4,059 matches
-
romanului sugerează un Caiet Cangur, după o vagă idee legată de lectura unui articol despre marsupiale. De a doua zi încep să-i crească din pori tije vegetale comestibile și pentru bolnav începe o călătorie coșmarescă prin regiunile obscure ale infernului. Îmbinînd absurdul cu hiperrealismul și o veselie mordantă cu pasaje elegiace, Kobo Abe dă în această ultimă proză cu accente kafkiene măsura originalității sale. Olalario! Universitatea Mozarteum din Salzburg, considerată una din cele mai bune școli de muzică din lume
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
pe acesta din urmă. Doar el a organizat insurecția. Și mai clar: „Înainte de a deveni victima unei inechități și cel ostracizat (Trotzki) a fost direct și indirect un sol al întunericului, s-a aflat chiar pe avanpost în mersul spre infern”. A fost părtaș deopotrivă cu Lenin la crimele comuniste. S. Damian reia ideea, condamnând greșeala celor care au acceptat compromisuri și care s-au străduit apoi să le repare. Culpabilizându-se, evident la cu totul alte proporții, criticul nostru, afirmă: „... și
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
săptămâni în Moldova (de dincolo de Prut), numea această provincie, pe măsura impresiei pe care i-a lăsat-o, un paradis al neurasteniei. Dacă marele sceptic ar fi avut ocazia să cunoască splendorile urâtului basarabean, l-ar fi asociat probabil unui infern al uitări, al neștirii și al șubredelor începuturi niciodată finalizate." l Tot Valentina Tăzlăuanu este cea care, anchetându-l inteligent pe Dan C. Mihăilescu, reușește să-i smulgă mărturisiri complete: "Stimată doamnă Tăzlăuanu, eu nu am fost tare niciodată la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
se ascunde; la început e paradisul: noua venită aduce fiecăruia o fărîmă de bine; apoi, treptat, ca în logica unui univers concentraționar, relațiile se degradează, oamenii devin fiare, fata devine, din înger, bătaia lor de joc, și totul devine un infern, care trebuie ras de pe fața pămîntului {i va fi ras. Acțiunea se petrece, teoretic, în Munții Stîncoși. Practic, ideea genială a regizorului (inspirată, după propria-i mărturisire, de teatrul brechtian) e de a filma totul într-un spațiu abstract, convențional
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
al cântăreților năstrușnici, ca și al întregii asistențe era Mircea Dinescu. Mi se părea că îl văd pe Scaraoțchi însuși, dirijând o orchestră de draci. Chefuiam și râdeam cu toții, în ritmul dictat de gesticulația funambulescă a poetului. Eram personajele unui infern vesel, eram România însăși.
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
victimele să le-o ia cu o secundă înaintea celor ce continuă să controleze jocurile. Ele ar trebui să spună, în auzul tuturor, în ce context au devenit sclavii Securității și prin ce metode au fost ținuți la cheremul slujitorilor Infernului. Nu trebuie să pierdem din vedere că securiștii foloseau un întreg aparat "auxiliar", alcătuit din responsabili de instituții sau din veșnic disponibilul personal TESA - femei de serviciu, secretare, portari, pompieri, responsabili cu protecția muncii, șefi de cabinet. În această lume
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
bine o alta. și asta poate fi falsă./ și eu am umblat, deci, odată cu o amintire/ în brațe / (și mă gîndeam, cu un rînjet/ rău, că într-o carte celebră, nu mai știu cine/ umbla cu propriul său cap prin infern, luminîndu-și/ drumul). și parcă nu e totuna?" (dar sînt și amintiri adevărate). Dornică de-a se elibera prin extrapolare obiectuală, anxietatea poetului recurge și la o referință istorică: "sînt acuma în afară de mine - însă asta nu înseamnă/ că eu mi-am
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
cărții, Andrei Pleșu scrie că "studiul aplicat al nesimțirii echivalează cu o analiză spectrală a Ťomului nouť". Foarte performantul program de imbecilizare pus la punct de comuniști a rodit spectaculos în acest mutant antropologic de tranziție capabil să transforme în infern viața tuturor celor din jurul său. Produs de vârf al eticii și echității socialiste, grobian și adaptabil la orice realitate, "omul nou" este mai pregătit ca niciodată să devină cetățean al Europei unite. Aveți puțintică răbdare, stimabililor, că venim cu semințele
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
multe ori cu emfază că urăsc astfel de locuri și că m-aș simți mai în largul meu într-un - doamne ferește - lagăr de concentrare decît într-un mall, mai avusesem experiențe neplăcute la ore de vîrf, dar nici așa. Infernul a început cu căutarea unui loc de parcare (lipsă totală de așa ceva) și a continuat cu publicul. Mai știți personajele acelea stereotipice din filmele de groază, chinuite de vocile pe care le aud, cu o expresie chinuită pe față și
