232 matches
-
îndărătul lor, istoria nu are puls. O excepție, totuși: într-o discuție a adulților - aparent neinteresantă, firește, pentru Traian -, se fac câteva trimiteri politice. Evident că nu copilul a reținut pentru textul lui un discurs subversiv. Ci maturul, o entitate indistinctă, cel care alege să vorbească despre copilărie ca și cum ar fi copil. Mergând cu dedublarea până la capăt. Pentru ca nici măcar o moarte tragică să nu perturbe constructul magic al imaginarului de altădată. Prin urmare, o convenție. În cea mai mare parte, stabilă
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
unei vechi obsesii. „Anonimii” populează universul Memoriilor lovinesciene 1, ei sunt materia discursului evocator sau coroziv prin care criticul își descrie contemporanii. Vasta frescă a vieții literare se construiește asemeni marilor tablouri istorice, cu mase de figuranți, prin aglomerarea figurilor indistincte, a celor „fără de nume”. Faptul e ușor de înțeles, nici o reprezentare a furnicarului literar nu se poate face în absența minorilor. Ceea ce trebuie însă explicat e posibilitatea ca aceeași mască a anonimului să identifice și pe insignifianți, și pe criticul
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
preschimbă în niște orbi ai lumii contemporane. Un om este cu atît mai orb cu cît putința lui de a intui diferențele este mai slabă. Și astfel ajungem să ne mișcăm într-o lume cenușie alcătuită din calupuri mari și indistincte, fără a mai putea să ne orientăm în funcție de distincțiile noastre lexicale. Rezultatul este o lume de roboți a căror minte este ghidată de la distanță prin calupurile de imagini ce le-au fost inserate zilnic. Și atunci o întrebare simplă: ce
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
susținut, ci și precis, trebuie direcționat către fiecare autor în parte, iar nu împrăștiat în aerul de deasupra României culturale, cu speranța că măcar un glonte își va atinge ținta. Tocmai aceasta e problema, că verdictele pripite, pe necitite și indistincte, își ratează în mod sistematic țintele. Spre deosebire de ,optzeciști", a căror poezie este o continuă fișă de lectură și o parte integrantă a Bibliotecii, ,milenariștii" coboară poezia în Stradă și o lasă în plină intersecție, pentru a exploda în obrazul unei
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
celor hrăniți de lupa romana. Și cad, în acorduri de Eminem (a murit prietenul meu, care vînase cu mine lei ajunge ,Romi nu mai este, eu cu cine o să mai ascult eminem?"), coloanele Capitoliului: dorice, ionice, sau corintice. Din bucăți indistincte se face un alt soi de carte, bună să încheie o trilogie, așa cum a gîndit-o Florina Ilis, dar la fel de bună să pună capac unei lumi. Aceea în care părinții, și naratorii, știu. Nu știm nimic, dar citim. Cu încîntare orgolioasă
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
cu numele ,Ionescu") și mai ales - evident - lexical. Pentru că, dincolo de articolul de dicționar, ,mahalaua" nu are, pur și simplu, echivalent. Nici ,faubourg", nici ,banlieue", deși fiecare în parte aduce propriile nuanțări de sens. Cum se va transpune acel impersonal și indistinct ,domnule" pe care Leonida îl adresează Efimiței sau omniprezentul ,soro"? Cu adevărat dificilă este, însă, situația franțuzismelor stâlcite (,sanfaso", ,alevoa", ,musiu"). Redate în limba de origine, efectul e corectiv și - prin asta - anulator. Propunerea de mediere a Magdei Jeanrenaud e
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
recuperează, la distanță de câțiva ani, cărți publicate inițial la edituri fără difuzare. Este poate și un bun prilej pentru o iluzie optică privilegiată: să privești/citești trecutul ca pe un viitor și viitorul ca pe ceva trecut, totuși, amalgamate, indistincte. Mircea Martin, care scrie pe coperta a patra a reeditării de la Tracus Arte, probează încă o dată acest decalaj sau inversiune de receptare critică: primul roman, neluat în seamă la momentul apariției, citit „pe fugă”, neînțeles, a devenit semnificativ, interesant, valoros
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
oară? Nu ți s-a părut nimic suspect În comportarea lui? Nu mai știu exact. Ședea ghemuit pe o scară, ținea În mînă fotografia unei femei cu părul blond, o ducea din cînd În cînd la frunte și bolborosea ceva indistinct. Cred că se ruga. Parcă făcea penitență — Era disperat, nu-i așa? — Nu, mai curînd detașat. Avea aerul unui ins care Îndeplinește un ritual. Era În toată atitudinea lui ceva stoic și spartan În același timp. Mi-a atras atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Aici apare dreapta (numită cu numele lui Gauss și Newton) care unește mijloacele diagonalelor. Rămân iarăși numeroasele soluții, publicate sau în manuscris, la problema lui Pothenot, anume a cazului critic, când, prin apropierea punctului de cercul circumscris, construcția obișnuită devine indistinctă și deci nedorită din punct de vedere grafic. E