800 matches
-
create, registrul expresiei, tonul Amintirii, de exemplu, alt personaj cheie, devenind unul al unei realități imediate, rezultată dintr-o proiecție a scrutării unui trecut consumat demult, analizat acum, cu ochi de adult, prin deduceri logice și recunoscut într-un sfârșit inexorabil de ciclu de viață: ,, Mama se preface că nu vede privirile mele’’ ... ,,noi nu am văzut niciodată scutecele copiilor ei’’ ... ,,pe basmaua mamei mele/ se înalță îndată această pasăre/ pe care eu nu o voi mai putea revedea’’ (O după-amiază
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
bucurii. Amenințarea... începusem să-i simt răsuflarea la doi pași în spatele meu și continuam să alerg haotic pe urmele Tale, cuprinsă de teroare la fel ca tine și ca toți fugitivii. În timp ce alergam mereu înainte, laolaltă cu clipele ce curgeau inexorabil în aceeaș direcție, duse de roata vremii, un fulger slab mi-a scurtcircuitat mintea și mi-a trezit memoria, ridicând vălul ce căzuse peste amintiri. Curgeam și noi în cercul vieții spre o țintă de neatins, răspândiți anapoda pe cărările
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
Beni și Dana, trei copii romi dintr-un mic orășel maramureșean, care sunt parte dintr-una din primele ințiative de desegregare școlară din România. Pe durata a patru ani, Școala Noastră urmărește îndeaproape, cu empatie dar și luciditate, un proces inexorabil care culminează într-un final neașteptat și revoltător. Atingând teme că prejudecățile instituționalizate, cercul vicios al sărăciei, și dificultățile din învățământ, dar bine ancorat în ritmurile hipnotice și realitatea profundă a comunității romilor, filmul este o emoționantă poveste dulce-amăruie despre
Zilele Filmului Românesc 2012 [Corola-blog/BlogPost/97259_a_98551]
-
trecutul istoric a fost marcat de aceleași patimi ale lui Iisus pentru iertarea păcatelor noastre, dar și de cele suferite în închisoare de Tudor Alexa (Dan Ivănesei), de afirmația rostită (cu o simplitate și un firesc previzibil al unui destin inexorabil) de Iisus Hristos care la întrebarea ,, Spune, tu esti regele iudeilor ?’’ răspunde ,,Tu spui’’. Tudor Alexa în fața torționarului Florin Dumitriu (Umbra 1) reușeste magistral, cu o simplă ridicare din umeri și o privire deznădăjduită în gol, la întrebarea-afirmativă cum că
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
al iubirii, aceasta își scaldă sufletul în veșnicia sentimentului care o domină. “Cu siguranță, tema predilectă a gândurilor mele este iubirea, în toate ipostazele ei, cu trăirile interioare specifice, dar am abordat și alte teme cum ar fi natura, cunoașterea, inexorabila trecere a timpului”. Poemul său intitulat “Iubire” este un imn închinat iubirii neîmplinite, iubire care mistuie simțurile sale “pe-un țărm învolburat”. Fără puterea iubirii, poeta se simte secată de putere, căci iubirea îi este oxigen și, in lipsa ei
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Recentul prunc literar al Cristinei Mariana Bălășoiu numără 102 titluri de creații în versuri și 35 de imagini felurite (în alb-negru), cu autor neprecizat - imagini în registru gingaș, delicat și îmbietor, de la ghiocei, fluturi, expresive mâini dăltuite de ani, un inexorabil tunel al timpului (unul dintre podurile cu balustrade din copaci seculari împietriți, din Parcul Romanescu), până la chipul înmărmurit în lumină al Mântuitorului Iisus Hristos sau până la silueta de fluieraș de soc (...,,mult zice cu foc”) a Ciobănașului pictat de Nicolae
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
unisexul înseamnă non-sex, de aici și verdictul încurajator că diferențele dintre sexe nu numai că nu vor putea fi abolite, dar nici nu e de dorit să se întîmple asta. Discriminarea fiziologică, ca deosebire constituțională a sexelor, e un dat inexorabil. Desființarea ei ar fi ca o netezire aducătoare de moarte: o societate sucombînd sub lespedea de liniște a unei armonii pansexuale. Sunt trei probleme care sar în ochi la această temă. Prima este că în cursul competiției sociale - pentru putere
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
cu arta subiacentă a unui dramaturg. De la cele mai modeste ca valoare (Scormon, O viață pierdută) pînă la capodoperele Budulea Taichii ori Pădureanca, structura nuvelelor ascultă de un echilibru intern desăvîrșit, pentru că toate demontează, în progresie lentă, abia perceptibilă, înaintarea inexorabilă spre finalul dramei. O schemă geometrică de mare rigoare, în cadrul căreia se agită pasiunile umane, formează structura profundă a fiecărei nuvele. Slavici urmărește atent în acest cadru mișcările psihologice infinitesimale, micile deplasări ale psihicului care comandă desfășurarea acțiunii; textul lui
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