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
află dincolo de gardul de spini, dincolo de poarta de aramă, în tainița bălaurului cu ghiarele de oțel" (p. 4). Își găsește un bun însoțitor în boierul bucovinean Nicu de Flondor, ce joacă parcă rolul unui Vergiliu conducându-l pe Dante prin infern. Basarabia este pentru Nicolae Iorga un infern guvernat de Rusia, punând la cale cele mai cumplite încercări pentru o românitate nefericită și fără speranță. Nicolae Iorga străbate ținuturile Basarabiei de la nord la sud, ca pe adevărate bolgii ale infernului: Hotinul
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
de aramă, în tainița bălaurului cu ghiarele de oțel" (p. 4). Își găsește un bun însoțitor în boierul bucovinean Nicu de Flondor, ce joacă parcă rolul unui Vergiliu conducându-l pe Dante prin infern. Basarabia este pentru Nicolae Iorga un infern guvernat de Rusia, punând la cale cele mai cumplite încercări pentru o românitate nefericită și fără speranță. Nicolae Iorga străbate ținuturile Basarabiei de la nord la sud, ca pe adevărate bolgii ale infernului: Hotinul, Bălțile, Soroca, Chișinăul, Tighina (sau Benderul), Bugeacul
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
prin infern. Basarabia este pentru Nicolae Iorga un infern guvernat de Rusia, punând la cale cele mai cumplite încercări pentru o românitate nefericită și fără speranță. Nicolae Iorga străbate ținuturile Basarabiei de la nord la sud, ca pe adevărate bolgii ale infernului: Hotinul, Bălțile, Soroca, Chișinăul, Tighina (sau Benderul), Bugeacul. Suntem preveniți asupra acestui tip de lectură din finalul cărții-surori despre Bucovina, unde se spune în final: După lanțurile de aur, voi vedea lanțurile de fier, după conruperea gândului, uciderea lui! Spre
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
trebuie citit în continuarea celui despre Neamul romănesc în Bucovina, apărut tot în 1905 și reeditat de asemenea în facsimil de Editura Semne. Bucovina aduce reprezentarea "lanțurilor de aur" ale robiei austriece, pe când Basarabia este înfățișată ca un echivalent al infernului:, "lanțurile de fier" ale robiei rusești, uciderea oricărui gând (prin cenzură și oprimarea manifestărilor naționale), instalarea deplină a întunericului. Tablourile mizeriei se succed ilustrativ. La Chișinău, înfățișat ca "un mare centru militar", are Nicolae Iorga imaginea cea mai cutremurătoare a
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
singur se explică autorul la o asemenea apreciere. Așa îi putem înțelege poezia din volumul cu dublul sens, titrat politiceșe „Salonul refuzaților” (Editura Junimea, 2008, cu o prefață semnată de Laurian Stănchescu), dar și din plachetele recente, „Inscripții pe poarta Infernului” (PIM, 2015) și „7 rostiri” (PIM, 2015), trecute prin labirintul publicisticii sale sau, cu alte cuvinte, prin „paradigma unui optzecist întârziat”, autorul avangardist din umbra operei de artă - creator de artă autentică, nu numai evaluator al produsului în sine făcut
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
poezie cu substrat social pe ton discursiv, cu ingenuități fabricate ingenuu... Este recursul său la trăirile intense, parcurse sub raport artistic, adevărate treceri - credem noi - suprarealiste. În seria de „Erezii în formă fixă”, cum este subintitulat volumul „Inscripții pe poarta Infernului” (PIM, Iași, 2015), întâlnim, în chiar limitele formulelor consacrate (haiku-uri, sonete, rondeluri, gazeluri, glossă, pantum), invocații poematice rarefiate de imn, elegie, cantilene - cu rezonanțe adânci: „Sunt scribul ciung ce-ncearcă transcrierea poverii Din sufletu-i becisnic și scund, de
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
acestui concert animalic? Ori viceversa... Starea de isterie devine contagioasă aproape instantaneu, atât de contagioasă încât cele 13 căpățâni (ce simbolizează tot atâția rinoceri) cu priviri tâmpe, țintind toate punctele cardinale și toate subpunctele acestora, căpățâni răsărite din mlaștină devoratoare (infern, purgatoriu? plasat în fosa) intra în jocul acustic asurzitor din spatele cortinei și reiau la nesfârșit replicile trunchiate. Peste culmea vacarmului isterizant țâșnește sunetul unei orgi electronice. Să fie contrapunctul (catolic) la neauzitul/ nesesizatul dangăt de clopot prescris de dramaturg ?!... Cortina
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
