1,132 matches
-
revenit. Oscilând între tentația înregistrării realului prezent și aceea a resuscitării realului trecut, această confesiune de o sinceritate absolută (și de aceea, poate, greu sesizabilă), reușește în cele din urmă să dea o nouă viață - fie ea și una fantomatică - inflexiunilor unor voci pierdute. Emanație stranie a realului trecut, mărturisirea poetului provoacă vibrații ascunse care țin nu atât de formă, cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva) și de pura sa reprezentare. Nota definitorie a poeziei lui Mircea Ivănescu trebuie căutată însă
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
nu se află deloc în defensivă după urgiile prin care a trecut, ci a hotărât să dea în vileag acele realități despre care se vorbește cu jumătate de gură, sau nu se vorbește deloc. Un om, pe cât de aspru (cu inflexiuni de o rară sensibilitate), pe atât de corect. Dăruiește mult și cere, la fel. Nu există jumătăți de măsură. Clopote, fantomele lumii damnate, noaptea de smoală, găuri negre, răscruci, negură, văzduhul spart, ultimul strop de lumină, un bagaj substanțial care
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
noastre unele bucurii, mai ales că ne săturasem de româno-engleza (sau invers) croncănită de felurite vietăți bipede cam pe la toate posturile de televiziune. În consecință, ne fălim acum că, după urarea de bun venit, rostită în franceză, cu vreo câteva inflexiuni de tip "vira ancora!" ș.a., de către Domnul Președinte Traian Băsescu, televizorul nostru a rămas blocat, așa că orice emisiune este cotcodăcit-titrată în limba cocoșului galic. Acest lucru l-a făcut pe prietenul Haralampy să exclame fericit: -Ay, țucu-i gura lui de
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
fi în stare să comenteze detașat chiar și acele evenimente culturale la care participă oameni pe care nu-i poate răbda. După ureche OTIDIANUL este printre ziarele care acordă, în mod constant, un loc și un rol fenomenului cultural, fără inflexiunile mondene și temenelele în fața unor VIP-uri de carton de care sînt pline alte publicații. Cu atît mai vizibile sînt accidentele de parcurs: titluri dorite de impact, dar complet neinspirate, comentarii alăturea cu realitatea, relatări făcute după ureche. Toate cele
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
viața altor oameni, mă fascina. Cum reușesc, oare? Iată o enigmă, mi-am zis, care ar putea fi deslușită, nu doar ascultând «cuvintele» piesei de teatru, ci și urmărind gesturile și expresia actorilor, fiind atentă la mișcările corpului și la inflexiunile glasului lor. Decorurile spectacolului și costumele personajelor urzesc, de asemenea, o realitate aievea, care stimulează imaginația noastră de spectatori. Simțind această năvală de trăiri, mi-a venit ideea de a «îngheța» efemerul, de a înregistra clipa care definește existența actorului-personaj
Agenda2003-45-03-45-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281693_a_283022]
-
este mai bună. Nu are nevoie de compasiune. Se apără în permanență. Complicitatea publicului naște și ironie, etichetarea spectacolelor dintr-o scurtă privire, un lucru care îi iese bine actriței. Între agonie și extaz își situează Dana Voicu personajul, cu inflexiunile necesare, cu emoție, chiar dacă inegalitățile există în susținerea monologului, precum și alunecarea spre poezii, un accent uneori puternic în scenariu. Gravitate și inocentă, teama și elan cîteva dintre atributele spectacolului Să zbori spre paradis. O oră și mai bine stăm față
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
înfășurat în minciună că în- tr-un drapel olimpic, a sosit ceasul crud al adevărului. Un adevăr nemilos că o boală incurabilă: chiar privatizate, fabricile noastre sunt ineficiente pentru că au prea mulți muncitori, iar productivitatea e la pământ! Comunismul nostru cu inflexiuni asiatice s-a încăpățânat să încurajeze un stil care făcea din om o anexă a sculei, si nu invers. Nu un om la zece mașini, ci zece oameni la un ciocan. Că am dreptate, vă puteți convinge privind un grup
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
de bună apreciere despre primul suveran pe tronul României, care a știut să țină bine cumpănă între cele două partide politice, conducînd-o auster și bine cugetat. Dar nu poate să nu amintească faptul că "ajunsese a se cîntări spitereste o inflexiune de voce, un gest al lui, care știa cîte degete să dea la o audiență, cîte să le ridice la chipiu în răspunsul la un salut, cui și în ce împrejurare să-i facă neasemuita cinste de a-l pofti
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
