246 matches
-
s-ar putea întemeia viitoarea societate românească. Opoziția pe care se sprijină această mistificare istorică e aceea dintre instituțiile care oprimă individualitatea și cele care o ocrotesc. Imperiul și republica restrâng libertatea subiectului politic, plasându-l într-o masă socială indistinctă sub autoritatea unei persoane sau a mai multora. Regimul democratic nu e din acest punct de vedere decât "sclavia individului la mai mulți tirani"46. Prin contrast, creștinismul apare ca o reacție la constrângerea autorității de stat, "sacralizând" individul. E
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
serie și la granița dintre două lumi complet diferite ale creativității, ilustrând conflictul ireductibil între atitudinea artistă și societate. Suntem aici pe muchia dintre o logică democratică și una a elitelor, într-un punct în care cel două par încă indistincte; sau mai bine spus, într-un punct în care cele două - din confuzie, din insuficientă raționalizare sau pur și simplu din entuziasmul specific unei culturi emergente - își împart încă aceleași spații. În cele din urmă, ceea ce se vede aici e
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
resurse prețioase. Potențialul e în noi, acolo sunt emoțiile, gândurile, idealurile, scopurile, voința, acolo ne sunt resursele din care să ne construim. Uneori și dacă le-am descoperit, ne îngrozesc, nu știm ce putem face din acea magmă fierbinte și indistinctă, cum am putea opera ordonări în propriul nostru univers. Scriitorul e un maestru pe care-l poți urma toată viața sau de care te poți despărți dacă drumul spre care te conduce el devine unul al străinătății. Scopul nobil al
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ca ultimă strategie. Văduva cea ușuratică pare cea dintâi convertită. Dragostea ei pentru Manolio trece dintro patimă carnală într-una spirituală. Gabriel Liiceanu întemeiază în cartea sa Despre seducție, concluzia că destinul unui om nu se desprinde din fluxul gregarității (indistinctul turmei) dacă nu afli un seducător care să te ia deoparte, să-ți devieze traiectoria pe care o ai ca un ins oarecare din mulțime, spre propriul tău destin. Din acest punct de vedere, Manolio e un seducător, el însuși
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
făcându-l praf cu voința lui de putere. Nu se interesează de izvorul forței interioare și nici de amenajarea curgerii armonioase a acestui izvor ci de debitul huruitor al eului său gonflat. - Sertarele istoriei recente. O lume sprijinită pe consum indistinct, succese cu orice preț, aparență, egoisme zdrobitoare, pare o lume decadentă. Aceasta este doar partea fadă a lumii. Partea irigată subzistă într-un registru discret, aproape neștiut. Istoria recentă în general, și a României în particular, are sertare care conservă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
punțile dintre ele nu se limitează la personaje și situații. De fapt, în adâncime, cele două zile au o substanță comună, dar una care tinde „iarna” spre o stare vegetativă, în vreme ce „vara” intră în ebuliție. Amândouă dețin o plasmă elementară indistinctă, lipsită de complexitate, în ambele oamenii sunt informi, ca prinși într-o magmă. Mai mult decât atât, chiar în comportamentul lor cele două laturi ale firii lui Antipa tind să alunece una într-alta, ceea ce autorul pare să și spună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
asocierea, forțelor și calităților (fr.17; Arist. Phys.I, 4, 187a -188a); reprezintă, de fapt, o agregare și o separare, , adică o dispunere a unei materii pre-existente astfel încât fiecare element material este parte integrantă în toate celelalte, elementele componente rămânând indistincte, imperceptibile și infinite cantitativ și calitativ (fr.1). În cadrul devenirii anaxagoreice se găsesc aceleași dynameis milesiene (cald-rece, umed-uscat), precum și elementele empedocleene ( și semințele (fr.4). Platon, în Phaidon (70c-72e) își construiește întreaga teorie despre devenire ( prin trecerea de la un contrariu
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de care îmi vorbisei câteodată... Mi se întâmpla tot mai des să-mi mărturisesc mie însumi că esențialul se ascundea în acele frânturi de trecut. Într-o zi, răspunzând la telefon, mi s-a părut că-ți aud vocea, aproape indistinctă în șuieratul unui apel ce venea parcă de la capătul lumii. Ți-am strigat de mai multe ori numele, pe al meu de asemenea, ultimele pe care le purtasem. După un țârâit surd, comunicația a devenit impecabilă și am auzit, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
