374 matches
-
de "student în drept", ș-a făcut un cap de artist: părul vîlvoi în dezordine poetică, barba a la Alfred de Musset, gulerul cămășei a la Byron, "macferlanul" cu niște aripi suggestive și, mai presus de toate, foulardul, un foulard inimitabil, epic, pitoresc și expresiv, un foulard care, după dispoziția sufletului tarasconezului din Delea Vechie, are aerul cînd melancolic, cînd entuziast, cînd satiric sau tragic. Dar la început această carieră artistică a fost grav împiedicată de o împrejurare nenorocită: numele prozaic
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
înceapă să se clatine. Până atunci, trăsăturile scrisului lui Călinescu erau de cele mai multe ori plasate sub zodia unei excelențe inefabile. Farmecul era în pole position. Îi urmau expresivitatea. Darul formulării memorabile. Arta paradoxului. Forța epică. Or, toate acestea sunt, substanțial, inimitabile. Ce influență ar fi putut ele exercita, concret? Portretul criticului, cum spuneam, era redus la poză. Ideația lui conta prea puțin. Devine, așadar, cu atât mai lăudabil felul în care George Ardeleanu urmărește meticulos raportul conceptual dintre principiile lui Călinescu
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
transcendental al filozofului-poet italian. Cu un ochi transcendental a sculptat autorul reginei Nefertiti acea expresie transfigurată, unică în arta tridimensională, care pare a spune: Nimeni nu poate vedea ceea ce văd eu dincolo"; sau Leonardo da Vinci expresia, de asemenea unică, inimitabilă a Giocondei: conștiința omului de a fi o taină lăuntrică în marea taină universală. Dar mai înalt, îngerul din varianta de la Londra (National Gallery) a tabloului Fecioara printre stânci, care privește dincolo de dincolo, în transposibil. Cu un ochi transcendental a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în această lume a durerii, a răului și a morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă: aceea de a exista. Dar în lirica eminesciană neliniștea existențială este infinit depășită prin magia muzicală unică, inimitabilă a verbului său, alături de altitudinea ideației polarizând către sacru, și radicala eliberare metafizică. Neliniștea morții are drept antidot natura, precum în mod repetat în poezia O, Mamă. Și așa cum va avea loc și după trecerea poetului dincolo, în postviață, însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la Brașov; Mendebilul), Mircea Dinescu (poezii din vol. Moarte citește ziarul), Simona Popescu (din vol. Juventus și alte poeme), Gabriel Liiceanu (Dans cu o carte), H.-R. Patapievici (Decizia originară; Lapsul și colapsul esenței; Poporul meu și cu mine; Viața inimitabilă) și Valeriu Butulescu (Veșnicie provizorie). Ambianța textelor literare o completează doi artiști plastici contemporani, optzecistul Petru Lucaci și ceva mai tânăra Andrea Elian, prin ilustrații pline de fantezie, în care figurativul se combină cu abstractul. În loc de concluzii nu putem decât
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
pentru români, ci și pentru străini, în traducere; pentru că privește înapoi fără mânie și părtinire, si ne lipsesc asemenea priviri; pentru ceea ce nu are: nimic provincial, nimic prăfuit, nimic căznit; pentru ceea ce are: poezie de cel mai înalt nivel, proza inimitabila, metafizica și fizica, omenesc și prea omenesc, cu un singur cuvânt, totul; pentru personajul mama și personajul tata și pentru geamănul cel rău; pentru că este Levantul în proza al lui Mircea Cărtărescu; pentru că cei doisprezece ani în care a muncit
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
și-au schimbat modul de viață, a rămas însă Ioan Groșan, au apărut chipuri noi), dar el a rămas în capul mesei și continuă să lase cu gura căscată noi și noi generații de aspiranți la boemă, prin sofismele sale inimitabile, amoralismul delicat-pervers, scenariile revelatorii, ironia ucigătoare, interpretările fanteziste, răspunsurile din zona paranormalului, strategiile de bătrân seducător, buna dispoziție continuă. La 55 de ani împliniți, Ioan Buduca îi maimuțărește încă pe burghezi (ca într-o șansonetă a lui Jacques Brel - Les
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
o undă de ironie, vădind o superioritate clară. În descrierea sa - "mititel, tinerel, - abia trecuse de douăzeci de ani, - frumușel, rotunjel la față, cu părul castaniu deschis, aproape blond, lipit lucios de craniu, tăiat just în două de o cărare inimitabilă, - părea, și după călătoria în etapa pe drumurile Siberiei, abia scos din cutie, - spălățel și curățel [...], profesa un marxism ortodox, feroce și intransigent, - care se potrivea cam rău cu ochii lui căprui, nevinovați, cu gulerul lui înalt, rigid amidonat, cu