înregistrarea romanului "Lotte la Weimar", în lectura unui actor german care mi-a făcut o puternică impresie. Citisem cartea lui Thomas Mann, ea figura deja între cele mai apropiate mie din opera scriitorului, însă abia ascultînd acea voce cu stranii inflexiuni de blîndețe și cruzime, cu discrete accente de compasiune și controlate stridențe de veritabilă răutate am înțeles ceea ce pentru mine constituie o marcă estetică și umană distinctivă a autorului. Și anume, neașteptata combinație de ironie, poate chiar cinism, și senină
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
tînăra studentă Ioana Creangă) și muzicale nu fac decît să se pună în slujba protagoniștilor, retrăgîndu-se mult prea modest în spatele lor. Aș remarca, încă o dată, compoziția muzicală originală a Dorinei Crișan Rusu, cu acorduri patetice, furtunoase dar și duios-melancolice, cu inflexiuni de sonuri recognoscibile pe insule grecești, cu o asociere ciudată și întotdeauna imprevizibilă de instrumente care se ordonează supus în jurul pianului, un fel de axis-mundi al compozițiilor sale. Este o muzică obsedantă, pe care o murmuri plecînd de la spectacol, încercînd
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
negre, și în celelalte cicluri incluse pe CD-ul lansat sâmbătă, 8 ianuarie, în Aula Palatului Cantacuzino din Calea Victoriei. În liedurile pe versuri de Nina Cassian spectrul expresiv se diversifică: amprenta joriană e permeată de reflexe impresioniste și, totodată, de inflexiuni expresioniste, vocea declamând în stilul sprächgesang-ului. În Incandescențe pianul capătă amploare simfonică (Piatră peste piatră); simplitate nudă, austeră, de sorginte gregoriană (M-am desprins), dar și un avânt romantic de extracție chopiniană, ca în liedul De ce?. Liedurile pe versuri de
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
instinct cu care/ viermele Eunice din Oceanul Atlantic/ procreează doar în a opta noapte după lună plină" (Spațiul bioritic). Căci această recuperare a ansamblului nu e sentimentală, umilă, ci de o luciditate ce îngăduie fascinației a se împleti cu îndîrjirea, cu inflexiunile satirice. Nu uimirea, nu candoarea înregistrării conduc pana lirică, ci o anume dezabuzare, o drojdie a suferinței de-a constata cîte lucruri, cîte conexiuni scapă vieții subiectului, cum peștii dintr-o plasă cu ochiuri prea largi. Deloc luat prin surprindere
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
teoretic și recunoscută direct este, evident, retorica clasică. În varianta latină, cele cinci părți constitutive ale retoricii sînt invențio, dispositio, elocuțio, memoria și actio (sau pronunciatio). Ultima se referă la postura oratorului în timpul susținerii discursului său, începînd cu intonația și inflexiunile glasului sau, și ajungînd pînă la gesturile pe care era recomandat să le facă, în funcție de tipul de discurs. Interesant este că aceasta a cincea componentă a retoricii a disparut cel mai repede. Nu numai că nu mai găsim nici urma
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
aceste pagini, mi se înghesuie în auz fragmente cunoscute dintr-o piesă sau alta ascultata, defilează voci, timbre, nuanțe, tresar la fulgere, scîrțîieli de geamuri, coborîri precipitate pe scări de lemn. Cît mister, pe lîngă taină fiecărui text, autor, al inflexiunilor vocale! Am semnat atîtea regii, ascultînd teatrul radiofonic! Mi-am imaginat într-o mie de feluri studioul de înregistrări. Nici o singură proiecție nu seamănă cu ceea ce aveam să văd în realitate. Practică din anii studenției se făcea, de regulă, la
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
Blandiana este îndîrjirea cu care s-a înrolat în bătălia pentru o serie de revendicări fundamentale. Cînd dezvolta, în luările la cuvînt la congrese, în dialoguri televizate, pledoaria în favoarea adevărului și a echitații - teme care îi insufla o ardoare în inflexiunile vocii - nu toată lumea tresaltă, cuprinsă de aceeasi exaltare. În conversațiile purtate la București cu interlocutori din diferite compartimentări ale societății, nu doar din mediul cultural, am tatonat și acest subiect. M-am mirat auzind și murmure de dezaprobare. Încercînd să
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
în gamă romanescă, ceea ce presupune că autorul lor are aroganța romancierului, captivat de firul propriilor sale idei, preocupat de construcție și de semnificații pînă la a ignora prezența implicită a cititorului, esențială într-o povestire. O chestiune de ton, de inflexiune a stilului, poate. Dar una fundamentală. Aș împărți povestirile incluse în acest volum în cîteva categorii: cea a parabolelor și alegoriilor, din care fac parte "Familia Adam", "Amandine sau cele două grădini" sau "Giulgiurile Veronicăi", cea a anecdotei-pildă, succintă și
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
