1,115 matches
-
parte. Argumentul pe care îl avansez la acest punct poate fi explicitat astfel: aranjamentul nu provine dintr-o formă de organizare anterioară oarecare, ci chiar din forma originală . Aceasta este cea tribală, colectivistă, spre deosebire de forma actuală care este civilă și individualistă. Consider că întreaga istorie socială umană este cea a evoluției dinspre forme colectiviste de organizare, adaptate circumstanțelor în care resursele sunt raportate la minimul necesar supraviețuirii. Sunt rare evoluțiile către organizări care permit mai întâi separarea colectivității în familii și
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
vorba despre rămășițele unei organizări arhaice, dar a presupus în mod eronat că aceasta era comuna primitivă. Spre deosebire de ultima parte a ipotezei sale, explicația pe care o propun mai sus nu presupune că indivizii erau egali și lipsiți de dorințe individualiste, ci doar că nivelul scăzut al productivității îi obliga să trăiască tribal și colec tivist, neputând găsi protecție și stabilitate decât în număr. Ei nu aveau însă preferințe egalitariste, iar preferințele colectiviste s-au schimbat imediat ce creșterea productivității a permis
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
bazat pe modelul arhaic de supraviețuire, colectivist, la care se face aici referire. Acest argument îmi permite să speculez că aranjamentul tribal a fost puternic instituționalizat în aranjamentul economic și politic al obștilor anterior tranziției societății Țărilor Române la nivelul individualist și civil. Dependența sa de cale a fost atât de puternică, încât, ulterior, privatizarea a avut loc doar parțial și succesiv. Intensitatea dependenței de cale a fost indusă de suprapunerea organizării economice cu cea politică. La aceasta am adăugat anterior
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Iordăchescu Ionuț Cele mai prezente voci ale nemulțumirii în perioada comunistă, mișcările studențești, aproape că au dispărut după '89. Motivul: la o societate mai egocentrica și mai individualista ,cum e cea din prezent, s-au adăugat și deșele schimbări din învățământ. La nivelul străzii, studenții și-au pierdut elanul și nu mai sunt prima linie a protestelor. Sistemul educațional a adoptat modelul Bologna, iar acum, în trei ani
Conspiratia Bologna: de ce au dispărut protestele studențești by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80345_a_81670]
-
stradă se uită la lumea de la mese. Și comentează. Unii: - Nu li s-o fi urând, domnule, plimbându-se atâta?! Alții: - Nu li s-o fi urând, domnule, stând atâta?!". Coeziuni spontane, pe poziție, comparabile, în lumea noastră mult mai... individualistă, doar cu sinergia cozii, cînd unul se bagă în față. Fapt e că în Bucureștii cei vechi exista o viață a restaurantului, a hotelului de margine, unde trăgeau vizitatorii de-o săptămînă, ostoite astăzi fie sub luxul șablonard, de nemestecată
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
obiecții filosofiei morale a lui Kant, considerată de unii interpreți (mai ales neokantieni!) drept „construcția definitivă a lumii morale”. Insuficiența științifică a operei lui Kant, cu toată superioritatea acesteia față de „teoriile dulceag-hedoniste ale virtuții”, constă În cultivarea „modului de gândire individualist raționalist al secolului al XVIII lea, de la care Kant nu s-a abătut niciodată”. Împotriva vechii concepții dogmatic-teologice, precum și a filosofiei dogmatic-raționaliste a secolelor XVII-XVIII, Paulsen prezintă propria sa etică drept o deontologie, etică deopotrivă „istoric-genetică și social teleologică”, poziție
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și, implicit, și În morală. Etica actuală se deosebește net de concepțiile dogmatic-teologică și dogmatic-raționalistă ale secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea cel puțin prin două trăsături definitorii: dacă atunci aveam de-a face cu una neistorică și individualistă, În vremea noastră ea a ajuns istoric-genetică și social-teleologică. Critica aceasta făcută de Friedrich Paulsen asupra teoriei kantiene se completează prin urmărirea concepției istoric teleologice a secolului al XlX-lea, În special În filosofia dreptului și În filosofia moralei. Deosebirea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Dreptul dă vieții norma sa regulativă În toate manifestările sale, iar Statul este tocmai organul dreptului”. Statul trebuie să se abțină de a oprima conștiințele și de Împiedica manifestațiile libere. În acest sens se remarcă partea de adevăr a teoriilor individualiste care reclamă limitarea intervenției Statului. Dar, subliniază del Vecchio, aceasta nu Înseamnă nicidecum, vreo abdicare de la Stat și nici vreo diminuare a puterii sale, căci aceasta se manifestă, se exercită, dar nu pentru a oprima, „ci pentru a recunoaște și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Tucker, fac abstracție de „complexitatea oricărui regim contractual și de problemele ce