495 matches
-
le stăpânesc îndeajuns pentru a le surprinde nuanțele. Germana și rusa au ajuns la noi periferice; trecător, sper; ambele vor trebui redobândite, și în viață, și în cultură. Româna e limba mea uzuală de lucru. Regret că, deși le simt infinitezimal limba, m-am ocupat sporadic de scriitorii maghiari. O datorie neonorată. Mă străfulgeră uneori teama că, spre final, voi "regresa" pe scara limbilor vorbite, înapoi către maghiară. Se povestește despre Cioran (nu știu dacă e adevărat) că ar fi pățit
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
să știm, și face din acțiunile noastre o operă mai mare, fără să avem nici un fel de control." Sigur că nu e cazul să ne entuziasmăm în privința valorii acestei găselnițe. Însă omul din spatele ei merită toată admirația. Răspunde cu precizie infinitezimală, fără să vrea să scoată din asta un profit. E corect și nepractic, cum zice bancul. Oare câți poeți de vocație, având la îndemână asemenea argumente, n-ar fi făcut, în locul lui, obositoare parade de orgoliu? Rețeta de originalitate Suplimentul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6898_a_8223]
-
prezența autorului. Sâmbătă, 21 septembrie, Rob de Graaf, unul dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani din Olanda va fi prezent la Teatrul Metropolis, la spectacolul cu piesa SEX, scrisă în anul 2004. Spectacol sensibil, cu problematica contemporană olandeză, SEX înfățișează infinitezimal reacțiile și evoluția a patru personaje - două cupluri care ajung să interfereze, sperând să regăsească cândva armonia pierdută și simțirea ca trăire firească. Emilia Popescu, Mircea Rusu, Gelu Nitu și Mihai Calota vor răspunde la întrebările despre meandrele iubirii în
Premieră pentru lumea teatrală bucureşteană: Autorul piesei "SEX", spectator la Metropolis by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/70666_a_71991]
-
Autorul de ficțiune este precum un sculptor închis într-un atelier în fața unui bloc de marmură neșlefuit. El nu are la îndemână decât literele alfabetului, adunate într-o masă amorfă în atelierul minții lui. Unica lui daltă este imaginația. Cu infinitezimală grijă la construcție, detalii, expresie și transmiterea de emoție, el creează din acel bloc amorf de litere o operă de artă. Dar cuvintele sunt înșelătoare, tocmai pentru că sunt la îndemâna oricui. Ce fericit era burghezul gentilom al lui Moličre, când a
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
de la un nivel la altul, aduce a pictură naivă: în intimitatea ei, realitatea nu e continuă și nici netedă, ci discontinuă (discretă) și încrețită. E făcută din praguri, muchii și asperități. Dacă am putea să ne plimbăm pe aceste muchii infinitezimale, am constata că nu putem merge pas cu pas, adică din aproape în aproape, ci numai sărind de la un prag la altul, fiecare prag fiind un multiplu întreg al constantei lui Planck. De ce „întreg“ și de ce „multiplu“ sunt amănunte mistice
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
pseudonime decât cele inventariate în dicționare), iar pe de alta, volumul impresionant al aparatului critic. Care aparat critic, spuneam în cronica dedicată primului volum, ne livrează o monografie pe fragmente a lui C. Stere, oferindu-ne nu numai detaliile, câteodată infinitezimale, ale genezei și traseului unui articol, ci și, adesea, tabloul gazetăresc al momentului în care scriitorul formulează o anumită opinie. Este o tehnică editologică de anvergură, care, dacă ar fi fost aplicată, de pildă, și în cazul publicisticii eminesciene, ne-
Un gânditor social: tânărul Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3904_a_5229]
-
românesc, André Petrescu, nu se integrează aceluiași orizont imaginar. Înainte de a fi distrus de hazardata speculație financiară, Eric este deja mort, deja imolat în limuzina-sarcofag din care iese asemeni unui vampir în scurte și ratate incursiuni revitalizante. Discuția despre partiționarea infinitezimală a timpului devine relevantă în rapiditatea cu care se dezintegrează imperiul lui Eric și Eric însuși. Capitalul devine spectral în operațiunile financiare ale bursei, o formă de energie care se deplasează dintr-un loc în altul. Iar magnatul pare să
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
conștiinței pot fi obținute prin mijloace fizice, mecanice: mantrele misticilor indieni și cazurile lui Böhme, Ignațiu de Loyola și Kant, citate de Underhill. Dar dorința ei de a găsi împrumuturi cu orice preț o împinge la afirmații care se apropie infinitezimal de falsul intelectual. Iată un exemplu (dar fără croșetele autoarei): N.I.: „Asceza practicată în lumea religioasă nu înseamnă numaidecât să umbli nespălat, ci înseamnă efortul de a reduce necesitățile tale trupești la un minimum și de a nu te lăsa
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
