcește semnificativ, Bogdan Crețu ajungând să susțină exact contrariul: "nu sintezele, oricât de bine articulate ar fi și oricâtă acribie ar presupune, educă gustul public, nu ele impun ierarhii valorice, nu ele discern, cu toate că necesitatea lor este indiscutabilă. Mai mult decât atât, am convingerea că și stilul acesta fragmentar, sincopat, poate conduce la alcătuirea unei sinteze: efortul cronicarului literar înseamnă tot selecție, drămuire a verdictelor, încadrare în context, rezultatul în timp fiind o construcție unitară, nu un simplu
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
pe Ștefan Augustin Doinaș în poezie și, în proză, pe Dumitru Popescu mai mult decât pe Sorin Titel" (pp. 206-207). Se știe, în anii '80, Dumitru Popescu era un temut activist al partidului comunist, iar Vasile Nicolescu unul dintre favoriții indiscutabili ai regimului. Citind această frază, am fost convins că ea a fost adăugată de autor la ediția din anul 2006 și chiar mă pregăteam să-l sancționez pentru mica meschinărie. Am luat însă ediția din 1986 pentru o verificare pe
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
pe Ștefan Augustin Doinaș în poezie și, în proză, pe Dumitru Popescu mai mult decât pe Sorin Titel" (pp. 206-207). Se știe, în anii '80, Dumitru Popescu era un temut activist al partidului comunist, iar Vasile Nicolescu unul dintre favoriții indiscutabili ai regimului. Citind această frază, am fost convins că ea a fost adăugată de autor la ediția din anul 2006 și chiar mă pregăteam să-l sancționez pentru mica meschinărie. Am luat însă ediția din 1986 pentru o verificare pe
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
alcătuit coloana vertebrală a unui sistem care a făcut din România țara pe care o vedem acum: una a sclifoselilor snoabe la vârf și a dezastrelor iremediabile la bază. Evident că toate aceste personaje îți vor demonstra bunele intenții și indiscutabilele competențe (poleite, între timp, cu titluri și diplome de participare la simpozioanele marilor universități occidentale. Ceea ce se înțelege mai puțin e că multe din aceste participări au fost urmarea unor penibile donnant-donnant sau, și mai frecvent, a "cotei" pe care
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
strânse cu țara de origine (Cioran îl traduce pe Mallarmé). Relația între România și lumea muzicii reflectă o cultură bogată în tradiții, din care vin unii dintre cei mai iluștri artiști lirici din toate timpurile, începând cu Hariclea Darclée, muza indiscutabilă a verismului în operă, prima Tosca, prima Wally, prima Iris. Am putea vorbi de Maria Cebótari, de Viorica Ursuleac, soția dirijorului Clemens Krauss și incredibila interpretă a lui Richard Strauss. Mai recent, de tenorul Ludovic Spiess, de Viorica Cortez, de
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
Geza, Corneliu Medrea, Ion Jalea, Romul Ladea, Ion Irimescu, Boris Caragea, Hans Mattis-Teutsch, H. Maxy, Jules Perahim, J. Podlipny, H.H.Catargi, Vasile Kazar, Alexandru }ipoia și încă multe altele, astăzi ignorate, dar de o remarcabilă valoare umană și cu o indiscutabilă forță creatoare. În primul rînd, pe fondul tot mai agresivei intervenții oficiale și propagandistice în viața publică, în general, și în cea artistică, în special, este interesant de urmărit evoluția și comportamentul acestor artiști, deja formați, iar unii cu o
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
sau de Vasile Kazar (proaspăt eliberat de la Auschvitz), îi privește pe oamenii declarați de stînga, pe militanții, apărătorii și promotorii valorilor, e drept, incerte, ale ordinii comuniste, dar și pe cei care văd în comunism și în armatele sovietice salvatorii indiscutabili ai unei umanități amenințate brutal de către extremismele criminale de nuanță fascisto-nazistă. Cea de-a treia categorie este reprezentată de firile oportuniste și mobile, dispuse la colaborare și, în același timp, suficient de atente cu propriul interes pe termen lung spre
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
din cauza superstițiilor noastre lingvistice, am ajuns să-l privim ca pe ceva ceva impresionant, magic și strivitor, așadar ca pe ceva ,absolut". Întorcîndu-ne la Kierkegaard, detașarea e seninătatea contestatară cu care poți nega tot ceea ce pentru alții e sfînt și indiscutabil. Și pentru că atitudinea de negare aparține unui subiect uman care neagă totul la infinit, și pentru că mai apoi ea e semnul libertății absolute în ordine umană, Kierkegaard, supus presiunii pe care terminologia aflată în vogă atunci - cea hegeliană - o exercita
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
această carte se adresează în primul rând sufletului și doar apoi minții. Aș spune chiar sufletului celui care o scrie, mai mult decât cititorului. Chiar așa, copleșită de sentimentalism cum este, cartea oferă câteva pagini antologice care scot în evidență indiscutabilul talent literar al lui Deliu Petroiu. Iată un foarte succint portret făcut lui Eugen Todoran în care, toți cei care l-au cunoscut pe regretatul rector al Universității din Timișoara vor recunoaște cu siguranță modelul: "Astfel s-a cristalizat prin
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]