112 matches
-
care devine gheară, fie o bucată de craniu detașabilă, care lasă să apară dedesubt cipuri, rotițe, membrane și scanere. Or, adevărul este că acest camuflaj este un dat al speciei umane, că ea conține în ea omul și anti-omul în indistincția lor aproape ca un secret de construcție. Abel și Cain sânt "frați" prin camuflaj ― Cain are aparențele fizice ale lui Abel, exterior și "interior"-visceral el este construit la fel. Dar pentru că îl poate ucide pe Abel, pentru că poate suprima
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reflexie goală. Ca operă de artă, jurnalul intim rezistă doar prin forța autopropulsorie a unui eu care-și domină (sau ambiționează să-și domine) discursul, lansând și invitația la distincție: Între creație și delir 50. Altminteri, confesiunea se compromite prin indistincție, prin repetabilitate și prin mecanizarea subiectivității. Strălucirea ei provine din aparența de virtuozitate, din sfidarea memoriei, din impresia de altceva pe fundalul unui mereu același. Eul nu trebuie să oglindească. Eul trebuie să se oglindească. Eul rămâne, și În jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
1918, propulsând-o încet dar sigur spre statutul său actual. Timp de șapte decenii, manualele i-au rezervat o pondere inegală în repertoriul datelor emblematice ale istoriei naționale, în funcție de puseele comemorative ale momentului. Limitele acestor variații au fost extreme, de la indistincție la exaltare, de la extincție la fetișizare. În mod paradoxal, revoluția anticomunistă din 1989 nu pare să fi adus o transformare dramatică în prezentarea subiectului, ceea ce se explică nu doar prin cunoscuta inerție a cărților școlare. II.4. Lecțiile unei sărbători
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ignorat complet uzura extremă a personajului Ștefan și a încercat să-și câștige public cu un slogan obsedant precum "urmașilor, urmașilor, urmașilor"". Ceea ce deranjase, în ansamblu, nu era asocierea în sine între cele două registre istoric și utilitar ci tocmai indistincția funciară între ele și faptul că ambele se livrau cu totul unui "Ștefan prea mare, prea sfânt și prea electoral" ("Ziarul Financiar" din 1 octombrie 2004, p. 7). 8 Cristina Modreanu, Poze din manualul de istorie, în "Adevărul literar și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
înlocuiește numele. Soljenițîn semnalează, ca fiind specific lagărului, "procesul aparte de obturare a orizontului intelectual și spiritual al ființei umane, de reducere a omului la condiția de animal"147 și subliniază că foarte greu de suportat este "permanenta și cleioasa indistincție (pentru un intelectual chinuitoare), sentimentul că nu ai personalitate, că ești doar un membru al brigăzii"148. Întâlnim și la Vladimir Bukovski, o observație asemănătoare privind dimensiunile răului concentraționar, care lovește în ceea ce are omul specific: Cea mai neplăcută este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
gustat în Viena timpului. Ceea ce acuza Kraus la acest gen era amestecul O VIAȚĂ DE EROU? 21 relatării faptelor cu opiniile autorului. Lumea sentimentelor și reflecțiilor foiletonistului era în acest fel proiectată asupra faptelor. Kraus considera că amestecul până la deplină indistincție a faptelor și a reacțiilor personale față de ele înseamnă nu numai o manipulare a opiniei publice prin deformarea informației, dar și blocarea jocului liber al imaginației cititorului. O despărțire clară a lumii faptelor, pe de o parte, a valorilor și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Într-adevăr, natura nu are cum să facă salturi și nici nu le face pentru că interioritatea ei se întemeiază pe construcție element cu element pentru a nu ajunge la stări de singularitate, fie reprezentată de explozia generată de amestecul până la indistincție a stărilor, fie de implozia în gaura neagră a ignoranței. B. Unde ajunge cristalizarea Economiei? Conceptualizările Economiei Kant ne-a învățat că ideile fac ca ordinea din lucruri și procese să devină evidentă. Sunt însă două perspective: ordonarea prin idee
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
la memorie. Legitimitatea construită prin ideologizarea istoriei (a luptei de clasă) de către comunism se află Într-un conflict evident, prin validarea sa reală, prin raportarea sa la adevăr 15. Lipsa unei culturi sau a unui „habitus” al legitimității produce o indistincție Între „drept” și „putere”, Între „adevăr” și „putere”, Între „memorie” și „scrisul istoric”, Între „mit” și „rațiune”16 Ieșirea din comunism și, mai exact, delegitimarea lui se fac - În condițiile În care memoria era Înăbușită sau cenzurată - prin memorie. Se
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
unei laturi a unui triunghi este mai mică sau egală decât suma celorlalte două laturi) (3) Distincția între obiecte non-identice: dacă d(x,y) ≠ 0, atunci x ≠ 0 (dacă două obiecte sunt diferite, atunci distanța dintre ele este nenulă) (4) Indistincția între obiecte identice: pentru două obiecte identice x și z, d(x,z)=0 Majoritatea măsurilor de similaritate folosite în analiza cluster sunt metrice, îndeosebi pentru avantajele pe care le aduc proprietățile lor matematice. În cazul variabilelor cantitative (variabilele sunt
