501 matches
-
lichid (condensare). Când aceste potențiale devin egale se atinge echilibrul. Relațiile potențialelor termodinamice pot fi derivate, obținându-se un set de ecuații fundamentale în concordanță cu principiile întâi și al doilea al termodinamicii. Din Primul principiu al termodinamicii orice variație infinitezimală a energiei interne U a unui sistem poate fi scrisă ca suma căldurii care intră în sistem și a lucrului mecanic efectuat de sistem asupra mediului, fără a adăuga noi particule (masă) sistemului, unde formula 4 este variația căldurii din sistem
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
se poate exprima variația energiei interne ca funcții de stare și derivatele lor: unde egalitățile sunt valabile pentru procese reversibile. Asta conduce la formele diferențiale ale energiei interne: Aplicând repetat transformările Legendre, se obțin expresiile diferențiale ale celor patru potențiale: Infinitezimalele din membrul drept al fiecărei relații de mai sus este în funcție de parametrii potențialului din membrul stâng. Relațiile de mai sus ilustrează faptul că atunci când parametrii potențialului sunt menținuți constanți, valoarea potențialului descrește ireversibil, apropiindu-se de o valoare constantă, minimă
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
la încercare în special în zona discontinuităților. Atât ecuațiile lui Euler, cât și ecuațiile Navier-Stokes admit discontinuități, astfel că uneori stabilitatea este o problemă. În continuare sunt prezentate diferite metode de discretizare a ecuațiilor. În "metoda diferențelor finite" (MDF) ( - FDM), infinitezimalele din derivate sunt transformate în diferențe. Acest procedeu este unul natural, deoarece derivata unei funcții este, prin definiție: astfel că pentru un formula 15 mic expresia: este o aproximare acceptabilă. Astfel este posibilă obținerea soluției fără a calcula derivatele. În discretizare
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
este o lucrare a lui Arhimede, care pentru prima dată atestă explicit folosirea calculului infinitezimal. Lucrarea originală s-a crezut a fi pierdută, dar a fost redescoperită în celebrul Manuscris al lui Arhimede din 1902. Manuscrisul include și descrierea lui Arhimede despre "metoda mecanică", numită așa deoarece s-a folosit de legea pârghiilor (demonstrată pentru
Metoda Teoremelor Mecanicii () [Corola-website/Science/322556_a_323885]
-
lui Arhimede din 1902. Manuscrisul include și descrierea lui Arhimede despre "metoda mecanică", numită așa deoarece s-a folosit de legea pârghiilor (demonstrată pentru prima dată de el însuși) și de centrul de greutate al obiectelor. Arhimede nu a admis infinitezimalul ca parte a rigorii matematice și de aceea nu și-a publicat metoda în nici un tratat formal, care să conțină acest rezultat. În tratatul "", el a demonstrat câteva teoreme prin metoda epuizării, găsind în mod riguros limita inferioară și superioară
Metoda Teoremelor Mecanicii () [Corola-website/Science/322556_a_323885]
-
începe ea însăși - care îi plăcea să se autodenumească ""Emilia Newtonmania"" - să lucreze la traducerea " Principiilor...", la care va lucra până la sfârșitul vieții. În afara muncii de traducere din limba latină în franceză, ea transcrie argumentația lui Newton în notația calculului infinitezimal dezvoltată de Leibniz, care se răspândise în cercurile științifice europene, însoțind textul original cu un mare număr de comentarii. Deși s-a exprimat în mod critic cu privire la situația deosebită a femeii în societatea timpului său, Émilie du Châtelet a trăit
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
metoda de rezolvare a ecuațiilor cu derivate parțiale, numită ulterior metoda Fourier, sau metoda undelor staționare, care a jucat un rol important în dezvoltarea analizei matematice în secolul al XIX-lea. În teoria probabilităților, a aplicat pentru prima dată calculul infinitezimal. Cea mai valoroasă scriere a sa este "Hydrodinamica, sive de viribus et motibus fluidorum commentarii", apărută în 1738.
Daniel Bernoulli () [Corola-website/Science/308726_a_310055]
-
care avea înclinație încă din copilărie. O perioadă, l'Hôpital frecventează cercul cunoscutului filozof Nicolas Malebranche din Paris. Aici îl întâlnește, pe Johann Bernoulli cu care leagă o strânsă relație de prietenie și de la care învață, în 1691, principiile calculului infinitezimal, domeniu abia apărut în acea epocă. L'Hôpital se împrietenește și cu ceilalți frați Bernoulli, dar și cu Huygens și Leibniz. În 1693, l'Hôpital devine membru al Academiei de Științe.
