89 matches
-
Acasa > Orizont > Portret > OMUL DIN UMBRĂ Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 851 din 30 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Cât fusese de ingenuă în tinerețea îndepărtată! Pură și vioaie, ea își primisese viața cu brațele deschise. Înainte de a duce paharul la gură, cu pulberea aceea albă plutind prin apă, închise ochii și începu să viseze. Rememora perioada de grație juvenilă din trecutul ei
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
trăsături, extrem de predictibile în comportament), sau "ROTUNDE" (complexe, multidimensionale, capabile de comportamente surprinzătoare). Ele pot fi clasificate și în funcție de acțiuni, sau cuvinte, sentimente, înfățișare etc.; în funcție de faptul dacă se conformează unor ROLURI șablonizate (eiron sau țap ispășitor, alazon sau lăudăros, ingenua, femeia fatală, încornoratul) sau TIPURI; și în funcție de faptul dacă acestea corespund la anumite SFERE DE ACȚIUNI (aceea a EROULUI, sau aceea a RĂUFĂCĂTORULUI, de ex.), sau de modul cum concretizează anumiți ACTANȚI (REMITENTUL, DESTINATARUL, SUBIECTUL, OBIECTUL). Deși termenul de personaj
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și meritul regizorului. Se vede grija pentru rostire și apăsarea pe cute ce pot scăpa atenției la lectură și în maniera de joc a celorlalți trei interpreți. Surpriza ne-o aduce Doina Deleanu, care ne obișnuise cu diafane apariții în ingenue de dramă ori comedie. De astă dată, rolul sună mai mult decît convingerea ce ne-o lăsase la lectură. Doina Deleanu este mai plină de farmec, mai sensibilă și mai credibilă decît soția-agronom, mărginită și autoritară, la o primă vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de fantasme și că poemele ating temele grave ale existenței. Poezia plictisului provincial, poezia târgului blestemat, copii după „pozele” decadenților, manierism patetic, teama de universurile umide, fragilitatea ființei în fața elementelor, invenție poetică limitată și reluări obsesive într-o lirică astenică, ingenuă în măsura în care ingenuitatea se înțelege cu imitația modelului - toate acestea sunt adevărate sau de multe ori adevărate, reale. Dar există ceva mai profund în această poezie a spațiilor închise și a singurătăților compacte, și anume sentimentul de gol al existenței și
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
nouă se insinuează în scrisul lui S., mizând pe confruntarea copilului precoce, atoateînțelegător, cu lumea celor maturi. Amintiri proprii par să răzbată ici-colo, prelungindu-se în povestirile din volumul Iulia. Viziunea mizantropică, cinic-dezabuzată uneori, a naratorului, se ciocnește de aceea ingenuă, neexperimentată și lacomă de cunoaștere a copilului, a cărui privire limpede naratorul-scriitor știe să și-o reamintească. În acest mod violent contrastant se livrează o lume pasionat colorată, o umanitate bogată în tipuri și fizionomii expresive. Într-o frazare concentrată
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
de argint (deși, amănunt contrariant, fuma mahorcă) și cu temperamentul ei generos, P. a pășit încă din timpul vieții în legendă. Era o răsfățată a publicului ieșean, pe care îl electriza cu interpretări pline de nerv în roluri de primă ingenuă, mai întâi, iar în zenitul carierei, de femei pasionale, etalând o întreagă gamă de exaltări. Cu o intuiție suplă, căutând să pătrundă în tainițele sufletești ale personajelor, trecea ușor de la vodeviluri la melodrame și drame psihologice ori la partituri din
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
poeme, Cluj-Napoca, 2002. Ediții: Memoria exilului românesc. Scrisori din arhiva Chiriachița și Traian Popescu, pref. Ion Cristofor, Cluj-Napoca, 2002 (în colaborare cu Ion Cristofor); Ion Caraion, Scrisori către Nicolas Catanoy, pref. Ion Cristofor, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Lucian Strochi, O ingenuă - Maria Pal, „Asachi”, 2000, 133; Adrian Țion, Ut pictura poesis, „Cetatea culturală”, 2000, 10; Ion Cristofor, Sintaxa ambiguității, TR, 2001, 5-6; Ion Cristofor, Poezia ca „joc al căutării”, „Cetatea culturală”, 2001, 10; Florin Rogojan, „Străpuns de negăsire”, ST, 2001, 7-8
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
E ca și cum autobuzele deasupra, ar umbla goale, pentru ce naiba mai plătim taxele astea? — Eu aș vrea să plătesc taxe, spuse Emma adresându-i un surâs binevoitor. Cine plătește, câștigă. — Frumoasă doamnă, i se adresă pasagerul cu un aer confidențial, ce ingenuă sunteți. Cine câștigă, nu plătește. Asta este problema Italiei. Emma continuă să-i surâdă pierdută În gânduri. Abandonându-se ritmului magic al autobuzului și al metropolei care zumzăia În jurul lor, cufundată În plăcerea primordială a conștiinței că aparține cuiva, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