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
ar fi inspirat pe Poussin sau Claude Lorrain, dar modul în care lumina izbucnește de pe pânză este cu totul altul. Nori, valuri, vase cu pânze, personaje, arhitectură nu sunt decât elemente de recuzită, puse în slujba reprezentării unei lumini aurii, inimitabile. Este foarte greu să confunzi ceea ce a ieșit din mâna pictorului englez cu o lucrare a altui artist. Într-un muzeu, privitorul este imediat captivat de unul dintre acele puține Turner-uri care nu sunt în colecția permanentă a Galeriei Tate
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
ambră și cleștar ale Corului de copii Radio îndrumat de Elena Vicică și Ion Vanica ori de Corul Operei Române din București dirijat de infatigabilul Stelian Olariu. Cam tot pe atunci venise vremea Madrigalului lui Marin Constantin, cu a sa inimitabilă orgă de culori de unde au răsunat atâtea și atâtea prime audiții românești cu care școala noastră de compoziție se mândrește și astăzi. Cu toate sunt coruri încă în activitate. Parcă nici unul însă nu ostenește (cel puțin pe estradele de concert
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
Cînd mai mulți ambasadori ai țărilor străine au sugerat că România n-ar trebui să schimbe regulile, în timpul jocului, apropo de validarea referendumului, indiferent de participare, Mircea Geoană, fost ministru de Externe, n-a suflat un cuvînt.) Corneliu Vadim Tudor, inimitabilul, declară că referendumul a fost furat cu ajutorul americanilor, fiindcă altfel nu-și explică de ce susținători și membri ai PRM au votat pentru Băsescu (pentru asta ar trebui să revadă înregistrările cu Daniela Buruiană, care l-a acuzat de mafiotism pe
Umorul involuntar al lui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9642_a_10967]
-
Ion Simuț Personalitate unică, G. Călinescu nu poate deveni un model, pentru că este inimitabil și irepetabil. Cunosc această opoziție de principiu la ideea de model, instrumentalizată periodic împotriva lui G. Călinescu. Nu cred nici eu că un critic tânăr își construiește o carieră pe bază de modele, dar cu termeni de comparație trebuie să
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
frumoși ochi care știau să vorbească fără cuvinte și să Înfioreze imediat. Gura ei, ah, gura ei! Greu de descris, mică, buze cărnoase și umede, dinții albi și mici, mereu surâdea sau adesea râdea zglobiu, un râs direct, delicat și inimitabil. Obrajii ei făceau gropițe și erau Înnobilați de două mici pete roșii care Îi sporeau farmecul feței. Cât timp a durat tangoul, băiatul s-a tot Întrebat cum de fata aceea l-a invitat tocmai pe el? Ce a găsit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tandrețe și numai știu asupra cui s-o proiectez” - mărturisește Romul Munteanu, Într-un jurnal. Ce bine-l Înțeleg, oi, mati!... Vorbeam, recent, despre impresia extraordinară pe care mi-a produs-o , În adolescență, genialul actor Emil Botta. Era uluitor! Inimitabil! Fascinant! L-am revăzut pe scenă, În 1973, la Gala Recita lurilor dramatice, la Bacău : aceeași impresie. Și totuși, Camil Petrescu, pe cînd era director al Naționalului, cere darea lui afară pentru...lipsă de talent & inteligență scenică. Culmea! Noroc că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Teatru ( „firesc ar fi ca studenții scenografi să fie colegi cu studenții regizori, viitorii lor co legi din teatru și cinematografie”) ; atacă , peremptoriu, convenția spațiului, restrictivă : ” fiecare spectacol În parte ar trebui să aibă propriul său spațiu convențional, unic și inimitabil” ( just, dar deloc simplu! -n.n.); reamintește importanța documentării, numind-o, atît de frumos, „dialog În plan intim cu imaginile” ; explică , vizionar ( să nu uităm că gîndurile artistului au fost redactate În deceniile optnouă ale secolului trecut!) că „rareori o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
decît dragostea; de exemplu, durerea de măsele. Avea haz Bazil, cînd era În formă și cînd scăpa de veșnica lui manie a persecuției. Din păcate pentru el, asta se Întîmpla mai ales atunci cînd bea. Ne povesti, În stilul său inimitabil (de aceea nici nu Încerc să-l imit), cum avea de gînd să scrie romanul, dezvoltînd apoi o teorie abracadabrantă despre ceea ce susținea a fi Conjurația Mondială a Savanților, care pregătesc pe insula Roland nici mai mult nici mai puțin