Guillaume de l'Hôpital () [Corola-website/Science/320521_a_321850]
-
a personajului, însă se dovedește a fi un loc mai îngrozitor decât închisoarea, deoarece aici sunt analizate toate întâmplările importante din viața sa regâsindu-se pe sine. Analiza psihologică a personajului se realizează prin intermediul introspecției adică scurtarea stărilor sufletești până la nuanțe infinitezimale: Are nevoie tocmai de ușurare, iar minciuna iar complică în zadar situația și l-ar face să se disprețuiasacă singur. De aceea și cu gelozia a refuzat să mintă, oricât l-ar fi servit poate momentan minciuna. Lasă că însuși
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
În timpul Renașterii, o parte din textele arabe sunt studiate și traduse în latină. Cercetarea matematică se concentrează în Europa. Calculul algebric se dezvoltă ca urmare a lucrărilor lui François Viète și René Descartes. Newton și Leibniz au inventat, independent, calculul infinitezimal. În secolul al XVIII-lea și secolul al XIX-lea, matematica cunoaște o nouă perioadă de dezvoltare intensă, cu studiul sistematic al structurilor algebrice, începând cu grupurile (Évariste Galois) și inelele (concept introdus de Richard Dedekind). În secolul al XIX
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]
-
lecturii, va simți că este mai puțin ignorant. Or, după cum bine se știe, ignoranța este păcat capital! Cu câțiva ani în urmă era absolut imposibil să cred că o voi întâlni pe Madeleine Davidson. Probabilitatea era nulă. Apoi a devenit infinitezimală pentru că și eu am pășit, timid, pe drumul greu al scrisului. Însă cum cărțile îi aleg pe oameni și nu invers, undeva în univers ceva s-a pus în mișcare și, într-un moment pe care-l consider fast, ne-
Editura Destine Literare by Mihai Batog Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/85_a_448]
-
existenței ce transpare, liniștită și imperturbabilă și curge lin ca o apă în câmpie: «Acum și aici lumina este de culoarea apei umbrite/ dar eu aș vrea să nu mă grăbesc -/ fără amănunte, fără trucuri, sobru, precis/ Mâine soarele e infinitezimal mai rece/ ca o înjurătură reprimată ieri și azi». Epilogul este o artă poetică de etapă. Gheorghe Perian insistă în portretul pe care i-l dedică în Scriitori români postmoderni, 1996, asupra ‘naivității' și expresionismului înțelese ca un limbaj preexistent
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
Sănătății a publicat un document prin care declară că nu susține homeopatia în tratarea următoarelor boli: HIV, TBC, malaria, gripa și diareea la copiii mici. Remediile homeopate sunt substanțe diluate și dinamizate prescrise după legea similitudinii în doze de obicei infinitezimale. Farmacopeea franceză definește medicamentele homeopate ca preparate obținute prin metoda diluțiilor succesive. Dintre formele cele mai des întâlnite sunt: Tincturile primare se definesc ca preparate lichide extractive rezultate din amestecarea sucului proaspăt presat din plante cu alcool sau prin extracție
Homeopatie () [Corola-website/Science/299390_a_300719]
-
Gaussian se numește propagator K. Pentru alte ecuații diferențiale, aceasta este numită uneori funcția lui Green, dar în mecanica cuantică, tradițional, se rezervă denumirea de funcție Green pentru transformata Fourier în funcție de timp a lui K. Când a este o cantitate infinitezimală formula 182, condiția inițială Gaussiană, este recalibrată astfel încât integrala ei: devine o funcție delta, iar evoluția ei în timp dă propagatorul: De notat că, un pachet de unde inițial foarte mic devine instantaneu infinit de mare, cu o fază care oscilează foarte
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
întregul spațiu, dar acest lucru este o reflectare a incertitudinii impulsului în localizarea particulei. De notat că, norma funcției de undă este infinită, dar acest lucru este corect deoarece și pătratul funcției delta este divergent. Factorul formula 182 este o cantitate infinitezimală care există pentru a fi siguri că integrarea peste K este bine condiționaltă. La limită când formula 182 tinde spre zero, K devine pur oscilator, integrala lui K nefiind absolut convergentă. În restul acestei secțiuni, aceasta va fi setată la zero
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
f. Împrăștierea gaussiană este nucleul de propagare pentru ecuația de difuziune și se subordonează identității de convoluție: care premite ca difuziunea să fie exprimată ca o integrală de drum. Propagatorul este exponențiala unui operator H: care este operatorul de difuziune infinitezimal: O matrice are doi indici care în spațiul continuu este funcție de x și x’. În acest caz, datorită invarianței translației, elementele matricii K depind numai de diferența de poziție, iar un abuz convenabil de notație este să se refere la
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
