576 matches
-
a povestit că acum un an aproximativ a circulat prin capitala patriei o mașină pe care era scris cu litere de-o șchioapă "Eminescu, sifiliticul". Când am formulat îndoieli asupra realității celor povestite, am fost pe loc țintuit la stâlpul infamiei. De aceiași reacție am avut parte și în 1993 la Focșani când la un simpozion Eminescu am afirmat că, după opinia mea, evoluția poetului național de la "antitezele cam exagerate", caracteristice începuturilor sale literare, la clasicismul Scrisorilor, al Glosei și al
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
expediente, împăcați cu faptul că au cel mai scăzut nivel de trai din UE și cu gândul că asta-i vrerea lui Dumnezeu. Nu știu dacă o țară întreagă merită să-i caute și apoi să-i pună la zidul infamiei pe vinovați, în timp ce activitățile productive, atâtea câte au mai rămas, au serios de suferit de pe urma dezbaterilor politice și a învârtelilor supranumite afaceri. Dar știu că există mai multe cauze principale care cu necesitate au generat actualul marasm. 1.Dezastrul din
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
Poziția politică și-a precizat-o - optând fără ezitare pentru "zona liberă de neocomunism" din Piața Universității -, dar n-a făcut-o ostentativ. Nu se prevalează de noncolaborarea sa dinainte de 1989 cu regimul comunist pentru a-i pune la zidul infamiei pe "colaboraționiști", după cum nu se erijează în moralist sever pentru a tuna și fulgera (ca unii dintre foștii membri ai CC ai PCR) împotriva oportuniștilor de azi. Și atunci? Vina lui, greu de iertat, este că joacă pe o miză
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
cu președintele Iliescu a fost și ea întoarsă pe toate fețele de editorialiști. Ironie a sorții - printre ziarele care au scris mai cu deferență despre revenirea în țară a familiei regale se număra și AZI care în anii '90 publica infamii împotriva Regelui. ADEVĂRUL, care sub direcția lui Darie Novăceanu, s-a dedat la atacuri nedemne la adresa lui Mihai I și care chiar și mai târziu a folosit formule de tip ex-regele sau Mihai de Hohenzollern, și-a reglat atitudinea față de Rege
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16136_a_17461]
-
-n mână, boboci de trandafiri, Întreaga omenire o-mbie din priviri. Și știe mult prea bine, nerodnică fecioară Și-n mersul lumii totuși atât de necesară, Că sunt un dar de seamă-ale trupului mândrii Ce fac a fi iertate oricare infamii, Iar când veni-va noaptea, cu ceasul ei de doliu, Mereu nepăsătoare de iad și purgatoriu Se va uita la moarte, la chipul ei cel slut, Fără căinți sau ură, precum un nou-născut. CXV Beatrice Prin locuri fără iarbă, pe-
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
ierbii, nu-l „simțeau”. E cazul unei celebre analize a lui Barthes, eseist care i-a fost model lui Genette, a unei nuvele balzaciene, unde minuția descrierii nu dă seamă câtuși de puțin de realitatea prozei. Intelectuali țintuiți la stâlpul infamiei Evorba de patru intelectuali francezi, doi istorici, un sociolog și un filosof, care au făcut cunoștință cu un tip de cenzură mai puțin obișnuit: nu de sus, operă a unor instituții ale statului, ci de jos, operă a unor grupuri
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului „Educația este ceva ce majoritatea oamenilor primesc, mulți o transmit și puțini o au!” - Karl Kraus Abjecția este definită în dicționar ca faptă, atitudine abjectă, demnă de dispreț; ticăloșie, josnicie; fărădelege, infamie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, parșivenie blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, nebunie etc.; prin mahalagism înțelegându-se bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, în general vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie, dar în zilele noastre - nu
ABJECȚIE ȘI MAHALAGISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380097_a_381426]
-
dezacord cu mercenari culturali, de tipul lui Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu ori Horia Român Patapievici (revista noastră, Contraatac, care, la primul ei număr, de exact acum 10 ani, s-a numit MANIFESTUL EMINESCU, a apărut TOCMAI ca reacție/”contraatac”, față de infamia/blasfemia comisă, în 1998, de Dilemă lui Andrei Pleșu!), care, prin instigarea la iconoclastie, nu reușesc decât „să întărate”, intru deplină ființare, miturile românești, printre care cel eminescian ocupă un loc de frunte (aici, nu vom pierde vreme și hârtie
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
