378 matches
-
am avut-o. (pp. 130-131) În concluzie, o carte severă și totuși serenă prin înălțimea lucidă și politicoasă cu care a fost scrisă. Autoarele au tactul de a spune lucruri grave cu un aer deferent, trădînd o înțelegere aparte, aproape indulgentă. Iată principalul atribut al dialogului pe care Codruța Missbach și Cristina Ștefan îl poartă în paginile acestui volum.
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
pomenește nici de Mishima și nici de Hamsun și astfel ajungem la cel de-al doilea lucru surprinzător: folosirea catedrei ca amvon ideologic. Ce dăunează volumului alterîndu-i timbrul intelectual sunt zvîcnirile ideologice ale lui Steiner: simpatia înmuiată, de-a dreptul indulgentă, față de Marx, al cărui nume nu are cum sta într-o istorie a filosofiei nici măcar la rubrica rateuri de propagandă, și resentimentul surd, cu neputință de disimulat, față de Heidegger, a cărui figură îi provoacă lui Steiner secuse de repulsie. Cu
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
jurisdicția științei de cea a credinței, altul e agnostic sarcastic (Pervez Amirali) care biciuiește superstiția prostească a firilor religioase, unul e filosof optimist (Mary Midgley), recurgînd la conștiință ca la ultimul bastion al existenței lui Dumnezeu, iar altul e ateu indulgent (Robert Sapolsky), plin de umor și dispus a face cu ochiul naivilor care se agață de umbra lui Doamne-Doamne. Din încrucișarea tiradelor, o concluzie se desprinde cu precădere, aceea că opțiunea de a crede sau nu în Dumnezeu nu poate
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
în 1802, așa cum reiese din testamentul său de la Heiligenstadt, dispărînd așadar chiar la vîrsta la care avea să moară mai tîrziu Schubert, astăzi opera celui de-al doilea ar fi eclipsat-o pe a primului. Cum însă istoria a fost indulgentă cu Beethoven și nemiloasă cu Schubert, posteritatea i-a cules acestuia toate fragmentele și partiturile muzicale pe care el însuși, sub imperiul gustului personal, le-ar fi repudiat cu totul. Un alt compozitor draconic de autocritic, e vorba de Johannes
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
din Teheran, a ajuns chiar în parlament ca reprezentantă a unui partid de stânga, dar a avut o viață domestică nefericită și mai ales darul de a-i face nefericiți pe toți cei din preajma ei. Azar Nafisi nu este deloc indulgentă cu această mamă plină de sine care se considera superioară tuturor și care avea oricând la îndemână versiuni avantajoase pentru ea (schimbate de câte ori era nevoie) ale oricaror întâmplări și situații. Era atât de predispusă să perceapă subiectiv realitățile, încât pentru
După moartea părinților by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6536_a_7861]
-
noi: criticile de care a avut parte Hannah Arendt din partea cercurilor evreiești după publicarea cărții ei Eichmann la Ierusalim au fost extrem de dure. A fost acuzată până și de antisemitism, de un progermanism care ar fi determinat-o să fie indulgentă cu făptuitorii Holocaustului. Se știe că, din întreaga ei operă teoretică, din numeroasele ei studii despre originile totalitarismului, despre condiția umană, despre filosofia germană, despre identitatea și cultura iudaică etc., s-a perpetuat și a devenit de uz curent o
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
a avut, luni, un cuvânt de spus la adresa vocilor critice din partid, care în ultima perioadă au denunțat acțiunile Guvernului și ale premierului. Ministrul l-a cataloghat, luni, pe liderul formațiunii din Modrogran, Emil Boc, drept o persoană mult prea indulgentă, lăsând de înțeles că acesta trebuie să ia atitudine față de criticile unora dintre membrii. "A fost indulgent și dânsul recunoaște lucrul acesta. Este președintele partidului, este cel de la care așteptăm să ia măsurile de a ordona partidul și, până la urmă
Udrea: Un partid nu se ţine fără disciplină, iar Boc a fost prea indulgent cu cei care critică PD-L () [Corola-journal/Journalistic/49875_a_51200]
-
care, se presupune, au capacitatea de a vedea dincolo de ea. De ce l-ar deranja pe un clarvăzător faptul că lentilele ochelarilor pe care-i poartă sunt aburite? Ar mai fi de făcut o observație. Criticii de poezie sunt, statistic, extrem de indulgenți. Practic, în cronicile acestora, verdictele negative sunt rarisime. De ce, atunci, formula e practicată mai cu seamă în reviste, acolo unde, de bine, de rău, lucrurilor trebuie să li se spună pe nume? Și niciodată în studii mai ample de câteva
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