să producă un factor de fază "p" independent, px - Ht trebuie să aibă o formă specială - astfel încât translația în "p" trebuie să fie compensată printr-o schimbare în H. Acest lucru este adevărat numai când H are formă pătratică. Generatorul infinitezimal al mărimilor în cazul clasic și cuantic este: sumarea făcându-se pentru toate particulele, iar B, x și p sunt vectori. Parantezele Poisson ale lui formula 271, cu x și p mărimi infinitezimale, iar v mărimea infinitezimală a vectorului viteză, sunt
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
adevărat numai când H are formă pătratică. Generatorul infinitezimal al mărimilor în cazul clasic și cuantic este: sumarea făcându-se pentru toate particulele, iar B, x și p sunt vectori. Parantezele Poisson ale lui formula 271, cu x și p mărimi infinitezimale, iar v mărimea infinitezimală a vectorului viteză, sunt: Iterarea acestor relații este simplă, deoarece la acestea se adaugă o sumă constantă la fiecare pas. Prin iterare, cantitatea dV crește incremental până la valoarea finită V: B divizat prin masa totală este
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
are formă pătratică. Generatorul infinitezimal al mărimilor în cazul clasic și cuantic este: sumarea făcându-se pentru toate particulele, iar B, x și p sunt vectori. Parantezele Poisson ale lui formula 271, cu x și p mărimi infinitezimale, iar v mărimea infinitezimală a vectorului viteză, sunt: Iterarea acestor relații este simplă, deoarece la acestea se adaugă o sumă constantă la fiecare pas. Prin iterare, cantitatea dV crește incremental până la valoarea finită V: B divizat prin masa totală este poziția centrului maselor minus
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
totală este suma energiei cinetice a centrelor de mase plus energia cinetică măsurată față de centrul maselor. Deoarece B este dependent în mod explicit de timp, H comută cu B, scriindu-se: dând astfel legea transformarii pentru H sub un impuls infinitezimal: Interpretarea acestei formule este că, schimbarea lui H sub un impuls infinitezimal este în întregime dat de schimbarea energiei cinetice a centrului de mase, care este produsul scalar al impulsului total având viteza infinitezimală v. Cele două cantități (H,P
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
măsurată față de centrul maselor. Deoarece B este dependent în mod explicit de timp, H comută cu B, scriindu-se: dând astfel legea transformarii pentru H sub un impuls infinitezimal: Interpretarea acestei formule este că, schimbarea lui H sub un impuls infinitezimal este în întregime dat de schimbarea energiei cinetice a centrului de mase, care este produsul scalar al impulsului total având viteza infinitezimală v. Cele două cantități (H,P) reprezintă un grup Galilean cu sarcina centrală M, în care numai H
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
transformarii pentru H sub un impuls infinitezimal: Interpretarea acestei formule este că, schimbarea lui H sub un impuls infinitezimal este în întregime dat de schimbarea energiei cinetice a centrului de mase, care este produsul scalar al impulsului total având viteza infinitezimală v. Cele două cantități (H,P) reprezintă un grup Galilean cu sarcina centrală M, în care numai H și P sunt funcții clasice în spațiul fazelor sau operatori mecanici cuantici, în timp ce M este un parametru. Legea transformărilor pentru viteza infinitezimală
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
infinitezimală v. Cele două cantități (H,P) reprezintă un grup Galilean cu sarcina centrală M, în care numai H și P sunt funcții clasice în spațiul fazelor sau operatori mecanici cuantici, în timp ce M este un parametru. Legea transformărilor pentru viteza infinitezimală: poate fi iterată ca mai sus - P merge de la P la P+MV cu incrementul infinitezimal v, în timp ce H se schimbă la fiecare pas cu cantitate liniară proporțională cu P. Valoarea finală a lui H este schimbată de valoarea lui
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
care numai H și P sunt funcții clasice în spațiul fazelor sau operatori mecanici cuantici, în timp ce M este un parametru. Legea transformărilor pentru viteza infinitezimală: poate fi iterată ca mai sus - P merge de la P la P+MV cu incrementul infinitezimal v, în timp ce H se schimbă la fiecare pas cu cantitate liniară proporțională cu P. Valoarea finală a lui H este schimbată de valoarea lui P cu jumătatea dintre valoarea de start și cea finală. Factorul proporțional cu sarcina centrală M
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
Deci, aria totală a tuturor sectoarelor însumate este Cu creșterea numărului de subintervale "n", aproximarea ariei continuă să se îmbunătățească. La limită, când "n" → ∞, suma devine suma Riemann a integralei de mai sus. Folosind coordonate carteziene, un element de arie infinitezimal poate fi calculat ca "dA" = "dx" "dy". Regula de substituție pentru integralele multiple afirmă că, la folosirea altor coordonate, trebuie să fie considerat determinantul Jacobian al formulei de conversie de coordonate: Astfle, un element de arie în coordonate polare poate
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]