195 matches
-
individualiste, accentul cade pe independență, spirit de explorare, creativitate și obținerea suportului prin automotivare. Astfel, personalitatea este influențată de tipul de cultură în care persoana respectivă este socializată. Trăsăturile de personalitate sînt în mai mare măsură un predictor pentru comportamentul individualiștilor. Determinanții situaționali joacă, în schimb, un rol mai influent pentru colectiviști în modelarea comportamentală. Nevoia de consistență cognitivă se articulează între procesele psihologice și registrul comportamental și se activează în mod universal, dar ea este mai puțin importantă în culturile
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Earley, 1991; Watson, Kuman, Michaelsen, 1993; Sosik, Jung, 2002; Sosik et al., 2005). Studiul lui Chiu și Kosinski (1999) privind influența individualismului/ colectivismului asupra satisfacției în muncă și stresului ocupațional demonstrează diferențe evocatoare, observații validate de literatura de specialitate. Astfel, individualiștii experimentează de obicei stări afective pozitive la locul de muncă și se adaptează mai ușor în medii nefavorabile. Totodată, se observă că individualiștii, în comparație cu colectiviștii, experimentează în general mai mult dispoziții pozitive induse de satisfacția profesională și un stres psihologic
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
asupra satisfacției în muncă și stresului ocupațional demonstrează diferențe evocatoare, observații validate de literatura de specialitate. Astfel, individualiștii experimentează de obicei stări afective pozitive la locul de muncă și se adaptează mai ușor în medii nefavorabile. Totodată, se observă că individualiștii, în comparație cu colectiviștii, experimentează în general mai mult dispoziții pozitive induse de satisfacția profesională și un stres psihologic mai redus la locul de muncă. De asemenea, diferențe semnificative există și la nivel motivațional; individualiștii preferă să fie diferiți, unici, sînt mai
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în medii nefavorabile. Totodată, se observă că individualiștii, în comparație cu colectiviștii, experimentează în general mai mult dispoziții pozitive induse de satisfacția profesională și un stres psihologic mai redus la locul de muncă. De asemenea, diferențe semnificative există și la nivel motivațional; individualiștii preferă să fie diferiți, unici, sînt mai motivați atunci cînd au posibilitatea să decidă, să aibă inițiativă, în timp ce colectiviștii doresc să fie asemănători celorlalți din grup, fiind mai motivați și obținînd o performanță mai ridicată atunci cînd urmează o acțiune
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
socială, pe scopurile grupului și armonie, în timp ce valorile individuale încurajează realizarea și succesul personal (Kluckhohn, Strodtbeck, 1961). Alte cercetări tematice similare au demonstrat că grupurile de muncă se dezvoltă în timp, iar indivizii colectiviști percep temporalitatea în mod diferit de individualiști (Sosik et al., 2005). Heterogenitatea grupului este mai mare între individualiști, iar colectiviștii pun accentul pe similaritatea valorilor, pe asemănări cu ceilalți membri ai grupului, în timp ce individualiștii evidențiază mai ales diferențele. Individualiștii califică diversitatea în cadrul grupului ca pe un mod
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și succesul personal (Kluckhohn, Strodtbeck, 1961). Alte cercetări tematice similare au demonstrat că grupurile de muncă se dezvoltă în timp, iar indivizii colectiviști percep temporalitatea în mod diferit de individualiști (Sosik et al., 2005). Heterogenitatea grupului este mai mare între individualiști, iar colectiviștii pun accentul pe similaritatea valorilor, pe asemănări cu ceilalți membri ai grupului, în timp ce individualiștii evidențiază mai ales diferențele. Individualiștii califică diversitatea în cadrul grupului ca pe un mod de a aduce calități noi în grup și perspective multiple în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
se dezvoltă în timp, iar indivizii colectiviști percep temporalitatea în mod diferit de individualiști (Sosik et al., 2005). Heterogenitatea grupului este mai mare între individualiști, iar colectiviștii pun accentul pe similaritatea valorilor, pe asemănări cu ceilalți membri ai grupului, în timp ce individualiștii evidențiază mai ales diferențele. Individualiștii califică diversitatea în cadrul grupului ca pe un mod de a aduce calități noi în grup și perspective multiple în procesele de rezolvare a problemelor (Eisenhardt, Tabrizi, 1995). în consecință, individualiștii vor percepe heterogenitatea ca pe
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
indivizii colectiviști percep temporalitatea în mod diferit de individualiști (Sosik et al., 2005). Heterogenitatea grupului este mai mare între individualiști, iar colectiviștii pun accentul pe similaritatea valorilor, pe asemănări cu ceilalți membri ai grupului, în timp ce individualiștii evidențiază mai ales diferențele. Individualiștii califică diversitatea în cadrul grupului ca pe un mod de a aduce calități noi în grup și perspective multiple în procesele de rezolvare a problemelor (Eisenhardt, Tabrizi, 1995). în consecință, individualiștii vor percepe heterogenitatea ca pe o caracteristică pozitivă, ce sporește
