416 matches
-
exemplu, individualizează acest destin comun cu «faptul de a fi în lume»: în lumina morții toate întâmplările individuale existențiale evidențiază o structură comună, care este finitudinea. Astfel, se manifestă conexiunea logico-semantică a acțiunilor noastre individuale; în fața destinului morții, în fața finitudinii ineluctabile, existența se arată în toată autenticitatea sa și astfel reușim să distingem, incontestabil, ceea ce în ea este esențial și ceea ce este neesențial. De asemenea, fenomenul expresiei lingvistice în complexitatea sa, devenind obiect al analiticii, dă naștere analiticii limbajului. Și în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
din țările dezvoltate, se confruntă deja cu o stare de dezordine și atomizare socială, întrucât regulile și normele vechii epoci industriale sunt desuete, inoperante sau incompatibile cu funcționarea noii economii și a tehnologiilor ce-i corespund. Celelalte societăți în mod ineluctabil se îndreaptă spre aceeași direcție mai repede sau mai lent, mai devreme sau mai târziu. O astfel de stare anomică, așa cum o numea Durkheim, dispune însă de resurse de corectare, întrucât fie în mod natural, fie în mod spontan oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
viitor edenic și încă alții, destul de mulți, o vor fără trecut, întrucât i se opune structural, și cu un viitor ce trebuie explorat, întrucât bulversează relațiile interpersonale și societatea ca întreg. Construcția socială a realității depinde în mod hotărâtor și ineluctabil de indivizii care se confruntă cu căutarea propriilor identități și cu nevoia depășirii stărilor anomice. Procesele de căutare nu sunt însă mai puțin contradictorii, mai ales că aria lor de cuprindere include o diversitate de persoane cu istorii și subiectivități
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
simt capabili să-și privească trecutul apropiat în față. Într-o carte apărută în mai multe limbi, istoricul britanic Ian Kershaw, autor al celei mai bune biografii a Führerului, explică de ce venirea acestuia la putere, departe de a fi fost ineluctabilă, a fost facilitată de complicitatea armatei și a celor mai bogați dintre germani. Președintele Paul von Hindenburg a refuzat un timp să-l numească pe Hitler cancelar, lucru la care, de altfel, legea nu-l obliga, în ciuda scorului în alegeri
Berlinul la întâlnirea cu istoria () [Corola-journal/Journalistic/3212_a_4537]
-
control privind teritoriile care urmau să fie extirpate din trupul "„Omului bolnav”", sintagma care reprezenta Imperiul Otoman în timpul Primului război mondial.. După aproape doi ani de beligeranță, în mai 1916 începuse să se întrevadă sfârșitul Războiului, care urma să definitiveze ineluctabila dezmembrare a Imperiului Otoman. Marea Britanie și Franța au decis divizarea Orientului Mijlociu în zone de interese de tip colonial printr-un plan care urma să creeze ad-hoc o serie de state arabe sau, eventual, o confederație de state arabe. La
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
dificilă de după criza economică. Johnson și Ezekial nu erau singurii care pledau pentru un sistem de ferme industriale centralizat la scară mare, care să fie nu numai o reacție la criza economică, ci și un semn de Încredere Într-un ineluctabil viitor extrem-modernist. Deosebit de reprezentativă pentru această atitudine e următoarea frază: „Colectivizarea este impusă de situația istorică și economică. Din punct de vedere politic, micul fermier sau țăranul reprezintă o piedică În calea progresului. Din punct de vedere tehnic, el este
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
iar abundența să ia locul simplei subzistențe. Colectivizarea era menită să pună capăt existenței și modului de viață al țărănimii. Introducerea economiei socialiste a fost urmată și de o revoluție culturală; poporul „Întunecat”, adică țăranii, care erau poate ultima amenințare ineluctabilă pentru statul bolșevic, urma să fie Înlocuit de muncitorii din colhozuri, raționali, silitori, de-creștinați și cu o gândire progresistă. Scara la care se făcea colectivizarea avea drept scop eliminarea țărănimii și instituțiilor sale, pentru a se reduce astfel diferența
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
totalitară, vitregiile conjuncturale și micimea unor oameni, contrastantă în raport cu generozitatea altora. Faimosul dicton latin Habent sua fata libelli este confirmat cât se poate de convingător. După decenii de așteptare mărturisește cu resemnare autorul Fragmentele lui Lamparia au devenit, prin forța ineluctabilă a circumstanțelor istorice literatură de sertar. "Dintr-un capriciu, poate, le încredințez, abia astăzi, tiparului" (p. 10). Edgar Papu, a cărui prefață datează din 1984, îl consideră pe Theodor Codreanu "un gânditor aforistic" formulă fericită, în pofida posibilei sugestii pleonastice: "Lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spirit dedublat". Și asta, o dată, pentru că, pășind pe urmele unei erori de acest gen, înțelegerea demersului lui Theodor Codreanu ar fi obturată, dar și pentru că Eminescu nu a fost un spirit dedublat, ci o conștiință unitară, profundă, un geniu care ineluctabil, după cum ne arată autorul cărții, a găsit "calea luminării". "Pe de altă parte, afirmă criticul literar în opul său, deosebit de grăitor e faptul că Eminescu respinge nihilismul modernilor, ceea ce atestă că filozofia sa ultimă nu este cinică, ci kynică. Peter
