596 matches
-
pentru că a avut convingerea că nu va reuși nicicând să creeze un Hans Castorp sau un Gustav Aschenbach. David Mc Neil, însă, nu are, cel puțin așa apare, astfel de complexe: este romancier, compozitor, textier, interpret. Scriitorul regăsește imediat privirea ingenuă a puerului. Micul David (născut la New York, unde i se refugiase familia în timpul celui de-al doilea război mondial) are impresia, care se dovedește ulterior greșită că, de fapt, copilăria se petrece numai vara, pe nisipul încins, lângă marea nesfârșită
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
că micul David picta cu sârg fondurile multor tablouri ale tatălui său, pentru că pe pictor îl plictisea să le coloreze? De pildă, vestitul plafon al Operei Garnier, alcătuit din panouri demontabile și pe care scriitorul îl compară, cu un haz ingenuu, cu un uriaș cașcaval de Meaux, sau cu o pizza tăiată în felii. Totuși, atunci când îi cerea părintelui său culori pentru propriile sale picturi, acesta îi dădea tuburi vechi, tari ca piatra sau storcoșite. Dar fiul reușea să taie tuburile
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
un ideal social. De o puritate neverosimilă, aproape de inocența adamică, poetul se ridică și împotriva plăcerilor pântecului, ale cărnii, spărgând tarabele Venerei și proiectându-și imprecațiile în obrazul boit al luxurii. Contramodelul său fiind cel al unui eros frust, țărănesc, ingenuu la modul împerecherii făpturilor lui Dumnezeu. Un adevărat spectacol pirotehnic îl constituie însă inventarierea industriilor, a tehnologiilor și mașinilor, cu scopul transparent al osândirii lor. La antipodul lumii rurale și mușcând din ea cu voracitate, până la atingerea fibrei de rezistență
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
faptului că, înaintea lui, au fost atîția alții care, analizînd-o, poate au epuizat-o. Cînd îi reușește acest lucru, Dragomir e dincolo de convenții, de autorități și de curente de gîndire. E el singur, cu o minte ce s-a păstrat ingenuă în ciuda periplului făcut prin istoria filozofiei. E singur cu sine și gîndește din el însuși - sponte sua - în mod spontan și fără nici o înrîurire venită din trecut. Cînd însă un asemenea demers nu-i reușește, Dragomir alunecă în matca livrescă
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
prin numeroasele aluzii strecurate, ca de pildă ,semnificația profundă" a ,faptului că bourul de odinioară a rămas un bou-bouț". Pentru Mihai Cimpoi, Povestea cu cocoșul roșu e un mare roman parabolic, în care este angajat un cuplu caracterologic: Serafim Ponoară, ,ingenuul aservit frumosului, firea angelică inadaptată la destin", și Anghel Farfurel, ,îngerul căzut, ușor demonizat, adaptat caraghios la noile realități, fiind aservit în toate utilitarismului". Acest cuplu ar ilustra nici mai mult, nici mai puțin decât ,dihotomia platoniciană daimonion-omul-marionetă" (speculație cu
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
programat goi pentru eternitate, iar istoria ne-a îmbrăcat. Material suficient pentru ca un mare iubitor al clasicismului, l-am numit pe George Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
Chiar ne-am prostit în halul ăsta? L-am întrebat, zilele trecute, pe-un realizator de emisiune cu rating bun de la o televiziunea publică locală dacă punctajul impresionant a adus ceva canalului la care lucrează. "Ce anume?", m-a întrebat ingenuu. "Păi, de pildă, mai multă reclamă!" M-a privit ca picat de pe altă planetă. "Cum adică? Dar noi suntem televiziune publică!" Această replică încapsulează întreaga mizerie a terorismului prin "rating": slugărnicia față de piață nu e decât o formă fără fond
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
să-i reziste, pentru că el e celebru, sincer și nu e zgârcit. Nu-i plac nici Lolitele, nici prostituatele; e ahtiat după victorii, vrea obstacole, nu-i plac perversiunile, iubește în stil clasic. Dar, ce-i mai important, e un ingenuu masculin, - un erou simplu, naiv, care vrea binele oamenilor, dar care plătește scump pentru faptele sale bune. în anii '60, revista franceză "Express" a publicat o scurtă biografie "prealabilă" a lui Evtușenko. îmi amintesc că apărea acolo, pentru public, ca
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