izvorăsc inevitabil din el”. „O experiență milenară probează că: cine zice contract, zice posibilitate de controverse și necesitățile unei puteri de a le judeca”. Expresia extremă a doctrinelor individualiste se găsește În formula care declară Statul ca fiind un „rău necesar” și care afirmă că acest rău este destinat să dispară Într-un viitor mai mult sau mai puțin Îndepărtat, deci când, În virtutea evoluției, individul va fi fost În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Vecchio spune că nu este vorba de o negare actuală a Statului, negare catastrofică și revoluționară, ci de „preavizul unei eliminări progresive și pacifice, a unui crepuscul calm, a unei morți fără seisme”. Filosoful italian dă ca exemplu de doctrină individualistă, premisa din 1792 (publicată abia În 1851) a lui Wilhelm von Humboldt, când scria că: „orice activitate a Statului este blamabilă, dacă el se amestecă În afacerile private ale cetățenilor, În cazul În care aceasta nu ar implica o lezare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
urmare, ar favoriza creșterea excesivă a populației, peste măsura mijloacelor disponibile. Ricardo, continuând pe Malthus, a atribuit creșterii progresive a populației, ca urmare necesară, descreșterea progresivă a salariilor (legea „salariului natural”), până la limita minimă indispensabilă pentru menținerea muncitorului. Aceste tendințe individualiste și-au primit replica din partea doctrinelor care au tins să atribuie Statului o funcție cu mult mai amplă, mergând până la a-i Încredința sarcina de promovare a culturii („Kultur-Staat” sau „Stat cultural” și de „organizare a muncii”). Astfel este Teoria
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sa, acolo unde ar distruge această valoare, care este, de asemenea, un drept. Mai ales, Statul nu trebuie să violeze intimitatea conștiinței prin intruziuni arbitrare, nici să elimine inițiativa și concurența rodnică a particularilor. Din acest punct de vedere, „doctrina individualistă” - subliniază Giorgio del Vecchio - este conformă rațiunii și a fost chiar confirmată de evoluția istorică. Dar, după cum activitatea individului se Întinde și se exercită În forme tot mai noi și mai vaste, odată cu dezvoltarea civilizației, la fel și Statul, supremul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se revoltau Împotriva politicii țariste. Așa cum bine punctează Troyat, „agitația stu denților i se părea zadarnică și teatrală. Din instinct detesta gloata, familiarismele și vocația de turmă ale unei mulțimi În care spiritul critic individual dispare În vacarmul colectiv. Prea individualist ca să se supună presiunii vreunei gru pări, nu a aderat la nici una și nu a semnat nici un ma nifest.[...] Dușman al violenței, se Întreba de ce un grup de iluminați socotise de cuviință să-l suprime pe acest suveran liberal [ Țarul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rând, ei au constituit linia întâi în Revoluția română din 1989, deschizătorii de drum ai democrației actuale. Actul lor de curaj va rămâne peste timp și nu cred că noi vom jertfi cauza lor dreaptă pe altarul intereselor meschine și individualiste a unor politicieni și afaceriști. Situația actuală din România poate fi prezentată mai bine citând câțiva autori: [Așa cum remarcau unii istorici] aproape toate sectoarele de activitate s-au aflat, în acești ani (1990-1996), sub semnul celor două plăgi, abătute asupra
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și lui Dumnezeu. Omul s a născut pentru a crea la rândul său, lăsând urme ale trecerii sale pe pământ. Am fost creați dintr-o iubire nemărginită și cu sensul de a iubi. Din păcate, lumea e plină de oameni individualiști, care se pun pe ei înșiși în centrul universului, veșnic nemulțumiți de ceea ce au și de ceea ce le oferă societatea. Aceștia sunt demni de compătimit: sunt robi ai propriilor interese și plăceri. La ce le mai folosesc avantajele materiale dacă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Octavian Paler. Același autor ne avertizează că asistăm la nașterea unui om de tip nou, a lui «homo pragmaticus», care se poate lipsi foarte bine de cultură, având doar un geamantan tip diplomat. Poate că e vorba de dezbrăcarea comuniștilor individualiști (cei care s-au folosit de oamenii care credeau sincer în valorile comunismului) de mantia lor marxist-leninistă. Numai oportuniștii lipsiți de scrupule sunt cu adevărat pragmatici. Cred că la originea individualismului zilelor noastre, întâlnit atât de des s-ar afla