La trei ulcele (1908), scrierile în proză, încercări de resuscitare a atmosferei pe de o parte rurală, pe de alta conservând ceva din pitorescul moravurilor de la marginea orășelelor moldovenești sau ale mahalalei bucureștene, în mai multe culegeri. Este o lume indistinctă, amestecată, de țărani necăjiți, păstrători ai vechilor obiceiuri, retractili în fața unor realități pe care nu le înțeleg, și de târgoveți ori mahalagii, mici funcționari, polițai, negustori, muncitori cu ziua, unii plini de ifose, alții trăindu-și cu simplitate dramele. Deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi indistincte, dezumanizate, tablourile romantice cu gemeni sau strigoi se transformă în imagini dominate de absurd, de vid, iar conotațiile politic-sociale sunt mai mult decât evidente: „Pradă visului meu / Eram luată și dusă pe sus / Fără greutate, / Și parcă era aievea, / Parcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
pe un colț al lui sau chiar dincolo de cadrul tabloului. Picturile din perioada Renașterii sunt "plane" stau, cel puțin, compuse pe diferite planuri regresive, în timp ce 180 picturile baroce sunt "profunde" sau par să conducă privirea spre un fundal îndepărtat și indistinct. Picturile Renașterii sunt "multiple", în sensul că au părți foarte distincte ; operele barocului sunt "unificate", foarte coerente, închegate. Operele de artă din perioada Renașterii sunt "clare", în timp ce operele baroce sunt relativ "neclare", estompate, confuze. Wölfflin și-a demonstrat concluziile printr-
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
lumea exterioară. Organizează și dirijează modul de reflectare a realității, la nivelul conștiinței. Pentru Ferdinand de Saussure, limba este gândire organizată în materie fonică: "făcând abstracție de exprimarea sa prin cuvinte, gândirea noastră nu este decât o masă amorfă și indistinctă. Filosofii și lingviștii au fost întotdeauna de acord că, fără ajutorul semnelor, am fi incapabili să distingem două idei în mod clar și constant. Luată în sine, gândirea este o nebuloasă în care nimic nu este delimitat în mod necesar
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o pedală melo, schițele și nuvelele având ca fundal războiul emit sugestia unui realism sumbru. Vieți frânte, pătimiri, drame într-o Moldovă pustiită, prin care se târăsc spre casă, unde nu bucurii îi așteaptă, bieți ostași istoviți, zdrențăroși, betegi. Siluete indistincte într-un peisaj întunecat. Mai mult contur au portretele cu tușă de grotesc (Antohi bogasierul). Umorul, mai rar în creația feminină, colorează plăcut prozele scrise de P., ca în Conu Gheorghieș și conu Alecuță. Îi reușesc și poveștile în canonul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
acesteia cu mediul general din realitatea economică evidentă, care nu pot fi reduse la un mobil absolut (interesul propriu) și la o unică dimensiune (funcția de producție sau funcția de consum). Excesului de pozitivism și formalizare din mainstream economics aplicarea indistinctă a metodelor științelor naturii la studiul fenomenelor și acțiunilor sociale pe care Hayek îl numea scientism sau pretenția de știențificitate îi sunt contrapuse reflecția logică și analiza critică din tradiția umanioarelor. Frag-mentării individului și compartimentării acțiunii economice din actualele științe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
complete ale lui Nestorios și fragmente din alte cinci. În documentele de la Efes, în greacă și latină, s-au păstrat două scrisori din 429, adresate papei Celestinus, în care Nestorios protestează împotriva ideii că în Cristos cele două naturi sunt indistincte și, în prima, contra atributului Theotokos; apoi două epistole către Chiril, din care prima este un răspuns la prima scrisoare a lui Chiril către Nestorios (din vara lui 429), iar a doua la „epistola dgomatică” de la începutul lui 430 (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
deși cultura politică chineză a avut o tradiție îndelungată de protest contra nedreptății și, de asemenea, de recunoaștere a diferențelor dintre oamenii care acționează în cadrul și în afara cercurilor guvernamentale, sensurile termenilor guan (oficial), gong (public) și si (privat) au rămas indistincte și ambigue. Deprinderile vechi au rămas, observă autorii amintiți. China nu numai că păstrează semnele înnăscute ale sistemului său tradițional de monarhie autocratică, care cere supunere absolută din partea supușilor săi, dar menține și sistemul patriarhal, de clan, care cere același
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