ăntotdeauna relevant, dar an cazul acesta strângerea laolaltă a celor douăzeci și trei de povestiri are ceva fascinant prin ănsăsi diversitatea lor: iată un Cehov pe care al poți contemplă an năucitoarea complexitate a tematicii sale, a filozofiei sale, a inflexiunilor sale stilistice. Un Cehov sumbru și tragic alături de un Cehov ironic și detașat, un Cehov al absurdului cotidian, dar și al fantasticului, al ăntămplării senzaționale și aproape neverosimile. Povestioara care deschide volumul, "Muierile", rezumă ăntr-un fel această diversitate a scriitorului
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
resimțim cu toții în micile noastre exerciții narative cotidiene, cînd adăugăm un minuscul detaliu ici, omitem altul dincolo, totul doar pentru că există un entuziasm al povestirii, care stimulează în oricine o vocație creatoare, novatoare. Micile retușuri, discretele intervenții sînt precum niște inflexiuni de glas, ori alegeri de gesturi retorice ce însoțesc istorisirea: ele sînt privilegiul absolut, chiar obligația povestitorului. Ar fi, după părerea mea, fascinant de verificat cam unde a umblat Carrière în povestiri, ce fel de inflexiuni are propria să voce
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
intervenții sînt precum niște inflexiuni de glas, ori alegeri de gesturi retorice ce însoțesc istorisirea: ele sînt privilegiul absolut, chiar obligația povestitorului. Ar fi, după părerea mea, fascinant de verificat cam unde a umblat Carrière în povestiri, ce fel de inflexiuni are propria să voce. Sursele din care a preluat textele, declarate foarte profesionist într-un epilog filologic, sînt clasice, de aceea nici nu le mai enumăr. Verificarea, așadar, ar fi posibilă. Convingerea mea, nedemonstrabila, este că autorul a intervenit destul de
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
felul unic de a amprenta realitatea, în formele, însușirile și semnăturile lăsate asupra facerilor sale. În Signatura Rerum („Semnătura tuturor lucrurilor”), Jakob Boehme a vorbit într-un limbaj pe care Stephen Dedalus și l-a apropriat până în cele mai mărunte inflexiuni: „Tot ceea ce e vorbit, scris sau învățat despre Dumnezeu e prostesc și lipsit de sens fără cunoașterea semnăturii: pentru că ea își are originea într-o conjectură istorică, din gura altuia, pe când spiritul fără cunoaștere e sterp; dar dacă spiritul îi
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
prin această rafinată și costisitoare surpriză repet, ca să-mi trag sufletul față de lungimea frazei, frază dificultoasă care mă tot obligă la virgule mi-am găsit și eu cadrul pentru a publica în întregime, spre citire și auzire deocamdată, răcnetele cu inflexiuni de amuzament cu care-mi tot provoc citorii, spectatorii și ascultătorii de vreo douăzeci de ani prin încercările de glumă din “Gura leului”. Și, fiindcă am trecut de prima frază în care ai multe de spus și simți că nu
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
un discipol al său. Astfel, cuvintele se încheagă și capătă o altă valoare decât cea intrinsecă, dată de rostirea lor. Poate de aceea Mihai Șora ar trebui și auzit. Dacă cititorul dispune doar de valențele personale, ascultătorul beneficiază și de inflexiunea cuvântului rostit în chipul specific vorbitorului, sensul apărând și de aici, încărcat de o altă greutate, iar ascultătorul putându-se considera privilegiat. Căci sensul unui text nu se află în cuvinte, sau, mai bine zis, nu numai în cuvinte, ci
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
publicat imediat în „Gazeta literară” din 31 octombrie 1957 de către Paul Georgescu, redactorul-șef al revistei.” (în prefața Cronicii de familie, p. 13). Să fim o clipă atenți la acel „în realitate” pe care criticul îl strecoară în punctul de inflexiune al celor două portrete, diferite doar printr-o nuanță (dar ce nuanță !). El nu spune, în fond, nimic infamant despre autorul Galeriei cu viță sălbatică. În schimb, tranșează cu tâlc limitele dintre ficțiune (care e, prin natură, o „deviere”, un
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
Angelo Mitchievici e prea puțin receptat. Cel puțin nu așa cum ar merita. Excelentele lui cărți despre decadență și decadentism nu au avut ecourile meritate, cu excepția mediilor închise, academice. Nădăjduiesc că acest volum inteligent, scris cu vervă și pretutindeni incitant prin inflexiunile hermeneutice, să-și găsească cititorii potriviți și pentru cărțile anterioare.
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
întregul univers. El, textul orgolios, salvatorul existenței, salvatorul lumii prin estetică, se încarcă și el de o vină: vina urîtului, a bolii, a morții chiar... Scriitorul îl sancționează cu o privire ironică: „Mulți cronicari au remarcat în textele mele o inflexiune ironică. Ea există, însă e o ironie adresată nu lumii, ci textului, cel ieșit din împrejurarea că prin el urâtul intră în lume.” Îl ironizează, dar îl lasă să funcționeze pe mai departe, inflexibil, acaparator, expresiv... Dacă nu poți stăpîni
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]