1,103 matches
-
D. Buck, președinte al Linguistic Society of America, recunoștea că „în the inherited names of animals there is little to be said about their semantic nature, for în most of them, the root-connection is wholly obscure. Specifically, even a universal indo-european word like *kuon (dog) hâș a root connection much disputed and dubious“. De exemplu, E.P. Hamp propune o decupare din *pek'u-on „responsible for herds“ (An Investigation of the Truth: Indo-European Linguistics de Michael Meier-Brügger, Mathias Frotz). „Ceea ce nu putem
THE ORIGIN OF LANGUAGE. DOG ORIGINEA LIMBAJULUI. CAINE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362400_a_363729]
-
the root-connection is wholly obscure. Specifically, even a universal indo-european word like *kuon (dog) hâș a root connection much disputed and dubious“. De exemplu, E.P. Hamp propune o decupare din *pek'u-on „responsible for herds“ (An Investigation of the Truth: Indo-European Linguistics de Michael Meier-Brügger, Mathias Frotz). „Ceea ce nu putem să stabilim este cum câinele și-a primit numele în pre-indo-europeană“. . Iată alte denumiri ale câinelui în diverse limbi: • scit. kuti, magh. kutya, rom. cuțu, cățea, lat. catella se compară cu
THE ORIGIN OF LANGUAGE. DOG ORIGINEA LIMBAJULUI. CAINE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362400_a_363729]
-
La romii căldărari însă, „deskărau” se folosește concomitent cu indianul „pâtărau”. Limba ursarilor păstrează cuvinte pe care căldărarii le-au uitat, și invers. Astfel, ursarii la talpa piciorului spun „patum”, iar căldărarii au uitat acest cuvânt indian. Substantivul „talpa” este indo-european, pt. că limba hindi îl are sub formele „talla” sau „talva”- तलवा. Exemplele pot fi foarte multe, dar le-am ales pe acestea două pentru a arăta că limba romilor conține o hartă invizibilă a migrației strămoșilor lor... Când
O MICĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA ROMILOR de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367477_a_368806]
-
și în sinonimia perfectă a lor cu limbile indiene, a unor cuvinte considerate rare sau cu sensuri pierdute în dialectele rome. Sinonimia pierdută Astfel romii spun la cărbuni „angar”, ca și indienii, dar indienii folosesc și sanscritul „koila” (care este indo-european, „coal”- „cărbune”-în engleză). Oare strămoșii romilor foloseau în India și varianta koila? Unde mai pui că în Siberia există provincia Angara unde se extrage...cărbune. Concluzia incursiunii noastre în istoria lingvisticii țiganilor, este că la origine, în India, toate
O MICĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA ROMILOR de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367477_a_368806]
-
cu cel de strat III, -imos, în cel puțin un exemplu, HAMOS/HABE. Adică vorbitorii de dialect căldărăresc în trecut foloseau și -ibe, dar l-au ales pe -imos preferențial. Viitorul meu articol demonstrează că sufixul -imos este indian și indo-european. Deci, plasarea la coadă clasamentului a dialectului căldărăresc, doar din cauza unui sufix, este nefondată din pc. de vedere științific. Domnul Gheorghe Sărau reia împărțirea neștiințifica hotărâtă de Courthiade, în cartea domniei sale, Romii, India și limba români (pag 140-141). Iată ce
ISTORIA ALFABETULUI ROMILOR de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367478_a_368807]
-
pomului acesta nu mai e copac, ci un stâlp, un trunchi. Așadar copacul e copac, nu pentru că se sapă ori se taie, ci pentru că are crengi ce formează un acoperiș, o protecție împotriva ploii, soarelui etc. Ca atare din dicționarul indo-european de rădăcini trebuie să alegem i.e. *kep/kop „a acoperi, a înveli“ cf. lat. coperio „acopăr“, tc. kapa „a acoperi“, de unde capac. Rădăcina i.e. *kep/kop se compară cu numele cerului prehitit kap (de unde și tc. amintit), dar și cu
