56 matches
-
unele elemente completive, cum ar fi a infinitival, amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, ceea ce explică și de ce generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală (v. §III.3.1.1); a infinitival nu poate fi luat deci în mod direct ca diagnostic pentru proiecția FINP. 38Un exemplu explicat doar parțial prin influență străină este următorul (pronumele encliticizat nu este reflexiv): Nu pomeni fă<ră>delegile noastre întăile, currundu se afle-ne cruțarile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de la infinitiv (direct verificată prin distribuția la stânga cliticelor pronominale și a negației propoziționale) și pentru ideea că, spre deosebire de alți complementizatori care se generează nonambiguu într-una dintre proiecțiile completive ale domeniului C (că în FORCE 0, să în FIN0), a infinitival amalgamează centrele FORCE 0 și FIN0 (un efect, între altele, imposibilitatea propoziției infinitivale de a proiecta periferia stângă). 46V., de exemplu, remarca din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014: 8): "[c]litic pronouns, be they proclitic or enclitic, cannot be separated
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și pentru ideea că, spre deosebire de alți complementizatori care se generează nonambiguu într-una dintre proiecțiile completive ale domeniului C (că în FORCE 0, să în FIN0), a infinitival amalgamează centrele FORCE 0 și FIN0 (un efect, între altele, imposibilitatea propoziției infinitivale de a proiecta periferia stângă). 46V., de exemplu, remarca din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014: 8): "[c]litic pronouns, be they proclitic or enclitic, cannot be separated from the verb (or auxiliary) at any time", deși există atestări ale dislocării
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
însă în română, infinitivul din structurile nominalizare + subiect este de tip rezultat, nu de tip eventiv; supinul din structurile nominalizare + subiect are toate proprietățile nominalelor eveniment, dar nu are citire de tip rezultat. Cornilescu (2001: 477) arată că structura nominalizare infinitivală + subiect este complet nominală. Cornilescu (2001: 478) observă că verbele care acceptă supinul nominal + subiect nu sunt foarte numeroase: verbe tranzitive care acceptă obiecte prototipice (și au pereche inergativă) și verbe reflexive cu interpretare reflexivă sau reciprocă: Ion cântă (cântece
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu trebuie lexicalizat (ca să măsoare evenimentul), pe când cea de tip supin + obiect denotă o schimbare, o activitate. Nominalizările de la același verb folosesc sufixe diferite, rezultând nominalizări de tip eveniment cu trăsături aspectuale și sintactice diferite (contribuția semantică a sufixului): ● nominalizările infinitivale apar numai în structuri cu obiect, care exprimă schimbări; sufixul de infinitiv este [+ Telic], perfectiv; infinitivele sunt polisemantice, ușor recategorizabile ca activități; ● caracteristica sufixului de supin este apariția în structuri cu subiect, din care infinitivul este exclus; aspectual, structurile nominalizare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
încearcă unificarea interpretării verbului a avea în toate ipostazele. Ca verb pregnant, a avea are sensuri numeroase și destul de variate. Am exclus din discuție contextele în care a avea se combină cu obiecte de tip verbal (infinitiv, conjunctiv, construcții relative infinitivale), în care funcționează ca verb modal. Nu se poate totuși trece cu vederea că, în unele studii, sunt interpretate unitar toate ipostazele lui a avea (pentru cea de verb modal și de auxiliar se susține că numai tipul de complement
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]