vorba de determinarea unui punct din plan, când cunoaștem unghiurile sub care se văd dintr-însul laturile unui triunghi. Soluția lui Gauss se bazează pe observația că cele trei produse de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scurt, conservatorismul de astăzi readus în politică? - Pentru a reveni, eu văd convergența între creștin-democrație și conservatorism plecând de la primatul tradiției, respectul demnității persoanei și refuzul isteriei colectiviste. Nu e ușor să refuzi tentațiile dizolvării conștiinței individuale într-o masă indistinctă de voci ale urii! Pentru a submina această estetică a revoltei și această mistică revoluționară (prezentă în rândul tinerilor anarhiști din Paris-1968 sau Atena-2010 ori Madrid-2011), conservatorii nord-americani au promovat o agendă publică alternativă - prin conferințe academice și anuare culturale
MIHAIL NEAMTU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366796_a_368125]
-
ceasul de noapte întârziat/Dând peste cap licoarea fiartă-n oală,/Aflând că spaimele ce crud ne-au scuturat/ Erau în noi, iar bătătura-i goală” (Viscol). Mizele celor 57 poeme din cuprins se regăsesc din plin într-o zonă indistinctă, în care interioritatea se manifestă fulgurant și inconsistent. Suntem purtați într-un univers lent, subteran și colcăitor, aflat de asemenea la limita dintre neînsuflețit și conștient. Nu e o lume aurorală, ca la Nichita, o lume dureroasă în înmugurirea ei
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
marile grădini în care îi întâlneam.... Și am încredințare ca trăim într-o lume ce ne vorbește în fiecare clipă...într-un orizont al tainei, unde tot ceea ce este vizibil poate să ascundă și o altă realitate, cu sensurile ei indistincte și care vor să comunice cu noi...Nu suntem de acum doar, suntem dintr-un „undeva” ce se recapitulează tot timpul si se repetă, traducându-se în ceva ce ne vorbește”. Cenaclul „Cetatea lui Bucur” - Minunată este gândirea înțelepților neamului
DIALOGUL CU ASCULTATORUL E PROVOCATOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 124 din 04 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349616_a_350945]
-
nu înseamnă uniformizarea culturilor, a mentalităților, a tradițiilor, am mai spus-o într-un interviu luat anii trecuți. Totul renaște la intervale de timp, primăverile sunt veșnice, „Culturile își vor păstra identitatea lor națională, vor coopera, dar nu vor deveni indistincte și uniforme. Diferențele atât de pregnante dintre culturile germană, franceză, engleză, italiană și spaniolă, de exemplu, sunt și astăzi la fel de reale și active ca și acum o sută de ani, în pofida interferențelor dintre ele și a faptului că receptorii euro-viziunii
ÎN CE BARCĂ NE URCĂM? ÎNCOTRO VÂSLIM? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350296_a_351625]
-
te uiți până nu te mai saturi și să nu dai socoteală nimănui. Măcar acum să scoți pârleala unor privațiuni ale tinereții, de care credeai că nu mai scapi pe veci ... Milioanele de becuri și beculețe multicolore tighelează de zor indistinctele și aerienele forme ale hotelurilor și cazinourilor, sunt peste o sută pe care reușim noi să le numărăm într-o revistă locală găsită în cameră, or mai fi și altele ascunse vederii noastre, da, sunt precis cele din downtdown, din
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
și acea uimire scăpărătoare în fața revelațiilor lui pe care numai textele filosofilor greci presocaratici sau ale celor din orientul îndepărtat antic le comunică; poezia lui Nichita Stănescu se întoarce, prin aceasta, la vârsta la care poezie și filosofie erau încă indistincte; pentru a-și păstra, totodată, aerul de supremă naturalețe, de copilărească gingășie și candoare; dacă ne-ar tenta etichetele, i-am zice suprarealism naiv, dar termenul spune prea puțin și duce, totuși, prea departe; poetul caută temeiurile originare ale muzicalității
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
marile grădini în care îi întâlneam... Și am încredințare ca trăim într-o lume ce ne vorbește în fiecare clipă... într-un orizont al tainei, unde tot ceea ce este vizibil poate să ascundă și o altă realitate, cu sensurile ei indistincte și care vor să comunice cu noi... Nu suntem de acum doar, suntem dintr-un «undeva» ce se recapitulează tot timpul si se repetă, traducându-se în ceva ce ne vorbește”. Cenaclul „Cetatea lui Bucur” Minunată este gândirea înțelepților neamului
O CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354153_a_355482]
-
marile grădini în care îi întâlneam ... Și am încredințare că trăim într-o lume ce ne vorbește în fiecare clipă... într-un orizont al tainei, unde tot ceea ce este vizibil poate să ascundă și o altă realitate, cu sensurile ei indistincte și care vor să comunice cu noi ... Nu suntem de acum doar, suntem dintr-un undeva ce se recapitulează tot timpul și se repetă, traducându-se în ceva ce ne vorbește”. Cenaclul „Cetatea lui Bucur” Minunată este gândirea înțelepților neamului