prea profund despre sensul vieții, alteori cam prea mult despre defectele oamenilor bogați și snobi - celor două protagoniste le place la nebunie să observe și să critice apucăturile celorlalți (obținând în același timp și o autoanaliză, ce-i drept mai indulgentă); iar savoarea cărții stă, într-o foarte mare măsură, în stilul și registrul tuturor acestor observații: dur et pur, cum spun francezii, plin de asocieri privilegiate de cuvinte/imagini/realități, șăgalnic și solemn, țepos și tandru. Surprinzător sau nu, aș
Gustul orezului cu ceai verde by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5673_a_6998]
-
întrerupere de sarcină ce n-a mai fost posibilă. De aproape treizeci de ani mă întreb: câte informări i-am dat domnului maior? Eu socotesc că au fost cinci sau șase, dar memoria îmi poate juca feste, fie fiind prea indulgentă, fie creând vinovății mai mari decât cele care-au existat. Nu-mi pot aminti nici cu ce mizerii am umplut următoarele note informative, dar îmi amintesc că la un moment dat domnul maior mi-a dat niște bani, pe care
„De acum încolo, te vei numi Marton“ by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Journalistic/5616_a_6941]
-
a reluat după al doilea război, dar nu imediat, ci în a doua parte a regimului comunist, tot mai frecvent și mai masiv în anii ’80. Epoca Dej a cunoscut mai puține cazuri, dar nu fiindcă ar fi fost mai indulgentă cu scriitorii, ci, din contra, fiindcă nu permitea călătoriile în străinătate, care furnizau ocaziile cele mai potrivite. Numărul scriitorilor care „au ales libertatea”, altă expresie de atunci, este foarte mare. Exilatul nu este un emigrant oarecare, precum, de pildă, românii
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
demnitatea (sau, uneori, viața) nimănui. De altfel, pentru Ana Blandiana, viața de breaslă (ca instituție, așa cum o privește, de pildă, Dan C. Mihăilescu) nici nu există. Nu e singura asemenea situație. Nici față de critica literară, poeta nu se arată mai indulgentă. O respectă, desigur (în virtutea eleganței intelectuale pe care a profesat-o dintotdeauna), dar o respectă ca act de creație, și nu ca mandatară a autorității. Explicația derivă din cauze, s-ar zice, și mai adânci: față de propriile scrieri, Blandiana declară
A convinge și a manipula by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2982_a_4307]
-
este suflet-trup, așa cum spațiul și timpul sînt spațiu-timp". Trupul, spunea Petru Creția, este inocent ca orice realitate naturală. Și, cu aluzie la Noica: Iar cine își numește trupul "fratele porc", distingîndu-l de sine și disprețuindu-l cu oarecare tandră și indulgentă condescendență uită ce abisuri de abjecție poate conține sufletul uman". Petru Creția schițează și o întemeiere metafizică sau, mai bine zis, cosmică a eticului, o coincidență sau o concordanță (ca la stoici) între determinările etice și principiile cosmice. Astfel, afirmarea
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
sau din alte lucrări nu mai puțin serioase, precum și din presa literară, ar recunoaște poate, cu aceeași mirare, titlul , ce mi se atribuie în amintitele opuri și opuscule ca o carte de debut, mai exact volumul debutului meu în poezie. Indulgenți, cunoscătorii aceștia și-ar spune: "în definitiv, dacă vrea Balotă acum, la bătrânețe, să scrie despre încercările lui poetice din tinerețe, e treaba lui...". Atât doar că, acea carte, volumașul de poezii, Din spuma mărilor..., a apărut la Cartea Românească
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
firește, în final. E o construcție complicată, dar dizgrațioasă?! Un alt critic de peste ocean comentează că acest film va adormi spectatorii din întreaga Americă, aceasta fiind afirmația cea mai disproporționată pe care am găsit-o, până și britanicii sunt mai indulgenți. Am explicat cât de intricată e trama. La care adăugați fascinația halucinantă a lui Gilliam pentru detalii vizuale, unghiurile care te amețesc - face și în acest film figura lui preferată cu macaraua care pornește de la un amănunt și se ridică
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
suflet, sudoare, talent, inteligență etc.! în consecință, se intră dacă în spate cară valoare! Ceilalți, care se înghesuie, de obicei pe unde apucă, sunt un fel de rest la bodegă, propagandă, plenare de partid, iar unii, ca să fiu suficient de indulgent, retorică. Privind acum în jur, am convingerea că mai nou, plimbatul cu momâia este noua formă a revoluției culturale din România! Modelul e, în parte, imitație de la Biserica română. în parte, pentru că e diferență, ca de la cer la pământ, între
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că locul unuia care dușmănește poporul trebuie dat altuia care îl sprijină. Din fericire, rectorul de atunci, Traian Negrescu, mi-a aprobat cererea, inclusiv cămin. Dintre profesori, care știau de ce apăream doar la examene, unii erau mai aspri, alții mai indulgenți. Elenă Ciorănescu, de exemplu, soția marelui chimist C.D. Nenițescu și profesoara de farmaceutică, specialitatea pe care o alesesem, a încheiat astfel examenul meu: Nu ai învățat despre reacțiile de sinteză a medicamentelor, si meriți notă zero. Dar ești un magician