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
ceilalți membri ai grupului, în timp ce individualiștii evidențiază mai ales diferențele. Individualiștii califică diversitatea în cadrul grupului ca pe un mod de a aduce calități noi în grup și perspective multiple în procesele de rezolvare a problemelor (Eisenhardt, Tabrizi, 1995). în consecință, individualiștii vor percepe heterogenitatea ca pe o caracteristică pozitivă, ce sporește eficacitatea grupului. în contrast, colectiviștii privesc această diversitate ca pe o amenințare la adresa stabilității grupului. Heterogenitatea funcțională și puterea grupului de individualiști i-a încurajat pe aceștia să învețe unul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
rezolvare a problemelor (Eisenhardt, Tabrizi, 1995). în consecință, individualiștii vor percepe heterogenitatea ca pe o caracteristică pozitivă, ce sporește eficacitatea grupului. în contrast, colectiviștii privesc această diversitate ca pe o amenințare la adresa stabilității grupului. Heterogenitatea funcțională și puterea grupului de individualiști i-a încurajat pe aceștia să învețe unul de la altul, concentrîndu-și atenția asupra sarcinii mai mult decît asupra relațiilor sociale și interpersonale din grup și să construiască încrederea cerută de performanțele superioare (Sosik et al., 2005). în contrast, grupul colectivist
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în grupul colectivist, datorită dorinței de prezervare a relațiilor interpersonale și a armoniei grupului, se exercită într o mai mare măsură efectele gîndirii de grup (Janis, 1972; Surowiecki, 2004). De asemenea, diferențe s-au înregistrat și în expectațiile privind rezultatele. Individualiștii au estimat rezultatele în sarcini specifice sub cele realizate, iar o explicație posibilă ar fi aceea că subiecții nu sînt conștienți de abilitățile și priceperea celorlalți din grup, întrucît răspunsul lor în sarcină este mai performant dacă activitatea în care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Hofstede (1980/2001). Astfel, "fericirea" este mult mai ușor de identificat în țările cu un individualism crescut și cu o distanță mică față de putere, iar "tristețea" e mai ușor descifrată în culturile colectiviste, cu o distanță mare față de putere (ca și cum individualiștii nu ar ști cum arată "chipul tristeții"). Rezultatele evocate sugerează preponderența unor experiențe personale și sociale diferite în țări diferite: "fericite" la individualiști și dezamăgitoare la colectiviști. în același registru, D. Matsumoto (1987, 1992a, 1992b, 1996, 1999a, 1999b, 2007) a
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
putere, iar "tristețea" e mai ușor descifrată în culturile colectiviste, cu o distanță mare față de putere (ca și cum individualiștii nu ar ști cum arată "chipul tristeții"). Rezultatele evocate sugerează preponderența unor experiențe personale și sociale diferite în țări diferite: "fericite" la individualiști și dezamăgitoare la colectiviști. în același registru, D. Matsumoto (1987, 1992a, 1992b, 1996, 1999a, 1999b, 2007) a realizat mai multe studii care comparau abilitatea "occidentalilor" și asiaticilor de a recunoaște un spectru larg de emoții. Cercetările au fost derulate în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
ochii soției sale, imaginea lui Luximin (numele de revoluționar al lui Marcel Pauker) era departe de cel al unui revoluționar de profesie, gata să se sacrifice pentru cauză, deoarece Ana Pauker îl caracteriza astfel: "rupt de mase, individualist, orgolios, crunt individualist mic-burghez, fracționist, aventurier, agent al Siguranței, troțkist"78. Sunt tot atâtea motive de a-i considera pe comuniști de-a dreptul fanatici. Viziunea lor se caracteriza prin ignorarea realităților economice și sociale și prin anunțarea, așa cum o făcea Alexandra Kollontai
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
bun comun al satului). Totuși, la nivelul percepției celor intervievați, consătenii nu sunt văzuți foarte solidari și săritori, în comparație cu ce s-ar dori. Sătenii afirmă că înainte de ’89 oamenii se ajutau mai mult și că acum necazurile i-au făcut individualiști. În ciuda declarațiilor, aceste forme de organizare pe care le vom prezenta mai jos arată că există forme de solidaritate și spirit comunitar în sat, deși valoarea lor este minimalizată la nivelul percepției. Vesela satului. Pentru evenimente la care participă un
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
efectele sale, generează crize și dezechilibre periculoase. Mai mult tactică decât strategică, o asemenea atitudine nu poate aspira la perenitatea realizărilor sale, În vreme ce una dintre rațiunile de a fi ale strategiei este asigurarea duratei. Dacă Franța este o țară de individualiști republicani, tot În această țară, André Beauffre a definit strategia drept „arta de a stăpâni dialectica interacțiunii voințelor folosind forța pentru rezolvarea conflictului lor”. Așadar, ce Înseamnă atunci o comunitate strategică de cunoaștere? Nu se bazează ea pe un control
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
