81 matches
-
își reconfigurează abrupt prezența. Cu toate că, în mare parte, sunt deja cunoscute, dacă nu strict, ca obiecte, oricum ca tipologie, puse aici, într-un spațiu continuu, fără nici o fisură în desfășurare, nici măcar una cu efect scenografic, ele își suspendă orice funcție individualizatoare, ies din regimul de unicat, și se înscriu ca elemente constitutive într-un discurs, într-o mare demonstrație, care intră în alt registru de semnificație decît lucrările propriu-zise luate în sine. Prin instituirea unei noi sintaxe, nivelul decorativ, bine camuflat
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
artistic, experiența bolii), bacovianismul este expresia unei practici literare irepetabile. El s-a conturat deplin când poetul părea a-și fi dat măsura talentului; până atunci, interpretase aceeași melodie în game diferite. Pendularea între mai multe convenții literare (când imaginarul individualizator era deja constituit) a fost generată de o neconștientizată criză a limbajului artistic. Bacovia a apelat la mai multe convenții pentru simplul motiv că niciuna nu îl mulțumea deplin". Posteritatea lui Creangă (1990) e o carte despre istoria receptării operei
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
a continua. N-am nici o dorință, nici o vrere, nici o nădejde. Aproape fericit. Beatitudine fără grație și fără zei". Nu trebuie neglijat nici talentul de portretist al autorului. Dintr-o trăsătură succintă, dintr-un detaliu cu semnificație expresă, dintr-un gest individualizator sunt compuse chipuri și identități ale exilului românesc, figuri ale culturii franceze a epocii, o întreagă lume trăiește cu adevărat aici, cu mizeriile și beatitudinile ei. Jurnalul lui Virgil Ierunca are, de aceea, nu doar o acoperire a suprafețelor, o
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
sau o multiplicare a sensurilor, ci de o abandonare totală a celor vechi, ignorate cu nonșalanță. Adjectivul stilistic, de exemplu, părea foarte bine fixat în accepțiile sale lingvistice și estetice (trăsături stilistice, valori stilistice, analize stilistice etc.), indicând descrierea notelor individualizatoare ale textelor literare sau non-literare, dar și ale operelor și curentelor din arhitectură, arte plastice, muzică etc. Surprinde, de aceea, folosirea sa, fără nici o precizare, cu strictă referire la moda sau arta vestimentară: "predicții stilistice 2009" (stiletto.ro), "Cordonul și
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
o anume direcție în cultură, doar un anume curent, ca apanaj al său, în stare să-l deosebească de altele. Aceasta înseamnă că nici "direcția nouă" de la Contemporanul lui N. Breban nu-și poate face din spiritul critic o trăsătură individualizatoare. Aparține și altora. Cât privește specificul național, iarăși nu credem să poată individualiza direcția de la Contemporanul. Chiar dacă nu socotim conceptul, ca Z. Ornea, total inactual, ci încă apt de regenerări, el nu mai poate totuși însufleți un curent nou, o
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
cu trei forme: treabă - (unei) trebi - (niște) treburi. Desinența atipică nu tulbură însă doar descrierile formale; ea are și consecințe teoretice: de pildă, le permite unor lingviști să considere că neutrul nu are în română mărci proprii, pentru că singura formă individualizatoare pe care și-o formase (desinența -uri) a fost preluată și de feminine; ceea ce devine chiar un argument pentru teza inexistenței unui autentic neutru în română. Același fenomen poate fi însă folosit ca argument pentru a susține (cum face Graur
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
formale și simple codificări ale limbajului, ci și însușirea unui viguros imperativ moral, acela care derivă din identificarea existenței înseși ca țintă a unei continue adversități. Personajele picturii lui Ion Lucian Murnu, siluete figurate schematic și deposedate de orice trăsătură individualizatoare, trăiesc drama intervalului, a interregnului, fiind suspendate între două stări de agregare a realului, între pămînt și cer, fără să aparțină fundamental nici uneia, nici celeilalte. Voluptățile materiei, ale materiei în sine, dar și ale materiei cromatice, îi lipsesc pictorului cu
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