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
îngerii în ea. Scoală-te înainte de răsăritul soarelui, pentru a te întâlni cu Spiritele, care-ți dau Binecuvântarea, pe care n-o primești dacă dormi și lenevești!... Oh, voi, spirite de-a dreapta și de-a stănga mea! Fiți, rogu-vă, indulgente cu soarta mea! Mă-nclin în fața voastră și vă salut cănd marea se sărută cu soarele-n orizont vestind încă o dată o nouă zi frumoasă. ................................. Și vă salut, prieteni, în spiritul unei superbe zile care să vă cuprindă în magia
CUVINTE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373794_a_375123]
-
și de anumite considerente naționale, a vrut să-l căsătorească pe Principele moștenitor Ferdinand cu protejata ei, Elena Văcărescu.“ Istorie „de curte“ aș zice iarăși la modul figurat, prin faptul că episoadele incomode, fără a fi eludate, primesc o tratare indulgentă. Totul e parcă roman, nu istorie reală. E singura biografie a reginei pe care am citit-o (pînă în 1939, au existat, ne spune autorul, cam treizeci, iar după război aceasta e singura) și poate de aceea îmi pare că
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13589_a_14914]
-
un bogat și variat program de muzică instrumentala și vocală. Spectacolul a fost excelent moderat de talentatul actor Andreas Adam, iar publicul receptiv și entuziast nu s-a zgârcit cu aplauzele . Voi trece în revistă partea muzicală a seratei, cerând totodată indulgenta cititorilor pentru că sunt neinițiat într-ale muzicii, fiind un prozaic inginer electronist. Concertul a debutat cu Exercitium „La Folia” compus și executat la un contrabas special, în design propriu, de Cristian Braica. Piesă de mare impact dramatic a impresionat publicul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92397_a_93689]
-
numele și știam că Într-o zi va veni... În chip vizibil, Eva făcea eforturi să-și amintească faptul că i s-ar fi spus vreodată ceva despre mine. Fără succes deosebit, de altfel, cu toate că dădea cuminte din cap, aprobând indulgentă și circumstanțială vorbele profesorului. - Dumnealui este cel așteptat? Întrebă ea cu neîncredere bine temperată În glas, privindu-mă În treacăt. - Se pare că vă decepționez, am răspuns În locul lui Adam Adam. Îmi pare rău... Mă așteptam să protesteze, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de-a perspicacitatea. Cine sunteți? Și unde mă aflu, În fond și la urma urmei? Nu mai scot o vorbă până nu mi se răspunde. E o condiție. Jucam tare. Pirpiriul și-a coborât privirea, arborând o mină meditativă. Și indulgentă: parcă tocmai auzise o enormitate și, de dragul infantilismului emițătorului, se străduia s-o uite. - Mister Adam, aici nimeni nu pune condiții În afară de noi. - Și dacă cineva Îndrăznește să nu le accepte? - Nu se pun astfel de Întrebări. - Și dacă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
temporizarea discuțiilor. Se străduia să fie convingător, dar era mai degrabă patetic, amesteca fără rigoare considerații de ordin științific și precepte morale desuete - corectitudine, umanism, datorie, mă rog, chestii de-astea subțiri, pe care Zoran le asculta cu un aer indulgent. - Riscăm să transformăm Centrul Într-un focar incontrolabil de terorism internațional, Într-un instrument al crimei, pur și simplu. Atacarea simultană cu avioane sinucigașe a Casei Albe și a Kremlinului este o... nu găsesc cuvântul... se poate solda cu efecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și cei obișnuiți“ cam o dată la două luni. Crede-mă că nu leșinam intenționat. Totuși, au intrat la bănuieli. Iar cei care se mulțumeau cu ideea că din încăpățânare nu vreau să contribui la costurile educației mele erau cei mai indulgenți. Doi dintre educatorii noștri au fost de părere că obiecțiile mele se îndreptau tocmai împotriva monumentului. Probabil că și la orele de cor abia dacă îngânam ceva, sabotând astfel textele patriotice. Leșinurile mele repetate erau dovada cea mai elocventă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
doar acea ridicare și coborâre grațioasă a umerilor ei înguști. Gestul era acompaniat și de un zâmbet abia zărit, enigmatic, care lipsea de data asta. în schimb, colțurile gurii i-au căzut pentru moment. Ghinion e un fel personal și indulgent de a spune. Masochism ar fi un termen mai precis. Era ca și cum un părinte se confesează unui copil maturizat; eram rușinată și fascinată în egală măsură. — Vrei să stăm jos? am spus, arătând spre două scaune neocupate. Am fost surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]