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care ajungeau primele alegeau la Întîmplare noua locație ce avea să fie, din acea clipă, motiv de dispută. Era cu adevărat stupid comportamentul acelor oripilante ființe cu privirea sticloasă, inexpresivă și verde-albăstruie, care contrasta cu vioiciunea privirii iguanelor de pămînt, individualiste, șirete, aproape domestice și viu colorate. De multe ori se Întrebase ce anume stătea la baza unor asemenea diferențe, care fără Îndoială fuseseră asemănări la Început, și de ce unele aleseseră să mănînce alge și să Înfrunte rechinii, pe cînd celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o relație construită pe același principiu. După cum spunea și John F. Kennedy: "Nu te întreba ce poate face țara pentru tine, întrebă-te ce poți face tu pentru țară". Cinstit vorbind, motivul adoptării unei asemenea atitudini are o conotație strict individualistă, pentru că e lucru știut că se poate promova mult mai ușor și mai departe în acest fel. Meriți mai mult. Ești mult mai fericit pentru că realizezi ceva în loc să ai pretenții de la ceilalți. CHIAR DACĂ EȘTI PLĂTIT PENTRU OPT ORE, MUNCEȘTE CÎT
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
mod foarte corect, să conteze (credit asupra generațiilor ce vor urma) pe un transfer în profitul său de 67,39 € pe lună (și la preț constant) peste treizeci de ani. Modigliani va îmbogăți această reflecție propunând un model mult mai individualist și axat pe comportamente de economisire de tipul "ciclu de viață", dintre ale cărui aporturi cruciale unul va consta în studierea efectului specific al structurii pe vârste și al variațiilor sale asupra nivelului de economisire globală. Rămân de asigurat transferurile
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
provocat. Nu este vorba despre o apologetică a Bisericii sau a confesiunii predominante în Occident, catolicismul, ci despre „caracterul universal, catolic al creștinismului”. Pe de o parte, De Lubac își propune să spulbere unele neînțelegeri legate de așa-zisa natură „individualistă” a credinței creștine. Pe de altă parte, recurgând abundent la mărturiile Părinților, el încearcă să le amintească tocmai membrilor Bisericii anumite adevăruri esențiale, căzute în uitare. În Introducere, el vorbește despre o „uitare a dogmei”, ce riscă să provoace deviații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la mărturiile Părinților, el încearcă să le amintească tocmai membrilor Bisericii anumite adevăruri esențiale, căzute în uitare. În Introducere, el vorbește despre o „uitare a dogmei”, ce riscă să provoace deviații catastrofale în rândul credincioșilor. Ni se reproșează că suntem individualiști împotriva voinței noastre (malgré nous), prin logica însăși a credinței noastre, când, în realitate, catolicismul este esențialmente social. Social, în sensul cel mai adânc al termenului: nu numai prin aplicațiile sale în domeniul instituțiilor naturale, ci, întâi de toate, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
modernele și tradiționalele coexistând sub semnul sincerului bun simt, libertate, o viață ce îți oferă plăceri și o cultura a unui trecut ce evident ne-a împins exact spre ceea ce suntem azi. Am avea arta trecutului, cea a prezentului fiind individualistă, până la exprimarea sinelui, plăcerile și suficiente rele cât să nu ne plictisim și să nu uităm să luptăm pentru o lume mai bună, să nu uităm pentru ce au luptat strămoșii. Întocmai de aceea nemurirea e perfect să înceapă azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
anchetă-pilot de Jean-Luc Azra și Bruno Vannieuwenhuyse). Fără să pot rezuma întreaga analiză, extrem de elaborată, vreau să punctez anumite rezultate clarificatoare. Într-adevăr, raționamentul meu a fost confirmat. Așteptările/cerințele societății japoneze, calificate drept "moderat colectivistă", spre deosebire de societatea franceză, "moderat individualistă" (și, putem, cum grano salis, să considerăm că orice societate europeană funcționează pe același model), merg într-o cu totul altă direcție. Ceea ce se așteaptă de la individ este să-și sacrifice timpul său personal (petrecut, prin definiție, în sfera familială
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
substanță cronologică, au devenit valori în sine. O dată cu pulverizarea conștiinței identitare, ele au rămas, alături de reflexul refugiului în interiorul corpului colectiv, singurele repere ale unei existențe deposedate de fundamente transcendente și incapabile, în același timp, să se salveze prin afirmarea valorilor individualiste. Suspendați între templul devenit muzeu și grădina, cu porțile permanent zăvorâte, a lui Epicur, deruta celor lipsiți de nume crește pe zi ce trece. În loc de epilog: despre semantica adverbului "acasă" Din cei peste treizeci de ani trăiți de noi până în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sau socială posedă o demnitate inalineabilă și intangibilă. De aceea toți, individul și Statul, trebuie să respecte această demnitate și să îi garanteze o apărare eficientă". Aici își au fundamentul drepturile și îndatoririle omului. Nu este vorba de o etică individualistă: principiul de umanitate este valabil pentru om ca individ, pentru propriile sale acțiuni, dar și pentru instituțiile și structurile umane. Acestea din urmă trebuie să fie în serviciul oamenilor, trebuie să promoveze persoana, umanizarea societății, nu trebuie să le cauzeze
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]