205 matches
-
că un asemenea sprijin a fost accentuat și de dezechilibrul de putere. Popularitatea redusă a partidelor istorice în raport cu puterea partidelor care proveneau din tehnocrație (alegerile din 1992 au adus la putere patru partide care reprezentau, într-un fel, tehnocrația, etichetate infamant de către susținătorii ideologici ai partidelor istorice drept „patrulaterul roșu”) a reprezentat un factor serios de îngrijorare pentru Occident. Pe de altă parte, partidele istorice, mizând pe sprijinul Occidentului, au accentuat opoziția față de partidele cu bază tehnocratică, refuzând orice posibilă cooperare
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Mario Vargas Llosa o formulează răspicat în dialogul cu Gabriel Liiceanu. Literatura decantează amestecul indistinct de bine și rău care bolborosește în fiecare dintre noi. Literatura creează fante prin care răul iese transfigurat. Vargas Llosa spulberă prejudecata că acea literatură infamantă gen Sade ar trebui interzisă. După Llosa, orice literatură e asemeni unui magnet: descoperă și antrenează pilitura instinctelor și a iraționalității eliminând-o din act. Punctul de vedere al scriitorului peruanian e că literatura nu naște porniri devastatoare, ci le
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pune în prim plan tipul de intelectual care greșește tacit tocmai pentru că-și permite luxul de a îmbrățișa emoțional o ideologie, un sistem de idei. El are o poziție deja clară. Un vis al său din care nici cea mai infamantă realitate nu-l smulge. Încasează cu toptanul: deziluzii crunte, ofense, marginalizări, excluderi, pedepse nemeritate. Nimic însă nu-i smulge filtrul roz prin care interpretează el lumea. El iubește revoluția! El vrea să se jertfească pentru țara lui, pentru Rusia, ar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
vieți iar el, intelectualul, se simte responsabil să denunțe ceea ce se petrece în tăcerea de dincolo de ziduri... Crede că stă în putința fratelui liber, a occidentalului să acorde oprimaților o mână de ajutor iar literatura lui imploră acest ajutor! Scrie infamante scrisori către conducători, intrând în malaxorul sovieticilor. Nici în grația occidentalilor nu se află. Pregătește discursuri pe care le ține furtunos, împotriva comunismului. Atitudinea lui deranjează, incomodează, antrenează noi reacții la care trebuie să răspundă. „În politică e suficient să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mă chinuia puternic, doream să mor, să fiu departe. Am devenit sentimental și am început să plâng. Mizeria mea nu se mai sfârșea.” (p.55) Rar își înfrânge rușinea pentru a cerși ajutorul semenilor lui, expunându-se, în cea mai infamantă goliciune, în goliciunea sărăciei extreme, dar, ca un făcut, de fiecare dată, nimerește prost. Se adresează tocmai celor care nu-l pot ajuta pentru că și ei sunt săraci. Celor care s-ar oferi să-i întindă o mână de ajutor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
răutatea celorlalți e descompusă încât își pierde radioactivitatea. Oamenii buni sunt ființe capabile de continuă jertfă. Endomorfi, ei nu caută răzbunarea ca modalitate cathartică. Alții descoperă disperați răul în ei înșiși, amestecat aproape indiscernabil cu binele. Se sperie de descoperirea infamantă a acestui amestec. Realizează că ei, cu inteligența lor ascuțită nu pot stăpâni și nici echilibra acest amestec. Poate pentru că le lipsește bunătatea necondiționată, li s-a dat compensatoriu inteligența. Ei au ochi pentru comparații, văd limpede și-n ei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
el, acceptase o soție de o condiție mult prea bună față de a lui, îngăduise lui Alex să-i trimită bani mult prea mulți pentru el și deci blestemați. Se consideră trădat, dezonorat, încă o dată răpus de umilință. Scrie o scrisoare infamantă și i-o trimite lui Alex care-i răspunde într-un fel dezarmant: Ilana nu e pe post de iubită ci pe post de soră de caritate, Alex e în ultima fază a unei boli incurabile. Triunghiul iubirii părea că
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
-și perfecționeze instrumentele opresive care vor fi puțin mai târziu cumplite. Cu un spirit intuitiv remarcabil, mamă și fiică, stabilesc preventiv coduri care să scape interpretării intrușilor roșii. Stana este securitatea, familia este regimul comunist, elogiile trebuie citite răsturnat, drept infamante critici, biata Ly este chiar EBL într-o stare din ce în ce mai jalnică, Mimi e casa Monicăi, bărbatul lui Mimi este cel ce va ocupa abuziv casa. Franța are și ea numele ei de cod, ca și Radio France. Există și alte
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
