72,719 matches
-
SĂRUT MÂINILE DEȘTEAPTĂ DOAMNA L!:) P.S TIZULE CE NASOL E SĂ ȚI-O TRAGĂ INTELECTUAL O GAGICA.... NE FACI DE RÂS...FORCE BE WITH YOU SKYWALKER!!:)) Ce mizerie.. V-ați întrebat vreodată, mândri purtători de penis, ce este în inima unei femei adevărate? lacrima strivita între un fum de țigară și un trântit de ușă în urmă ? ...ce este dincolo de pasiune ? câte cadavre de vise ? Din păcate, în cele mai multe cazuri, acele femei...sunt singure... Pe cât de interesantă experiență...pe atât
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
de cei pentru care “perioada aceea a lunii” poartă același mister că în vremurile când jucau lapte gros la peretele școlii. În felul acesta, unii bărbați nu vor afla niciodată ce asemănare grafică amutitoare există între buze, vagin, desenul unei inimi și planul aproape oricărei biserici în care au pășit vreodată. (Academia Cațavencu, nr 21) * Eve Ensler, Monologurile vaginului, Editura Amaltea “..planul aproape oricărei biserici în care au pășit cândva”??!!! Destul de plastică comparația ta...însă..! Poate ar fi trebuit să te
Un monolog de scoala noua by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83069_a_84394]
-
amenință să strice armonia acestui spațiu. Străzile în semicerc pleacă de la Dunăre și ajung riguros tot la Dunăre, în volute din ce în ce mai largi. Iar străzile radiale, care le intersectează, străpungând spre sud, spre vest și spre nord, pornesc toate din acea inimă a orașului care este splendida piațetă a Sfinților Arhangheli. Aceea cu ceasul, cu fântâna țâșnitoare, cu bisericuța din secolul XVII, fostă geamie, cu statuia lui Traian. La est curge, ordonator, marele fluviu. Ce s-a clădit mai temeinic în vechea
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
bustul veghetor al împăratului Traian este înduioșător, pur și simplu, dacă citim ce au scris brăilenii, la 1903, pe soclul de marmoră: "Românii recunoscători"! Cum de nu? Spuneam despre piațeta Sfinților Arhangheli (în anii comunismului: V. I. Lenin!) că era inima orașului, de acolo desfăcându-se străzile radiale, printre care și eleganta stradă Regală, "corso"-ul brăilean. Iată și de pe Regală (devenită Republicii după '47, devenită Eminescu, după '89, fără vreo șansă de omologare pentru marele poet) câteva puncte de reper
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
să ne amuzăm puțin pe seama noului redactor-șef. Supărat că ne-am întrebat ironic ce or fi alea recenzii promo, adică plătite, Cronicarul Junior se oferă, tot ironic (crede el!) să publice pe gratis recenzii la cărți ale liberalilor. Mulțumim din inimă, dar noi gîndim că liberal nu e să fim recenzați în Cuvîntul, nici gratis, nici pe banii noștri, liberal e să fim plătiți pentru ce ni se publică, în Cuvîntul, cu sau fără voia noastră. Așteptăm mandatul. Un nou scandal
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
globaltății spațiului, adică a unui aparent paradox, tot așa cum aparent este și paradoxul traseului contemplativ, o "înălțare prin adîncire", o concomitență a scufundării în sine și a ascensiunii către divin, simultaneitate de neconceput în logica obișnuită, dar pe care rugăciunea inimii, în ortodoxie, și dihkr-ul, rugăciunea sufiților, o fac posibilă. Traseul cărții străbate două drumuri importante, unul în continuarea celuilalt. O primă parte a studiului încearcă să înțeleagă, să caute o formulare a unui fapt în esență de neformulat, de neînțeles
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
ea așteptase lucruri mari de la viață, a înțeles foarte bine că fusese gata să se prăbușească în șanț și că norocul îi scosese în cale ceea ce avea acum, adică stabilitate, un fel de dragoste cam grobiană, monosilabică, un bărbat cu inimă generoasă, pămînt solid sub picioare și, dacă el ținea la lucrurile tradiționale, demodate, ea era gata să se supună fără să crîcnească, așa încît menținea curățenie lună în cocioabă, hainele familiei erau curate, copiii hrăniți și îmbăiați, iar cînd venea
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
băieți, dar ea zvîrlea din picioare și împungea aerul cu pumnii, satisfăcută că, în scurtul timp cît îi putuse cotonogi, reușise să-i izbească dureros pe denigratorii ei. John Poe și-a scos din nou cureaua, dar fără tragere de inimă, pentru că știa că voința fetei era mai aprigă decît a lui. Ca urmare, a început să o ignore și nu a însoțit-o pe Hellen cînd aceasta s-a dus la cei din conducerea școlii să-i implore să n-
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