cuvinte, le propune să nu-și ascundă scopurile sub masca științei obiective. Realiștilor le spune nu numai că teoria constructivistă ar putea fi o metodologie utilă de cercetare, ci și că, răspunzând premiselor epistemologice și ontologice, pot corecta ipotezele raționalismului individualist și ale materialismului care au produs confuzie în definițiile realismului din ultimele decenii. Bibliografie Adler, Emanuel, Barnett, Michael (eds.), Security Communities, 1998, Cambridge University Press, Cambridge. Archer, Margaret, 1998, Critical Realism: Essential Readings, Routledge, Londra. Ashley, Richard K., 1984, „The
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
importanță cooperării dintre manager și patron pe baza urmăririi, În mod independent, a propriilor interese. Managerii, urmând un comportament de tip rațional, preferă cooperarea În locul conflictului, judecând, cu anticipare, ceea ce se așteaptă de la ei. „Ei sunt colectiviști În orientare, În loc de individualiști, și, de aceea, acționează În direcția celor mai bune interese ale grupului, În loc să caute egoist satisfacerea propriilor nevoi față de cele ale altor oameni”<footnote Ibidem, p. 137. footnote>. Față de modelul agentului, acesta acordă un rol redus controlului (care ar scădea
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
gen. Și ar trebui să facem cunoscute lumii nu doar lucrurile pe care le combatem, ci și cauzele pe care le apărăm. Cu jumătate de secol în urmă, scriind despre Războiul Rece, tatăl meu a precizat că, indiferent dacă suntem "individualiști americani sau laburiști britanici, conservatori sau progresiști, democrat-socialiști sau social-democrați, albi, negri sau galbeni cu toții putem să acceptăm faptul că demnitatea umană și respectul pentru individ" trebuie să stea la baza tuturor lucrurilor. La fel cred și eu. Respectul pentru
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
cadrele" tragediei ceea ce nu-i chiar același lucru!). În plus, comentariul pune în lumină foarte ingenios modul în care funcționează aici "fatalitatea" (personificată de vocea "prezicătorului" Ciprian), afirmată deopotrivă ca principiu coercitiv și catalizator al energiilor sufletești 196. Apoi, cum "individualistul" Andrei se confruntă cu imperativul etic al comunității (ilustrat de niște personaje vag particularizate, de o instinctualitate frustă, "animalică", exhibată în practica discursivă), e de așteptat ca intriga să dezvolte povestea unei "convertiri" (de la suferință la bucurie, de la moarte la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că pentru el, Dumnezeul Iubirii se dezvăluie în Trinitate; datorită lui Cristos, a Cuvântului încarnat, el crede că omul, ca trup și suflet, se poate transfigura; * misticul non conformist caută trezirea la o realitate, adesea nedefinită, care însă îl depășește; individualist, el este câteodată consumator de droguri ca mijloc de a accede în Absolut, dar tot el poate fi obiectul unui delir mistic; în aceasta ultimă categorie se găsesc persoane căzute pradă psihozei sau isteriei, de unde necesitatea pentru cel ce observă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
i-au dedicat lui Stirner o critică de peste trei sute de pagini, considerându-l "confuz", "incongruent", "stângaci", "repetitiv", "greoi", "superficial", "ignorant", "penibil": o prolixitate care pare să derive mai puțin din abundența de cuvinte decât din carența de argumente împotriva acestui individualist atât de radical. Originar din Bayreuth, Stirner a studiat la Berlin, unde a asistat printre altele, la cursurile lui Hegel și Schleiermacher. Adevăratul său nume era Johann Caspar Schmidt, iar din pricina frunții sale înalte (în germană: Stirn) colegii săi i-
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
adoptată. Astfel, Taylor (1994) consideră că există: cooperanții, care sunt interesați să maximizeze atât recompensa proprie, cât și pe cea a partenerului; competitorii, orientați înspre maximizarea beneficiului propriu în raport cu acela al partenerului, urmărind să fie mai bun cu orice preț; individualiștii, preocupați să obțină cât mai mult ei înșiși, indiferent dacă partenerul pierde sau câștigă. O anume strategie dintre cele trei se practică în funcție de natura activității (la un concurs de înot individual, doar unul poate să câștige, competiția este inevitabilă, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
demonstrat un comportament economic? Ba da. Prin urmare, avem de-a face, mai întîi cu indivizi capabili de a optimiza în mod rațional satisfacerea intereselor lor individuale. Un om este un univers. De aceea, oricîte obiecțiuni se pot aduce demersului individualist, acesta ridică, totuși, o chestiune esențială și ineluctabilă. Paradigma individualistă a devenit larg dominantă în sînul științelor sociale, începînd cu anii '70, sub numele de "teoria alegerilor raționale". Este vorba de o generalizare a analizei economice, a normativității utilitariste, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
lui Platon duce la cele mai puternice critici împotriva holismului și la punerea lui în analogie cu un proiect politic totalitar 112. Dar și Aristotel gândește societatea ca un organism, ar putea reveni în discuție adeptul holismului. Da, ar accepta individualistul, și ar replica îndată că Aristotel, ghidat de asemenea presupoziții, a încercat să justifice sclavia. Cred că mai degrabă reîntoarcerea la conceptul de natură al vechilor greci și chiar la gândirea biologizantă a lui Aristotel ar fi mai folositoare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]