815 matches
-
care își încheie cele narate eroina romancierei noastre este cea a unui om deplin recules după tot ce a trăit până la un moment dat, aceea că singurul adversar cu care îi rămâne să se mai confrunte este doar timpul, care, inexorabil (fugit irreparabile), „zboară, ca un glonț spre inima mea” (p. 236). Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Mirela-Ioana Borchin, Apa / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893, Anul VI, 07 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Florița
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1457362898.html [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
colaborarea cu maestrul Jolt Kerestely printr-o colecție specială de cântece românești, o veritabilă comoara, în cadențe de pian, vioara și armonii complexe, inspirate și potrivite parcă pentru producțiile cinematografice. „Un fluture sunt" vorbește despre fragilitatea ființei umane, despre adevărul inexorabil al existenței efemere, despre sensibilitate și trecere ireversibilă. Un cântec emoționant, surprins de vocea lui Fuego și învăluit de o emoție pe ritm de slova sporadică, eternă. Melodia poate fi ascultată în primă audiție la adresa de web: http://www.youtube
FUEGO: „UN FLUTURE SUNT” – ÎN PRIMĂ AUDIŢIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_fuego_un_fluture_rodica_elena_lupu_1358493573.html [Corola-blog/BlogPost/348865_a_350194]
-
într-un mod disimulat și „sursa de hrană“, sursa real-vitală putând rămâne „absolut secretă“, „invulnerabilă“, în caz că Fant-Omul ar încerca să i- o distrugă, în eventualitatea încolțirii gândului de a-l anihila pe ens-ul uman din universul nostru marcat de legea inexorabilă a luptei pentru existență: Mănânc libelule pentru că sunt verzi / și au ochii negri, / pentru că au două rânduri de aripi / transparente / pentru că zboară fără să facă zgomot / pentru că nu știu cine le-a făcut și de ce / le-a făcut / pentru că sunt frumoase și
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
mai deschide gura, neputincios în fața ipcriziei și inutilelor lingușeli ale slujitorilor săi, un biet corp la dispoziția altora? Jean-Pierre Léaud, cufundat între perne, cu o perucă ce pare, mai degrabă, o rădăcină de copac uscată, joacă așteptarea morții, împăcat cu inexorabilul, ca oricare muritor. Dacă închidem o clipă ochii, putem auzi sunetele unui recviem. Un rege pe moarte
Un rege la Cannes: Jean-Pierre Léaud - o legendă vie by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101117_a_102409]
-
era atunci un organ de propagandă guvernamentală. Am fost convins că e imposibil ca lucrurile să nu se schimbe, chiar dacă erau aceiași tovarăși, chiar dacă se păstrau structurile vechi. În clipa în care sistemul capătă niște grade de libertate, evoluțiile sunt inexorabile. Deci, știam că nu va rămâne presa aceea, știam că vor fi înlocuiți cei vechi, nu dintr-o dată, dar vor veni jurnaliști tineri. Și așa s-a întâmplat. Până prin anii 2000 și ceva a fost o continuă schimbare în presă
Cristian Tudor Popescu: „Nu voi mai scrie la niciun ziar. Niciodată!" by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101812_a_103104]
-
prezent timpul pierdut, aidoma concepției artistice a lui Marcel Proust (Kamara) Motivul întoarcerii în timp „Pe-un lac iluzoriu, pe care plutesc și plutesc și plutesc...” ne readuce în prim-plan pe vizionarul visător (Plutesc) Dorința de a învinge scurgerea inexorabilă a timpului o întâlnim și în poezia Joc: „Nu suntem încă poveste // Nu suntem încă trecut // Totu-i joc // Ce greu e pasul // Tot mă-mpiedic la final”, care se încheie cu o implorare către Tatăl ceresc: „Rogu-te, azvârle
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Balansoarul_cu_vise_poeme_de_teodor_barbu_cronica_de_emil_istocescu.html [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
ca bibliotecar al Universității cu un salariu de 289 de franci „care se vor realiza din cotizații”. Acest lucru nu se realizează, este numit subbibliotecar de formă, așteaptă un post de revizor care nu mai vine. Boala își urmează cursul inexorabil. Știrile din anii agoniei ieșene sunt triste. Acum abcesele picioarelor supurau, făceau cruste și-i produceau mâncărimi de nesuportat. La 1 august 1885 pleacă la Limanul de lângă Odesa unde stă cca două săptămâni, fiind renumit pentru nămolul lui care făcea