aroganței intelectuale a ocultistului (sau magicianului). Oricine poate judeca dacă e nevoie să presupunem un transfer lingvistic. Iar exemplul e în unic exemplar. Alte exemple, mai convingătoare, de „reziduuri mnezice“ Marta Petreu nu poate da. Și aici ea se apropie infinitezimal de falsul intelectual, numai din dorința pătimașă de a-l copleși pe Nae Ionescu cu furtișaguri. În realitate, terminologia celor doi prezintă diferențe serioase. Pentru a ne mărgini la un singur exemplu, Nae Ionescu folosește frecvent formulele „faptul mistic“ și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
și meticulozitate. Jankélévitch, în Tratat despre moarte, ne învață: "Moar-tea este seriosul din orice sacrificiu, miza oricărui risc, grăuntele de sare din orice aventură. Suferința însăși nu ne face să suferim decât prin doza abia perceptibilă de moarte, prin doza infinitezimală și, ca să spunem așa, homeopatică pe care o conține".20 Doza homeopatică de moarte din orice gest uman, din orice clipă care devine amenințătoare, permanentă, această doză ține în egală măsură de viață, pe care o colorează, dându-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
viețuim o altă față a absolutului. "Poezia este un absolut real", afirma Novalis. Inspirația unui moment face cât experiența unei vieți, afirmă O.W. Holemes. Fulguranța violentă este experiență mistică, clipe excepționale de intuiție ideatică, fulgor et lumen în secunde infinitezimale, scrie Edgar Wind; o transă ducând la o înfăptuire mecanică, lipsa de control asupra forței dicteului, pentru că este un travaliu subteran. Prin termenul de transpossibilité, Henri Maldiney definește spațiul necunoscut în care are loc artezianic izbucnirea operei de artă, spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ori Prim-ministru al Republicii Franceze, în perioada decembrie 1879-septembrie 1880, când a deținut și portofoliul de ministru al Afacerilor Străine; ianuarie-august 1882; ianuarie-decembrie 1886 și martie 1890-februarie 1892. A scris, între altele: Tratat de mecanică rațională (1858), Despre analiza infinitezimală (1860 și 1881), Eseu asupra filozofiei științelor (1896), Chestiunea Egiptului (1905), Amintiri, 1849-1893 (1913). 80 Léon Gambetta (1838-1882). Om politic și de stat. Deputat (1871-1881) apoi președinte al Camerei Deputaților (1879-1881). Prim-ministru și ministru al Afacerilor Străine (14 noiembrie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
decât radiografia unui sentiment și a unui suflet). Sunt multe pagini tensionate, redactate parcă febril, dar febrilitatea vine dintr-o analiză rece, tăioasă, aparent intolerantă. Uneori, autoarea face un transfer interesant, atribuind și altor personaje, analepse lucide, pline de nuanțe infinitezimale. Iată comentariile unui șofer de autobuz: Sunt șofer pe autobuz de zece ani, iar în tot acest timp am urmărit ochii călătorilor care nici măcar nu-mi observau prezența. Ei au nevoie doar de un mijloc de transport, ignorând adesea omul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
știința zeroului să evolueze în salturi uluitoare. Torricelli cu vidul creat în primele barometre cu mercur, pictorul Brunelleschi cu punctul de fugă gîndit ca originea, împinsă la infinit, a liniilor de perspectivă ale unui tablou, Descartes și Leibinz cu calculul infinitezimal, Kepler cu parabolele și elipsele traiectoriilor planetare - toți au deschis drumul înțelegerii moderne a zeroului și infinitului. Au urmat Cantor și Hilbert în matematică, Planck și Schrödinger în mecanica cuantică. Iar mai spre zilele noastre, Penrose sau Feynman. Astăzi micimea
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
sau mai precis coloanei sonore rolul de ghid cu refrenul mașinii de scris al cărei țăcănit metalic pianotează ritmul întregii povești, o concertează cu o fină orchestrație. O scenă relevantă în acest sens, una dintre numeroasele scene de focalizare a infinitezimalelor emoționale o are ca protagonistă pe Cecilia. Sosită în casă după un tumult pe care coloana sonoră îl acompaniază, eroina sfîrșește întregul allegro cu un pizzicato ciupind coarda unui pian. La fel, un admirabil joc de oglinzi îi alătură pe
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
împreună cu tensiunile ei. Parabola biblică se reflectă sensibil și în filmul lui Ińárritu, o parabolă a izolării, a frontierelor cultural-mentalitare și, mai ales, a celor politice care secționează uneori discreționar și dureros legăturile firești. Evenimentele dobîndesc acea pondere halucinantă a infinitezimalelor la Ińárritu, filmele sale rescriu posibilitatea ca o aripă de fluture care bate undeva în Japonia, în cazul nostru descărcarea unei arme americane Winchester M70, dăruită de un vînător japonez ghidului său marocan, să stîrnească un cutremur în Statele Unite, rănirea
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
