KorAP: Find »[drukola/base=infectant & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...8 >

178 matches

Corola-publishinghouse/Science/491_a_931

severitatea bolii produse. Factorii de virulență sunt molecule componente ale agenților infecțioși, care le conferă patogenitate legată de gen, specie sau tulpină microbiană. Factorii de virulență sunt determinați genetic, fiind transmiși de gene fixe (cromozomial) sau mobile (plasmidii, transpozomi). Doza infectantă reprezintă pragul critic al numărului de germeni la care apar semnele bolii. Perioada de incubație este intervalul dintre momentul pătrunderii agentului infecțios în organism și apariția primelor semne de boală. În acest timp are loc multiplicarea gemenilor până la nivelul dozei

BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune (2011) [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
reprezintă pragul critic al numărului de germeni la care apar semnele bolii. Perioada de incubație este intervalul dintre momentul pătrunderii agentului infecțios în organism și apariția primelor semne de boală. În acest timp are loc multiplicarea gemenilor până la nivelul dozei infectante și depășirea mecanismelor de apărare precoce ale gazdei. În cazul în care multiplicarea are loc la poarta de intrare, apare răspunsul inflamator local, infecția se poate stinge la acest nivel prin mecanisme de apărare nespecifică, dar răspunsul imunologic al organismului

BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune (2011) [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
maculo congestiv catifelat, cu contur neregulat, cu tendință de confluare, nepruriginoasă și cu extindere cranio-caudală. Remisiunea erupției se face în ordinea apariției, lăsând pigmentație reziduală. Diagnostic Diagnosticul rujeolei este susținut pe baza criteriilor: Clinice: febră + catar + exantem + exantem Epidemiologice: contact infectant, receptivitate la infecție Hematologice nespecifice: limfopenie, neutropenie sau leucocitoza în cazul suprainfecțiilor bacteriene Virusologice: evidențierea antigenului rujeolic în exudatul faringian sau urină, prin imunofluorescență indirectă (metodă rapidă) izolarea virusului în culturi celulare, prin identificare cu anticorpi monoclonali (metodă costisitoare, dificilă

BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune (2011) [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
care se menține contagios timp de 6 12 luni. Manifestările rubeolei congenitale evolutive pot fi hipotrofia, adenopatiile, hepatosplenomegalia, icterul, pneumonia, miocardita, meningita, trombocitopenia, anemia hemolitică, leucopenia. Decesul afectează 1/ 5 cazuri. Diagnostic Diagnosticul rubeolei se bazează pe criteriile: Epidemiologic: contact infectant și receptivitate Clinic: adenopatii +/erupție + semne generale ușoare Hematologic nespecific: leucopenie, plasmocitoză, atipii limfocitare Virusologic: o izolarea virusului din exudat faringian, urină sau alte secreții, prin culturi celulare sau imunofluorescență directă o identificarea virusului prin metoda polymerase chain reaction o

BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune (2011) [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
Diseminarea generalizată a leziunile veziculoase este denumita „varicelizare”, indicând un risc de 5-10% pentru asocierea complicațiilor pneumonice, cerebrale sau hepatice. Diagnostic Diagnosticul se bazează pe criterii clinice, epidemiologice și de laborator: Clinic: caracterele erupției (suficiente de cele mai multe ori) Epidemiologic: contact infectant și receptivitate Laborator (necesar în formele atipice): o Izolarea virusului în culturi celulare o Imunofluorescența directă a celulelor veziculare o Evidențierea genomului viral prin polymerase chain reaction (PCR) o Evidențierea anticorpilor anti VVZ prin tehnici ELISA, RFC. Diagnostic diferențial Diagnosticul

BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune (2011) [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
eliberează sporozoiți), chist tisular (care conține bradizoiți) și tahizoit. Ciclul parazitului cuprinde următoarele etape: Ingerarea oochiștilor de către pisică (gazdă obligatorie) Formarea gametociților care fuzionează în intestinul pisicii Eliminarea oochiștilor imaturi prin fecalele pisicii Maturizarea oochiștilor în mediul exterior (sporochiști, sporozoiți infectanți) Trecerea la o nouă gazdă de pe sol și vegetație. Transmitere infecției toxoplazmozice la om se poate face prin trei modalități: (1) Ingestia oochiștilor odată cu cruditățile sau apa contaminată sau contact direct cu pisica (2) Ingestia chiștilor tisulari (bradizoiți) prin consum

BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune (2011) [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994

călătorii în zone endemice, nou-născuți din mame infectate, contacți familiali ai purtătorilor de AgHBs, persoane instituționalizate. Tablou clinic Majoritatea pacienților sunt asimptomatici și descoperiți fortuit. Formele simptomatice sunt nespecifice și blânde. Anamneza este importantă pentru diagnostic deoarece poate identifica momentul infectant posibil. Există afecțiuni cu manifestări clinice secundare depunerii de complexe imune Ag HBs-Ac antiHBs ca panarterita nodoasă, nefropatie glomerulară, acrodermatita papulară etc. Explorări paraclinice 1. Testele biochimice nespecifice evidențiază sindrom de citoliză bine exprimat (transaminaze crescute de 2-3 ori valoarea

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199

oftalmologic, ORL, ginecologic, chirurgical, uneori efectuarea unei scintigrafii osoase (pentru identificarea unor forme de osteomielită) sau chiar a unui CT (când semnele locale sugerează un focar septic bine delimitat, susceptibil de a fi tratat chirurgical). Izolarea și identificarea agentului patogen infectant confirmă suspiciunea clinică de sepsis și contribuie la alegerea terapiilor adecvate. Capitolul VI TRATAMENTUL INFECȚIILOR INTRAABDOMINALE Contaminarea unei cavități sterile cum este peritoneul nu implică neapărat infecția ulterioară, în cazul unui inocul nesemnificativ cantitativ și al unei reactivități normale, deoarece

Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
pune pe baza datelor epidemiologice, anamnestice, clinice și de laborator. Confirmarea se face prin date bacteriologice (izolarea germenului din sânge sau/și din produsele patologice de la nivelul focarelor infecțioase). - datele epidemiologice evidențierea sursei de infecție, precizarea pe cât posibil a momentului infectant, evaluarea stării de imunitate a pacienților; - anamneza - stabilirea diagnosticului în funcție de simptomatologie și mecanismul patogenic; - datele clinice - prezența febrei (neregulată și ridicată), dureri abdominale, greață/vărsături, modificări ale tranzitului intestinal; - examenele de laborator - includ obligatoriu prelevarea de culturi din sânge sau

Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768

rezistente la uscare și căldură. Papilomavirusurile au tropism strict pentru specia gazdă parazitată. Toate au tropism pentru celulele epiteliale. Infecția debutează la nivelul celulelor bazale dermice. La acest nivel se detectează numai proteinele timpurii. Proteinele tardive și asamblarea virionilor maturi, infectanți, însoțesc diferențierea (keratinizarea) celulelor dermice superficiale. Există deci o relație strânsă între diferențierea celulară și progresia replicării virale. Celulele metaplazice de la nivelul zonei de tranziție endo-exocervix sunt cele mai susceptibile. Activitatea celulelor metaplazice este crescută la pubertate și în cursul

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
rezistente la uscare și căldură. Papilomavirusurile au tropism strict pentru specia gazdă parazitată. Toate au tropism pentru celulele epiteliale. Infecția debutează la nivelul celulelor bazale dermice. La acest nivel se detectează numai proteinele timpurii. Proteinele tardive și asamblarea virionilor maturi, infectanți, însoțesc diferențierea (keratinizarea) celulelor dermice superficiale. Există deci o relație strânsă între diferențierea celulară și progresia replicării virale. Celulele metaplazice de la nivelul zonei de tranziție endo-exocervix sunt cele mai susceptibile. Activitatea celulelor metaplazice este crescută la pubertate și în cursul

Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448

Există trei modalități principale de transmitere a infecției tuberculoase: A. TRANSMISIA AERIANĂ este cea mai frecventă (95%), deoarece, pe de o parte, cea mai des întîlnită formă de tuberculoză este cea cu localizare respiratorie, iar, pe de altă parte, produsul infectant se prezintă sub forma unor particule aerosolizate, de mici dimensiuni, care au o foarte bună penetrabilitate, asigurînd o bună dispersie a acestora în parenchimul pulmonar. Sursa cea mai obișnuită de la care se transmite infecția o constituie omul bolnav de tuberculoză

Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor (2001) [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
porcine, etc). Acest tip de infecție se va întîlni mai ales la lucrătorii din zootehnie (mulgători, îngrijitori). Ei se pot contamina prin inhalarea particulelor de praf sau de dejecte contaminate cu secreții provenite din grajdurile ce adăpostesc animalele bolnave. Particulele infectante pot ajunge în aerul din aceste încăperi și prin tusea animalelor bolnave. C. TRANSMISIA CUTANATĂ este descrisă la cei ce manipulează produse patologice provenite de la bolnavi de tuberculoză: anatomopatologi, laboranți, necropsieri. D. MECANISME RARE DE TRANSMITERE A INFECȚIEI în mod

Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor (2001) [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
bolnave. C. TRANSMISIA CUTANATĂ este descrisă la cei ce manipulează produse patologice provenite de la bolnavi de tuberculoză: anatomopatologi, laboranți, necropsieri. D. MECANISME RARE DE TRANSMITERE A INFECȚIEI în mod excepțional, infecția se poate realiza și pe cale conjunctivală (prin proiectarea particulelor infectante pe conjunctiva persoanei susceptibile) sau intrapartum (aspirare de lichid amniotic ce conține bacili Koch) precum și calea de transmitere instrumentală (datorată unei asepsii defectuoase). II.4.3. Noțiuni de patogeneză Pătrunderea bacilului Koch în organism declanșează o serie de fenomene ce

Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor (2001) [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
al sputei pentru b.Koch. În majoritatea cazurilor, însă, infecția nu se produce fie pentru că numărul de microorganisme viabile introduse odată cu aerul inspirat este insuficient pentru a declanșa infecția, fie pentru că ele nu ajung la nivelul alveolelor într-o doza infectantă satisfăcătoare. Cei infectați vor dezvolta boala în doar 10% din cazuri, jumătate dintre ei în primii doi ani, iar restul, mult mai tîrziu. În anumite condiții, riscul de a dezvolta boala este mult mai mare, față de alte persoane de aceeași

Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor (2001) [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
țesutul pulmonar. Odată produsă infectarea organismului cu bacili Koch, pentru un interval care este considerat normal de 2-10 săptămîni, nu se întîmplă nimic, pe plan imunologic. Tot în această perioadă, se așteaptă și pozitivarea intradermoreacției la tuberculină, după un contact infectant cunoscut. Prin urmare, abia după 10 săptămîni de la contactul infecțios, se așteaptă ca sistemele de apărare proprii ale organismului agresat de bK să reacționeze. O intradermoreacție pozitivă la tuberculină reprezintă dovada că respectivul organism a trecut prin etapa de infecție

Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor (2001) [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
format din celule prevăzute cu cili vibratili și o peliculă de mucus. Cilii elimină particulele de impurități, cu ajutorul mișcărilor lor, iar pelicula de mucus înglobează și ea particulele impure sau microbiene pătrunse o dată cu aerul inhalat. * macrofagelor alveolare care ingeră particulele infectante de dimensiuni mici (<5 ) ajunse la nivelul alveolelor și care pot conține bacili. Macrofagele sînt capabile să distrugă sau să inhibe multiplicarea bacililor. * Imunglobulinelor A secretorii de la nivelul glandelor submucoase bronșice. În lupta cu bacilii tuberculoși intervin însă și mecanisme

Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor (2001) [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
virajul la tuberculină" ? Dacă prima reacție la tuberculină a fost negativă, repetarea ei peste 2-8 săptămîni fiind pozitivă, înseamnă că între timp a fost posibilă relevarea stării de infecție a organismului, probabil testarea inițială fiind făcută prea devreme de la momentul infectant. * Ce este "saltul tuberculinic"? Creșterea diametrului transversal al reacției la tuberculină cu cel puțin 8 mm între două testări succesive, la controlul copiilor cu reacții considerate pozitive. Ambele noțiuni sînt utile în depistarea tuberculozei pulmonare primare, în forma ei latentă

Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor (2001) [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
chisturi bronho-pulmonare, cavități cauzate de tuberculoză, sau de dilatații bronșice. V.1. ABCESUL PULMONAR Etiopatogenie Abcesele primitive au ca sursă de infecție procese infecțioase ale cavității bucale (periodontice, gingivale, dentare), ale căilor aeriene superioare (faringo-amigadaliene, laringiene, rino-sinusale) sau traheo-bronhice. Particule infectante de la nivelul acestor focare (secreții, mucus, puroi, detritusuri tisulare) pot forma emboluși septici în bronșii, de unde se vor dezvolta noi focare septice. Alteori, este de presupus că procesul supurativ se datorează pătrunderii masive a unei cantități mari de germeni virulenți

Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor (2001) [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
Există și alte condiții favorizante care pot constitui cauze de supurații primitive. Astfel, sînt de menționat: intervențiile chirurgicale din sfera O.R.L. (amigdalectomiile), extracțiile dentare sau alte manevre stomatologice sîngerînde. În decursul acestora, se poate realiza aspirarea de material biologic infectant, în căile aeriene inferioare, mai ales în timpul anesteziei, locale sau generale .Situații favorizante se realizează și în decursul stărilor de inconștiență (comă, anestezie, somn profund, ebrietate, crize de epilepsie) sau în cadrul unor condiții precum paraliziile laringiene, tulburările de deglutiție datorate

Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor (2001) [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574

cert al interacțiunii complexe dintre germenii patogeni aflați în circulația sanguină cu matricea moleculară și trombocitele la locul leziunii celulare endocardice. De asemenea, foarte multe din manifestările clinice ale endocarditei infecțioase sunt dependente de răspunsul imun al gazdei la microorganismul infectant. Pentru apariția și dezvoltarea enodarditei infecțioase condiția inițială necesară este reprezentată de afectarea endotelială sau endocardiacă. Leziunile pot fi provocate de insuficiențe sau stenoze valvulare, shunturi care crează o presiune crescută a jetului de sânge, traumatisme (sau microtraumatisme), operații, corpi

Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600

în parenchimul pulmonar prin aspirația particulelor infectate (puroi, sânge, fragmente tisulare, corpi străini), mai rar prin diseminare hematogenă. Există și o propagare prin contiguitate de la abcese hepatice amoebiene, prin plăgi toracice infectate [51]. Condițiile favorizante care fac posibilă aspirația particulelor infectante sunt:- suprimarea sau deprimarea mecanismelor de autoapărare locală ale tractului respirator ca: reflexul de închidere a glotei, reflexul de tuse, motilitatea bronșică, deprimarea barierei muco-ciliare, scăderea capacității fagocitare a macrofagelor alveolare;- alterarea stării de conștiență: narcoză, comă, ebrietate, somn, epilepsie

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
lobilor superiori [35]. Tabloul clinic Abcesul pulmonar primitiv este la majoritatea bolnavilor un abces bronhogen de aspirație. În anamneza acestor pacienți se pune în evidență destul de frecvent existența surselor endogene de germeni anaerobi și a condițiilor care favorizează aspirația materialului infectant. Între momentul aspirației și debutul simptomelor acute există un interval de timp care variază între 2-3 zile până la câteva săptămâni. În această perioadă bolnavul prezintă o simptomatologie ștearsă: pierdere ponderală, inapetență, tuse neproductivă, eventual subfebrilități și anemie. Se pare că

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
este o boală infecțioasă supurativă granulomatoasă cu sediu primar pulmonar; la pacienții imunocompromiși infecția fungică se generalizează, putând avea evoluție fatală. Agentul patogen este Coccidioides immitis - fung dimorf saprofit care se găsește în sol și praf sub formă de artroconidii (infectante), foarte rezistente la deshidratare. Artroconidiile sunt inhalate și la nivel pulmonar Coccidioides immitis ia forma de sferule, neinfectante (motiv pentru care boala nu se transmite direct de la om la om, dar se poate transmite prin secreții contaminate). Se formează granuloame

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
gravă, cu posibilă evoluție fatală = coccidioidomicoza diseminată. Diagnosticul de coccidioidomicoză necesită culturi pozitive din fluide biologice (spută, puroi, ser, lavaj bronhoalveolar, lichid pleural, lichid cefalo-rahidian etc.) sau din țesut (pulmonar, pleură, tegument etc.). Coloniile mature (pe medii Sabouraud) sunt extrem de infectante și trebuie mânuite de personal cu experiență. Identificarea în țesut a sferulelor mature cu endospori este patognomonică pentru coccidioidomicoză. În cazul revărsatelor pleurale, probabilitatea de a izola fungul din biopsia pleurală este mai mare decât din lichidul pleural. Pozitivarea recentă

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]