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1496323195.html [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
din București . Citez din memorie: „Cine vine aici scriitor, iese scriitor. Cine nu, nu ! Cu alte cuvinte, talentul trebuie să fie ingredientul principal, ceea ce Titinei nu-i lipsește. Epica Titinei, izvorăște din nețărmurita dragoste de viață și din nostalgia trecerii inexorabile a timpului. Sau altfel spus, a trecerii noastre prin timp. Autoarea ne împărtășește cu nostalgie și talent, din experiența ei de viață, din memoria întâmplărilor și evenimentelor care i-au motivat lupta pentru împlinirea de sine. Aceiași sensibilitate și candoare
TITINA NICA ŢENE- MĂRTURISIRI DE VIAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 by http://confluente.ro/Titina_nica_tene_marturisir_al_florin_tene_1394343895.html [Corola-blog/BlogPost/353676_a_355005]
-
omuleți” de circa 1,60 m înălțime sau vreun film documentar despre originea omului care să nu-i cuprindă. Respectul este întemeiat și el este rezultatul nu numai al verdictului ADN, ci și a presupunerii că civilizația modernă va înghiți inexorabil toate populațiile ce încă mai trăiesc ca vânător-culegător. Numărul nostru mare pe planetă și producția de bunuri interminabila contaminează deja pe boșimani, aceștia folosind acum oale din fier pentru prepararea mâncării și îmbrăcăminte modernă... Oricum, din cei circa 55.000
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Doru_sicoe_lumea_pierduta_a_doru_sicoe_1386991789.html [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
face un referendum cu o singură întrebare: Doriți să se legalizeze obligativitatea ca toți cetățenii acestei țări să fie sănătoși tun până la moarte? Care credeți că ar fi rezultatele? Îmi pare că în ciuda absurdității întrebării, electoratul ar clămpăni din ștampilă inexorabil: Îhî! Îhî! Caragiale are în „Conu Leonida față cu reacțiunea” o replică celebră. La nedumerirea femeiască legată de rațiunea de a fi a republicii, Conu Leonida perorează: Leonida (minunat de-așa întrebare): Ei! bravos! Ș-asta-i bună! Cum, ce procopseală? Vezi
Ce-ați face dacă în România ați primi de la stat 6.000 de euro fără să faceți nimic? by https://republica.ro/ce-ati-face-daca-in-romania-ati-primi-de-la-stat-6-000-de-euro-fara-sa-faceti-nimic [Corola-blog/BlogPost/338159_a_339488]
-
Giusy Ferreri. A urmat Fabrizio Moro, Lodovica Comello, care n-a înțeles, potrivit părerilor criticilor, că nu mai este în rolul Violettei. Concursul a fost încheiat de Ermal Meta cu Vietato morire. Pentru a sublinia parcă faptul că timpul trece inexorabil, și-a făcut apariția Al Bano. Cântecul, în vechiul lui stil, Di roze e di spine, a plăcut publicului din Sală Ariston. Prezența lui Ricky Martin a transformat sală într-un sat Valtur. Grupul britanic de muzică electronică din Cambridge
Învingătorul ediției Sanremo 2017: Francesco Gabanni by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105794_a_107086]
-
gândul” (te-ai schimbat). De aici, tonul ușor elegiac care predomină versurile albe, cu netezimi de suprafață, dar cu adâncimi abisale care ne sunt oferite în această carte. O nebuloasă, îngeri căzând în prăpăstii, cuvinte auind întoarse-n ecouri. Scurgerea inexorabilă a timpului este echivalentă cu „alungarea din rai” din care se naște o „veșnică neliniște” (alungarea din rai). Cu toate acestea, poetul a rămas legat de clipa aceea de azur „când respirația îți răsuna ca un flaut” pentru că, spune el
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Porti_deschise_catre_edenul_launtric_cezarina_adamescu_1355300880.html [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
adresată Maicii Domnului: „Vreau să viersuiesc/ Cu glas îngeresc/ Într-o zi de vară/ Când plouă cu flori/ Răsari, Maică, în zori// Tu ești Maica vieții,/ Albă iasomie/ Maică poezie,/ Apă ne-ncepută/ Rugă ne-ntreruptă//”. Într-o lume aflată într-o inexorabilă degradare, în care prostituate de lux și infractori devin „oameni politici” și se ascund în Parlamentul țării, când chiar poeții își află inspirația în „groapa de gunoi a lui Ouatu”, izvorul poeziei Dorinei Stoica este omul credincios, însuflețit de nobile