occidentală, Îmi spuneam cu amărăciune: prosternându-se iar În fața mătărângelor uriașe, ca babuinul hamadryas. Mi-am făcut obiceiul să vin la lecții fără chiloți. Negroidul ieșea exact cu fata care-mi plăcea mie mai mult: delicată, foarte blondă, chip de ingenuă, sâni frumoși În formă de măr. Veneau la școală ținându-se de mână. În timpul temelor În clasă, lăsam Întotdeauna ferestrele Închise; fetele se Încălzeau, Își scoteau puloverele, sânii li se lipeau de tricouri; iar eu mă masturbam În spatele catedrei. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu o mască și face astfel încât gesturile acestuia să sugereze prezența unei năluci”. În schimb, actrițelor li se poate reproșa că, „deși sunt foarte frumoase, au rămas totuși umane, adică făpturi din carne și oase, într-un cuvânt, actrițe. Atât ingenua, cât și mama au o consistență indiscutabilă, dar e o consistență de viață reală, nu de duh imaterial”. De la Pirandello Artaud învață, așadar, că actorul trebuie să fie cât se poate de real, de carnal, dar că mai trebuie să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și meritul regizorului. Se vede grija pentru rostire și apăsarea pe cute ce pot scăpa atenției la lectură și în maniera de joc a celorlalți trei interpreți. Surpriza ne-o aduce Doina Deleanu, care ne obișnuise cu diafane apariții în ingenue de dramă ori comedie. De astă dată, rolul sună mai mult decît convingerea ce ne-o lăsase la lectură. Doina Deleanu este mai plină de farmec, mai sensibilă și mai credibilă decît soția-agronom, mărginită și autoritară, la o primă vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
este, pentru el, un personaj ideal, din paradigma lui Hyperion, în vreme ce Fred Vasilescu nu e altceva decât rivalul său terestru, care reușește să se înalțe și fizic, și spiritual, la înălțimea mentorului său. Cătălina ni se înfățișează sub două ipostaze (ingenua cu aspirații spre absolutul celest vs. femeia carnală, <<chipul de lut>>), având drept personaje simetrice pe D-na T. și Emilia.263 Din perspectiva interpretărilor noastre, Ladima este "pământeanul", în sensul imaginarului bachelardian, și prima personae a Autorului, în vreme ce Fred
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
preferau versul alb, prin această muzicalitate formală". Mai mult decât acest aspect pur formal, creația lui Mircea Popovici îmi pare a fi individualizată și de o dominantă tematică, și anume predilecția pentru un exotism văzut, ca la Segalen, drept o ingenuă, eternă oscilație între alteritatea pitorească și identitatea în formare: "Vezi, puteam fi beduin sau poate o caravană/ ducând pe umerii mei de aramă poveri de lămâie,/ cu trupu-n nisip, presărat pe sahare întinse/ și cu ochii înnebuniți de sete după
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Noi aventuri ale increării mele)! Toate treptele evoluției se cer adunate, conservate, ca-ntr-un puzzle, neuitând de „primul aer al lumii acesteia...” (împărtășanie), primul „legănat de mersul mamii” (La zece luni), „amintirea lumii dintâi” (armonie dintre făt și mamă/ingenua simbioză) și-apoi, liniștea interioară - „somnul amniotic”. și dacă nașterea și-ar urma cursul firesc întru îmbrățLșare a realității concrete, ce-ar urma? Gânguritul, cântecul de leagăn, prima dragoste (triumf al vieții), maturizarea. Faze întru „cuminecare”, întru „iscusință”, întru „adevăruri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
victimă inocentă și nu stârnește pic de compătimire, de vreme ce își folosește cu nerușinare consoarta ca momeală pentru "clienții" primiți în găzduire. Exasperat, la rândul său, de refuzul provocator al frumoasei napoletance, Leon bănuiește că femeia dorită nu e atât de ingenuă precum vrea să pară. Ca atare, amintindu-și brusc că se află într-unul din cele mai frumoase orașe din lume, hotărăște să frecventeze și alte lucruri demne de admirat, în speranța purificării (de pasiune) prin artă. Însă microbul vulgar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și la dreapta - fiecare detaliu Îl ducea cu gîndul la tatăl lui. O promenadă măreață - Main Drag, SUA, 1920 -, cu fîntîni arteziene cu băuturi răcoritoare, tonomate, figuranți care dansau: polițistul aflat la datorie, un vînzător de ziare jonglînd cu mere, ingenue dansînd charleston. Fluviul Amazon, cu crocodili motorizați și ambarcațiuni pentru excursii În junglă. Munți cu crestele acoperite de zăpadă. VÎnzători care ofereau fesuri cu urechi de șoarece. Moochie Mouse Monorail, insule tropicale, hectare Întregi de magie. Urcară În monorail, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
