2,126 matches
-
Benjamin Constant, aceștia din urmă fiind "redescoperiți" abia astăzi de nouă gîndire filozofica franceză (Pierre Manent, Marcel Gauchet, Luc Ferry, Alain Renault). Alți gînditori (Heidegger, Foucault, Horkheimer, Adorno) au mers chiar mai departe cu critică lor și au văzut în individualismul de sorginte raționalista sursă întunericului însăși. Astfel s-a afirmat că nazismul și comunismul își au rădăcini comune în obsesia rațiunii instrumentale de a domina și obiectiviza natură externă și de a reprima sau normă natură internă, subiectivitatea individuală. (Afirmația
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
individuală. (Afirmația, oricît ar părea de "enormă", o găsesc perfect întemeiata; comunismul este un produs al gîndirii vestice care doar dintr-un capriciu al istoriei s-a altoit pe fond "ortodox".) Astăzi, întreaga gîndire intelectuală occidentală este de acord că individualismul "tradițional" nu a rezolvat ceea ce, de la bun început, a fost "călcîiul lui Ahile": relația artificială, eminamente juridică, sau bazată pe raporturi de putere, dintre subiect și obiect, dintre "eu" și "celălalt", individ și societate, individ și natura înconjurătoare, spațiu privat
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
responsabilitate comunitară. Deși individul "liber și suficient sieși", de sorginte iluminista încetase cam de multișor să mai încălzească inimile intelectualilor occidentali, nu același lucru s-a întîmplat la nivelul întregii societăți. Datorită pericolului prezentat de colectivismul bolșevic, modelul raționalist al individualismului a supraviețuit pînă la începutul anilor ^90. Instituțiile occidentale au continuat să-l ofere cetățeanului occident drept prototip de identitate personală și culturală. Nici n-au apucat odgoanele să tragă de statuia lui Lenin, ca în Occident, modelul "individualist" de
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
n-o poate nicicum influență. Un robot uman, super specializat pe bucățică lui, bine plătit dar și înglodat în datorii (datorii pe cărți de credit, împrumuturi pentru casa, mașina, educația copiilor etc.). Să ne mai miram că, în asemenea condiții, individualismul sau se reduce la o goana de unul singur prin existența, goana jalonata de grija obsesiva pentru cariera profesională? (Oricît de ciudat li s-ar părea cititorilor români, în America, țara competiției, nu te afli niciodată la întrecere cu ceilalți
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
de lîngă tine. Ca niște umbre fără consistentă reală, indivizii solitari trec unul pe lîngă altul fără să se atingă. Înfruntarea, competiția, "clash"-ul se desfasoara între colective și colectivități umane instituționalizate). Nu puțini sînt autorii occidentali care afirma că individualismul tradițional nu-și mai găsește locul în lumea contemporană. Mă limitez în a cîtă un pasaj edificator dintr-un studiu relativ recent (Jean-Marie Apostolides, "L^Affaire Unibomber", Editions du Rocher, 1996): "Globalizarea fenomenelor, fluxul de informații, unificarea economică și electronică
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
generală au slăbit celelalte structuri sociale care încadrau odinioară individul: familia nucleară, clasa socială și națiunea... Familia, clasa socială și națiunea sînt astăzi structuri slăbite (faible) care nu mai permit încadrarea individuală". Într-un climat în care valorile și idealurile individualismului clasic au fost puternic erodate, "multiculturalismul" oferă iluzia unei căi de acces la "societatea spectacolului generalizat" (Debord). Pentru a înțelege mai bine de ce iluzia multiculturalistă are "lipici" - inclusiv în cercurile intelectuale românești - este nevoie să depășim contextul american, să "mutăm
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
culturilor") și participă la producerea și consumul social de imagini, la economia spectaculara a societății globale. (Vezi și eseul meu "Victoria spectacolului generalizat", România literară, 26 oct./1 noiembrie 1994). "Identitatea de grup" propusă de "multiculturalism" calcă în picioare valorile individualismului clasic, fără să ofere cîtuși de puțin o ieșire, un "way ouț" din vechea paradigmă rationalist-instrumentală. Este cel mult o încercare de a o "cosmetiza". Într-o democrație transcendență, individul nu va mai fi o furnică solitara și nici parte
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
catehismele democrației, sînt totdeauna crispați, robotici, vorbesc și acționează cu rigiditate inchizitoriala. Incapabili să "deschidă" în ei înșiși un spațiu debarasat de fostele imagini, spiritul democrației nu-i "pătrunde". Ca vreascurile ude trîntite peste cărbuni aprinși, prejudecățile, adevărurile abstracte, idealurile individualismului furnicii ne înăbușă cu fumul iluziilor și a micilor meschinării, ne împiedică să ne afundam în spiritul democrației că într-un destin. Un destin bazat pe relația ontologica dintre sacrificiu și libertate. Sacrificiul în favoarea obștii nu va mai fi exterior
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
fi exterior nouă - ar însemna să fim din nou jertfiți, anulați că individualități. El va fi manifestarea absolută a libertății personale. Pe masura ce democrația se va globaliza sub ocrotirea instituțiilor spiritualizate, din ce in ce mai mulți indivizi se vor elibera de imagini false și individualisme meschine sau capricioase. Vor deveni adevărate individualități, Evenimente. Havel are dreptate. Ocidentul nu are nevoie de noi profeți, de noi imagini, de noi imnuri postmoderne să răsune în catedrale. Se cere însă urgent o operație radicală de arheologie culturală. Din