Liviu Dănceanu Umberto Eco definea grafismul ca fiind un caz notoriu de ambiguitate, dacă nu chiar o nebuloasă în ordinea conținutului. îmi amintesc de o partitură a lui Alexandru Hrisanide, intitulată Soliloquium, care nu era altceva decît reprezentarea la scară infinitezimală a hărții României. Firește că traducerea în sonor a unei atare imagini vizuale asociative nu poate fi efectuată în absența legendei, așa cum bine îi stă unei hărți ori unui plan să se înhăiteze cu niscaiva explicații date semnelor adoptate prin
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
este o reducție fenomenologică. Trebuie să se întîmple într-un spațiu limitat, rapid, și să fie simbolic. Viața nu-i așa. Viața are traiecte lungi, douăzeci-treizeci de ani... D.P.: Și nu se întîmplă nimic... N.B.: Sau se întîmplă la modul infinitezimal, sau inefabil... D.P.: Se-ntîmplă, dar nu face sens. N.B.: Nu face sens. Or, artistul este cel care face reducții și simbolizează. Toată opera artistică este o operă artificioasă. D.P.: Și totuși, nimic, nimic, nici din... Lelia, de pildă, nimic n-
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
intenție auctorială focalizată cu precizie nu numai că dă textului o consistență aparte, dar mai ales reușește să ocolească buclele de umplutură ale locurilor comune. Rezultatul este un scris "impostat", al cărui paradox este că analiza rece, strictă și uneori infinitezimală a nuanțelor se hrănește dintr-un suflu patetic suficient de puternic pentru a da naștere unor romane veritabile. Impresia pe care o lasă scrisul lui Gabriel Liiceanu este că intelectul autorului este alimentat cu un combustil afectiv ce poate oricînd
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
succedării meticuloase a punctelor de vedere ale celor implicați în această intrigă de iubire (Margot, Titi Ialomițeanu, Ștefan Mironescu, Sophie), rămasă în suspensie, adică fără nicio urmare. E o lecție de naratologie și un exemplu de virtuozitate a analizei psihologice infinitezimale, un capitol excepțional (cel mai bun din roman) care clarifică până în cele mai mici amănunte relațiile dintre personaje. Romanul are o complexitate derutantă. A te opri la portretul - memorabil, fără îndoială - al Vicăi Delcă, mahalagioaica nostalgică și revedicativă, pragmatică și
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
celui ce vine i se pregătește, din timp, pat pentru somn, formă pentru întrupare, ziua și noaptea, două surori ursitoare, din tolba lor fără fund, deapănă lumina și întunericul în zeci de gheme aromitoare, albul vrâstat cu negrul în proporții infinitezimale, în dulci și aspre ninsori îngroapă totul într-un cocon. în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața fără ochi, fără picioare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
greutatea suferinței din milă. Te îndepărtezi de oameni pentru că nu ai cum altfel să te îndepărtezi de viață. Te închizi în efortul gândirii încercând, de fapt, să afli o cale de a exista spiritual fără să depinzi de existență. * Dacă infinitezimalul s-ar dezlănțui, ce lecție de morală. Universala, elementara stigmatizare. * Mai degrabă un Buddha în „lotus“, care, adică, nu se folosește de picioare ca să evite lumea... dacă aș fi un înțelept. * Dar iată ce îi propune Descartes prietenei lui Elisabeta
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a senzațiilor, a impresiilor pe care le are, a situațiilor în care se află cel care îl străbate (Fragmente dintr-un fals tratat de alpinologie). Paginile pe care le scrie Octavian Costin surprind prin subtilitatea notării senzațiilor, desfăcute pînă la infinitezimal, natura pe care o descriu este una aspră, adevărată, agresînd retina, chemînd ființa într-un spațiu al confruntării; ochiul lui Octavian Costin trece dincolo de "pictural", fiind pus mereu în alertă de "presiunea psihologică a întregii ființe", mîna, privirea, gustul, mirosul
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
și am văzut Mediterana pentru prima dată. Era o dimineață de un calm absolut, cu un cer neverosimil de limpede, se vedea până departe. Am zărit, la limita halucinației, Pirineii. Soarele nu se ridică prea mult în noiembrie, așa că valurile infinitezimale sclipeau până la orizont. Am rămas nemișcat câteva ore bune. Când am plecat, mi-am zis că am să scriu din nou. Dar, chiar și în vremea cât n-am scris, am trăit și m-am gândit. Adică am scris inconștient
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
adică posibilul, e chiar trupul romanului. Jocul cu ficțiunea cea mai vaporoasă e sinonim perfect al jocului cu cea mai ternă realitate. Orice ficțiune e tangibilă și accesibilă, după cum orice realitate e iluzorie. Ficțiunea romanescă e undă imaterială și corpuscul infinitezimal, ca lumina. Sună prea poetic, dacă n-ar fi prea științific: pură teorie. Romanul, cu posibilitățile lui infinite de narațiuni, lumi, destine și personaje, bate întotdeauna realitatea.
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]