356 matches
-
ceea ce ei i se părea a fi de puțină vreme aventura umilă a cunoașterii de sine. Chiar și omisiunile vorbeau. Mai mult poate decât propriile sale comentarii, unele naive, altele malițioase, iar altele de-a dreptul injuste. Reacții firești În fața indolenței de moluscă a lui Petru, a cărui singură grijă, banalizată și ea, era să-i promită orgasm după orgasm, cu o generozitate de contabil: meticuloasă, exactă, Îndârjită, mută, fără pic de tandrețe sau pasiune: o primă, sau indemnizație de fidelitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierile furișate sau grăbite lăsară loc unei visări duminicale. Culcați unul Într-altul, savurând contopirea lentă a trupurilor lor, păreau o rachetă de croazieră pe care el o urmărea hipnotizat de strania ei suficiență și indolență. Zborul acesta lin a durat vreo trei ani. A urmat o perioadă scurtă de turbulență, apoi o privire goală, umbrită din când În când de amintirea unui cuvânt sau a unui gest. Atât. Chiar cuvintele se Înlănțuiau acum după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
facă scufundarea în mocirla vieții de zi cu zi cît mai suportabilă. Dar mai sînt și cei care știu că numai ei își pot lua soarta în propriile mîini pentru a ajunge să trăiască în ținuturi mai însorite". Suficiența și indolența împart oamenii în cele două categorii. Să nu li te supui niciodată. Nu va exista niciodată o lume mai bună atîta timp cît doar visăm la ea. Ea devine realitate numai pentru cel care preia controlul asupra propriei vieți și
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
fără armistițiu, fără granițe. În oglindă, doliul mirosea a sală de așteptare, la capătul peronului iluzia flutura o eșarfă verde. Petru, înveșmântat într-o pace festivă, sfida decorul, partea umbrită a obrazului înmugurea cucuta. Lehamete, lașitate, frică, nepăsare, nesimțire, prostie, indolență, etichete atribuite, dispoziții exclusiviste, pădure de lozinci în inima înstrăinatului și nici o Golgotă în sânge. Petru trăia și murea în viață deopotrivă, promisiunea lozului în plic întuneca oglinda, roua dimineții de mai pe limbile ceasului. Într-o fotografie alb-negru, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
executa planurile și pentru a îndeplini în amănunt ceea ce ei au proiectat în mare; miniștrii lor sînt, propriu-zis, niște instrumente în mîinile unui stăpîn înțelept și abil. Suveranii din a doua categorie sînt, din lipsă de inteligență sau dintr-o indolență nativă, cufundați într-o indiferență letargică. Dacă statul, gata să cadă răpus din pricina slăbiciunii suveranului, trebuie să fie susținut de înțelepciunea și agerimea unui ministru, principele nu mai este, în acest caz, decît o fantomă, dar o fantomă necesară, căci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a rostit cu ton apăsat și sprânceană ridicată, care dezvelea o privire aspră, profesorul... Cu o grimasă care semăna cu a celor care Înghit chinină, doctorașul a răspuns: ― Ammm... Înțelesss... Profesorul a plecat grăbit. Se simțea surescitat, ca niciodată. Cauza? Indolența sau mai degrabă obrăznicia afișate de acel doctoraș. Dar... „Să nu Întinzi coarda mai mult decât trebuie, stimabile!” - l-a avertizat profesorul În gând... În dimineața aceea, profesorul a făcut vizita bolnavilor după toate regulile artei! Când a ajuns la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
umană nu înseamnă doar munca, ci tot ceea ce se desfășoară în mediul familiar și personal, activitatea socială, politică și culturală; ea nu conține doar afacerile noastre, negotium, ci și otium, timpul liber. Aceasta nu trebuie să fie confundată cu lenea, indolența sau inerția totală; ea înseamnă și relaxare, conține timpul liber, jocul, sportul, muzica, liniștea. Acestea trebuia să mi le spun și mie însumi: discuțiile mele din mediul teologic, ecleziologic și social din păcate, deseori asemenea unui luptător solitar mă supun
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tranziție, oamenii încă se bazează puternic pe Stat, ca garant al unui standard de viață de bază. Acești oameni au aversiune față de risc și nu vor sprijini implementarea unor schimbări. Pe acest fond, apar desigur destui politicieni care să flateze indolența colectivă, să încurajeze asemenea opțiune conservatoare și să întrețină pe seama ei o întreagă structură, oligarhie birocratică. Există o sumă de argumente care explică limitele succesului intervențiilor guvernamentale. Acestea pot fi clasificate în trei grupe: a) Argumente de ordin general ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și tenace, care să vindece patria de balcanism. Că, tocmai deoarece "românii dvs. nu sunt belgieni" (cum i se reamintește ironic lui Karl de către un alt nume cu sânge albastru), numai un rege neamț va putea risipi cețurile din administrație, indolența din armată, dezastrul din finanțe. În mod semnificativ, la începutul acțiunii, se face constatarea amară că la această "talpă a imperiului" se termină calea ferată... Spre final, când, de bine, de rău, Bucurescii se transformă în , drumul de fier ajunge