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI COPAC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367530_a_368859]
-
cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a îndrăgostit de ea. De aceea el daco-romanul cînd spune "bună ziua"de fapt spune “Bun e Dyaus”". El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - în sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el se trage Zeus, Saturn, si întorcîndu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei cînd Zeului Suprem i-a plăcut Pămîntul a dat naștere prin respirația să celor 7 zei ai genezei lumii, avîndu-l
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
în ultimă instanță, poate fi legat de lat. vetus „vechi, bătrân“. 4. Oricât ar părea de ciudat germ. führ- „a conduce“ (de unde führer „conducător“) se compară cu țig. phur- „bătrân“ (cf. neopersan pir fiindcă se știe că p ori ph indo-european e redat în germanice prin f: pater ~ father, pur „foc“~ germ. Feuer, engl. fire; per ~ for. 5. Argumentul cel mai convingător ni-l oferă chiar limba română. Noi avem cuvintele staroste „conducătorul unei corporații“ și stareț „conducătorul unei mănăstiri“, ambele
ETIMOLOGIA CUVANTULUI DECAN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349452_a_350781]
-
văd de vin... Yusuke ai onoare? Sau nu ești samurai? Noi, țiganii din România vrem să-ți citim doctoratul despre limba noastră, și publicat la ambasada Japoniei să-l vedem. Ce ai descoperit? Că katana(3) este înrudită cu verbul Indo-european "to cut?" Mare... Ești profesor la țigani, tu, un Sumi-rai? Cu Katana nu'i de glumă, ai grijă unde o dai! Yusuke dacă știi țigănească tu crezi oare? Ești și doctor la țigani? N'ai onoare! Să-ți faci sepukku
SUMIRAI PROFESOR LA ȚIGANI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350020_a_351349]
-
abia mijiți. Țigani,din suflet Meiji Meiji răcniți! Meiy ou (6) n-ai!... 名誉 Iac'așa la secție se secționă un ou. C'o'iubești p'a noastră limbă noi credem saramurile! Vino și ne arată doctoratu'. O fi pe indo-europeana comună țigano-japoneză? Că'i posibil Gaijin-ule! După Revoluție era o vorbă la țigan: "Te mestec ca pă turbo, te bat ca pe Vandam." Șî ș-o luă Vandamme pe spinare dă la țigani. Te rugăm Sumirai nu'l răzbuna pe
SUMIRAI PROFESOR LA ȚIGANI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350020_a_351349]
-
că numerale cu mult înaintea diversificării limbii-bază“ (L. Wald, Progresul în limba, B., 1969, p. 130). Iar acad. Al. Graur, Puțină aritmetică, B., 1971, p. 14 scrie: „Cum s-au creat primele cuvinte care denumesc numeralele? nu știm. În limbile indo-europene numeralele provin dintr-o epoca prea depărtata de noi pentru că studiile comparative să ne poată aduce lămuriri asupra originii numerelor mici“. După părerea noastră pe omul primitiv, ieșit din peșteră, 1-a impresionat cel mai mult Cerul. De acolo vin
ORIGINEA NUMERALELOR 1,2,3 de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350146_a_351475]
-
fiind neputincios față de imensitatea cerului, nu întâmplător a considerat cerul unicul zeu primordial în mai toate limbile cunoscute pe globul pământesc. Numărul „unu“ este chiar al dumnezeirii și pentru că Cerul e unic noi credem ca „1“ înseamnă chiar „cer“. În indo-europeană „1“ se zicea în mai multe feluri: - *oino, de unde lat. unus, gr. oinos, germ. eins etc. pare în legătură cu cerul sumerian an; - *oiko, de unde sanscr. eka, pers. yek, țig. ek, după noi e în relație cu cerul vechi indian kha, lat.