într-un dezastru ecologic, ei sunt de vină pentru politica clientelară și, la limită, pentru criminalitatea Democrației Creștine. Da, ei, pentru că precis nu e vina celor de la putere, a celor pe care Casalegno îi apără cu atâta zel. Celălalt sindrom infamant căruia Casalegno nu a fost capabil să-i opună nici o apărare demnă este mania ce i-a cuprins pe italieni să se numească întruna fasciști unii pe alții. Probabil că este un mare adevăr. Dar, în speță, de la caz la
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
etc. începând din 1929 și cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a lui Stalin, cultul secretarului general devine un element fundamental al puterii comuniste; și chiar dacă este denunțat în 1956 de către Hrușciov* în „raportul său secret”, sub denumirea infamantă de „cult al personalității”, el va lua dimensiuni delirante în cazul lui Mao sau al lui Kim. Aceste practici de idolatrie și de totemism trimit la formele elementare definite de către Emile Durkheim drept „un sistem solidar de credință și de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
alte cuvinte, în problema specificului pledoaria noastră se înscrie în conceptul mai nou de „pluralism cultural românesc” - care ar evoca la limită „multiculturalismul” în accepțiune europeană, aș zice, dar văd deja cum mi se agață de piept o altă tinichea infamantă: de separatist față de patria-mumă, România. Iată un cerc vicios: să fii considerat în același timp și „separatist”, și imitator docil al Bucureștiului, mai bine zis al anumitor cercuri de la București, desigur, „masonice”, „evreiești”, „pro-maghiare”, pe scurt antipatriotice. Dar, lăsând gluma
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
scandalul "poneiului roz cu zvastica": o campanie de demonizare, un linșaj mediatic, generat de la un pretext pur artificial, vizând discreditarea publică a unor intelectuali extrem de vizibili în reputație, notorietate și discurs public. Acestora li s-a pus o etichetă publică infamanta 6 pentru dreptul, permis de altfel tuturor cetățenilor, de a avea o opinie politică, o opțiune politică și de a susține public un anumit om politic. Li s-a reproșat acestor intelectuali faptul că au trădat menirea tradițională a intelectualului
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
de ani), fără copii și Chelaru Aristide (35 de ani) din Cârja, membru PMR, 2,50 ha. pământ, soția Georgeta (25 de ani) fără copii”. e. Școli sanitare veterinare Datorită masivelor „epurări” ale vechilor funcționari publici cărora li se puseseră infamantele și nedreptele etichete de „reacționari”, „chiaburi” sau „foști țărăniști și liberali” dacă nu de-a dreptul „legionari fasciști”, schemele de funcționare ale tuturor instituțiilor statului, inclusiv ale Serviciilor Sanitare Veterinare (SSV) de pe tot cuprinsul țării rămăseseră descoperite la capitolul „personal
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
lovind și în fiu - filosoful și influentul publicist Andrei Cornea - "judecat" prin prisma "vinilor" tatălui 3. Regăsim acest scenariu conspiraționist în procedeele aplicate în trecut atât de propaganda legionară, cât și de cea comunistă; din păcate, această practică de asociere infamantă nu a fost o situație singulară. Ultima carte a profesorului Paul Cornea 4 vădește unele înrudiri diaristice, cultural-ideologice și de altă natură cu scrierile unor Pavel Câmpeanu 5, Gheorghe Brătescu 6 și Ion Ianoși 7. Însă lucrarea lui Paul Cornea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Întreprinderi de stat. Partidul România Mare (PRM) a fost fondat În iunie 1991 la inițiativa lui Corneliu Vadim Tudor și a lui Ion Barbu. Amândoi serviseră atât Securitatea, cât și pe Nicolae Ceaușescu, prin intermediul hebdomadarului Săptămâna, unde publicaseră sistematic articole infamante la adresa opozanților și disidenților politici. Dacă Vadim Tudor nu urmase o carieră politică sub Ceaușescu - remarcându-se doar prin apologiile sale la adresa național-comunismului -, Barbu făcuse parte din Comitetul Central Între 1969 și 1979, fiind ales și deputat În Marea Adunare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
ori praf În ochi - deh, chiar și non-profitul poate deveni o bună afacere - facilități excesive: nu caiete, dar televizoare, calculatoare; nu educație, ci divertisment. După care, domnul cu ei. Și-mi aduc aminte de ceea ce evoca Henry Troyat pentru Rusia, infamant țaristă, a anului 1911, „blagoslovită“ și ea cu aceeași „podoabă“. Doar că acești copii erau, cel puțin În Moscova, adunați, crescuți, inclusiv cu o armată de doici, Învățați carte și meserie, pentru a fi Împământeniți apoi În răsărit. À propos
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
p. 158)"/> sau „De atunci [și de aceea] au jidanii pistrui” <endnote id="(259, p. 53)"/>, ca pedeapsă pentru că nu au crezut În Cristos și În Învierea sa. Pistruii de pe chipul unui român creștin sunt considerați a fi un semn infamant, un semn care (ca și părul roșu) aduce ghinion. Adesea, astfel de oameni „Însemnați” sunt „socotiți drept jidovi” și se crede că, din această cauză, „petele de pe față li se pot Înmulți”. În Moldova, de exemplu, ca să scape de aceste