POETA DORINA STOICA – CÂND NU TE IUBEAM de PETRUŞ ANDREI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 by http://confluente.ro/petrus_andrei_1440030885.html [Corola-blog/BlogPost/373522_a_374851]
-
trăită plenar sub oblăduirea părinților iubitori (Semn heraldic). O temă recurentă este timpul, prezent sau sugerat în majoritatea creațiilor, prietenul cel mai apropiat al poetei și însoțitor permanent în tot ceea ce a întreprins, chiar dacă acum este surprinsă de trecerea lui inexorabilă („E greu de presupus/Când s-au dus anotimpurile/ Fără să-mi dau seama!”) și încearcă să-l ignore, bucurându-se de orice „toamnă” pe care i-o dăruiește destinul cu înțelegere și afecțiune (Așteptând). Harul poetic, puritatea, afectivitatea, sensibilitatea
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1494175862.html [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
familiei de Petrova”, Turul 1897. 12. Dr. S. Marki - „Vâncenii și Jurenii”, Cluj, 1897; Sighet, 1931. Textul fără trimiteri reprezintă partea de contribuție a profesorului Filipașcu din această primă redactare, rezultat al cercetărilor sale. * Coroborarea tuturor acestor izvoare bibliografice duc inexorabil la concluzia că cele 457 familii nobile din Maramureș de origine română (din care s-au desprins peste 150 de ramuri, devenite familii de sine stătătoare datorită titlurilor și posesiunilor ce le aparțineau), sunt o realitate istorică indubitabilă, realitate ce
ENCICLOPEDIA FAMILIILOR NOBILE MARAMUREŞENE DE ORIGINE ROMÂNĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 by http://confluente.ro/Enciclopedia_familiilor_nobile_maramure_elena_armenescu_1340393942.html [Corola-blog/BlogPost/358339_a_359668]
-
care le-a așteptat trăind/ nu sunt decât cuvinte/ zadarnice cuvinte, nefolositoare cuvinte’’ (Ultimul cadou - p. 33) rostite în urechea marii Tăceri, este Cuvântul însuși creat din lumina ultravioletă, dar mai ales exprimat printr-un timp ireversibil, trăit și el inexorabil la aceeași dimensiune, ca răspuns tăcut al tăcerii în tăcere, ca răspuns la o întrebare permanentă ce plutește în aer: ,, Cine suntem noi? Cine sunt eu?’’ Acesta este leit-motivul cărții scrise de Ayten Mutlu ca refren al unei dureri permanente
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/regasirea-de-sine-ayten-mutlu/ [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
create, registrul expresiei, tonul Amintirii, de exemplu, alt personaj cheie, devenind unul al unei realități imediate, rezultată dintr-o proiecție a scrutării unui trecut consumat demult, analizat acum, cu ochi de adult, prin deduceri logice și recunoscut într-un sfârșit inexorabil de ciclu de viață: ,, Mama se preface că nu vede privirile mele’’ ... ,,noi nu am văzut niciodată scutecele copiilor ei’’ ... ,,pe basmaua mamei mele/ se înalță îndată această pasăre/ pe care eu nu o voi mai putea revedea’’ (O după-amiază
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/regasirea-de-sine-ayten-mutlu/ [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
a măcinat și ne macină viața clipă de clipă. Explică-le lor Sebastiane, ce s-a întâmplat cu tine în ultimele douăzeci și patru de ore. Viața, atâta cât a mai rămas, își va urma cursul fără să îi pese de apropierea inexorabilă a morții oricăruia dintre noi. Am parcurs bătrânește toată grădina cu pași mărunți, împleticiți. Multe mai erau de făcut. Și poate că vor rămâne astfel pentru totdeauna. Sau mai bine zis până la plecarea mea. Nici în gând nu-mi place
TRĂSNETUL de ION UNTARU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Trasnetul_ion_untaru_1329215942.html [Corola-blog/BlogPost/356326_a_357655]
-
ar avorta planeta desigur aș fi/ singurul neavortat. Iar voi ați fi mulți/ dar nu cred că v-ar prii fără domnul POET/ chiar și el este uneori ad-hoc necesar” („Presimțire”). Versurile lui sunt însoțite de presimțirea apropierii unui final inexorabil. Dacă nici comunicarea verbală nu va mai exista, atunci nimic nu va mai exista „limba vorbită de voi se va stinge curând” („Presimțire”). Și totuși ce va rămâne? Ce va mai fi? Ce va mai dăinui? Cu aceeași amărăciune și