înapoiate. Alții, pentru o singură carte, pentru o jumătate de carte, au fost băgați în pușcărie. Bineînțeles, puterea sovietică se deosebea de nazism, fiind mai netoată, - o utopie irealizabilă - dar la nivelul politicii de stat era un totalitarism necruțător. Șmecherul ingenuu a scris în raport că avea nevoie de cărți pentru sporirea "vigilenței ideologice". Când a sosit însă libertatea și mulțimile au început să demoleze monumentele vremurilor totalitare, un cineva colectiv i-a strigat lui Evtușenko în față: "Pentru care merite
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
la un restaurant, a refuzat să îmbrace haina pe care acesta i-o oferise (te pomenești că una smeurie, cu sclipici) și că, de fapt, "l-a trădat", făcând afirmații compromițătoare la adresa lui. Fără să aibă conștiința diferenței de potențial creator, ingenuul poet exclamă cu amărăciune în romanul său: "O, epocă, o, mamă a monștrilor! Ce ai făcut din noi toți? Poate că am fi putut fi frați cu Favoritul Ahamtovei șcu Brodski - n.a.ț, dar tu ne-ai învrăjbit, ne-ai
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
și ușor de localizat în convenția figurativului, a unui dialog asumat cu valorile instituționalizate în sistemele vizuale preavangardiste, dar cu lecția impresionismului și a expresionismului bine învățată, Ioana Bătrânu realizează, de fapt, una dintre cele mai interesante sinteze între vocația ingenuă și recuperarea culturală, între transa aproape mediumnică a gestului creator și judecata lucidă a formelor deja istoricizate. Spre deosebire de experiențele sale anterioare, a căror unitate era mult mai strictă, atît prin repertoriul tematic, cît și prin dominanta stilistică, cercetările ei mai
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
cu acel limbaj, pentru că nu sînt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradiziac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capta în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele cîmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără de
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
de icoane are, în sine, dar și în ambientul expozițional propriu-zis, un statut destul de bizar. Ea este pe jumătate un act gratuit și laicizat, un stereotip iconografic și atît, asimilat mai degrabă creației plastice în general, pe jumătate o încercare ingenuă (dar și nițel interesată) de comunicare cu lumea neîntinată a reprezentărilor religioase. În afara unei specializări stricte și a unui program spiritual sever, așa cum era altădată producția de icoane, ceea ce se expune acum intră mai curînd într-o categorie de subproducție
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
a le studia cu atenție) și lucrări de filosofie, istorie, paleontologie, geografie, astronomie, fizică, matematică, chimie, botanică, biologie, medicină, economie, politologie etc. Față de literatura propriu-zisă, am avut de-a lungul timpului două atitudini. Prima a fost aceea a unui cititor ingenuu și pasionat, care se lăsa transportat în lumea fictivă a literaturii. În adolescență am citit astfel sute de cărți, cu o atât de mare intensitate a trăirii, încât la sfârșitul lecturii mă smulgeam parcă dintre-un vis frumos și arătam
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
uimitoare (pentru mine, atunci) sagacitate. Această descoperire nu a însemnat din punctul meu de vedere o demitizare a literaturii și nu a reprezentat o pierdere. Lectura unui text în cunoștință de cauză m-a pasionat la fel de mult ca și lectura ingenuă. La facultate (la București, între 1965-1970) Nicolae Manolescu, cu modul său decis de a distinge valoarea estetică de alte valori ale unui text, m-a învățat să citesc literatura ca literatură, ceea ce venea în continuarea lecției primite de la Ibrăileanu. Apoi
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
un studiu atent al hîrtiei și al cernelii pentru ca îndoiala să se risipească: manuscrisul era perfect autentic, fusese redactat cu adevărat în anii ’30, iar textul nu prezenta nici cea mai vagă îndreptare sau corectură. Profeția autorului său se dovedea ingenuă și exactă. Sebastian Haffner nu a fost un cititor în stele, ci doar un om care, în afara talentului literar, a fost mai atent decît alții la ceea ce se petrecea în jur. Dacă ar fi să tragem învățăminte din povestea vieții
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
