251 matches
-
iar eul poetic se află în căutarea acelor vorbe ce știu ,să se lepede cu adevărat" (ce frumos spus!), semn al tăcerii este însuși imboldul spre totalitate, spre zona de confuzie și interferență a tuturor regnurilor, spre atingerea limitei, a inexprimabilului (posibilă similaritate cu necuvintele nichitastănesciene), a unui înalt nivel al conștiinței: ,până departe/ încât pot vedea marginea marginei/ adâncul de acolo/ de sus/ lăcrimos și nesigur" (Dincolo) sau ,incredibile forme/ mai adevărate decât ceea ce/ se poate rosti// nimic privirea nu
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
de om care vede în expresia de pe chipul caprei trăsături semite. Căci cu astfel de trăsături se percepe el însuși pe sine, pe dinlăuntru. Durerea în stare brută, durerea universală de a fi în lume, în singurătate și finitudine. Durere inexprimabilă, ca și cum cele câteva zeci de cuvinte aliniate sub titlul poemului Capra nici nu ar fi acolo. Din tot ceea ce știm despre noi, durerea ne este cea mai familiară. Matisse în capela de la Vence renunțase să figureze altceva decât chipul durerii
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
nu puteau în nici un fel să se desprindă unul de altul, precum inabil acuplatele, nu foarte potrivitele animale -; la care greutatea mult atârnă; iar, inutil, de vibrândele lor tije se balansează încă farfuriile... Și deodată în acest obositor niciunde, deodată inexprimabilul loc, unde curatul prea-puțin se transformă insesizabil -, deodată în prea-multul gol. Iar socoteala încărcată se topește și-și pierde toate numerele. Piețe, o, piețe în Paris, nesfârșit loc de spectacole, unde croitoresele, Madame Lamort, neobositele drumuri ale terrei, iscând noduri
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
să devii mai înțelegător. Îți va fi suficientă o frază. Chiar o propoziție simplă. O silabă mântuitoare. O literă. Caută în cărțile oculte, poate găsești ceva asemănător unei mantre. Sau cuvântului sacru deținut, cândva, de Hiram. Gândește-te la Rostiri inexprimabile în scris pentru că nici sunetele nu au fost descoperite toate. Ți se vor releva echivalențe grafice! E deconcertant. Răsfoind manuscrisul, editorul te va întreba: „De ce te-ai vârât și dumneata aici?”. Va dori doar povestea Magistratului și a Caravellei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mine însumi, să mă contemplu în postura în care fusesem sub influența cocainei. Așa se nășteau ceasurile de groază. Corpul mi se destrăma încet și greoi, unghiile mi se înfigeau în palme într-o disperare rea, urcând dintr-o tristețe inexprimabilă, apărută parcă din neant; ca în vomă, memoria scotea la lumina zilei tot ce era înăuntru, iar eu priveam, nu puteam să nu mă uit la aceste chipuri ale unei rușini înfiorătoare. Revedeam totul până la cele mai mici detalii. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
treburi bizare chiar În toiul nopții și neobișnuitul, care ne pândește mai puțin la cafenea, locaș al prozaicului și al inevitabilului, se pregătea să ruineze imaginea romantică a Broadway-ului pe care și-o făcuse Amory. Calea aleasă era atât de inexprimabil de urâtă, atât de incredibilă, Încât mai târziu Amory nu s-a gândit niciodată la ceea ce s-a petrecut ca la o experiență, ci ca la o scenă dintr-o tragedie cețoasă, jucată mult Înapoia vălului. Știa totuși că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Și o ultimă calitate: personalitatea ei vie, naturală, nu are nimic din postura conștient teatrală Întâlnită de AMORY la ISABELLE. MONSIGNOR DARCY ar fi destul de Încurcat, neștiind dacă s-o numească un personaj sau o personalitate. Este, probabil, amestecul delicios, inexprimabil, al celor două, Întâlnit o dată În veac. În seara debutului seamănă cu o