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
din poliție și din ce-lelalte instituții, puținele felinare cu petrol din București și multele împuțiciuni ale orașului, zvonurile, sforăriile și taberele din politică, plăcutele plimbări la Șosea, satele ca niște cătune oropsite, periferiile ca niș-te sate mocirlite, cochetul parc Cișmigiu (...), indolența și mârșă-vii-le din tribunale (...), pușcăriile pline de vinovați și nevinovați, rochiile și bijuteriile fastuoase ale doamnelor (...), tihna mânăstirilor de câmpie și splendoarea unor moșii, precum cea a mitropolitului Nifon, de la Letca." (p. 51) Un neamț implantat într-un asemenea areal
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
o necesitate mai ales pentru ceea ce criticul numește „marile cinematografii mici ale Europei”. Există și o parte a articolelor concatenate în „istoria subiectivă” care alunecă spre pamflet, unde urzicătura se transformă în mușcătura acidului, însă motivația se află și în indolența și inerția de monolit a unui sistem care a fabricat mediocritate, care a refuzat noutatea nu numai din rațiuni de ignoranță, ci și de autoprezervare și care nu a dat nicio șansă noii generații de cineaști care și-au cucerit
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
mai ales de defecte și metehne neproductive ale noastre: onestitatea versus necinstea, adevărul versus minciuna, iubirea versus ura, credința/ fariseismul, cultura/ incultura, prostia, ideologia, scrisul, dezinteresul pentru carte, pentru biblioteci, cenzura ideologică/ cenzura economică de azi, propaganda veche și nouă, indolența parlamentarilor, înavuțirea ilicită a politicienilor, lașitatea, trădarea, colaboraționismul neasumat al scriitorilor, confundarea valorilor etc. Concluziile lui au în general caracter moralizator, impregnate de înțelepciunea acumulată din viața țăranilor lui, între care s-a născut și a copilărit. Majoritatea aserțiunilor lui
Un fel de jurnal by Toma Grigorie () [Corola-journal/Journalistic/4821_a_6146]
-
e leit-motivul refacerii organice. Așa cum mandibula tatălui a cerut o reconstruire anatomică treptată, memoria românilor trebuie refăcută încetul cu încetul. O națiune care nu se adună organic în jurul suveranului e destinată unei decadențe grobiene de tip republican, fenomen definit prin: indolență, lipsă de scrupule, lipsă de onoare și șiretenie. Doina Uricariu recurge la trei analogii pentru a întări nevoia trezirii românilor la pragul conștiinței monarhice. Prima invocă îngroparea Pompeiului sub lava Vezuviului, istoria românilor cerînd același scrupulos procedeu de dezgropare la
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
se înscriu temperamental pe orbita melancoliei, pe care noua planetă o revendică simbolic. Prin Saturn, melancolicul stă sub semnul înzestrărilor creatoare, pasiunii pentru ocultism, sensibilității ușor maladive, dar pe de altă parte, lentoarea revoluției astrului îi înzestra pe nativi cu indolență, ceea ce-i făcea să fie considerați stăpâni ai plumbului și ai răcelii. În Saturn și Melancolia, Raymond Klibansky, Erwin Panofsky și Fritz Saxl realizează un adevărat tabel mendeleevian de esență gnostică al atributelor melancolicului, iar o parte din ele se
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
în Munci și zile, cele patru stadii ale umanității celebrează un psihism degenerativ, cu perigeul în Epoca de Fier), sau cu Vechiul Testament, unde depistăm indicii deprecierii calității vieții umane, în raport de scăderea dramatică a duratei vieții, a labilității și indolenței în curs de generalizare etc. La noi intervine și complexul periferiei, de aceea cioburile bizantinismului se cer analizate atent (așa cum face un Mircea Muthu, de exemplu), ca figurări ale balcanismului, amestec de pervertire, exotism și nebănuite biografii aspirânde la demnitatea
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
au rămas cîteva expresii care au făcut modă în domeniul speculativ: de pildă termenul de „intenționalitate”, potrivit căruia conștiința omului e mereu orientată către ceva, neexistînd nici un moment în care să putem spune că mintea e neutră, adică atinsă de indolența atenției, cu gînduri posace de indiferență cognitivă, apoi relația dintre „noema” (obiect al gîndirii) și „noesis” (act al conștiinței), care e un alt fel de a spune că nu există subiect pur și obiect pur, ci doar cuplajul din care
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
o atare exigență e, pe undeva, firească. A nu se deduce de aici că Antoaneta Ralian ar fi străină de deliciile relativismului. Nicidecum. Le profesează frenetic. (Până la urmă, și poliglosia e tot o formă de relativism.) Ce dezavuează ea e indolența verbală. Convingerea că auzul (sau hârtia) suportă. Care conduce, de obicei, la clișeu. Câte din clișeele de astăzi n-or musti, de fapt, de sensuri? Dar cui îi mai pasă de aceste eventuale sensuri? Să nu ne amăgim aiurea. Adâncimea