ianuarie zilele obișnuiesc să fie gri și reci în Marea Britanie. În Spania se așteaptă soare, dar temperaturile vor fi foarte scăzute. Majuscula D reprezintă datoriile făcute pe perioada Sărbătorilor de Iarnă. Plata cardurilor de credit, la finele lunii, se apropie inexorabil. Daruri, cine și ieșiri la discotecă, călătorii, loterii, cheltuieli în plus față de o perioadă normală și stadiul conturilor noastre curente. Litera d mic se referă la suma de bani încasată din salarii în ianuarie, iar T este timpul scurs de la
Luni, 24 ianuarie, cea mai proastă zi din an () [Corola-journal/Journalistic/70746_a_72071]
-
ai vrea să te bucuri de farmecul aspru al cîntecelor de strană cînd toată viața ai dansat în ritm carnavalesc. Sau e ca și cum ai vrea să levitezi în cameră după ce ți s-a întipărit convingerea că gravitația e un dat inexorabil împotriva căreia singur nu poți face nimic. Ne lipsesc așadar acele convenții asimilate pînă într-atît de intim încît să alcătuiască o viziune asupra lumii. Și cum elementul tragic corespundea viziunii grecești asupra lumii, să-l urmărim pe Steiner în descrierea
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
suscită, astăzi, spiritele în legătură cu unificatorul Germaniei: „E vorba de fascinația liderului, a omului de stat, a cărui operă și ale cărui realizări sunt testate direct în vâltoarea și scurgerea tumultuoaasă a istoriei, singura care poate identifica geniul într-o profesie inexorabil supusă oportunismului, uneori cinismului și, prin acestea, tristeții: politica”. Poate fi relativ derutant cum triumful și evidenta reușită, aclamată corespunzător și transformată în legendă, sunt asociabile cu tristețea, dar, dacă parcurgem etapele unei vieți tumultuoase, macerată de obsesia controlului absolut
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
după duminică, luni... și așa mai departe. Cursul normal al lucrurilor nu fusese perturbat. Acest firesc exterior nu-l mai regăsea însă în lumea ei, cea dinlăuntru: nopțile deveniseră zile, într-o iarnă ce părea că se instalează definitiv și inexorabil. Nu-și inventase niciodată sentimentele. Se născuseră firesc și, în ciuda a ceea ce intervenise între timp, rămăseseră neschimbate. N-avea de gând să le nege, să le sufoce într-un colț al sufletului. Ar fi fost echivalent cu a se nega
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
se considere mai mult decât un „Don Juan întârziat”. Din păcate, bucuria de a o fi întâlnit este urmată adesea de presentimentul că o va pierde. I-a mărturisit-o într-o zi, pe un ton „fatalmente elegiac”, motivând cu inexorabila amenințare a îmbătrânirii și neputinței. Răspunsul ei i-a dat speranță („Un bărbat poate fi iubit și la 80 de ani...”), dar nu i-a îndepărtat cu totul stările anxioase. Totuși, Teodora este unica ființă care îi „umple sufletul”; departe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu care ea a intrat în „casa dragostei noastre” (o „casă” imaginară, invocată de amândoi în clipele de mare tandrețe) l-au făcut pe Domnul R. să „întinerească” (cum îi mărturisea uneori), adică să nu mai vadă tot timpul spectrul inexorabilei îmbătrâniri. Încrederea pe care i-a acordat-o tânăra femeie l-a făcut să răspundă la fel. I-a destăinuit din „secretele” sale, aventuri tinerești, necesare experiențe ce l-au pregătit (este convins!) pentru cea din urmă poveste de iubire
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îl face să privească cu detașare la toate prin câte a trecut în ultimele două decenii. Ca „intelectual” înhămat („benevol”) la „căruța politică” din România a risipit energii și visuri, într-o luptă istovitoare cu „piedicile istorice” și cu timpul inexorabil. Cu toate eforturile și dovezile de bună-credință, s-a simțit adesea ca „unul de la margine”, un basarabean „trădat” de inevitabilul regionalism scăpat în discuție. Entuziasmul sincer al cetățeanului dornic să se înscrie cu trup și suflet sub drapelul „României Mari
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cât este în stare, conform legii, adică legăturii cu precursorii. Astfel, iubirea îl scoate din timp. Ceva ce nu mai ține de voința lui îl cheamă în neființă. Prea marea fericire este semnul: când ea îi umple sufletul, moartea... imortalizează, inexorabil, marea șansă de a fi ales pentru împlinirea voinței speciei, spre satisfacerea orgoliului acesteia. Privilegiu și... pedeapsă! Unde văd eu orgoliu? În aceea că generațiile țin să arate că iubirea poate fi atât de puternică, atât de mult a tuturora