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
catedrale. Se cere însă urgent o operație radicală de arheologie culturală. Din țarina economismului și multiculturalismului, să fie recuperat Chipul întinat al democrației spiritualizate. Spre deosebire de "multiculturalism", care a creat modelul identității de grup, democrația transcendență mondializata va crea un nou individualism. Individul liber nu va mai fi considerat un "signifiant", o funcție, o identiate abstractă, ci o realitate incarnata. Un dialog între indivizi, popoare și culturi este astăzi mai necesar decît niciodată. Dar acest dialog, pentru a fi un adevărat dialog
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
etc.). (Interesant e că examinînd filosofia lui Blaga însuși, Noica o situează în aceeași descendență "naturală" și "nefilosofică" de care a fost vorba mai sus.) Culturile minore sînt "naturale" și "eterne", au nostalgia neschimbării și a anonimatului, boicotînd istoria, evoluția, individualismul, dizarmoniile și excesele. Așa ar fi cultura română. Culturile majore sînt nefirești, istorice, utopiste, progresiste, individualiste, tensionate și excesive. După părerea lui Noica problema aceasta (fie în termenii săi, fie în aceia ai lui Blaga) e sortită a rămîne nesoluționată
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
Konrád György le recomandă cinci lucruri: să continuie să învețe; să regîndească în permanență lucrurile; să se ferească de abstracțiuni și de terminologii; să fie atenți la ce le scoate în cale soarta și inspirația; în fine, să nu confunde individualismul - valoare liberală supremă - al secolului ce vine cu acela amorțit și consumatorist al secolului ce pleacă. Și eu le-aș spune studenților mei cam aceleași lucruri.
Konrád György și antipolitica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16993_a_18318]
-
multe inadecvări care trădează începătorul, neprofesionistul. Cele mai dizgrațioase sînt notațiile aforistico-filosofice care intervin în cele mai neașteptate momente ale narațiunii: �Societatea e eterogenă nu numai din punctul de vedere al avuțiilor, al valorilor, al educației..., e profund eterogenă din cauza individualismului aproape zeificat al fiecărui membru al ei" și așa mai departe. Nu un personaj spune toate lucrurile astea, nici un narator alternativ. E aceeași voce care povestea la persoana a treia cu cîteva rînduri mai sus... Bineînțeles, întrebarea care persistă este
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
de românism. Ajungînd tocmai în interbelic, dl Preda consideră că "acum, românismul descrie în primul rînd un tip de naționalism". În definiția propusă de Const. Rădulescu-Motru, cel care consacră definitiv termenul, acest naționalism apare ca o reacție față de "liberalism și individualism"; era vorba de un "naționalism totalitar" înscris într-o serie europeană" (nazism, fascism), subliniindu-se că Rădulescu-Motru preciza "românismul este spiritualitatea care pune în acord cerințele vieții românești cu noua spiritualitate europeană"). Evident, dl Constantin Preda se delimitează răspicat de
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
siguri că ne-am apropiat de adevăr în măsura în care era posibil s-o facem deocamdată." Pledoaria pentru varietate și concurență (în toate domeniile) ca surse de progres, și refuzul tiraniei majorității ca incompatibile cu libertatea constituie principii fundamentale ale liberalismului modern. Individualismul și toleranța se împacă foarte bine în acest context, Mill afirmând ceea ce ulterior s-a numit principiul "maximei libertăți compatibile cu libertatea celorlalți" sau al "maximei libertăți egale": "Singura libertate demnă de acest nume este aceea de a-ți urmări
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
noastră imediată, iar aspirațiile acestuia, pentru că prezentul său strict nu este decît o componentă, trebuie și ele evaluate în funcție de starea artei noastre de astăzi. în plan nemijlocit, Salonul național de artă se naște ca o reacție față de tendințele centrifuge, de individualismul excesiv, de pericolul atomizării fenomenului și, în același timp, față de riscul asocierii artiștilor în mici grupuri ideologico-pragmatice, impenetrabile uneori pînă în pragul autismului, din ultimii 7-8 ani, pentru că primii de după '89 sunt greu de încadrat într-o formulă rațională. Nici una
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
diffusi... că erau palavragii în lucrurile ușoare, în cele grele, muți, iar în cele ascuțite, împrăștiați... O contradictio in adjecto, însă, însoțea orice universalizare sau generalizare, contrară filosofiei marxiste de mai târziu, pentru că în gândirea iluștrilor doctori de altădată domina individualismul, domina libertatea individului în orice manifestare... Bazele dreptului actual, în fine, în Europa, vor fi puse de acel avocat Loysel Antoine, 1536-1617, discipolul venerabilului Cujas, autorul vestitelor Instituții cutumiare în care regulile de drept importante sunt înfățișate sub formă de
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
sau uneori chiar înțelese de grup. "Omul" și "oamenii" devin concepte fundamentalmente disjuncte. Perspectiva Slavenkăi Drakulic, așa cum o înțeleg eu, e sumbră: chiar și pe cei nevinovați, chiar și pe victime, războiul, genocidul îi dezumanizează pentru că îi reduce la un individualism ininteligibil celorlați, complet rupt de umanitate. Slavenka Drakulic - S. A Novel about the Balkans, Trans. by Marko Ivic, Viking Press, 201 pag., 2000.