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
Bruxellesul are suficiente probleme și fără proasta guvernare și comportamentul totalitar al guvernanților de la București", a spus ea. În ceea ce privește fondurile europene destinate României, Corina Crețu spune că acțiunile PDL, nu cele ale PSD, pot duce la blocarea acestora. "Ne-profesionalismul, indolența și proasta administrare a treburilor țării, toate încarnate de PDL, au dus, recent, la încetarea plăților din fonduri europene. Nici până acum guvernul condus de Emil Boc nu a dat o explicație coerentă acestui grav incident, și nimeni nu și-
Corina Creţu: PSD a propus o audiere publică privind fondurile europene () [Corola-journal/Journalistic/46347_a_47672]
-
o influență asupra vieții și acțiunii.” O speculație ca aceasta are, fără îndoială, frumusețea ei și poate fi, la un nivel esențial, îndreptățită. Am, însă, mari dubii că publicistica sprințară de la noi chiar repetă, în mic, matricea nivelului esențial. Căci indolența nu e, și nu va fi niciodată, una dintre speciile de bază ale nihilismului. Cu aceasta, revin la broșura lui Dan C. Mihăilescu. Teza serialului editorial consacrat de el marilor epistolieri din cultura română (începută cu Eminescu, continuată cu Cioran
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
University, Blackburn a ținut în 2004 opt prelegeri la Universitatea din Glasgow, în cadrul unui proiect sprijinit de Fundația Gifford, al cărei întemeietor, lordul Gifford, spirit teist cu vederi liberale, și-a pus averea în slujba culturii, gest insolit dată fiind indolența magnaților față de eficiența spiritului. Acelor prelegeri Blackburn le-a adăugat textul altor conferințe, rezultatul fiind o carte sprințară, pe alocuri ironică, al cărei stil vorbit împrumută rîndurilor o curgere alertă. Dacă trecem peste subtitlul nefericit ales în românește, care te
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
nemulțumit de tot ce mă înconjoară. Nu sufăr de mania persecuției, nu sunt un obsedat al preciziei, al performanței sterile. Dar mă exasperează superficialitatea fără limite a lumii în care mi-e dat să trăiesc. Mă scot din minți lentoarea, indolența, amânarea prostească, delăsarea și abandonul laș. Nu că nu le-aș practica eu însumi - și încă pe scară largă. Dar e mai ușor să condamni la altul ceea ce nu-ți vine să-ți reproșezi ție. Prin urmare, cred că nemulțumirea
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
Alex Goldiș După Sodoma, cel mai recent roman al lui Alexandru Ecovoiu, ar fi avut toate datele pentru a scoate nițel cititorul român din imaginarul minimalist și mizerabilist al prozei ultimilor ani. Din lipsă de interes sau din indolență compozițională, parabolele, romanele cu cheie, ficțiunile simbolice lipsesc cu desăvârșire din recuzita scriitorilor mai noi. Ce-i drept, realitatea social-politică românească nu prea încurajează nici ea zborurile în abstract. E, acesta, și motivul pentru care prozatorul nu-și plasează acțiunea
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
Nicolae Velea, Cezar Baltag, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Mihai Zamfir, Gelu Ionescu, Damian Necula, Magdalena Popescu-Bedrosian, Dana Dumitriu, Gabriela Melinescu, Constanța Buzea), puțin detaliate caracterologic în alte pasaje ale cărții. Lipsă completă de simț anecdotic și de talent portretistic, discreție, indolență? Cert e că, deși Ion Ianoși a frecventat asiduu, în calitate de instructor CC și de membru aproape permanent al Comisiei de Critică a USR, lumea scriitoricească din ultima jumătate de secol, lipsesc cu desăvârșire din cartea lui tocmai portretele scriitorilor importanți
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
apă, mă culc). Deși sub crusta acestei existențe standard se percepe neantul: „Ah gustul de ghips al zilei și-al nopții / Încă-l mai pot înghiți / Doar că mă fac a nu ști” (ibidem). Însă poetul preferă a afecta o indolență, un calm lenevos ce neutralizează dramatismul, aidoma acelor mișcări reduse ale toreadorului în arenă, în fața pericolului, care frizează uneori imobilitatea. Marile teme precum raportul efemerului cu durata, îmbătrînirea, angoasa sfîrșitului sunt tratate cu o seninătate ce dă impresia unei dezamorsări
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
ani, Stroescu e o buhă tînără a cărei vigoare de spirit se simte cu precădere în priviri, în prezența de spirit și în curiozitate. Și, peste toate, o buhă creștină care nu se lasă molipsită de blazarea vîrstei sau de indolența epocii, ba chiar o buhă înzestrată cu conștiință conservatoare și cu profilul unui caracter ferm. De scris, scrie cum vorbește: sintaxă lentă, cu bucle largi, deschizînd multe paranteze pe care le închide în ordinea inversă deschiderii lor, adică în coerență
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]