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca fenomene naturale, supuse, ca atare, legilor naturii exterioare), fie ființei noastre subiective, ale cărei emanații sunt, de fapt, acțiunile noastre. Această esență subiectivă a ființei noastre este, În noi, certitudinea supremă care se impune ca o referință imediată și ineluctabilă tuturor activităților noastre teoretice sau practice și ne face, În mod efectiv, să participăm la o altă lume, distinctă de aceea a naturii obiective. Atunci când vorbim despre natura „noastră”, noi Înțelegem propriu-zis un principiu de esență subiectivă care depășește natura
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se apropiase de birou și examina o porțiune de zid de un metru pătrat pe care fratele meu și cu mine, din motive sfidător sentimentale, lipisem un mare număr de fotografii lucioase, opt pe zece. Doamna Silsburn s-a așezat, ineluctabil, în singurul fotoliu în care îi plăcea răposatului meu buldog să doarmă; brațele fotoliului, îmbrăcate în pluș murdar, fuseseră supte și năclăite de bale de-a lungul multor coșmaruri canine. Unchiul tatălui miresei - marele meu prieten - părea să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Alerta tuturor organelor. Necesitatea stringentă a prezenței celui iubit, nevoia inexorabilă de a-l avea aproape, dorința obsesivă de celălalt. Focul care scapără, soarele care expandează, frumusețea reînnoită a tuturor lucrurilor. Certitudinea; și, odată cu ea, marea, trista, recea cunoaștere a ineluctabilei schimbări, a declinului. Emma nu ajunsese niciodată să-și accepte sentimentele mai puternice și, pe jumătate, era hotărât să nu-l iubească pe Tom deloc, din moment ce încă putea face asta, nefiind îndrăgostit. Chiar și atunci când stătea întins, și el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
inventar, numai și numai despre abstracțiuni, despre variante ipotetice, teme, profeții escatologice și despre posibile linii directoare ale continuum-ului. Linii care converg, cândva, către Apocalypsis. Mergem cu toții, încă de la începuturi, pe o cale nedeterminată, spre un final relevat și ineluctabil. Din mila Domnului, trecutul nu mai poate fi schimbat. Legile imuabile ale cauzalității lumii noastre, impun ca o rută spațiu-timp, odată parcursă, să nu mai poată fi în veci reiterată. Dar viitorul reprezintă un concept elastic. Nu este sigur, punct
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
echivalente. Oricum, scena pare emblematică pentru epocă și pentru lupta pe care o duc cele două școli pentru a-și asigura dominația în câmpul filosofic. Adepții Porticului și ai Grădinii împărtășesc această idee a morții ca geniu conducător al gândirii: ineluctabilă, imperioasă și definitivă, ea înseamnă punctul final al oricărei aventuri existențiale. Bine, bine, dar până atunci? Zenon optează pentru asceza care renunță, pentru gestul moralizator, pentru reproș, pentru refuzarea trupului și a plăcerilor cărnii, el incarnează - dacă putem folosi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ajunge indiferent din ce domeniu al realității am porni. În alte condiții, am putea susține faptul că existența este principiul pe care se construiește metafizica lui Descartes, dar Descartes nici măcar nu sesizează faptul că ființarea se impune ca o concluzie ineluctabilă a demersului său. Și nu o face pentru că nu este interesat de asta. Cum am mai spus, acel sum nu are, aici, nici o legătură cu ceea ce este ființa implicată de „este”, așa cum a văzut-o Heidegger. Sum desemnează doar faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
-și confere atributele infinității: atotputernicia, atotcunoașterea etc., atribute care, Însă, nu-i sunt specifice. În această situație, evident că Îndoiala nu și-ar mai avea rostul, conflictul dintre voință și intelect nu ar mai exista. Dar cum aceste caracteristici sunt ineluctabile, urmează că premisa propusă, potrivit căreia „eu” nu depind de o altă ființă infinită, este falsă. Încă un motiv de a mă convinge de existența necesară a lui Dumnezeu. Un argument cu totul nou este obținut prin raportare la principiul
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
