204 matches
-
au sugerat prescripții diferite pentru politicile de transformare. Teorii liberale Sfârșitul regimurilor comuniste în ECE a fost văzut, la începutul anilor ’90 ca o victorie a liberalismului, o dovadă a superiorității istorice a valorilor și instituțiilor liberale ca și a inevitabilității răspândirii lor la nivelul întregului glob (Biersteker, 1992; Fukuyama, 1992). Ca urmare, teoriile liberale au jucat un rol crucial în definirea schimbărilor de sistem în țările foste comuniste ca „tranziții” la democrație și economia de piață. Teoriile liberale, științele economice
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
exigențe ale dreptății sunt fezabile? Ce putem realiza în practică în numele dreptății în condiții de disponibilitate limitată a resurselor? Ce tip de acces la serviciile medicale este rezonabil să revendicăm în numele dreptății în "viața de zi cu zi", dată fiind inevitabilitatea unor astfel de condiții? Dacă vom ridica acest tip de întrebări filosofilor contemporani preocupați de teoretizarea dreptății în distribuția serviciilor medicale, fie că sunt egalitarieni, suficientiști sau prioritarieni, vom constata că ei ne oferă aproximativ același răspuns. Mai precis, inclusiv
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
depinde de odihna celor morți? Este totodată, ca o alungare a efemerului, o frumoasă dovadă a voinței de a trăi. Precum religia la Bergson, figurarea asigură o prelungire a instinctului: "o reacție defensivă a naturii împotriva reprezentării, prin intermediul inteligenței, a inevitabilității morții"*. Aceeași viclenie animală. Numai că aici "defensiva" nu constă în îmbrățișarea mișcării, ci într-o capcană întinsă timpului prin intermediul spațiului. Dacă "viața este ansamblul forțelor care se împotrivesc morții"**, podoaba, prima paradă împotriva morții, este o forță vitală. Orice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să vă revedem la sfârșitul lui august, la Turku 1 - sau poate la Stockholm. Ce îmi spuneți despre Suedia mă deprimă. Trebuie oare să renunț la optimismul meu nativ și să încep să „iau în serios” doctrinele aproape moderne despre inevitabilitatea „destinului”?... Observațiile dvs. despre Miorița ș...ț 21 martie Dragă prietene, vă vine să credeți că această scrisoare a zăcut mai bine de două luni într-un dosar? Eram convins că o terminasem și expediasem în ianuarie... Asta dovedește (I
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
poate fi considerabil de mare, determinând uneori dezinvestirea prematură. În ceea ce privește sistemul intern al corporației, legitimitatea filialei se câștigă odată cu vârsta. În timp, filialele dezvoltă o rețea strânsă de relații cu centrele de putere (intern și extern), căpătând o aură de inevitabilitate. Capitolul 3 al acestei lucrări va aborda pe larg raporturile dintre corporația-mamă și filialele sale. 2.5. Perspectiva macroeconomică: ciclul de dezvoltare a investițieitc "2.5. Perspectiva macroeconomică\: ciclul de dezvoltare a investiției" Inițiată de Dunning (1981) și dezvoltată de
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
scopul conservării întregii omeniri"135. Cesare Beccaria considera că "pentru ca o pedeapsă să aibă efectul dorit este de ajuns ca suferința pricinuită să depășească beneficiul pe care îl aduce infracțiunea; și în socoteala acelui prisos de suferință trebuie să intre inevitabilitatea pedepsei și pierderea profitului pe care l-ar aduce infracțiunea"136. Pentru a determina dacă o pedeapsă este justificabilă, utilitariștii încercă să anticipeze urmările pe care le poate avea aplicarea acesteia. Dacă se compară toate opțiunile posibile și se determină
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
reflexie preocupă un număr mare de adolescenți și îi constrânge a reflecta, la un moment dat, asupra sensului vieții lor (Marcelli, 2000). Dar dacă un număr așa de mare de adolescenți, ca să nu spunem toți, se gândesc la moarte, la inevitabilitatea ei și, în consecință, la importanța vieții, nu toți se gândesc să moară, încă și mai puțini să se omoare, și încă și mai puțini s-o facă într-un mod sau altul. Factorii care conduc pe unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Heidegger, Hans Georg Gadamer. Punctul de plecare al filosofiei heideggeriene, așa cum se prezintă ea în Sein und Zeit, este omul. Statutul singular al omului rezidă în aceea că este singurul între fiinduri care este conștient de existența sa și de inevitabilitatea morții sale, care nu are esență proprie, întreaga lui esență rezidând în existența sa, care dorește mereu să fie altceva decât este și ajunge să fie mai mult proiect de a exista decât ființă. Acest punct de plecare este cel
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care, trecând prin timp, atinge omul. Ființa are nevoie de timp, pentru a ajunge la om și în acest sens omul este proiectul Ființei. în al patrulea rând, suntem conștienți că viața noastră va avea un sfârșit, suntem conștienți de inevitabilitatea morții noastre. De la nașterea sa și în orice clipă omul este amenințat de moarte, căci este în orice clipă destul de bătrân pentru a muri. Continua reprezentare a posibilității morții produce în noi un sentiment de angoasă. Suplimentar, omul este ființa