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1459853537.html [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
infern permanent. Unde sunt, în antiteză, cele șapte virtuți, în dilema dintre a fi sau a nu fi? Din acest punct de vedere putem spune că poezia lui George Filip este o zbatere permanentă a unei incertitudini și a unui inexorabil. Opera lui este o lungă alegorie în versuri creată de un om înzestrat cu harul scrierii versurilor. Citind-o ai impresia că-l vezi pe acest om care respiră poezia, propulsat prin tunelul unui timp „îndărăt cu mii de veacuri
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1459853537.html [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
a metaforei ce pare că lipsește din versurile lui „în rime de vânt” („Poem psihanalist”). El crede cu tărie în puterea cuvântului său, pe care efectiv îl domină suveran. Poeme dansante este o carte care stă sub semnul unei tristeți inexorabile, greu de imaginat și greu de trăit, este o lungă și tristă scrisoare de dragoste: „iubito, de departe-ți scriu/ cu mâna mea schiloadă/ nu-i niciodată prea târziu,/ încarcă-ți carabina// pe-aici e totul excelent/ femeile sunt zvelte
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1459853537.html [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
LAZĂR GRĂDINARIU (Tulnici, Vrancea) - AUTOGRAF PENTRU M(Â)INE (Antologie de lirică, proză și arte plastice, format B5, 514 pagini), Coperta - pictor Mihai CĂTRUNĂ (București) ION LAZĂR DA COZA: Timpul, cu bune cu rele, că vrem că nu vrem, trece inexorabil. Pentru Site-ul ÎNSEMNE CULTURALE, conceput ca un cenaclu online, deschis poeziei, prozei și artelor plastice, ne place să credem că timpul a ars fecund, înveșnicindu-se. În cei aproape doi ani de la crearea sa, a strâns peste trei sute patruzeci
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ ÎN COLECŢIA ANTOLOGIS A EDITURII ARMONII CULTURALE: AUTOGRAF PENTRU M(Â)INE, COORDONATORI by http://confluente.ro/Gheorghe_stroia_1395990023.html [Corola-blog/BlogPost/353557_a_354886]
-
Funia roșie). Quod erat demonstrandum. Există aici o precizie deosebită și o acuratețe în exprimare. Un alt aspect caracteristic tehnicii scrisului este acela că Leonard Ionuț Voicu ne pregătește în permanență pentru un final care cade cu repeziciunea unei ghilotine inexorabile. Acesta este trăsnetul destinului în care, momente de istorie dureroasă pentru țăranul român sunt aduse în prim plan. Să îndrăznim oare să credem că Leonard Ionuț Voicu trage un semnal de alarmă întregii omeniri, folosindu-se de fapte adevărate, cu privire la
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1477638351.html [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
naștem; practic, suntem aruncați în viață fără să fim întrebați (trec peste faptul că nu întotdeauna suntem sinceri atunci când susținem că viața este cel mai de preț dar al omului, când, pe parcursul ei, avem momente în care ajungem în mod inexorabil taman la concluzia inversă, deoarece nu cred să existe om pe fața pământului care, măcar o dată în existența sa, nu a considerat viața ca fiind o mare porcărie - scuzați exprimarea!, iar din acest punct de vedere - s-o recunoaștem - noi
TRĂIM CONVENŢIONAL ŞI JUDECĂM COMPARATIV de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1461705095.html [Corola-blog/BlogPost/366413_a_367742]
-
de voința noastră, de hotărârile pe care le luăm. Problema este însă cât de conștienți suntem atunci când luăm o anumită hotărâre și, mai ales, cât de conștienți suntem de consecințele reale, nu presupuse, ale acelei hotărâri, consecințe care în mod inexorabil ne vor influența ulterior viața. Și astfel, suntem nevoiți să trăim convențional și să judecăm comparativ. Reamintesc: - convențonal, adj. = stabilit prin convenție, acceptat prin tradiție, dar și artificial, nenatural, prefăcut, factice; - comparativ, adj. = bazat pe comparație, pe stabilirea de raporturi
TRĂIM CONVENŢIONAL ŞI JUDECĂM COMPARATIV de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1461705095.html [Corola-blog/BlogPost/366413_a_367742]