prin asamblare, iar materialul este recuperat chiar prin dezafectarea lăzilor de ambalaj. Forma liberă, obținută altădată prin spontaneitatea cioplirii, este înlocuită cu geometrii severe, cu paralelipipede statice și stereotipe. Omul de serie, realizat pe bandă rulantă, golit de substanța sa individualizatoare, își pierde întreaga specificitate și se înscrie ca un simplu episod într-un nesfîrșit proces de multiplicare. Mișcarea este înlocuită cu imobilismul, grupul absoarbe și surpă orice aspirație la autonomie, iar materialul reface metaforic starea de "pădure" inițială. Pentru a
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
sunt personaje anonime sau persoane publice,unele cu un statut cvasimitologic, cum este Regina Maria, de pildă, ele fug din istoria propriei lor clipe și migrează către lumea noastră nemijlocită asemenea unor actori în plin exercuițiu scenic. Contextele specifice, recuzita individualizatoare și toate detaliile care construiesc și precizează o anumită identitate, încep să respire din nou, fie în registrul grav și melancolic, fie în celălalt, la fel de seducător, ironic și ludic. În al doilea rînd, este urmărită, cu o grijă de cercetător
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
sunt personaje anonime sau persoane publice, unele cu un statut cvasimitologic, cum este Regina Maria, de pildă, ele fug din istoria propriei lor clipe și migrează către lumea noastră nemijlocită asemenea unor actori în plin exercițiu scenic. Contextele specifice, recuzita individualizatoare și toate detaliile care construiesc și precizează o anumită identitate, încep să respire din nou, fie în registrul grav și melancolic, fie în celălalt, la fel de seducător, ironic și ludic. În al doilea rînd, este urmărită, cu o grijă de cercetător
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
directă în cotidian, modelat de cultul eroului și de frumusețea unică a corpului omenesc, atent la existența individuală și la expresia ei nemijlocită în spațiul comunitar, Occidentul catolic a întreținut o relație strînsă cu reprezentarea mimetică și cu exprimarea artistică individualizatoare. Spațiul eclezial este populat aici copios cu nenumărate ,,chipuri cioplite”, iar chipul persoanelor determinate, fie ele capete încoronate sau numai frunți miruite, este imortalizat permanent în materiale durabile cum ar fi marmura sau bronzul. Dacă în Răsărit prevalează cultul cristic
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
configurat Grupul criticilor literari români (G.C.C.R.), compus din Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, la care participau G. Călinescu și Perpessicius. Cei numiți practicau o critică nedogmatică, subordonată criteriului estetic, cu ferestre larg deschise spre fenomenul modernist, în pofida unor elemente individualizatoare ce uneori i-au separat. Cu o melancolică adeziune retrospectivă, Barbu Cioculescu scoate în relief numitorul comun al micii comunități de mari critici care ar putea fi urmăriți și diferențial: "Cu toții, deasupra a toate, se bucurau de o splendidă libertate
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
senzații și chiar reacții primare nedisimulate de spirit, cultură sau convenții de orice fel. Este ceea ce imprimă spectatorului, sau cel puțin mie, un sentiment tonic, de bucurie. Femeile lui Bulacu, cel mai adesea fără chip, prezențe identificabile prin câteva elemente individualizatoare: sâni, coapse, tors etc. obiecte ale bucuriei animalului din noi, ipostaziat într-un berbec sau taur de o masculinitate debordantă, au un impact, la nivel vizual și emoțional, de o mare intensitate, de natură să incite atât memoria "gustului", dar
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
melodramă" a autorului ce-l stigmatizează pe ex-procurorul Constantin Redman scade semnificația uman-estetică a temei pe care acest "satanic" ins e pus a o ilustra. Paginile critice ale lui Cornel Regman au o alură de expertiză. }esătura lor artistă pregnant individualizatoare nu răspunde niciodată în intemperanța pamfletului, după cum investigația minuțioasă ce le distinge nu posedă un substrat malițios. Exegetul se vrea și reușește a fi un meșteșugar de performanță al domeniului său, aidoma unui ceasornicar pasionat a regla mașinăriile ce indică
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
sunt personaje anonime sau persoane publice, unele cu un statut cvasimitologic, cum este Regina Maria, de pildă, ele fug din istoria propriei lor clipei și migrează către lumea noastră nemijlocită asemenea unor actori în plin exercițiu scenic. Contextele specifice, recuzita individualizatoare și toate detaliile care construiesc și precizează o anumită identitate, încep să respire din nou, fie în registrul grav și melancolic, fie în celălalt, la fel de seducător, ironic și ludic. în al doilea rînd, este urmărită, cu o grijă de cercetător