din istoria umanității. Confuzia între viață și existență măsoară exact concurența ridicolă dintre mercenarii „tehnoștiinței” și „ultimul gând” al lui Dumnezeu. Pentru progresiștii de astăzi, care nu mai disting între regnul uman și specia cariatidelor, viața nu reprezintă decât „pasta” indistinctă a unei „scrieri” al cărei „cod secret” va trebui „spart” cu orice preț de „ultima generație” de megacomputere. Viața nu e un mesaj secret ascuns într-o sticlă plutitoare pe trasee intergalactice, peste care civilizația umană a dat în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ale acesteia din urmă: înseamnă o ștergere a memoriei, o „solidificare“ a reprezentărilor istorice și o depersonalizare a actorilor în fața prezenței totalizatoare a destinului. Exilat din domeniul acțiunii și al deciziei individuale, războiul nu mai aparține soldatului, ci unei clase indistincte (Klassenkämpfer), acționând în logica mijloacelor tehnologice de distrugere. Expresia publică a luptătorului, precum și caracterul său mediat de tehnică și rațiuni econo mice sunt mărci ale unei estetizări a politicului, paralelă celei expuse în Das Kunstwerk im Zeitalter seiner technischen Reproduzierbarkeit
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Gas-City, în care Ovid S. Crohmălniceanu se grăbea să vadă transpusă „experiența de viață a anilor trăiți în universul «socialismului real»”, îi oferă autorului rama necesară unor ficțiuni care proporționează corect banalul, fantasticul și ironicul. Ca eventuală tehnică se remarcă indistinctul tempourilor narative, „discursul ironico- blazat” (Ov. S. Crohmălniceanu), cu efectul că suspansul este aplatizat, iar monotonia substituie, fie și parțial, subiectele. Gas-City e totuși departe de a fi locul unde nu se întâmplă nimic, oferind un repertoriu semnificativ de anecdotică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
bine zis, structura unei limbi (și nu arhitectura ei!). 4.1.2. Totuși, prin această primă disociere, delimitarea obiectului nu a fost dusă până la capăt. "Structura" unei limbi, adică ""tehnica discursului" unei limbi funcționale", nu este nici ea o realitate indistinctă, ci se dispune pe "patru planuri diferite": discursul, tipul, sistemul și norma 248. Dintre acestea, discursul este planul cel mai vizibil, dat fiind că el reprezintă "realizarea concretă a tehnicii lingvistice", care se manifestă prin așa-zisele "variante lexicale" ("accepțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
n-avea cea mai vagă bănuială, așa cum mă urmărise și el. Niciodată n-am mânuit vreo pușcă adevărată, dar mânuisem multe puști de recuzită, și cunoșteam senzația. Când ajunse aproape de capătul grădinii, se aplecă peste unul din răzoarele de flori indistincte, începând să scormonească pământul cu grebla, la întâmplare. Pe urmă, deodată, începu să izbească ceva cu grebla. Nu săpa, ci lovea. Oare ce-o fi lovind? Un melc, o buruiană? La ce s-o fi gândind, cu atâta concentrare, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
materie identificată de mitul tatuyo cu un personaj lovit de retenție anală (în loc să fie prea deschis sus, e prea închis jos). Drumul care duce de la oalele decorate la lut și drumul care duce de la penajele colorate ale păsărilor la acela, indistinct și tern, al Rîndunicii-de-noapte sînt deci paralele ; sau, dacă preferați, sub raportul culorilor, Rîndunica-de noapte este față de celelalte păsări așa cum este lutul față de oalele decorate. Astfel este validată alegerea pe care o făcuserăm cu privire la miturile jivaro, care suprapun Rîndunica-de-noapte și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
profesorul Gheorghiu. Luată în parte, fiecare figură din prezidiu era remarcabilă, toate se pierdeau însă într-o penumbră estompată din care doar una singură radia. Luminată de pacea interioară, fața maestrului Sadoveanu avea în jurul capului o aureolă. Alocuțiunile au fost indistincte. Ultimul s-a ridicat să citească rânduri dedicate foștilor dascăli Sadoveanu. Cu o dicție inconfundabilă, a încheiat prin versul lui Horațiu: non omnis moriar... pe care l-a și tradus: „Nu voi muri... După o pauză care i-a înfiorat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
accentuat erotică, cu rădăcini sexuale (vezi Freud), În care contrariile se atrag, se Înfruntă, spulberă și ard cu o intensitate enormă. Paideia are În subsidiar și tensiuni ce țin de eros. Iubirea și contrariul ei se contrabalansează Într-un vals indistinct, Înfiorător, amenințător. Nu știu cât credit putem acorda acestei ipoteze; este cert Însă că forțele antrenate În educație sunt similare cu cele din actul erotic, iar subiectul (subiecții) resimte cu acuitate că, și În educație, Își dau Întâlnire iraționalul și luciditatea, moartea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
valorile, exigențele unei persoane. Cred însă că, fără nici un efort, Doamna Sorohan a fost pentru foarte mulți dintre noi o forță catalitică, un punct cardinal în universul mișcător al vremurilor de tot felul, cele care au adus, în fluxul lor indistinct și indiferent la sensibilitatea umană, momente de interogație și cumpănă, de rătăcire sau de neputință. Cu o energie nesfârșită, Doamna Sorohan i-a ținut aproape pe cei tineri, i-a ajutat să se manifeste și să crească intelectual. Acest devotament
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]