în stăpânire totul, demolează nu doar zidurile instituțiilor/ edificiilor intrate în tradiție, ci întregul sistem de valori clădit de omenire de-a lungul mileniilor. În prima parte a spectacolului, scena este dominată de imensul fundal - stop-cadru al unui prag de infern: perdeaua celor 9 brazi despuiați de veșnicia verde a frunzelor pârjolite de un suflu incendiar trecut că fulgerul prin pântecul pădurii seculare. Brazii aceștia, dezbrăcați de orice urmă de demnitate, fără crengi și cu vârfurile retezate, au culoarea alb-gri. Nu
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
amsterdamul! dar în poemul minții și al nebuniei n-ai cum să-l ocolești. visez că mă plimb în times square. când merg pe wall street sunt neliniștit. dar pe tamisa e cel mai rău, învăluit în ceață cobor spre infern. sena e un coșmar. trebuie să mă fi înecat în apele ei cândva. vom hoinări în lume gândindu-ne la trista românie la niciodată învingătoarea învinșilor la poeții ei care și-au lăsat aripile prin biblioteci. cine spune că moscova
the road by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3920_a_5245]
-
aruncam ca delfinii. Pe ordinea de zi aruncată pe foc: același trup - mai străin ca străinii. Am spus da suferinței. Și torturii și morții și subteranei și pierzaniei da am spus. Și-am luat-o la sănătoasa. Am spus da infernului, bolii, vacarmului ei desăvârșit. De secole mă prosternez în fața altarelor ei. Demult nu m-am născut din altceva. Da. Întunericul m-a învins. Slavă, slavă, slavă, Doamne, spun în gura mare. Și fug mâncând pământul: eu - pacostea, catastrofa, venetica, proscrisa
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
străina. Fug, neștiind încotro. Ținta e fuga însăși. Fuga și tăcerea urnesc antice plante din blocuri de antracit. Ritmul cui îl urmez, îl ascult? Ce lege-și secretă nectarul în mine? Mă lipesc de rottweilerul meu, Conte - însoțitorul meu prin infern, prietenul care-mi paște brândușele. O respirare cât o silabă - și vom atinge cerul. Am spus da Duhului Sfânt al Vieții. Amin. Punct. Febra Seară. Aer încins, teribil. Marte va crește-n fața noastră curând. Febră. Senzația că mesteci nisip
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
acelui vers mult așteptatu’ Cum căutai cândva, într-o ispită a sângelui, aproape de Popa Tatu. Vai, câte chipuri te-ntâmpină dinspre Matache, dinspre Polizu, câte Dinspre fantastice asfințiri, peste Gara de Nord, înserări mohorâte Când pe Griviței, din ganguri ieșeau ca din Infern, cu fețele pale, Fetele nimănui, să te înfioare și acum în amintirile tale. Veneam atunci dintr-un hotar cu porumb, cu grâu, cu ovăz, cu Neguri și ploi, și zăpezi, să ajung în atelier la Dărăscu, Unde mă așteptau Homer
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
lucrez în serviciul de imprimat viața sunt și eu un proprietar de suflet o măsură a lucrurilor pe care le intuiesc pe care le iubesc instrumentele mele de scris duc spre același drum: cunoașterea de sine ca o călătorie prin Infern am inventat haosul și libertatea în creierul meu din creierul meu evadez din statistica suferințelor mari într-un regat de singurătate unde pot visa cu ochii deschiși universul mă consumă cu păcate și incertitudini până când o gaură neagră îmi va
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
nu se vede de către pămînteni și uneori nici chiar de nepămînteni uite-l pe eminescu tânăr trecând dintr-o librărie în alta prin centrul vienei uite-l pe rimbaud cum scrie în transă pagină după pagină la un anotimp în infern uite-l pe baudelaire chiar în timp ce-și trece prin păr câțiva stropi de vopsea de culoare albastră uite-l pe mihai șora cum îi șoptește la ureche ceva ce nimeni nu aude în afară de mine lui fundoianu sunt la
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
de vântul nopții dimineața macaralele strivind carnea în mijlocul orașului când brusc apare acel ceva care arde pe dinăuntru care îmi bate cuie în șira spinării care ne îndepărtează unul de altul definitiv. Nu vom sfârși în nici un paradis în nici un infern dragostea mea ne vom târî sub o piatră și vom aștepta nepăsători tunetul.
Imagini de august - după Kristofer Flensmarck by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/5791_a_7116]
-
chiar orb încât are nevoie de braille-ul bubițelor ca să citească în suflet? si sufletul într-atât de fragil, că se poartă în ferecătură de piele si os presărată cu perle moi ce coc? sau să fi ajuns, fix ca-n Infernul lui Dante, de son vivant în ceaunul cu smoală si-atunci când e dat în fiert scoate - S.O.S. - bule de aer? dacă spiritul urcă-n tării si tăria la cap, de ce - boala! - e dat peste cap trupul ca o
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]