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
pe ceilalți; el devine un inel de legătură între Dumnezeu și creație, între lumea divină și cea naturală". Tocmai această față divino-umană a creației poetice, oarecum similară cu cea a rugăciunii, reprezentînd un simbol transcendent dar posedînd și trăsături palpabile, individualizatoare, e nu o dată neglijată în producții care fie că sînt prea inundate de lumina transverbală așa încît nu depășesc o monotonie imnografică, fie că fac uz de o expresie irelevantă, lovită de banalitate. Autenticul poet religios se cuvine a fi
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
extrage și determina semnificații, carențe și date morale. Portretele, în special ale lui Hagienuș (vezi cap. XI, un capitol al relatării prin grotesc a cupidității și avariției), Andrei Gulimănescu și Dan Bogdan, nu evită parodierea și tratarea incisivă a datelor individualizatoare. Bietul Ioanide este romanul caracterelor clasice și al inteligenței parodiatoare. Un joc artistic admirabil se compune și de aici reflecția, adesea metamorfozată într-un paradox strălucitor, amintind dialogurile din cronicile "optimistului" și ale "mizantropului"; comentariul apare, în consecință, ca necesar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tezei prin intonare. Propusăciunea lărgită are așadar înăuntrul primitivei sale relațiuni de arse și teze, care exprimă raportul logic al propusăciunei simple în genere, încă o a doua arse și teze, cari sulevează hervorheben (? ) un alt raport, acela al determinațiunilor individualizatoare puse în proporțiunea lor corectă. Acestea de-a doua arse și teze, cari pentru auditori apar ca mult mai tari, cari sulevează determințiunile laterale și le coordonează după valoarea lor, puse pe lângă cea dentăi, care nu arată decât întonarea reprezentantă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înseamnă a se condamna la a nu înțelege nimic din "trecerea la limită" ce caracterizează actul cauzal și obiectivitatea lui Imago Mundi..."22. Potrivit logicii formulate de Lupasco, energia, "...în constituenții săi fundamentali, posedă totodată proprietatea identității și proprietatea diferențierii individualizatoare..."23. Manifestarea unui fenomen oarecare este echivalentă cu o anume actualizare, cu o tendință spre identitate, dar această manifestare însăși implică o refulare, o potențializare a tot ceea ce nu este acest fenomen, altfel spus, al non-identității. Potențializarea nu e o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ușa era frumoasă", "peretele era verde"), sau funcțional (în raport cu funcția sau folosința lor: "camera era folosită numai în cazuri speciale"). O descriere poate fi mai mult sau mai puțin detaliată și precisă; obiectivă, sau subiectivă; tipică și stilizată sau, dimpotrivă, individualizatoare; decorativă sau explicativă/funcțională (stabilind tonalitatea unui pasaj, transmițînd informații relevante pentru intrigă, contribuind la caracterizare, introducînd sau întărind o temă, simbolizînd un conflict ulterior); ș.a.m.d. ¶Bal 1977, 1983, 1985; Bonheim 1982; Bourneuf, Ouellet 1975; Debray-Genette 1980, 1982
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
traduce o limbă 322, ci un text cu folosirea individuală a limbii, iar această folosire nu preia în totalitate trăsăturile specifice ale limbii. Pot apărea, prin urmare, numai o parte, de obicei redusă, dintre aceste trăsături, dar apar alte însușiri individualizatoare ale textului, care decurg din modul de a folosi limba caracteristic autorului. Din acest motiv, atît textul original cît și textul tradus sînt unice în limbile în care sînt scrise, iar uneori intens individualizate. Ca atare, fiecare text filozofic original
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
altul al ei. Dar, dacă interpretările sînt multiple sub aspectul detalierii, al profunzimii, al orientării sau al destinației, ele totuși nu pot fi, în principiu, fundamental deosebite sau opuse, în măsura în care textul interpretat este înțeles corect. În acest mod, creația este individualizatoare la nivelul receptării și nu produce, ca în cazul folosirii obișnuite a limbii, omogenizarea, decît numai parțial, întrucît socializarea creației este, pe de o parte, numai parțială și, pe de altă parte, generatoare de posibilități de interpretare individuală. Din perspectiva
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]