al minciunii, dar exercițiul seducției ei nu se făcuse pe sinceritate și era prea târziu, adică era prea bătrână acum ca să se schimbe. Iar să continui eu ca mai înainte nu se mai putea, nu mai aveam în fața mea o ingenuă ca atunci când o cunoscusem, ea nu mai putea simula perplexitatea, uimirea... Pe scurt, nu mai avea putere asupra mea... Întâlnirile noastre erau tot mai scurte, tot mai terne, tot mai rare. Într-o zi îmi spuse cu un aer preocupat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ferfeniță în acei ani restrictivi ai asaltului proletcultismului malign. În fond, această publicație era un refugiu al deznădăjduiților. Exemplarul fusese dăruit lui Ion Larian Postolache de către înșiși editorii lui, Ion Caraion și Virgil Ierunca, orientați pe atunci spre o stângă ingenuă... "Agora" nedumerea prin amestecul clasicilor Eminescu, Arghezi, Blaga, Philippide ș.a., cu mustul ațâțător al modernismelor sau ale unor tălmăciri hazardate de poezie, care păreau a satisface normele revoluționare, așa cum în Rusia le satisfăcuseră vai! Blok, Esenin, Briusov ori Maiakovski... Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scenete animate ce pun în evidență psihologia curtezanelor și neliniștile lor: afirmarea în lumea comercializării sexului, cucerirea clienților, pragmatismul alegerii clienților pe considerentul câștigului, lupta cu rivalele, gelozia, răzbunarea pe amantul necredincios sau indiferent. Autorul profilează tipuri diferite de curtezane: ingenue, pragmatice, realiste, abandonate, rapace, intrigante, geloase, răzbunătoare. Numele lor au semnificații în concordanță cu caracterul lor. Glycera (cea dulce, cu lipici) se plânge prietenei sale experimentate, Thais (poartă numele celebrei curtezane ce a fost în compania lui Alexandru Macedon) că
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care am plasat-o în italice poate fi interpretată ca DIL. Însă există indicii: semnul de exclamare, greu de explicat printr-o emoție a naratorului și distanța ironică din ultimele două fraze: naratorul își poate asuma niște păreri atât de ingenue. În alte texte, discordanța ar fi perceptibilă prin prezența unor cuvinte, a unor turnuri sintactice care nu aparțin neapărat de registrul narativ. Atunci își aminti de eroinele din cărțile pe care le citise, și mulțimea lirică a acelor femei adultere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și de a pierde din vedere faptul important că limbajul, în pofida autonomiei sale, este tocmai o formă de cunoaștere a "realității" extralingvistice. b) Riscul să fie respinsă cu ușurință sau pur și simplu să nu se țină cont de concepția "ingenua" asupra limbajului, adică de concepția proprie vorbitorilor ca atare. Fără îndoială, o asemenea concepție nu se poate considera explicație, dar trebuie să se considere drept condiție importantă și efectivă a limbajului, dat fiind că limbajul nu functioneaza pentru și prin
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
trăsături orientale, ebraice, spaniole și italiene, văzute din punctul de vedere al "anglo-saxonului". *19 În romane, ca și în drame, găsim un fel de trupă -de actori : eroul, eroina, mișelul, "actorii de gen" (sau "personajele umoristice", sau comicii). Există tineri, ingenue și bătrâni (tatăl, mama, mătușa fată bătrână, guvernantele sau dădacele). Arta dramatică de tradiție latină (Flaut și Terențiu, Commedia dell'arte precum și Ben Jonson și Molière) folosește o tipologie clasică bine conturată : miles gloriosus, tatăl avar, servitorul șiret. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Philipe, sau să râvnească la multiplele fațete ale junelui-prim Alain Delon. La rândul lor, femeile își pot lua drept model femeia fatală Ava Gardner, Rita Hayworth femeia-copil Brigitte Bardot, Marilyn Monroe pe Grace Kelly cea distinsă, pe Audrey Hepburn cea ingenuă, pe voluptoasele Gina Lollobrigida și Anita Ekberg, sau pe sentimentala și tulburătoarea Romy Schneider. În orice caz însă, starurile sunt întotdeauna cele care dau tonul, în timp ce ceilalți, muritorii de rând, încearcă să se pună la același diapazon. Semn că vremurile
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
va juca până la pensionarea sa, în 1971. Avantajată de o voce cu un timbru grav și o rostire impecabilă, de o prezență scenică stranie și o frumusețe ieșită din comun, Angela Bârsan a demonstrat multiple valențe interpretative în roluri de ingenuă dramatică în primii ani de carieră, apoi în roluri de dramă istorică, precum și în compoziții pitorești. Se făcuse remarcată încă de la rolul de debut ca o actriță de mare viitor. Tot regizorul Aurel Ion Maican o distribuie, în 1942, într-
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
și fantomatică fată care spală vasele”. Un succes remarcabil obține Angela Bârsan în rolul Madeleine din piesa lui Jean Cocteau Părinții teribili (1947). În urma unui turneu de răsunet făcut atunci la București actrița a fost remarcată de critica bucureșteană ( “o ingenuă dramatică deosebit de înzestrată” - scria Ioan Massoff) și i s-au făcut propuneri de transfer în capitală. Ea a rămas însă la Iași, unde se simțea bine și își găsise locul dorit într-o trupă artistică de mare profesionalitate. Joacă în
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]