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
care pozițiile obiectelor reflectă cât mai bine această apreciere generală. Un exemplu de metodă decompozițională este scalarea multidimensională. Metrica. Analitic, o metrică este o distanță definită prin patru proprietăți: (1) simetrie, (2) inegalitatea triunghiulară, (3) distincția între obiecte non-identice, (4) indistincția între obiecte identice. Paradigma. Este modul de înțelegere a lucrurilor la un moment dat, bazat pe un set de concepte și reguli de practică științifică particulare, asupra căruia există consens larg împărtășit în comunitatea științifică. Paradigma constituie premisa și cadrul
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
punem lucrurile"53. Că lucrurile stau astfel am sugerat încă din capitolul anterior, unde am arătat că gândirea nu poate pătrunde în spatele acestui Lebenszusammenhang care apare, așadar, în postura de ultimă realitate (vezi II, 2Ba). Subliniind în Wahrheit und Methode indistincția dintre act și conținut la nivelul trăirii (vezi III, nota 51), H.G. Gadamer interpretează acest concept al lui Dilthey drept "un fapt-de-a-fi-conștient, care nu mai poate fi descompus". Pe baza trăirii "se constituie conexiunea și devine posibilă cunoașterea unei asemenea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în mînă, rudele tale nu mai au destulă realitate, prietenii parcă sînt în trecut. Toți sînt șterși de lumea aceasta mai vie, în care trăiești acum". (s. n., Creație și analiză) Apologia romancierilor preferați, precum Tolstoi mai sus, nu vine din indistincția valorilor, din tăcerea spiritului critic, ci dintr-o pornire pe care criticul o îmbracă retoric, știind că servește demonstrației. Ideile sale despre roman sînt clare și moderne. Fără a fi umbrite de parti pris-uri semnificative, judecățile cititorului lui Proust, al
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
foiletonului, un gen jurnalistic foarte gustat în Viena timpului. Ceea ce acuza Kraus la acest gen era amestecul relatării faptelor cu opiniile autorului. Lumea sentimentelor și reflecțiilor foiletonistului era în acest fel proiectată asupra faptelor. Kraus considera că amestecul până la deplină indistincție a faptelor și a reacțiilor personale față de ele înseamnă nu numai o manipulare a opiniei publice prin deformarea informației, dar și blocarea jocului liber al imaginației cititorului. O despărțire clară a lumii faptelor, pe de o parte, a valorilor și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
învins. De aceea, resemnarea avocatului din final, deși patetică, are ceva non-eroic în substanța ei. "Ah, Batleby! Ah, umanitate!" seamănă mai mult cu o capitulare. "Nu voi muri social pentru o abstracțiune morală" spune, într-un fel, cu precaută ("prudentă?") indistincție naratorul. Ca și Bartleby, el este, la sfîrșit, același, un resemnat, un component obedient al macrosistemului, un cod de inacțiune, antieroul unei opere care creează doar premisele tragediei clasice, fără a o și produce totuși. Bibliografie Herman Melville. Bartleby. O
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sisteme concurențiale. În mod similar, Benito Cereno rămîne un text (alegoric) al opozițiilor fundamentale, unde Melville explorează, ultimativ, sugestia interferenței extremelor absolute, zona suprapunerii dualităților majore, intrate, prin însuși caracterul lor radical, într-o sferă a ambiguității morale și a indistincției semiotice. Din punctul de vedere al decorului epic și al mizei estetice însă, nuvela de față se leagă mai curînd de tragediile psihologice (cu marea ca fundal simbolic, de esență hybris-tică!) Billy Budd și Moby Dick. Putem spune de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ruptură de nivel, prin care orice scriitor (autentic) primește șansa de "a reconfigura" vorba informaticienilor existența. Murakami o face cu succes. Cele două spații para doxale (paralele, însă complementare, separate, dar inter sectate, disjuncte și totuși asemănătoare chiar pînă la indistincție) devin anul 1984 (cînd, tehnic judecînd lucrurile, se desfășoară acțiunea) și, să-i zicem, "cronotopul" suprareal, intervalul imaginar 1Q84, unde spațiul și timpul sînt proiectate în ficțional. Litera Q, din structura denominării segmentului temporal, desemnează deruta personajelor captive între cele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Dumnezeu nu există, atunci totul este permis.” Peripatethice tradiționale și cele moderne deschide indivizilor ocazii favorabile pentru a acționa În moduri neacceptate de nici una dintre ele.” Rezultatul este amplificarea fenomenelor de corupție, cu Întreg cortegiul de fenomene negative Însoțitoare: nepotism, indistincția dintre punga personală și banul public, tendințe de parvenire cu orice preț, Încălcarea cu bună știință a normelor morale elementare, convingerea că te poți situa deasupra legii, morale sau juridice, sau chiar a celei divine. b. În al doilea rând