fetiță fericită, În pofida Înțelepciunii sale rebele și bizare. Subreta mamei tocmai i-a terminat coafura, dar ROSALIND s-a hotărât, impacientată, că se poate coafa mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de invidie sau de ranchiună.” În economia cărții, primul loc îl ocupă imaginile și clișeele ființării intime sau a înstrăinării incurabile pe care fiecare emigrant și le procură în momentul plecării de acasă. Adesea autorul reușește să transmită cititorului și inexprimabilul, pauzele interviului, acele pauze în care intervievatul simte o nevoie acută să tragă aer în piept, altfel durerea amintirilor, chiar și acum când le repovestește, parcă nu-l lasă să meargă mai departe. Citind, simți pur și simplu cum aceste
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de SANDA PANAIT în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362441_a_363770]
-
în care intervievatul simte o nevoie acută să tragă aer în piept, altfel durerea amintirilor, chiar și acum când le repovestește, parcă nu-l lasă să meargă mai departe. Citind, simți pur și simplu cum aceste pauze completează senzația de inexprimabil, senzația dureroasă pe care o încearcă cel care povestește despre trecutul care pare un câine bătrân, și care, oricâtă vreme ar fi trecut, îl recunoaște și îi linge rănile. Autorul redă cu fidelitate flash-uri de viață relatate de personajele
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de SANDA PANAIT în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362441_a_363770]
-
laborioasă greu de dobândit, ca fiind ceva rău. Sfântul Vasile cel Mare subliniază: „De vreme ce, pentru mulți, cele bune, când sunt anevoioase, par a fi rele, iar pe cele rele, pentru că le oferă mulțumire, le doresc ca și cum ar fi bune; este inexprimabilă rătăcirea oamenilor pentru aceste lucruri.” Cel care trăiește în Iisus Hristos este firesc să se transfigureze spre voința lui Iisus Hristos , și atunci poate să biruiască păcatul și consecințele lui în viață. Depășirea obișnuințelor rele presupune jertfă și mare luptă
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
sau figuri estetice, ci chiar împlinirea lor, actualizarea lor continuă: ‚,Viața Bisericii prin Sfânta Liturghie re-prezintă întruparea Domnului realizată tainic, misterios: Mântuitorul este real prezent între noi și ne face părtași la toate actele Sale mântuitoare ”.3 Acest mod nou, inexprimabil de a fi al Domnului printre noi, fost adesea exprimat prin noțiunea de mister (mustvhrion), înțeles ca semn sensibil, care, pe de o parte, exprimă, iar pe de altă parte, învăluie o realitate spirituală.4 Mântuitorul nostru Iisus Hristos Domnul
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]
-
de la divine Liturgic du Vll-e siecle, Paris 1966, p. 36. 2 Paul Evdokimov, La priere de l'Eglise d'Orient, Paris 1975, p. 15. 3 Pere Serge Bulgakov, L'Orthodoxie, L'age d'homme, Lausanne, 1980, p. 116. 4 Bogăția inexprimabilă de sensuri a acestei noțiuni vine din raportarea ei la întreaga iconomie a mântuirii. Taina cea din veac ascunsă, misterul cel mare al unirii omului cu Dumnezeu devine văzut și se realizează prin Iisus Hristos. Dar chiar văzut, cunoscut, Misterul
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]
-
pildele Mântuitorului, nu trebuie să fie, din punct de vedere semiotic, izolate sub un aspect strict moral. Ele se înscriu, prin excelență, în categoria acelor exprimări care, sub forma cuvintelor înțelese de oameni, trimit la o realitate infinit mai profundă, inexprimabilă, inepuizabilă ca sens și depășind orice înțeles. Lucrarea părintelui Radu Botiș vizează tocmai o astfel de realitate. Ea are în vedere acea învățătură a lui Iisus Hristos care se adresează celui mai profund plan al sensibilității, al conștiinței umane. Prin