OCTAVIAN CURPAS CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345227_a_346556]
-
coboară la negativ, în iureș, coeficienții reali ai gradului culturii muzicale, esteticii scenice, formei și fondului textual. Ne-ar putea aștepta o plânsă devastare a muzicii mai târziu, dar nu-i totul pierdut, deși timpul speranței pare târziu și șansa indistinctă, cenușie, dacă încă mai avem cântăreți cum e gingașa, melancolica Anastasia Lazariuc! Ea vine din pleiada timpului netrecut, dar cu aripile și spiritul de altădată, nu cu grinzile trupului și liră horcăitoare în gât! Fără îndoială, nu toți cântăreții de
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
nu-și duc viața în veselă netrebnicie!), dacă alcătuirea n-ar fi una exponențială, determinantă în răstimpul de istorie pe care-l trăim. Nu ne-ar interesa nici cît negru sub unghie persoana unui I. Iliescu mișcîndu-se anonim în masa indistinctă, dar ne interesează, dramatic, în momentul în care individul își arogă o predestinare. Că predestinarea aceasta e una decisă nu de pronie, ci de conjuncturi nefaste ale istoriei noastre... e altă chestiune. De (psih)analizat, și ea, eventual. Mergînd cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
omul Iliescu, deși, fie vorba între noi, nu pot despărți total ființa din carne și oase de faptele ei (intervine imediat determinismul meu de serviciu). Numai făptura asta putea face ce face. Dar nu omul acesta, ca individ în masa indistinctă românească, mă/ ne interesează, ci exponențialitatea lui în răstimpul public pe care-l trăim. Mă rog, dacă n-ar fi existat el, altul, la fel de harnic, ar fi fost inventat de regimul instaurat în urma tancurilor rusești. Că, slavă domnului, nu de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pot manifesta, dar pe un plan inferior au un reflex: forță care neagă, forța satanica 161. Samael neagă pe Mikael că Lumina, care îl respinge pe primul la marginea Cosmosului spre Materia Primă (Prakriti, care este existențiala, nu intelectuală, materie indistincta, foarte aproape de concepția lui Plotin despre materia absolut necalificata, posibilitate latentă și eternă, existentă lipsită de substanță sau întindere 162). Astfel, la Ființă, posibilitățile de nemanifestare devin, prin refractare, manifestate, ceea ce explică mecanismul respingerii spre neființă (non-entity) a diferitelor entități
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a sacrului cu profanul; la canalul de comunicare dintre materie și spirit, care face posibilă fuziunea dintre cele două lumi. Sciziunea dintre Tharmas și Enion poate fi astfel echivalata cu polarizarea lui Ishvara în Purusha (spirit) și Prakriti (materie potențială, indistincta vezi "indefinitul", "nedeslușirea" la Blake) despre care vorbește Lovinescu 237. Abia după aceasta polarizare pot fi concepute fulgurațiile (care sînt posibilități de manifestare, intelecțiuni ale Intelectului divin), care, ca fulgurații, rămîn nemanifestate, rămîn idei, în sens platonician substraturi arheomorfice germinale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
accentuat erotică, cu rădăcini sexuale (vezi Freud), În care contrariile se atrag, se Înfruntă, spulberă și ard cu o intensitate enormă. Paideia are În subsidiar și tensiuni ce țin de eros. Iubirea și contrariul ei se contrabalansează Într-un vals indistinct, Înfiorător, amenințător. Nu știu cât credit putem acorda acestei ipoteze; este cert Însă că forțele antrenate În educație sunt similare cu cele din actul erotic, iar subiectul (subiecții) resimte cu acuitate că, și În educație, Își dau Întâlnire iraționalul și luciditatea, moartea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
exersată de Narcișii-dandy nu are cum să nu genereze o mișcare de separare ostentativă În raport cu orice ar sugera egalitarism, nediferențiere, unificare. Nimic mai ostil acestor bărbați care cred În steaua superiorității și unicității lor decât ideea masificării. A cădea În indistinctul indivizilor de serie e sinonim cu prăbușirea În infernul banalității: supremă declasare, suprem dezastru! Diferența marcantă față de ceilalți, ca, de altfel, și unicitatea pot fi resimțite, crede Emilien Carassus, În două moduri distincte. Unul ar aparține vanitoșilor pur și simplu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cot la cot cu publicul (acesta e Prosper Mérimée), sunt inimitabile. Nici un snob, crede Carassus, nu ar gusta „plăcerea aristocratică de a displăcea”. Unui dandy autentic nu Îi poate repugna ceva mai mult decât monotonia, uniformitatea, fadoarea dobândite prin amestecul indistinct cu cei mulți și „de serie”. Chiar dacă au cochetat cu mișcările de insurgență populară (Barbey, Baudelaire), chiar dacă s-au dedicat cu prețul vieții unor cauze obștești (Byron), elitarismul aristocratic al dandy-lor rămâne literă de lege. Repulsia pentru Înserierea vulgară mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]