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de suprafață, căutarea diverselor fisuri discursive, a simptomelor și privilegierilor conceptuale (care sunt, de altfel, procedee împrumutate din critica poststructuralistă, așa cum observa și Peter Barry) sunt câteva exemple ale utilizării conținutului retoric împotriva conținutului ideatic manifest. Mai mult decât atât, indistincția filosofie literatură s-ar baza și pe imposibilitatea de a delimita între o utilizare "normală" a limbii și una "neobișnuită", "deviantă". Scrierile lui Roman Jakobson sau ale lui Mary L. Pratt atestă dificultățile conceptualizării funcției poetice a limbajului și ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să reconciliezi culturile, nu este posibil să reconciliezi limbajele. Ele sunt cu adevărat incompatibile, și câteodată antagoniste, rivale. Schimbul nu trebuie să fie imposibil, pot exista relații, dar doar dacă fiecare cultură își prezervă propria sa specificitate"423. Hipersincretismul și indistincția valorilor devin trăsăturile hiperculturii, descrisă ca un fel de "plasmă" pe care oricine o poate accesa în orice modalitate și oricând dorește. "Democrația" culturii și a valorilor i se pare a fi un simptom al degradării culturii reale, care introduce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și pentru mass-media în general. Efectele asupra subiectului sunt cele de ordinul hiperrealului: televiziunea se dizolvă în viață, la fel cum viața este dizolvată în televiziune (care este percepută după modelul ADN-ului). Baudrillard mută discuția într-un plan superior, indistincția mediu/mesaj este generalizată asupra tuturor schemelor binare prin intermediul cărora se asigura până acum o viziune "confortabilă" asupra realității și teoriei. Astfel, Baudrillard postulează dispariția structurilor duale care organizau până acum totalitatea câmpului discursiv, precum și a oricărei articulații care determina
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dispariția structurilor polare în discurs etc.: "peste tot, nu contează în ce domeniu, politic, biologic, psihologic, mediatic, în care distincția dintre doi poli nu poate fi menținută, se intră în domeniul simulării, și deci în manipularea absolută nu pasivitatea, ci indistincția dintre activ și pasiv"451 (s.a.). După cum au remarcat exegeții săi, conceptele de hiperrealitate și simulacru ocupă un rol-cheie în scrierile lui Baudrillard, asigurându-i baza multiplelor deconstrucții pe care le va efectua și a colapsului categoriilor și dihotomiilor subiect
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prolifereze în toate direcțiile, într-o "dezordine metastatică". Această descriere corespunde momentului postmodernității, care, venind după "orgia" modernității (în care s-a ajuns la un maximum în toate domeniile), se confruntă cu o profundă indeterminare, cu pierderea specificității și cu indistincția valorilor 475. Baudrillard schițează astfel o stare paradoxală, în care realizarea mișcării moderne a condus la lichidarea sa și la confuzia totală a principiilor și ideilor; în Paroxistul indiferent, aceasta este prezentată în termenii involuției de la proiectul nietzschean de transmutație
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unui domeniu sunt "contaminate" cu cele ale altor domenii, într-o indeterminare totală. În acest context al pierderii specificității, simptomatică este imposibilitatea utilizării metaforei, care este acum înlocuită de către metonimie, considerată mult mai aptă să surprindă particularitățile noilor transformări generale. Indistincția generalizată a genurilor și domeniilor face desuetă metafora, deoarece, "pentru ca să existe metaforă, trebuie să existe câmpuri diferențiale și obiecte distincte. Or, contaminarea tuturor disciplinelor pune capăt acestei posibilități. Metonimie totală, virală prin definiție (sau prin indefinire)"477. La fel ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Explozia modernității, ce se poate regăsi la toate nivelurile, este denumită de către Baudrillard în La Transparence du Mal "orgie", iar starea actuală, postmodernă, post-orgie, este stadiul simulării totale, în care economia devine transeconomie, estetica transestetică, iar excesul se traduce în indistincția genurilor și în "gradul zero" al culturii (Jean Baudrillard, La Transparence du Mal, pp. 11-21). 529 Jean Baudrillard, De la séduction, p. 247. 530 A se vedea Philippe Breton, L'Argumentation dans la communication, La Découverte, Paris, 2001. 531 Aristotel, Retorica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conduce la amalgamarea elementelor de psihologie individuală. Mai precis, fenomenul blogosferei se destramă în mai multe componente: a) individualismul fractal, prin care posesorul de blog așteaptă reacții repetitive din partea cititorilor; b) pierderea intimității individuale, în marea masă a blogerilor, prin indistincția creată. Spun "indistincție", deoarece numărul sentimentelor, impresiilor, judecăților logice sau de valoare este restrâns. Atâta vreme cât fostele jurnale "intime" sunt publicate de milioane de personae, conținutul acestora elimină caracterul elitist, de connaisseur, al scriitorului profesionist. Altfel spus, blogosfera poate deveni un
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]