NOUA APARITIE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364610_a_365939]
-
curg stele cu care el, Poetul își spală fața înzorind-o. Poezia este esența Luminii pentru că în poezie nu poți păși decât la braț cu Dumnezeu iar Dumnezeu este Lumină și Lumina nu te poate întrista ci doar înlumina. Poezia este inexprimabilul personalizat pulverizat cu o anume generozitate prin structura internă a unui limbaj care aparține doar Creatorului.” - SPERANȚA MIRON, Galați „Poezia este al cincilea anotimp trimis de Dumnezeu pe Pământ, pentru a asigura omenirea că datorită acestui fenomen divin, sfârșitul lumii
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
De ce teamă, chiar dacă Se prăbușesc zorii peste mine/ pecete înfierată să-mi pună/ pe inima ce aleargă beteagă/ și-și caută rămășițele prin tine. Și ce dacă? Nu asta ne e menirea? Îndrăznesc să afirm că asemenea poeme trăiesc difuz, inexprimabil, în fiecare dintre noi, dar, din lipsa hainelor, nu pot ieși în lume. Se rostesc însă în noi, în ceasurile de meditație când, aparent, suntem singuri, dar de fapt în compania întregii lumi, a necuprinsului invitat la dialog. Abia atunci
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
șade bine celui care a tradus Eneida (epopee comentată îndelung, țin minte, de profesor, în neuitate după-amieze, în sala de seminar, cu grupa de studenți din care eu însumi făceam parte. - Infandum, regina, jubes renovare dolorem...). 3. Ființa, sinele, secretul inexprimabil al eului, lumea lui nerostită, dialogul lui cu sine și cu Cel Ascuns ne oferă, cred, unele surprize. Lectura și interpretarea semnelor plastice, din acest unghi, anunță o fractură, o discontinuitate în raport cu palierele perceptibil și inteligibil (asemănarea și chipul), punând
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
împreună cu- și din cauza- Geniului Zidirii Sale! Aceasta este Credința- Confesiunea Universală Deoumanistă - C.U.D.) De la arătatele convingeri pornind, Dumnezeu se revelează a fi, pentru noi, orizontul înconjurător al Conștiinței fiecărui lucid, Entitatea venită dintr-o anterioritate formală inexprimabilă, situată în afară timpului, una tainică și niciodată depășită de altceva, în vreun fel. În modul expus, însăși existența Gândului însămânțat în mintea oamenilor trăitori din vecii este probă și semn că din Gândul prim al Domnului ne tragem! Și
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
VIAȚA și, tot de aici ni se induce Adevărul că EL este, cum am mai spus, IDEEA CARE S-A ZIDIT PE SINE DUMNEZEU! Iar simultan cu acest mod de înțelegere, oamenii cu receptivitate sensibilă au și revelația că Entitatea inexprimabilă a Divinității este o Supremă Rațiune Vibratilă care crează și guvernează prin Sine însăși Universul, făcând ordine în Haos și construind normativ în Infinit, iar prin această magnificență a lucrărilor realizate de Eul său cosmic, ni se arată ca SUBTILUL
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
nocturn vara la ferestrele deschise de sconcs, nici să-și lase lăsăturile sub ele ca mankurtul și renegatul, în ploaia călâie, la colțul de cotitură. Fiindcă ăla de adulmecă e și sensibil, chiar pensionat copoiul ajunge vasăzică la bănuieli rele, inexprimabile. Ca postac, pierde somnul filozofând și socoate că postromânismul, care calcă totul în picioare, este un viciu care vine, vine, vine... De unde? Din cercurile vicioase, din insolvabilitate, din reeșalonări, din acele bombe logice create dinadins, în tihna și inidentificabilitatea de
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