ORIGINEA NUMERALELOR 1,2,3 de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350146_a_351475]
-
inflexiunea "e", și atunci ar fi fost "ROMANE CHIBESTE"- "ÎN LIMBUL ROMANI", pentru că inflexiunea masculină E, cere inflexiunea ES la declinare. Dar cum limba este mică și rea, și neapărat este apanajul femeilor, atunci și gîndirea antropomorfică a primilor romi, indo-europeni și ei, au antropomorfizat limba cu gen feminin. Cam complex într-adevăr, dar dacă-i bal, bal să fie! Dacă un cititor rom nativ ar parcurge textul în cauză, ar fi dezorientat, pt. că ar citi în două feluri expresia
POVEŞTI ÎN GRAIURILE ROMILOR , SAU RECENZIE CONSTRUCTIV-REVELATOARE. de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365517_a_366846]
-
un instrument care se învârtește, ducând la apariția carului de luptă și a carului de transport, el i-a pus numele asemănător cu al astrului văzut de om zilnic și care e rotund. I-a zis deci *reth „roată“ pe indo-europeană cf. egipt. re „soare“ + t sufix feminin (deși mari învățați ca Ernout, Meillet îl derivă altfel din niște verbe cu sensul „a circula“). Înaintea acestor descoperiri, o adevărată revoluție a constituit-o apariția focului ce i-a îmbunătățit hrana, l-
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
substantive au elementul inițial n ori b eliminat, având sensul „în“ și oricât ar părea de ciudat, cuvântul latin se aseamănă cel mai mult cu cel maghiar, dar probabil vechimea lui ignis este așa de mare, din timpurile când triburile indo-europene se învecinau cu neamurile ugro-finice. Mai adăugăm că -is e terminație, iar -n sufix adjectival; ca atare ignis a fost inițial adjectiv, având sensul de „ceresc“, după cum bine scria învățatul John Bernal. În mod surprinzător, dintre toate elementele lexicale citate
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
rusești fîn, toate fără g final, ca de altfel și în engl. föhn, „vânt cald“ (care a dat numele uscătorului de păr). De fapt cuvântul chinezesc se compară cu i.e. *uen-t „vânt“ cu u>v în latină și alte limbi indo-europene, iar f în chineză, de la *an- „a sufla“ → vânt, pe care îl găsim la greci, indieni și chiar eschimoși anore „vânt“, de unde hanorac! Și iarăși să ne amintim că etruscii au similitudini cu lumea altaică, chinezească, japoneză etc. O altă
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
similitudini cu lumea altaică, chinezească, japoneză etc. O altă coincidență sino-latinească este sin „inimă“, exact la fel și în chineză. Și mai interesante par etimologiile următoare. Să luăm, de exemplu, adj. „lung“, pe lat. longus, -a, -um. Specialiștii în etimologie indo-europeană spun că forma cea mai veche a adj. este *(d)longhos. Uneori și cei mai mari învățați s-au încurcat în știință. Mai întâi să îndepărtăm terminația -os, apoi eliminăm pe h, care e aspirația consoanei precendente; în sfârșit d
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
balaur, iar un balaur la chinezi se cheamă dragon. În limba aceasta „dragon“ se zice long! Cu pronunțarea populară lung, exact ca în română! E logic ca vorba chinezească să fie mai veche și ea să stea la baza adj. indo-european pentru că la ei long este încă substantiv. Că e așa pledează situația din japoneză: nagai „lung“ față de v. ind. naga „șarpe“. Se pare că și magh. [hosu] „lung“ trebuie pus în legătură cu ebr. nahaš „șarpe“ ( v. ind. naga) prin decuparea lui
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
pe când în gr. este dolikhos, slavă dolgii. Aceeași este, după noi, situația pronumelui „tu“. Pronumele, se știe, este în locul unui nume. Care i-a fost semnificația înainte de a deveni pronume nu se cunoaște. În Introducere în studiul limbii și literaturii indo-europene, Lucia Wald și D. Slușanschi afirmă că pronumele personal „are paradigme heteroclitice, ireductibile la corelații etimologice limpezi“ (p. 243) și că „el datează dintr-o epocă atât de veche, încât explicația morfologică și etimologică a variațiilor sale paradigmatice ne scapă