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
de la premisa că o umanitate netulburată de conflicte e necesarmente o umanitate altruistă, preocupată de binele celuilalt, nu doar de al individului izolat. Urmărind succesiunea de curente filozofice care au plămădit o identitate culturală europeană, Berlin constată evoluția constantă spre individualism și egoism, tendințe pe care le socotește responsabile pentru o profundă alterare a spiritului universalist al unei Europe unite. Cîtă vreme nu sîntem preocupați decît de binele individual, celălalt fiind în cel mai bun caz un "inamic respectat" care trebuie
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
sesizat cu perspicacitate deficitul de substanță, înlocuită prin artificiu (frecvent prin jocuri de artificii). În amplă proporție, turmentat de glorie, Nichita Stănescu s-a înșelat pe sine însuși. Celor care susțin că el a "subminat" doctrina comunistă prin "metafizică", "iraționalism", "individualism", li se poate răspunde că au și n-au dreptate, întrucît acceptarea și mediatizarea sa de către regimul totalitar s-a petrecut în etapa "liberalizării" aproximative, cînd astfel de "erezii" erau admise și chiar încurajate, cu condiția unei subordonări de ordin
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Când scrii un roman e ca o plecare, multă vreme ești singur cu tine. Termenul 'desperado' mă pune pe gânduri. Nu m-aș descrie astfel - cu toate că scrisul își are partea lui de disperare! Pe de altă parte, 'desperado' comunică totuși individualismul scrisului. Ca să scrii un roman, e nevoie să te smulgi, să te depășești. E o aventură însingurată, pe care cititorii o vor împărtăși, poate, cândva. LV.: Autorii Fluxului conștiinței, cum ar fi James Joyce sau Virginia Woolf, s-au îndârjit
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
și libertinism, înțelese nu doar ca norme exterioare, ci și ca imbolduri interioare. Scriam și altădată, în cronici la alte cărți, că spiritului american nu i se potrivește ușor comunitarismul, mentalitatea de grup, că-i vine mult mai la îndemînă individualismul, cu toate că America e țara minorităților, deci prin definiție un spațiu propice colectivului. Intelectualitatea new-yorkeză din care au făcut parte Trilling sau Mary McCarthy exprimă o fascinantă tensiune între individualism și comunitarism, între însingurarea în citadela propriului sine și loialitatea, deschiderea
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
comunitarismul, mentalitatea de grup, că-i vine mult mai la îndemînă individualismul, cu toate că America e țara minorităților, deci prin definiție un spațiu propice colectivului. Intelectualitatea new-yorkeză din care au făcut parte Trilling sau Mary McCarthy exprimă o fascinantă tensiune între individualism și comunitarism, între însingurarea în citadela propriului sine și loialitatea, deschiderea față de ceilalți. O tensiune care face din fiecare dintre membrii acestei grupări potențiale personaje de roman. Dar și o tensiune fertilă ca temă de reflecție, de problematizare, ca mod
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
într-o carte pe nedrept uitată astăzi, cei dinții care au exercitat această funcție sînt luminiștii francezi, autorii Enciclopediei și ceilalți, Montesquieu, Diderot, Voltaire, D'Alembert, autorii morali ai Revoluției de la 1789, dar și Rousseau, care a stat la originea individualismului nostru. în secolul al XIX-lea, acestui sens al angajării i se adaugă participarea nemijlocita la viața politică a unor intelectuali că Byron, Lamartine, Hugo, Alecsandri, Kogălniceanu sau Maiorescu. Din factori și lideri de opinie, intelectualii devin deja în secolul
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
sublim, altădată în registru dramatic infernal. În acest fel, itinerariul naratorului e unul inițiatic, într-un traseu cu relief labirintic, fragmentar și abulic. Roman în care transpar figuri umane, simboluri, mituri, dar și teorii sau ficțiuni ale postmodernității, în care individualismul și spiritul național se intersectează cu globalizarea, Cei o sută. Agnus Dei e o construcție narativă densă, simbolică, cu desen epic bine articulat, condus cu eficiență și luciditate de un scriitor de incontestabilă forță a discursului și viziunii.
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]