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
familiale, acceptă doar o singură perspectivă, cea care explică performanțele slabe doar prin cauze sociale. Strategiile reale ar trebui să fie pentru nivele mai înalte de susținere și pentru înțelegerea așteptărilor copilului. Argumentul ministerial reliefează însă incapacitatea de ajutor: acceptând inevitabilitatea cauzală a legăturii dintre sărăcie și eșec, guvernul aduce familia și individul în centrul atenției astfel încât numai ei, moral și practic, sunt responsabili pentru eșecul sau succesul lor. Învățământul este privit, deci, ca o activitate strict individuală, perspectivă ce duce
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
moderne este existența sectelor de diferite facturi. Secta reprezintă o grupare religioasă constituită ca mișcare de protest sau în urma separării de o comunitate religioasă mai mare. Sectarismul este aproape comun fiecărei comunități (David, 1997, p. 21). Se vorbește chiar de „inevitabilitatea sectelor” (David, 1997), de amploarea, avalanșa sau chiar agresivitatea fenomenului (Achimescu, 2002, p. 8). Astfel că s-a declanșat o adevărată „explozie religioasă și pseudoreligioasă” (Achimescu, 2002). Schimbările regimului politic au permis ca, pe fondul unei stări generale de vid
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și viclean, dar erau câteva lucruri pe care nici un membru al societății aristocrate nu s-ar fi înjosit să le facă. Astfel, confruntat cu proximitatea Rusiei și a Franței ca o condiție a existenței politice a Germaniei, Bismarck a acceptat inevitabilitatea faptului și a încercat să îl întoarcă în avantajul Germaniei prin menținerea unor relații apropiate cu Rusia și prin izolarea Franței. Hitler, pe de altă parte, nu a recunoscut cadrul social în limitele căruia funcționase politica internațională de la sfârșitul Războiului
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
revolte coloniale, neizbutite ca multe altele. Însă declinul evident al principalelor puteri europene, demonstrat în special prin înfrângerea lor de către Japonia în cel de-al doilea război mondial, a făcut posibilă revoluția colonială și i-a garantat fie succesul, fie inevitabilitatea unui succes ulterior. Astfel, ceea ce părea de neconceput la sfârșitul celui de-al doilea război mondial devenise un fapt împlinit 20 de ani mai târziu: retragerea voluntară a Marii Britanii din Burma, Ceylon, India, Pakistan, Malaysia, Singapore și Egipt, precum și expulzarea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Națiunilor Unite către președintele american, din 12 ianuarie 1953, este următoarea: Obiectivul programului de dezarmare trebuie să fie acela de a preveni războiul, nu de a reglementa armele folosite în război. Am încercat să clarificăm faptul că Statele Unite nu acceptă inevitabilitatea războiului; că obiectivul este acela de a reduce probabilitatea războiului, asigurându-ne că nici o națiune nu dispune de mijloacele pentru a comite cu succes un act de agresiune armată. Scopul este de a reduce probabilitatea războiului prin reducerea posibilității de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din 1919, pe de o parte, și cu prevederile de menținere a păcii și de impunere a legii ale articolelor 11-16 ale Pactului, pe de altă parte. Articolul 19 a reprezentat doar ceva mai mult decât o concesie verbală făcută inevitabilității schimbării. Legea sa fundamentală, precum și originea sa, identice cu tratatele de pace din 1919, au făcut ca Liga, în calitate de organizație funcțională a guvernului internațional, să judece și să acționeze inevitabil ca apărătoare a statu-quoului. Două principii au stat la baza
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
refuzat să ia în seamă avertismentele lui Demostene, amenințarea războiului a rămas depărtată. Numai atunci când, prea târziu ca să se mai poată salva, au înțeles natura Imperiului Macedonean și a politicilor sale războiul a devenit inevitabil. Această corelație dintre înțelegere și inevitabilitatea conflictului este una dintre lecțiile melodramatice pe care istoria le oferă posterității: adesea, cu cât înțelegi mai bine poziția, caracterul și intențiile celuilalt, cu atât conflictul pare inevitabil. Indiferent de marile lui merite intrinsece, programul UNESCO este lipsit de relevanță
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
duce numai la război, deoarece „pentru ce ne pregătim vom primi”14. Pentru statele conștiente de amenințarea războiului modern pacea trebuie să devină scopul suprem al politicilor lor externe. Politica externă trebuie să favorizeze menținerea păcii, nu să conducă la inevitabilitatea declanșării războiului. Într-o societate de state suverane, forțele armate constituie un instrument necesar al politicii externe. Însă instrumentul politicii externe nu ar trebui să devină stăpânul ei. Din moment ce războiul este purtat pentru a face posibilă instaurarea păcii, politica externe