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să o pedepsească pe Sophia - părea mult prea plăcut. Ce naiba era În capul lui Salome? Oare bărbatul ăsta era fostul soț al lui Salome? Și unde era Lauren? Nu era nici urmă de ea. Între timp, Sophia, În stilul ei inimitabil, Îl asaltă pe Faisal exact ca un tigru care Își ucide prada. Douăzeci de minute mai târziu, plecau Împreună de acolo, ținându-se de braț, spre șocul invitaților adunați la petrecere. Singura persoana care nu părea să fie oripilată era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
putere, depunînd straturi întregi de zăpadă, ca și cum norii și-ar desface solzi uriași, albi, trimițîndu-i spre pămînt. Copilul din brațele tatălui se mișcă nervos, agitat de vreun vis, apoi, după ce tatăl îi sărută vîrful nasului, se întinde leneș, murmurînd un inimitabil "taata", abandonîndu-se brațelor ce-l cuprind. Celălalt, la pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un moment, la doi metri de pămînt, cînd nu mai exista nici o posibilitate de a-și relua zborul și nu mai rămînea nici o alternativă, În afara aceleia de a ateriza cu bine sau de a se face zob. Ei, albatroșii uriași, inimitabili În văzduh, aveau totuși picioarele prea scurte În raport cu lungimea aripilor și dimensiunea trupului. Pentru a se ridica spre cer, aveau nevoie de faleza abruptă așezată Împotriva vîntului și Își dădeau drumul În gol cu vîntul În față, În timp ce pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mîna oaspeților paharele golite numai pe jumătate spre a le înlocui cu altele pline. Salonul zumzăia, se făcuse cald, chiar prea cald. Leonard Bîlbîie s-a apropiat "pe furiș" de Șerban Pangratty și i-a spus cu un ton conspirativ, inimitabil, tonul pe care îl avusese întotdeauna la Vladia cînd discutaseră despre orice, politică, vreme, femei, praful de pe uliță. "Ați reușit, prințe?" Și a ridicat din sprîncene întrebător și complice. Șerban Pangratty întinse mîna după un pahar, era îndeajuns gestul, tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la cei care-l înconjurau. Aștepta desigur o reacție. O reacție care nu venea. Toți îl priveau cu aceeași curiozitate neascunsă în ochi, dar atît și nimic mai mult. Balbo trase aer în piept și scoase una din acele interjecții inimitabile care poate scoate la iveală un italian din orice aglomerare umană, "Beh, o flotă uriașă, domnilor, dar care nu zboară, ci se tîrăște pe cer. Iar aerul de deasupra mării le este inaccesibil aici, deasupra mării noi sîntem stăpîni. Sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
exemplu? Și-a întins balele peste tot, el să dea lecții de morală? Pe urmă interveni și Nina, înviorată. Satisfăcută după noul discurs al lui Alexe, accentuă latura caricaturală a personajelor, hidosul, dădu din coate, scoase un număr de onomatopee inimitabile, o doză întreagă. Carmina asista înmărmurită, palidă, la acel duș acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă care, golită de orice sentimente sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îl strângea la piept și-i acoperea obrajii bucălați cu calde sărutări, iar când o lacrimă izvora tainic din ochii pe care Îi ascundea de privirile copilului, Ochenoaia rostea cu un glas plin de jale și iubire, cu un ton inimitabil, sugrumat și plin de durere: -’Muța mamii, ’muța-mamii! Unde-i Viorița să vadă ce trandafir frumos are?! Va mângâia explorând fiecare picior al motanului, coada și mustățile, iar când atingea boticul fremătând și umed, se Înfiora de parcă un curent electric
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Hart ´ uirea poetica a cititorului Cititorul deschide calm, fără să știe ce-l așteaptă, cartea lui Ioan Lascu. Și deodată cade în groapa unei fraze din care nu mai reușește să iasă: „Vine în ajutorul plumbului prin care am deschis, inimitabil, capodopera unei uși.“ Cu mari eforturi, cititorul revine totuși, în cele din urmă, la suprafața textului. Dar cade iar, într-o altă capcană: „Am fost în fața norului purpuriu, în fața - sau, mai exact, m am adăpostit - zidului care, moloz-moloz, picură sub
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
piesei de teatru pe care tocmai o văzuserăm pusă în scenă, cu fast, la Național. Ca să scurtez drumul spre casă, semnalizez și o iau la stânga, pe un soi de alee de lângă "celebra" Școală Numărul 23 din Brazda lui Novac. Deodată, inimitabilul baston reflectorizant al vajnicului milițian de la Circulație îmi semnalizează că trebuie să opresc. Tablagiul se apropie cu pas târșâit, își împinge "cașcheta" mai în spate, pe ceafa bine bronzată (deși este începutul lui octombrie, vara indiană nu s-a sfârșit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]