280 matches
-
transmisă prin desemnare divină de la profet, trecând prin ʽAlī. Spre deosebire de orientarea islamică sunnită, imamul șiit moștenește de la Muhammad nu numai autoritatea temporală, dar și prerogativa de a interpreta legea. In această postură, el era un învățător infailibil si acest ei infailibilități (ișma") i se adaugă darul divin al caracterului impecabil. Doctrina șiită susține că convigerea religioasă se poate obține doar prin îndrumarea unui asemenea imăm, aflat sub protecția divină împotriva greșelii și a păcatului. 'Ali, primul imam, a fost urmat de
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
piața insulară. După unificarea oficială din 1871, Bismarck și-a orientat eforturile către desăvârșirea unității naționale sub umbrela prusacă. Atât conservatorismul catolic, conceptualizat de schimbarea reacționară a politicii Sfântului Scaun în timpul pontificatului Papei Pius al IX-lea, concretizată prin dogma Infailibilității Papale, ca și radicalismul clasei muncitoare, materializat prin apariția Partidului Social Democratic din Germania, au ajuns să fie îngrijorate de dezorganizarea diferitelor segmente ale populației datorată schimbării rapide de la economie bazată pe agricultură la una capitalist-industrială modernă, în condițiile unei
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
regula supremă de credință și practică și standardul prin care va fi testată orice învățătură și experiență în conformitate cu doctrina protestantă "Sola Scriptura" Mare parte din teologia Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea corespunde învățăturilor evanghelice, cum ar fi Trinitatea și infailibilitatea Scripturii. Învățături distincte sunt despre starea omului în moarte și doctrina judecății de cercetare. Biserica este cunoscută și pentru accentul pus pe dietă și sănătate, înțelegerea holistică a persoanei, promovarea libertății religioase și pentru principiile și stilul de viață conservator
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
care se încearcă să se demonstreze un fapt având ca dovadă faptul însuși): ""Biblia este cuvântul lui Dumnezeu pentru că așa scrie în Biblie, iar ceea ce scrie în Biblie trebuie să fie adevărat pentru că este cuvântul lui Dumnezeu"". Unii creștini afirmă infailibilitatea Bibliei: „Scriptura, în manuscrisele sale originale, nu afirmă nimic contrar faptelor obiective”. Conform unor creștini, doctrina infailibilității Bibliei își are sprijin și în sursele exterioare Bibliei, cum ar fi scrierile istoricilor romani, care atestă, spre exemplu, existența lui Isus Hristos. Ei
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
Dumnezeu pentru că așa scrie în Biblie, iar ceea ce scrie în Biblie trebuie să fie adevărat pentru că este cuvântul lui Dumnezeu"". Unii creștini afirmă infailibilitatea Bibliei: „Scriptura, în manuscrisele sale originale, nu afirmă nimic contrar faptelor obiective”. Conform unor creștini, doctrina infailibilității Bibliei își are sprijin și în sursele exterioare Bibliei, cum ar fi scrierile istoricilor romani, care atestă, spre exemplu, existența lui Isus Hristos. Ei privesc anumite versete din Vechiul Testament drept profeții cu privire la Mesia (identificat de creștini cu Isus Hristos), ceea ce le întărește
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
are sprijin și în sursele exterioare Bibliei, cum ar fi scrierile istoricilor romani, care atestă, spre exemplu, existența lui Isus Hristos. Ei privesc anumite versete din Vechiul Testament drept profeții cu privire la Mesia (identificat de creștini cu Isus Hristos), ceea ce le întărește convingerea de infailibilitate a scripturii, considerând împlinirea acestor susțineri creștine drept miraculoasă. Din punct de vedere al studiilor biblice nu este un adevăr istoric că Vechiul Testament ar fi proorocit vreodată ceva despre Isus, iar puținele legături dintre biografia lui Isus din Noul Testament și
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
de creștinii deja convinși că Isus era Mesia. Alte coincidențe provin din interpretarea drept proorocii ale unor versete care nu constituie profeții, sau ale unor versete care sunt proorocii, dar nu menționează cuvântul Mesia. Susținătorii literalismului biblic „neagă ideea că infailibilitatea și lipsa de greșeli ale Bibliei ar fi limitate doar la teme spirituale, religioase sau de mântuire și nu în domeniile istoriei sau științelor empirice. Noi negăm că ipotezele științifice despre istoria Pământului pot fi folosite legitim pentru a răsturna
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
Luca Paciolo și-a construit modelul matematic, ce a devenit apoi o știință de căpătai a economiei -contabilitatea- și care antrenează deopotrivă: sistemul documentelor, registrele, bilanțul inițial, conturile și regulile de funcționare a acestora, etc., toate acestea dând caracterul de infailibilitate al contabilității, în calitatea sa de sistem ideal pentru evidențierea capitalului și a patrimoniului administrat, privit sub dublul sau aspect: de valori economice și de obligații sau resurse. La rândul sau dublă înregistrare derivă din următoarele raționamente de bază: a