care azi a devenit loc de pelerinaj pentru turiști. După venirea la putere a lui Juan Peron lui Borges i se ia această funcție. E numit în schimb ispector al piețelor de găini, post pe care autorul Istoriei universale a infamiei îl acceptă. Llosa e convins că scriitorul a fost astfel umilit cu premeditare, din cauza convingerilor sale politice neconvenabile regimului. Poate că da, poate că nu. Peron nu căuta în coarnele adversarilor politici, încît ar fi putut la fel de bine să-l
Borges umilitul și Arghezi comersantul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8544_a_9869]
-
cumva ocazionale. De circumstanță. Adevărul e că "viața criticului în teatru" nu a fost numai un țopăit exaltat de entuziasm. Pe lângă întâlnirile cu minunații la care m-am referit nu am fost ocolit și de întâlniri cu inși de o infamie ce mi-a depășit orice imaginație.Desigur, aceștia din urmă au reușit să mă facă să sufăr și chiar să mă umilească. Dar s-au trudit degeaba. Niciodată nu au reușit să mă facă să nu iubesc teatrul. Iar pentru
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
altele de un intens dramatism, de fiecare dată cu mijloace extrem de simple dar de o mare putere de evocare a atmosferei. Voi semnala doar câteva, precum momentul flagelării, în care, pentru câteva clipe, corpul Maicii se preface în stâlp al infamiei sau cel mai impresionant moment, ca realizare plastică, cel în care Fiul poartă, pe spinarea îndoită, o cruce închipuită de același corp al Maicii, drept ca un stâlp, dar cu un braț desfăcut la nouăzeci de grade, ca o cruce
Dansul contemporan francez din nou la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8432_a_9757]
-
sacră a capitaliștilor din toate țările, deasupra intereselor patriei pentru a lupta împotriva celor ce muncesc - acesta este adevăratul conținut al cosmopolitismului burghez". Grotescul acestor primitive speculații se amplifică prin aceea că înșiși zelatorii specificului național sunt țintuiți la stîlpul infamiei în numele cosmopolitismului: Lucian Blaga, ale cărui teorii "ascund putregaiul cosmopolit în carapacea verbiajului despre specificul național" și Nae Ionescu, în ideile căruia "se ascundea una din cele mai periculoase forme ale cosmopolitismului", după care sunt osîndiți "Vl. Străinul" (sic!) și
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
au urmărit revoluțiile (de catifea, la Praga, însângerată, la București) în fața televizorului. Or, niște eroi de talia lui Václav Havel, Adam Michnik, Lech Walesa constituie reproșul viu al conformismului, lașității și inerției celor mulți. Ne aducem aminte de perdelele de infamii revărsate prin oficine ale Securității împotriva unor Mircea Dinescu, Dorin Tudoran, Gabriel Andreescu, Andrei Pleșu ori Gabriel Liiceanu încă din primele luni ale lui 1990. Activisto-securistimea nu-și putea urmări interesele economice atâta vreme cât societatea se afla sub vraja modelului moral
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
de "organe". Exegetul îl pune pe gânduri prin interogațiile sale. Trasează ipoteze, rupe măștile și așează în ordine alfabetică numele informatorilor (nume de cod și nume reale). După închiderea cărții, lectorul poate spune, ca și N. Steinhardt, mâhnit dar elucidat: "Infamia celor din jur și pe noi ne întinează"; "Cedările, infidelitățile, ticăloșiile celorlalți poluează aerul pe care-l respirăm și pe noi ne degradează, ne fac de ocară". Cunoscându-l pe monahul de la Rohia (din cărți, din scrisori și în realitate
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
caută satisfacerea ambiției și instinctelor sale în vărsări de sînge, în bătăi, în zdrobire de cetățeni ș...ț comparsul d-lui Filipescu, cinicul și lepădatul de familie și de neam, Take Ionescu, omul nefast prin excelență, acel care plănuiește toate infamiile, care urzește toate pălanurile, lăsînd pe seama comparsului său Filipescu ca să execute, aces om-rușine..." 9 Printre redactorii "Evenimentului" se numărau Max Kaufman și Spiru Prasin. 10 "Evenimentul" anul VII, nr. 55, din 31 martie 1900, p. 1. 11 Aluzie la manifestația
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
putut îndepărta un zâmbet sceptic este bătrânul anticar Cristofor din piața Decebal. Pentru el o ediție princeps valorează mai mult decât un principiu politic. „Ce sfântă inconștiență!”, ar fi exclamat în aceeași zi avocatul Lascăr Dediu, punându-l la stâlpul infamiei pe pașnicul anticar, cu mereu actualul citat: Sancta simplicitas! Dar bătrânul anticar nu-i decât una dintre, se speră, puținele excepții. Acestea nu pot sta în calea fluidului magnetic ce a cuprins în câmpul său întreaga populație a capitalei. Mâine