și Radu Pavel Gheo. "Eseul de față propune, prin selecție " afirmă Ruxandra Cesereanu în Introducere ", o scanare a mentalului românesc la nivelul imaginarului lingvistic violent". În ciuda subiectului tare (în sensul publicisticii de senzație), declarația de intenții a Ruxandrei Cesereanu pare ingenuă, autoarea asumându-și, pe cât posibil, o anume obiectivitate a perspectivei de interpretare asupra definițiilor emoțional-resentimentare ale românismului. Însăși selecția operată de astă dată asupra materialului publicistic și, pe alocuri, literar, respectiv opțiunea deliberată pentru a ilustra imaginarul "românilor" exclusiv prin
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
cred că nu. O posibilă explicație pentru evitarea în scris a cuvintelor licențioase este presupusa lor origine. „E o înjurătură foarte urâtă, țigănească! Unde ai auzit așa ceva?” m-a chestionat severă bunică-mea acum mulți ani, când am întrebat-o ingenuu ce înseamnă „Du-te-n pizda mă-tii!”. Mi-a fost greu să-i spun unde auzisem prima dată această atât de românească imprecație, pentru că o auzeam peste tot. „Pulă”, „a fute”, „cur” și „buci” vin din latină. Tot de
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
într-o epistolă a unui coleg era pretext de amuzament pentru Tăciune, iată-l, lucid, folosind de trei ori termenul în cauză. Și asta mai mult parodic decât din nesiguranță stilistică. Ceea ce odată l-a contrariat nu se poate repeta ingenuu în scrisul naratorului. Cu adevărat important însă e un alt amănunt: naratorul X (cel de-al doilea, neidentificat) e invitat să continue manuscrisul folosindu-se de propriile amintiri. Și doar de ele. Fără mustrări de conștiință, acesta ne oferă varianta
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
modernă, de subtilă răscolire a substraturilor, eșuează nu o dată în impresia de desuetudine care persistă în bucățile lui literare, oricît de infuzate cerebral ori "lucrate cu frăgezime" (I. Negoițescu) ar fi ele. E salvat în permanență de stilul cordial și ingenuu, reușind să-și îndeplinească pînă la sațietate dezideratul întru creație : Aș fi fericit să scot din subiectul meu tot ce simt că ascunde ca rezerve de emoție, poezie și grație." Emoție, poezie și grație... Atît a vrut, atît a obținut
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
adică; o carte, două cărți, pagini și pagini... o pagină, două pagini... Dar literatura, toată, nu este în definitiv și ea de sex feminin, o fată? (nu mai declin), la care, ca să umbli, nu-i neapărată nevoie să citești manualul ingenuului specialist de care aminteam rândul trecut cu simpatie. Cum s-a întâmplat și dată trecută cu pagina răzlețită, pitită într-un sertar cu lucruri vechi dezperecheate. La început crezusem că era o traducere străină, dintr-un clasic, întrucât suna perfect
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
al căror gust se cuvine a se răsfrânge treptat asupra masei de cititori, a o (in)forma... Pledoaria pro-cronică a lui Mircea A. Diaconu nu constituie exclusiv o opțiune teoretică, fiind și ecoul unei practici personale susținute. Febrilitatea "provincială", deschiderea ingenuă pe care o vădește criticul în profesiile-i de credință și în însemnările confesive se manifestă de asemenea în analizele consacrate unor cărți și autori, probând "pe viu" că exegetul trăiește, vorba lui Hermann Hesse, "în timpul foiletonului". Calea pe care
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
noastre, ideii de solidaritate umană. Prin atelierul lui Ion Dumitriu de lîngă biserică Amzei au trecut în ultimile două decenii aproape toți poeții, prozatorii, teoreticienii și criticii literări optzeciști, aici s-au lansat proiecte culturale, aici s-a întîlnit limbajul ingenuu și taciturn al picturii cu locvacitatea rafinată, cu retorica plină de capcane și cu acea convenție textuala ale unei noi literaturi care a subminat definitiv istoria suficientă și aroganță de afară. Și tot de aici s-a pornit către Piața
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
declarat pentru spectacolul de reconstituire istorică, cu momentele de "umanizare" intimistă plantate în plină frescă. Ține de performanță și modul în care regizorul a izbutit o construcție solidă, cu un ritm susținut, și cu trei linii melodice: una paradisiacă, solară, ingenuă (copilăria și premonițiile Ioanei), una eroică, feroce, infernală (războiul, baia de sînge, păsările de pradă ciugulind din cadavre), și una, să-i spunem, filozofică (procesul Ioanei, dialogurile ei cu tribunalul ecleziastic și cu propria conștiință)... Amuzantă e, în film, relativizarea
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
urmărească o tensiune, să identifice un sens. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]