Principiul dublei înregistrări () [Corola-website/Science/303953_a_305282]
-
faptele bune ale omului nu pot avea în actul mântuirii nici un rol. Referitor la predestinare, luteranii susțin că Dumnezeu știe totul mai dinainte și rânduiește totul mai dinainte. În învățătura despre Biserică, ei preferă concepția despre Biserica invizibilă, nu admit infailibilitatea bisericii ca depozitară a carismei adevărului și nici infailibilitatea sinoadelor ecumenice. Nu admit ierarhia bisericească harică, stabilită canonic pe temeiul succesiuni apostolice, ci preoția universală. Renașterea morală a omului se face în legătură directă cu Hristos, fără mijlocirea ierarhiei harice
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
mântuirii nici un rol. Referitor la predestinare, luteranii susțin că Dumnezeu știe totul mai dinainte și rânduiește totul mai dinainte. În învățătura despre Biserică, ei preferă concepția despre Biserica invizibilă, nu admit infailibilitatea bisericii ca depozitară a carismei adevărului și nici infailibilitatea sinoadelor ecumenice. Nu admit ierarhia bisericească harică, stabilită canonic pe temeiul succesiuni apostolice, ci preoția universală. Renașterea morală a omului se face în legătură directă cu Hristos, fără mijlocirea ierarhiei harice. În ortodoxia răsăriteană și romano-catolicism, însă, acestea se face
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
revoluționară în secolul al XV-lea. Spre deosebire de Anglia, în Cehia (aflată sub stăpânirea Imperiului Romano-German) mișcarea reformatoare are caractere specifice. Jan Huss critică lăcomia și lipsa de moralitate a clerului și a militat pentru libertatea de gândire și pentru anularea infailibilității papale. Condamnarea sa de către papa Ioan al XXIII-lea provoacă nemulțumiri și mișcări sociale. Doctrina sa a generat mișcarea husită, care nu a avut numai un caracter religios, ci și social și național. Aceasta a dat naștere războiului țărănesc ceh
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
în jurul evangheliei, constituind, astfel, ekklesia, trupul lui Hristos în istorie (Rom. 16; 16; Efes. 1, 22). Ca succesori ai misiunii apostolice, episcopii se revendică drept garanții și depozitarii tradiției (Irineu). Autoritatea episcopilor și a sinodului lor ar decurge din pretinsa infailibilitate a apostolilor, martori direcți ai lui Hristos. Dar întreaga Biserică se consideră zidită pe temelia apostolilor, de aceea Biserica ar avea facultatea harismatică de a discerne teologia personală, arbitrară, de cuvintele apostolilor, dogmele ortodoxe valide, de doctrinele false. Tocmai de
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor în misiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înflorit sub papa Pius al X-lea. Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma. Infailibilitatea pontificului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice. Definiția acestui concept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei, dar deoarece cei care credeau în perfecțiunea Papei nu considerau ca
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
a impus o implicarea mai intensă a laicilor în misiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înflorit sub papa Pius al X-lea. Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma. Infailibilitatea pontificului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice. Definiția acestui concept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei, dar deoarece cei care credeau în perfecțiunea Papei nu considerau ca e nevoie și de
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
Aproximativ 60 de participanți s-au abținut și au părăsit Roma cu o zi înainte de alegeri. Arhiepiscopul Antonio María Claret y Clará, confesorul familiei ragale din Spania și fondatorul Misionarilor Claretieni, a fost unul din cei mai ardenți apărători ai infailibilității papale și ai primatului Sfîntului Scaun. El a fost singurul participant la Conciliu care a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950. La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul Ioan Vancea și
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
în 1950. La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul Ioan Vancea și episcopul Iosif Pop Silaghi. Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cu majoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria, din gruparea care s-a opus adoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității au fost doar trei episcopi din Austria și unul singur din Ungaria, respectiv episcopul unit de Oradea Mare, Iosif Pop Silaghi. Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky, respectiv de Alba Iulia, Mihály Fogarassy, au făcut parte din