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a dispus ca toți evreii din insulă să poarte un semn În formă de măgar (sau maimuță), iar creștinii unul În formă de porc <endnote id=" (373, p. 111 ; 136, p. 101)"/>. În Europa, stigmatul (din gr. stigma = „cicatrice, semn infamant”) <endnote id="(374)"/> nu a fost la Început aplicat pe criterii etnice sau religioase, ci pentru a Înfiera scalvii, ocnașii sau bolnavii incurabili (leproșii, nebunii). Dar spiritul cruciadelor și-a cerut drepturile. Traversând multe provincii necunoscute, cruciații nu aveau timp
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
provinciilor creștine” de a alege forma și culoarea semnului dezonorant. Mai ales după Conciliul de la Arles (1235), În Franța și Italia s-a Încetățenit purtarea unei rondele (fr. rouelle, lat. rota), a unei bucăți rotunde de stofă galbenă, ca semn infamant pentru evrei. Miniaturile din epocă Îi prezintă purtându-și stigmatul la centură. La Începutul secolului al XIV-lea, În cartea sa Practica [inchizitorului], Bernard Gui - care oficia la Toulouse - explica forma acestui semn prin forma ostiei pe care evreii ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
franceză, bonnet d’âne). Pe lângă carocha („pălărie conică din carton, pe care erau zugrăvite flăcări și chipuri de draci”, cum o descrie Le Sage În 1715, În romanul Gil Blas, la o ardere pe rug În Toledo), un alt semn infamant pe care erau obligați să-l poarte ereticii osândiți la arderea pe rug era un veșmânt de culoare galbenă, numit de inchizitorii spanioli san-benito, pentru că semăna cu veșmântul purtat de călugării benedictini. După incinerarea publică a ereticilor, stigmatele lor vestimentare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
desființate cu desăvârșire, Începând cu anul 1791, iar hainele obișnuite la ei până acum vor fi admise numai pentru rabini” <endnote id="(124, p. 338)"/>. După ce, secole de-a rândul, evreii au fost obligați să poarte anu mite elemente vestimentare infamante, acum sunt obligați, dimpotrivă, să renunțe „cu desăvârșire” până și la veșmintele lor specifice, la „cele statornicite de obiceiuri”. Chiar și lui Moses Mendelsohn - care propovăduia integrarea evreilor - i s-a părut că este de plătit un preț prea mare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Generală, Prefectură, Primărie etc., și cu un certificat alăturat a medicului primar al Ospiciului". Aceste forme rigide erau totuși necesare, satisfăcând atât protecția socială, cât și aceea individuală a bolnavului, într-o epocă în care internările în ospicii erau încă infamante și susceptibile de abuzuri, de rea intenție. Deseori însă, atât la Golia, cât și la Neamțu, o suprastructură birocratică, de care era vinovată în special conducerea Epitropiei, complica inutil internările. Au fost cazuri când, pentru internări de urgență (manie coleroasă-furibundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nr. 124 "spențere de forță": "fiind spențerele de forță ce sunt acum la întrebuințare în acest Ospiciu nu sunt trainice și nu corespund scopului de imobilizare a bolnavelor". Internarea în Ospiciul Golia avea, în cadrul mentalității publice a timpului, un caracter infamant. Chiar legislația acorda o libertate limitată celor care fuseseră internați în Ospiciul Golia. Internarea la Ospiciul Golia stigmatiza pe plan social mai mult decât internarea la Ospiciul Neamțu, care avea o faimă mai puțin proastă. Documentele consultate la Arhivele Statului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ovaționat la unison. Bănuiala de propagandă comunistă a alarmat „la proporții homerice” Siguranța, Poliția, Parchetul, Ministerul de Interne. Studențimea de dreapta (Uniunea Națională a Studenților Creștini) a protestat în presă, cerând autorităților să interzică acțiunile grupului, taxat cu un calambur infamant - „cretinion”, care provoacă din partea lui Mircea Eliade o caustic-patetică replică în „Cuvântul”. Inspectorul general al Prefecturii îi notifică verbal lui Petru Comarnescu: „Nu vom uita niciodată că d-ta ai adunat pe comuniștii din București în fața Palatului Regal”; o gazetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
o fiară „cu șapte capete și zece coarne”, este vorba de fiara marină descrisă în capitolul 13. Podoabele desfrânatei fac trimitere atât la veșmântul preoțesc (Ex. 28 și 29), cât și la podoabele statuilor zeilor din panteonul roman. Atribuirea epitetului infamant de „desfrânată” anumitor cetăți inamice Israelului este întâlnită în mai multe pasaje din Vechiul Testament: Is. 1,21 (pentru Sion); 23,15‑17 (pentru Tyr); Ier. 3,3 (pentru Ierusalim); Naum 3,4 (pentru Ninive). Există aici suficiente date sau aluzii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]