T. cu alte personaje feminine. Și e în firea lucrurilor ca orice căutare să se soldeze cu un succes ori, după caz, să fie un fiasco. Însingurarea pe care apropiații scriitorului o considerau o componentă constantă a temperamentului său este ineluctabil legată de figura seducătorului (Iată o frumoasă coincidență, pe care merită să o semnalăm într-o digresiune; jurnalul seducătorului se intitulează capitolul consacrat de către Nicolae Manolescu Adelei lui Ibrăileanu din volumul al II-lea al eseului Arca lui Noe. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fundamentale și de inerente privațiuni, autorul a știut să-i facă față cu demnitate, punând la lucru însușiri native, dar și calități dobândite prin muncă. Labor improbus pare a-i fi fost, după îndemnul unui dascăl șendricenean, o deviză permanentă, ineluctabilă, ale cărei efecte se recunosc în activitatea sa de pedagog, de conducător al unor instituții didactice, de publicist și scriitor mai apoi. Munca, rânduiala, disciplina, conștiința datoriei, devotamentul social, iată laitmotivele programului ce se degajă din noua carte subscrisă de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
perspectiva capitolului intitulat Despre abaterea gândurilor îCartea a III-a Cap. IV) în care Montaigne exaltă efortul asupra reprezentărilor și arta savantă de a deturna privirile de la spectacolul suferinței, al nenorocirii, al mizeriei, al chinului și tristeții condiției umane ducând ineluctabil la moarte. Evident, Pascal deploră această strategie hedonistă a evitării durerii pentru a-i prefera o soluție pe care o consideră a fi mai curajoasă î!): postulatul asupra modalității pariului asupra unui Dumnezeu care, cordial, absolut, ficțiune dormitivă, te scutește
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
echivalente. Oricum, scena pare emblematică pentru epocă și pentru lupta pe care o duc cele două școli pentru a-și asigura dominația în câmpul filosofic. Adepții Porticului și ai Grădinii împărtășesc această idee a morții ca geniu conducător al gândirii: ineluctabilă, imperioasă și definitivă, ea înseamnă punctul final al oricărei aventuri existențiale. Bine, bine, dar până atunci? Zenon optează pentru asceza care renunță, pentru gestul moralizator, pentru reproș, pentru refuzarea trupului și a plăcerilor cărnii, el incarnează - dacă putem folosi aici
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care o face la începutul povestirilor din ziua a patra, naratorul boccaccesc vine, redundant, să reliefeze rolul indispensabil al femeii în viața bărbatului, relatând o istorisire ce subliniază, o dată în plus, atracția pe care sexul frumos o exercită instinctiv și ineluctabil: un călugăr, Filippo Balducci, trăiește în mănăstire alături de fiul său, pe care l-a izolat de ispitele lumii, tânărul necunoscând aproape nimic din realitățile înconjurătoare. Dar o vizită în oraș îi pune în față imaginea unor femei. Întrebându-și tatăl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ceea ce predică sau simbolizeză, nu pot rezista tentațiilor pasiunii trupești. Modelul purității este încă o dată demitizat, pulverizat, iar Giovanni Boccaccio pare a-și propune să demonstreze că ființa umană nu se poate sustrage naturii, cea care guvernează lumea prin legi ineluctabile. Ninfale fiesolano (1344-1346) reprezintă opera care anunță cel mai bine, ca un herald, Decameronul. Este o fabulă pastorală, cu iz legendar, deoarece încearcă să explice apariția cetății Fiesole. Tehnica narativă a autorului este în această operă superioară în comparație cu celelalte creații
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deosebite (cf. carnavalurile de odinioară). Literatura pornografică este, prin urmare, pusă într-o dublă imposibilitate: 1) este imposibil să nu existe; 2) este imposibil să existe. Prima imposibilitate ține de ordinul faptelor: având în vedere ce este o societate, este ineluctabil ca asemenea enunțuri să fie produse în ea. Cea de-a doua este de ordinul normei: dacă un asemenea discurs ar avea pe deplin dreptul de a exista în societate, atunci nici o societate n-ar fi posibilă. Tensiunea aceasta constitutivă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
meu și-o freacă de genunchiul meu își desface buzele într-un du-te-vino ținându-mă de mijloc și-o freacă de genunchiul meu o sărut în același timp îi cuprind sânii". Ibid., pp. 141-142. Scena se încheie cu ejacularea, temă ineluctabilă a procesului: "îi ejaculez pe pântec pe slip ea nu și-a retras mâna mi-a apucat coaiele simte sperma care țâșnește" (p. 143). În timp ce pasajele erotice fac să prolifereze vălurile, la propriu și la figurat (metonimii, metafore...) și multiplică
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
generalizat și servil în raport cu sursele de influență. Încadrarea în virtuțile creatoare ale poporului român e o realitate probată de întreaga lui carieră de critic literar. Procesul imitativ nu poate fi însă nici negat, nici desconsiderat. El este într-o legătură ineluctabilă cu condițiile de existență ale epocii moderne, care au creat posibilități de comunicare imprevizibile chiar într-un trecut apropiat. În acest fel, s-a instalat între cele mai multe state europene, accentuându-se îndeosebi în secolul al XIX-lea, o relație de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]