la Jefferson Lick, fără să încerce teamă. Nu se aștepta să întîlnească vreun monstru, dar voia să se afunde cît de departe putea. Pădurea era minunată, întunecoasă și adîncă și, în timp ce-și croia drum prin frunzișul elastic, către inima văii, simțea cum o învăluie o senzație necunoscută, ceva ca o binecuvîntare. Era solitudinea. Ca să poți urmări păsările, trebuie să devii parte din tăcere. Cine a spus asta? Vreun imbecil. Aici, în pădure, era ca în Albă ca zăpada. Pretutindeni
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
dor al sufletului ei. Muzica! Era tot ce voia de la viață, să fie o parte, nu a tăcerii, ci a sunetului. Dacă ar fi existat într-adevăr un monstru al pădurii, acesta ar fi aplaudat-o. După ce și-a picurat inima în cîntec, s-a culcat pe o moviliță de pămînt, deși știa bine că va fi dojenită pentru că și-a murdărit hainele, și a adormit; s-a trezit cu o tresărire, văzînd că se întunecase, și a luat-o la
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
cu o tresărire, văzînd că se întunecase, și a luat-o la fugă, dar cînd a ajuns acasă a constatat că ar mai fi putut întîrzia, deoarece toți ai casei erau morți. Copiii fuseseră omorîți în paturile lor, înjunghiați în inimă cu un cuțit mare de bucătărie. Muriseră aproape fără să se trezească din somn. Dar John Poe avea beregata tăiată și, după vraiștea din cameră, era clar că momente lungi se zbătuse prin încăpere, înainte de a se prăbuși peste vechiul
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
ban îl gândește și îl investește în editarea de noi publicații: "4 martie <1918>. Am pierdut toată dimineață. Căpătat pe 500 lei o autorizație Arena. Titlul place, mie-mi pare foarte sălciu. Fac socoteli care nu îmi ies după voia inimii". Până și căsătoria cu o studentă, viitoarea poeta Tana Quil, care îi aduce o moștenire neașteptată, este fructificata pentru finanțarea revistelor "Deșteptarea" și "Omul liber", după mărturia lui Șasa Până din Notița bibliografica la volumul de versuri Nocturne, de Tana
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
istoria așa cum puteți citi în titlul editorialului meu. P.S.: Într-un recent număr din Timpul ieșean, preotul Ioan-Florin Florescu mă consideră complet neștiutor în ale scrierilor bisericești pentru că am susținut într-un articol mai vechi ideea că, stabilind opoziția dintre inimă și minte, creștinismul n-o poate explica pe aceea dintre inocență și inteligență. Explicîndu-mi că expresia "sărac cu duhul" înseamnă "mic", "mărunt", "neînsemnat" la minte, nicidecum "prost" (mulțumesc, Părinte, dar unde am spus eu că înseamnă prost?), preotul Florescu încheie
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
unui pămînt la începuturi străveziu cum apă: "Îmi acopeream față cu mîinile - erau transparente/ îmi acopeream ochii cu pleoapele - erau transparente/ pielea se făcea transparență/ că un acvariu cu pești speriați de lumină/înăuntru eu insumi mă rugam/ acoperindu-mi inima cu altele - erau transparente/ lumină năvălea furtunoasa din lumina/ dintr-o îndepărtată lumină/ eu insumi fără mîini fără pleoape fără inima/ mă acopeream cu pămînt/ pămînt pre pămînt - era transparent" (Dintr-o îndepărtată lumină). A doua postura apare ilustrata de
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
pielea se făcea transparență/ că un acvariu cu pești speriați de lumină/înăuntru eu insumi mă rugam/ acoperindu-mi inima cu altele - erau transparente/ lumină năvălea furtunoasa din lumina/ dintr-o îndepărtată lumină/ eu insumi fără mîini fără pleoape fără inima/ mă acopeream cu pămînt/ pămînt pre pămînt - era transparent" (Dintr-o îndepărtată lumină). A doua postura apare ilustrata de o elocventa evaziune din Carte, ca și din subconștient (se are în vedere, prin aluzie, substratul psihanalitic al creației) în universul
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
cotidiene (inofensive). Numite cu o voluptate abia vălurita de tristețe, ele induc satisfacția operației contabilicești, ca o formă de calmare șui generis. Banalul se ritualizează. Abia prin filtrul acestuia își fac curaj să răzbată unele pulsații afective mai vii, "strigătele" inimii care, pe fondul molcom-rafinat, capătă aerul unor bijuterii pe un suport de catifea. E adevărat că stăpînirea de sine (psihică și scriptica) a poetului nu e chiar omogena. Evitînd răceală unei placidități compacte, a unui exces de lividitate stilistica, ea
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