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vină-aici, ci și să plece. S-ajungi la împlinire-i totul. Ripeness - pârgă, maturitate, împlinire - este o imagine voalată, luată din viața livezilor și câmpiilor. Ea sugerează existența unei analogii între ciclurile naturale ale vegetației, care se succed cu inevitabilitate, și ciclurile vieții. O generație neoclasică ar putea considera ".mixte" unele dintre imaginile ascunse ale lui Shakespeare : O how can summer's honey breath hold out Against the wreckful siege of battering days.** ** Al verii suflu dulce cum să-nfrunte
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
agonie prelungită a zonei de stat a economiei, singura soluție fiind privatizarea imediată a întreprinderilor de stat, chiar dacă o asemenea abordare ar fi distrus o mare parte a acestora. O asemenea abordare ar fi fost corectă doar dacă se acceptă inevitabilitatea performanțelor dezastruoase ale sectorului de stat. O asemenea teorie nu este însă de susținut. Sectorul de stat a funcționat relativ bine multe decenii în economiile occidentale performante. Chiar și în cadrul unei economii conduse irațional și politic, ca cea comunistă, întreprinderile
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a inacțiunii. Politica financiară a ținut să închidă sever robinetul investițiilor în zonele infrastructurii sau în cele în care ar fi putut stimula o creștere economică sigură. S-ar putea spune că politica financiară restrictivă s-a bazat pe presupoziția inevitabilității proastei funcționări a economiei și a utilizării ineficiente/corupte a fondurilor obținute. Contrar acestei abordări conservatoare, în perioadele de criză, angajarea unor împrumuturi pentru relansarea economiei este des utilizată. Strategia conservatoare a FMI a fost responsabilă și de degradarea capacităților
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în sistem, efecte negative ale destructurării și restructurării instituțiilor, mentalităților și sistemului de valori, tensiuni între structurile noi și cele vechi, incoerențe în noul sistem, inclusiv competență insuficientă pentru realizarea schimbărilor care nu au mai fost experimentate în istorie. Acceptarea inevitabilității costurilor este o componentă importantă a unei strategii eficace de schimbare. Dimpotrivă, centrarea pe dificultăți demoralizează, scade motivația angajării în procesul de schimbare, generează tensiuni sociale. Neasumarea costurilor are deci efecte negative, paralizante asupra schimbării, generând costuri posibil mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
comunist, mai ales pe plan internațional, a dus la o schimbare a metodelor Securității. Prin atitudinea de independență față de URSS a României, complementar cu conștiința imposibilității schimbării sistemului socialist, comunismul a început să devină acceptat mai mult pasiv, ca o inevitabilitate impusă de istorie, uneori însă și cu speranța schimbării sale „pas cu pas”. Securitatea a devenit și ea relativ tolerantă, în contextul unei siguranțe ridicate a regimului, ea intervenind cu brutalitate mai ales în suprimarea tentativelor de organizare politică anticomunistă
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sunt momente propice unor supralicitări ce nu pot fi evitate de nici un partid, de nici un actor politic care se confruntă și, uneori, se Înfruntă cu programe politice ce pot părea mai promițătoare pentru alegători. Ch. Debbasch și J.M.Pontier, sesizând inevitabilitatea distanței dintre promisiuni electorale și realizări concrete, remarcau: „Distanța va fi maximă pentru partidele care n-au nici o șansă de a ajunge la putere. Puțin le interesează pe aceste partide că programele lor sunt irealizabile, pentru că oricum nu vor fi
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de putere dură, dar chiar și o parte din abilitatea ei de a modela agenda internațională, ca și ceva din puterea ei de atracție. Unele țări pot fi atrase de altele care dețin puterea dură prin mitul invincibilității sau al inevitabilității. Și Hitler, și Stalin au încercat să dezvolte astfel de mituri. Puterea dură poate fi de asemenea utilizată pentru clădirea imperiilor și a instituțiilor care să stabilească agenda politică a statelor mai mici vezi dominația sovietică asupra țărilor din estul
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
cu alte țări care pun piedici puterii sale dure. Nicio țară nu ar consimți să fie manipulată, nici măcar prin puterea blândă. În același timp, după cum s-a spus și mai sus, puterea dură poate crea mituri ale invincibilității sau ale inevitabilității, menite să-i atragă pe ceilalți. În 1961 președintele John F. Kennedy a continuat testele nucleare în ciuda sondajelor potrivnice, deoarece se temea că sovieticii vor fi percepuți la nivel global ca învingători în cursa înarmării. Kennedy "a fost gata să
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]