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul Ioan Vancea și episcopul Iosif Pop Silaghi. Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cu majoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria, din gruparea care s-a opus adoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității au fost doar trei episcopi din Austria și unul singur din Ungaria, respectiv episcopul unit de Oradea Mare, Iosif Pop Silaghi. Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky, respectiv de Alba Iulia, Mihály Fogarassy, au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
din Austria și unul singur din Ungaria, respectiv episcopul unit de Oradea Mare, Iosif Pop Silaghi. Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky, respectiv de Alba Iulia, Mihály Fogarassy, au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizării infailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. În practică papii au folosit o singură dată prerogativa infailibilității, anume în anul 1950 cînd papa Pius al XII-lea a definit înălțarea la cer a Fecioarei Maria
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
respectiv de Alba Iulia, Mihály Fogarassy, au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizării infailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. În practică papii au folosit o singură dată prerogativa infailibilității, anume în anul 1950 cînd papa Pius al XII-lea a definit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentru romano-catolici. Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca definiții papale solemne sau învățături "ex cathedra
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
conciliului. În practică papii au folosit o singură dată prerogativa infailibilității, anume în anul 1950 cînd papa Pius al XII-lea a definit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentru romano-catolici. Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca definiții papale solemne sau învățături "ex cathedra". În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice condițiile pentru o învățătură "ex cathedra" sunt: 1. "Pontificul Roman" 2. "vorbește "ex cathedra"" ("cînd este în ipostaza de Păstor și
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
bune ale omului nu pot avea în actul mântuirii nici un rol major. Referitor la predestinare, reformații susțin că Dumnezeu știe totul mai dinainte și rânduiește totul mai dinainte. În învățătura despre Biserică, ei preferă concepția despre Biserica invizibilă, nu admit infailibilitatea bisericii ca depozitară a carismei adevărului și nici infailibilitatea sinoadelor ecumenice. Nu admit ierarhia bisericească harică, stabilită canonic pe temeiul succesiuni apostolice ci preoția universală. Renașterea morală a omului se face în legătură directă cu Hristos, fără mijlocirea ierarhiei harice
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
nici un rol major. Referitor la predestinare, reformații susțin că Dumnezeu știe totul mai dinainte și rânduiește totul mai dinainte. În învățătura despre Biserică, ei preferă concepția despre Biserica invizibilă, nu admit infailibilitatea bisericii ca depozitară a carismei adevărului și nici infailibilitatea sinoadelor ecumenice. Nu admit ierarhia bisericească harică, stabilită canonic pe temeiul succesiuni apostolice ci preoția universală. Renașterea morală a omului se face în legătură directă cu Hristos, fără mijlocirea ierarhiei harice. În ortodoxie și catolicism, însă, acestea se face prin
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
că Mazzini ar fi preferat să vadă Roma sub controlul papei mai degrabă decât unită sub monarhia italiană. Ca urmare, ei au fost în dezacord pe toate temele: a Internaționalei și a Comunei din Paris. În 1871, Garibaldi scria despre infailibilitatea lui Mazzini: „Eu și Mazzini suntem bătrâni; reconcilierea, de neimaginat, infailibilitățile mor dar nu se pliază! Să mă împac cu Mazzini? Există o singură cale: el să se supună, eu nu sunt capabil de asta.” La moartea fondatorului "Giovine Italia
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
mai degrabă decât unită sub monarhia italiană. Ca urmare, ei au fost în dezacord pe toate temele: a Internaționalei și a Comunei din Paris. În 1871, Garibaldi scria despre infailibilitatea lui Mazzini: „Eu și Mazzini suntem bătrâni; reconcilierea, de neimaginat, infailibilitățile mor dar nu se pliază! Să mă împac cu Mazzini? Există o singură cale: el să se supună, eu nu sunt capabil de asta.” La moartea fondatorului "Giovine Italia", în 1872, Garibaldi și-a uitat dezacordurile și s-a lăsat
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
specificitățile naționale, respectiv de diferitele interpretări ale unor teze, au înființat noi confesiuni. O latură comună a tuturor confesiunilor protestante și neoprotestante constă în negarea și respingerea totală a principiilor teologice și teozofice ale catolicismului. Protestantismul consideră, ca falsă teza infailibilității și caracterul de unic mântuitor al Bisericii Catolice, de asemenea neagă importanța invocării și cultul Fecioarei Maria și al sfinților, infailibilitatea papei și autoritatea supremă a episcopilor, consideră ca fără valoare jurămintele preoților și călugărilor - în acest sens nu recunosc
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]