popor, față de care nu simte nici o obligație, după cum nu-i venerează nici valorile, uitându-se chiorâș, ca la o mască mortuară, la Poetul Național, în caz că emigranții Neamului Românesc îi mai ridică bustul sfânt în grădinițele bisericuțelor lor de lemn. Desigur, inexprimabil, prea multe tipuri sociopoetice de ambiguitate aduc unora avantajul că diferența dintre intelectual și nechezol e adesea insesizabilă pentru postănac, tonomat și cocalar, fiindcă ea nu se manifestă mai niciodată la competențe, ci doar la respectarea neabătută a codului deontologic
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
blândă uneori, furtunoasă apoi, imposibil de zăgăzuit, tainică, fascinantă. Așa era râul în preajma căruia mi-am petrecut, demult, verile (uneori și toamnele, și iernile). Solar, nemărginit, argintiu, până departe, spre munți, peste pietrișuri. În vecinătatea lui, mă cuprindea un simțământ inexprimabil: eroism, jale, forță, singurătate, o virilitate fără limite și, în același timp, o duioșie strivitoare. Umblam noaptea, prin mijlocul albiei, care nu era prea adâncă, cercetam lesele, puse, de cu seara, pentru peștele mărunt, ce cobora pe firul râului. Țin
EUGEN DORCESCU, RÂUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353692_a_355021]
-
în contextul integrării În timp ce publicații cunoscute și finanțate de Ministerul Culturii, Uniunile de creație au rămas în „vechi tipare”, promovând „mâzga postmodernistă a generației optzeciste a căror limbă „exprima” golul unei „glaciațiuni” al sufletului uman, într-un text incoerent și inexprimabil. Revistele mai sus amintite si criticii promovați de acestea feresc literatura de posibile influente negative ale presiunii politice și de imobilismul academist. (Vezi: „Dor de Dor”, „Oglinda literară”, „Eminescu”, „Convorbiri literare” etc). Recursul la textele fundamentale ale umanității ne poate
PROGLOBMODERNUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344721_a_346050]
-
par a-i da versului o altă dimensiune: „iar el în mâna sa aspră ține/ toamna desenată în pătrate” (Omul cu brațul retezat), ajungând până la aceea care exprimă încheierea unui ciclu cosmic. Autorul avertizează însă permanent că versul său, dezvăluind „inexprimabilul”, în aceeași măsură îl și învăluie, îl ocultează. Ne atenționează, într-un fel sau altul și deloc întâmplător, să nu ne oprim la lumea cuvintelor, la planul raționabil, încărcat de noțiuni care se asimilează discursiv: „Peste priviri, trag perdeaua/ genelor
TĂCEREA DIN CUVINTE DĂ GLAS POETULUI ANDREI PAVEL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359450_a_360779]
-
pentru a face aceasta trebuie să apelăm la vechile doctrine tradiționale. Potrivit lor „tăcerea” este un simbol al Principiului suprem, al Absolutului, precum „zero-ul” metafizic sau „vidul”. „Zero”, „vid”, „tăcere” sunt singurele simboluri apte să redea Supremul, să exprime Inexprimabilul. Pentru că orice cuvânt, orice afirmație pozitivă L-ar determina, L-ar caracteriza și, ca atare, L-ar limita; iar ceea ce conține o limită nu se potrivește Absolutului nelimitat și necondiționat. De aceea, pentru cei vechi tăcerea era simbolul Supremului, și
TĂCEREA DIN CUVINTE DĂ GLAS POETULUI ANDREI PAVEL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359450_a_360779]
-
același simbolism tradițional, „tăcerea” este echivalentă cu „ziua a șaptea”, cu ziua odihnei lui Dumnezeu, în vreme ce „cuvântul” corespunde celor „șase zile ale creației”. Putem sintetiza așa: cuvântul este tăcerea exprimată, dar tăcerea nu este doar cuvânt încă neexprimat ci și inexprimabilul, ceea ce nu este susceptibil de exprimare. În concluzie, prin analogie cu sensul tradițional prezentat mai sus, se poate spune că volumul de versuri Tăcerea din cuvinte este labirintul pe care trebuie să îl parcurgem pentru a ajunge la inexprimabil, la
TĂCEREA DIN CUVINTE DĂ GLAS POETULUI ANDREI PAVEL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359450_a_360779]