sîngelui liric. Frînturi de mituri vizează în atari unde de fierbinte visare: "Despicata de o rază în mijlocul străzii/ (era viziunea integrală a morții);/ pieptul răsfrînt ceară adunată sub flacăra;/ mărul oprit de frăgezime uranica/ straluminindu-i sacii cu alge ai plămînilor;/ inima desenată în ruj;/ venele toate curgerea sîngelui/ în dorul lui după inima/ că printr-un arbore genealogic/ copie/ a șarpelui alunecînd" (Mărul de frăgezime uranica). Așijderea înregistrăm cutezanțe abia schițate, un elan de cabinet cu aspectul mai mult de elaborare
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
Despicata de o rază în mijlocul străzii/ (era viziunea integrală a morții);/ pieptul răsfrînt ceară adunată sub flacăra;/ mărul oprit de frăgezime uranica/ straluminindu-i sacii cu alge ai plămînilor;/ inima desenată în ruj;/ venele toate curgerea sîngelui/ în dorul lui după inima/ că printr-un arbore genealogic/ copie/ a șarpelui alunecînd" (Mărul de frăgezime uranica). Așijderea înregistrăm cutezanțe abia schițate, un elan de cabinet cu aspectul mai mult de elaborare decît de reprezentativitate a unei posturi rebele. Pe moment, poetul inhibat de
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
cînd acesta pătrunde în fostele case ale Zincăi Mamonoaia (ce nume balcanic!) pe care Pașadia le transformase într-un tărîm al civilizației apusene, al "veacului galant" și unde, în cel mai împodobit (să fie o sugestie a balcanității izolată în inima unei case prin excelență apusene?) dintre saloane se află portretul străbunicului. Dacă va reuși cititorul să-l vadă și pe primul dintre Măgureni așa cum i-l prezintă Povestitorul, după chipul apusean al lui Pașadia, atunci Bergami va suna occidental, dar
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
după-amiază aurie de toamnă în care nimic din cele stresante să nu vă apese. în această după-amiază poate că veți vrea să citiți o carte de poezie, o carte dincolo de contestații și revizuiri, o carte care să vă meargă la inimă, dar fără să vă lenevească. Există cîteva astfel de cărți în librăriile din România. De obicei e vorba despre antologii, despre volume în care e adunată o întreagă viața de poet, al cărei parcurs îl putem urmări grație unui editor
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
vederea Lupoaicei. O, tu îmi dărui o umbră făcută/ din granitul cel negru. Tu care ma'neci în durere.s�ț De scutecul căldicel mă despoi: ție jivina!/ Ochii ti'i dau, mistui-se-vor și vor fi ochii tăi./ Inima devoreaz'o, o mesteca bine, râsneste-o în tine,/ te vei umple de ea, va fi inima ta. Nimic nu rămîie/ din ce plin de frica am tăinuit sub fierbințile/ ferecatori. Cand vei sfârsi, vei fi eu." E o continuare personală
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
neci în durere.s�ț De scutecul căldicel mă despoi: ție jivina!/ Ochii ti'i dau, mistui-se-vor și vor fi ochii tăi./ Inima devoreaz'o, o mesteca bine, râsneste-o în tine,/ te vei umple de ea, va fi inima ta. Nimic nu rămîie/ din ce plin de frica am tăinuit sub fierbințile/ ferecatori. Cand vei sfârsi, vei fi eu." E o continuare personală a aventurii existențialiste pe care Eminescu a atins-o în treacăt și a anunțat-o în
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
un punct de vedere clar asupra felului discutabil în care a avut loc privatizarea "Stelei", dl Pașcu a declarat că nu vrea să fie amestecat în această afacere. Dar iată că la un caz, ministrul Pașcu și-a călcat pe inimă. * Din Adevărul mai aflăm un lucru și mai grav, cităm titlul: Un fenomen care vizează strategiile economice ale ministerelor: Funcționari de stat - "cîrtițe" ale companiilor private. Printre cîrtițele citate de Adevărul se numără și actualul președinte al Senatului Nicolae Văcăroiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
-și amintească: o țară obișnuită să "mănânce trecutul", obsedată de "noutate", a ajuns la punctul-limită în care viitorul devine o valoare secundară. Blocată la momentul WTC, ea face și desface ghemul amintirilor, sperând să afle înțelesul dramei absurde petrecute în inima sa simbolică. România are mai puține probleme cu memoria, dar mult mai multe cu noua sa identitate europeană. De pe urma lui 11 Septembrie, ne-am ales cu un mare inconvenient. Și anume, cu somația de a ne defini nu doar în funcție de
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
dansez cu Andreea Marin după ce ani la rând aș fi dansat cu Fănuș Neagu. Timp de peste cinci ani n-am reparat-o niciodată pe franțuzoaică (și nu se întrevede vreun motiv s-o repar în viitorul apropiat). Mi se strângea inima obligând-o să meargă pe străzile pline de gropi ale Bucureștiului, gândindu-mă că trebuie să se simtă ca o prințesă trimisă la prășit porumbul. Cavalerismul meu înnăscut mă făcea să mă simt vinovat. Camioane cu roți imense au stropit
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]