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai multă istorie adevărată decât în toate tratatele savante ale istoricilor de profesie! Ești condamnat la uitare dacă nu lași în urma ta un semn de viață fără de moarte... Lovind în cel mai slab decât tine, te pui singur la stâlpul infamiei! Clipa care nu se mai întoarce niciodată este, de fapt , viața ta de ieri, de azi, de mâine... Când îți place un lucru, privește-l din mai multe unghiuri și, la final, alege unghiul potrivit! Mulți artiști, autori de opere
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
un soi de testament? Nu, un act solemn, serios, fără fraze, nici poziții, dar original. Ca să nu se râdă de el după moarte. Se reculege și meditează: "La odihnă! La odihnă! La eternul repaos. Sunt un mizerabil; am comis o infamie; toți se amuză de mine; nu-s bun de nimic. Toți au vrut să mă transforme în substanță, fără a lăsa nimic întâmplării! Acum voi știi unde să merg..., cu cât mai degrabă, cu atât mai bine! Deși fusese doar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nicio îndoială din problema îngrozitoare. Dar dacă nu e nimic? Sună la ușă. Intră! Pentru Dumnezeu, domnișorule, nu mă uitați... Nu-ți fie teamă, Petra, totul se va aranja, du-te acum, lasă-mă ! Sunt un mizerabil; am comis o infamie. Adio, mamă, fantasma mea! Te las în lumea umbrelor, mă duc în cea a nălucilor; păstrează-mă printre aparențe, în sânul unicei realități, voi dormi mereu... Adio, Clarita, Clara mea, obscura mea, dulcea mea dezamăgire! Puteai să răscumperi din pedagogie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
va face geniu. La ce gândea tatăl meu când m-a zămislit ? La cariocineză 26 sau lucruri din astea, desigur; la pedagogie, da, la pedagogie; îmi spune conștiința! Și așa am ieșit! Sunt un mizerabil, un infam, am comis o infamie... !". Sosește ora. Se aprinde, se urcă pe masa pe care pune un taburet și pregătește o sfoară tare atârnată de tavan; se agață de ea și se lasă pentru a vedea dacă îl ține; face nodul glisant și o pune
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mor! S-a tras de Anul Nou. Ha-ha-ha. Dă-l cățeaua! Dac-am văzut că mă omoară concurența străinilor... Las' că ți-o reperează domn'Mitică. Căz geaba te mai bocești acuma! Nene, ești un om fericit, să trăiești. Ce infamie, domnule? Se întinde o cîmpie, pe sub poale de Carpați, cîmp deschis de călărie... ețetera, ețetera. Parod, dați-mi voie, mie mi se pare că din contra. Un moment, onorabili concetățeni. Blestemată politică. Un moment să n-ai pace. A! trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
într-o situație dramatică. Simțind presiunea opiniei publice și a bunului simț elementar, era limpede că nu puteau lăsa un astfel de personaj să ocupe funcția pentru care se lupta cu ghearele și cu dinții. Ar fi intrat în antologiile infamiei, chiar și într-o țară fără reguli și convingeri precum România, numirea unei ministrese a cărei biografie publică și personală arată cum arată. În aceste condiții, Curtea Constituțională a acționat perfect schizofrenic: a dat o decizie pe considerente etice, dar
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
prima capitală: "La "Capșa" intră niște oameni obișnuiți să-și perie hainele de două ori, să-și schimbe des cămașa, să se radă zilnic și să-și lustruiască ghetele. Oroare! Ei se spală pe dinți cu niște alifii cu mentol. Infamie! Subsoara lor nu pute a nădușeală. Abjecție! Ei se stropesc și cu o apă nemțească. Într-o viitoare epocă de îndreptare socială ei vor fi dați jos din birji, cu bîta, și siliți să lingă scuipatul de pe trotuar." Cînd toate
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
devină brusc interesați de ceea ce se petrece pe frontul din Irak. Și totuși, realitatea arată că urmăresc cu ochi hulpavi evenimentele de pe teatrul de operațiuni. De ce? Pentru că în felul acesta pot să adauge încă un capăt de acuzație la lista infamiile cu care l-au stigmatizat pe Băsescu. N-au îndrăznit s-o facă pe vremea lui Iliescu și n-ar face-o nici în ridicolul interimat al lui Văcăroiu. Dar joacă acum cartea pacifismului pentru că au simțit, precum hienele fără
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
nu sunt doar semnul unei mentalități învechite. Acel colonel Nițu, șeful comenduirii Garnizoanei București, nu e decât un șurub în marele mecanism al șubrezeniei naționale. El nu și-ar fi permis niciodată să-și lege numele de o astfel de infamie dacă mediul în care trăiește nu l-ar încuraja la așa ceva. Ca Armata unei țări membră a NATO să se implice într-o acțiune cu acute conotații politice, e un act de sfidare gravă. Aici nu mai e vorba de-
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]