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
a popoarelor tracice de limbă română cu cea a popoarelor semitice. Autorul ne mai atenționează în prefața cărții că: „Sfera lingvistică atotcuprinzătoare a acestor elemente lexicale nu ne mai permite să mai împărțim, după noi criterii pseudoștiințifice, familiile de limbi indo-europene și afro-asiatice, căci în realitate sunt MESO-SEMITICE sau româno-semitice. Aceasta este și prima diviziune a limbii unice până la Turnul Babel, amintită în Vechiul Testament... ” „Etnonimele românilor - VALAH - Etimologie ancestrală și areal istoric” este un studiu cu un pronunțat conținut filologic, lingvistic
O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA ETNONIMULUI „BLACH” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346183_a_347512]
-
veche“ (Kernbach, 96). Alte denumiri pentru „cal”: șo în bambara, Mâli, Africa, cf. șo „astrul zilei” koyukon (Alaska); în hindi și bengali ghora „cal” comparabil cu garri „soare” în ngadjon, nordul Australiei; Illiric mandos (și rom. mânz) ar fi din indo-european* mendyos, dar adăugați Mandu „soare” în noongar, Australia. Într-un dicționar românesc cal e explicat prin indoeuropean* kel „a mâna, a împinge, a se mișca repede”. După noi este mai simplu să-l comparăm cu numele soarelui kala. Prof. Ion
THE ORIGIN OF LANGUAGE. HORSE. ORIGINEA LIMBAJULUI. CAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369864_a_371193]
-
vedea orașul și obosit mă odihneam la o grădină de vară din Piață Română. Când ajung acasă mă întâmpină și mă invită să iau loc pe fotoliu și când mă așez arcurile au cedat până la dușumea. Discutăm despre fondul comun indo-european și i-am spus că vorbele ce sunt reconstituite în acest fond comun trebuie să le fi avut și dacii., idee neacceptata, dar spre surprinderea mea acad.Al. Graur mi-a spus că e logică. Eu susțineam că tu, frate
IN MEMORIAM ACAD. AL. GRAUR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369867_a_371196]
-
comparăm rât cu rato- „soare“ în limba are'are din Oceania. Putem continua cu tc. fare, arab far comparabile, după noi, cu v. iran. hvar, astrul zilei (hv>f că în cafea); de acolo și farul ce luminează. Un cuvant indo-european pentru „șoarece“ este *mus, în domeniul estic muš (slavă, iraniană, indiană). Noi îl comparăm cu i.e. * moš „soare“ cf. asiro-babil. šamaš cu ša decupat. O dovadă e nubianul mash „soare“. În mod ciudat, se pare ca chinezii au prima parte
MOUSE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/369870_a_371199]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > LIMBA DACO-GEȚILOR, CONTINUITATE MULTIMILENARĂ Autor: Ion Cârstoiu Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Va trebui să admitem teza fondului comun indo-european formulată de noi în 1981-1983. Pentru alte limbi actuale se acceptă moștenirea din acest fond (rusă, engleză, latină, baltice) ca să cităm numai câteva la întâmplare: „obșceindoevropeiskii plast slov russkogo iazyka“, (Mangu, Vascenco, Oiță, LRLC, B., 1963, p. 45) „vocabularul latin
LIMBA DACO-GEŢILOR, CONTINUITATE MULTIMILENARĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369869_a_371198]
-
structural primar din i.e. comună: mamă, frate, ochi, inimă etc.“ (A. Vraciu, SLG, p. 173). Învățatul ieșean A. Vraciu scria în SLG, 116: „Sunt sigur autohtone cuvintele care, fără să aibă un corespondent în albaneză, pot fi reconstituite la nivel indo-european. Sprijinindu-ne pe acele cuvinte care fără îndoială, provin din substrat, noi avem dreptul să examinăm limba română și ca limbă indo-europeană aparte“. Și savantul tracolog I.I. Russu sublinia: „În foarte multe cazuri, după o evoluție de câteva milenii, cuvintele
LIMBA DACO-GEŢILOR, CONTINUITATE MULTIMILENARĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369869_a_371198]