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o formă de asceză mistică, în care sunt implicate atât rațiunea cât și emoțiile persoanei. Un concept ciudat: conceptul de aură la Walter Benjamin. Aura este aidoma unui halo ce înconjoară opera de artă clasică, ce trimite departe, în mod inexorabil; ea nu permite să se pună mâna pe sensul operei. Din critica pe care o aduce artei contemporane, care e lipsită de aură datorită producerii ei în masă, reiese că tăria aurei este dată de unicitatea ei. Îmi pare de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de cărți ale omului// și unii care păzeau totul/ nici ei nu știau ce:// metafizica sau fiziologia?" (13 decembrie 2005). în definitiv la ce e utilă Cartea? Cum am putea împăca impersonalitatea ei funciară, ca o expresie a Celuilalt, cu inexorabila sete de expresie personală a scriptorului? Soluția n-ar putea fi decît următoarea utopie grațios halucinantă: "Ca orice om// care a uitat cînd s-a născut// și nu știe cînd va muri// am început să cred// că toate cărțile din
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
ils assouvissent/ leș poetčs tirent du néant des seaux de soif" (Leș počtes de l'exil). Bilanțul? E o neagră varianta a statutului de poet, damnat prin jocul ingrat al relațiilor dintre lumea lăuntrica și cea obiectivă, ambele sub stigmatul inexorabil al relativității: "Ecrire au dos des ténčbres compactes/ avant que l'orage ne leș disloque,/ effleurer du regard la licorne qui broutait/ une feuille dans la main de la vierge" (Ecrit au dos d'une carte). Inaugurîndu-și creația sub semnul unui
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
liberale ale românității" (p. 15). Reacția lui Doinaș la presiunea osificantă a regimului comunist (dincolo de tragica, forțata sa colaborare) echivalează cu expansiunea și multiplicarea propriei personalități. "La rândul lor, aceste înmulțiri și extinderi au dus, aproape fără voia autorului, dar inexorabil totuși, spre coincidența cu psihologia și cu imaginarul estetic și moral ale societății și ale poporului din care pornea și în care trăia." (p. 330). Această regăsire a individualului artistic în harta spirituală a nației, ba chiar în matricea ei
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
speranță - pe care mi-o dă perspectiva secolului pe care îl am în plus. Noi românii, am avut întotdeauna privirea ațintită spre Occidentul de care - din motive uneori subiective, dar mai ales obiective: turcii, rușii, comunismul - ne-a despărțit un inexorabil decalaj. Un decalaj care - oricât de rapid am fi înaintat în momentele noastre bune - nu dispărea, pentru simplul motiv că, asemenea unei fata morgana, Occidentul înainta și el. Și atunci nu ne rămâne decât să umplem hiatusul cu forme cărora
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
drama unui suflet tot mai însingurat și înnegurat. Cortina de fier de pe vremea războiului rece a fost înlocuită cu alta, la fel de grea, dar pentru care nu mai există nici un fel de Yalta/Malta: cea a timpului, a vârstei care înaintează inexorabil și restrânge treptat accesul la toate bucuriile tinereții. Unul dintre poemele cele mai grave ale volumului Ultima patrie se numește chiar după cortina de fier: "a plecat și tatăl/ cu pulpele albastre/ sculptate de schije:/ între mine și țara juneții
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
clasici (aluzii livrești, citate culturale, parodiere a unor rime clasicizate), si chiar cu propriile sale versuri din diverse perioade ale creației. De la poemele cu son de romanța la basmele a rebours, toate textele acestei secțiuni sunt meditații asupra vieții. Schimbările inexorabile ale corpului uman, transformarea sentimentelor sub presiunea rutinei cotidiene, singurătatea, nesfârșitele bilanțuri ale nefericirii sunt teme recurente ale liricii Mihaelei Mâlea Stroe. Inteligență, foarte cultivata, posesoare a unui gust estetic de invidiat, Mihaela Mâlea Stroe oferă prin volumul Spre al
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
bunăstării colective. Elveția se îmbogățește cu un elan a cărui energie are drept corespondent altarul părăsit, amvonul gol și băncile neocupate din biserică. Ceea ce dă farmec jurnalului este tocmai tonul autorului: amărăciunea lucidă a unui om consemnînd semnele unui scufundări inexorabile. Semnele decăderii bisericești sunt atît de fin descrise încît cititorul le percepe ca pe trepte ale inițierii într-un veritabil mister. Toni Halter înfățișează descompunerea unei lumi cu aerul că însăși această descompunere este o taină, un fel de enigmă
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
mașina și, brusc, urma ca tu să... Făcu o pauză și evită subiectul. M-am simțit excitat de tine. Ea Începu să se sperie, ca atunci când un cămătar s-ar apleca peste tejghea și s-ar apropia foarte ușor și inexorabil de subiectul achitării datoriei. — În vis, spuse ea. Dar el nu-i dădu importanță. — Apoi a venit un Însoțitor și m-a trezit. Visul a fost foarte realist. Am fost atât de excitat, că ți-am cumpărat biletul. — Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]