114 matches
-
o evaluare: "fidelă imaginii sale". Textul 2.3.: O povestire etiologică Primul paragraf și propoziția, în care apare subiectul iepurele mai în vîrstă, reprezintă situația inițială (Pn1) ce se caracterizează prin starea de lipsă a ceva din cadrul comunității. Putem considera injoncțiunea finală " Să căutăm o cale de-a îndrepta acest lucru" și deschiderea paragrafului următor ca fiind declanșatorii povestirii (Pn2): căutarea care apare drept o voință a subiecților, cu referire la o cunoaștere și la o posibilitate care lipsesc. Întîlnirea cu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
deși funcția de aliat pe care o poate căpăta regresia este recunoscută încă de la primele cazuri tratate de Freud, chiar dacă la Dora apare ca o formă puternică de rezistență, trebuie să notăm și derivele survenite ulterior, ca urmare a paradoxalei injoncțiuni: „Regresați!”, ca și cum ar fi vorba despre un proces pozitiv și controlabil în totalitate. Ne gândim aici la numeroase tehnici actuale așa-zis terapeutice, de tipul „țipătului primar”, la practicile de „deprivare senzorială”, dar și la „tehnica activă” a lui Ferenczi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
actuale (Bateson, 1980, 1984). Oricum ar fi situatia, ea se rezumă la descrierile făcute de G. Bateson și echipa sa (peste 60 de studii publicate între 1952 și 1962), centrate pe teoria "dublei legături sau dublei impuneri": un ansamblu de injoncțiuni 277 paradoxale într-o situație ce este blocată (Bateson et al, 1956; Sluzki & Ransom, 1976). în general, "victima" acumulează toate tensiunile colective din grup și le diminuează prin sacrificarea sa .Modelul dublei legături este unul complex, totuși concluzionează asupra a
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
a fost pus în centru, cu pilonii săi, martorii încă în viață. De unde datoria memoriei, care nu era, de fapt, la început, decât datoria de a-i cinsti pe morți și pe supraviețuitori și era plasată sub semnul unei duble injoncțiuni: "să nu se mai întâmple niciodată așa ceva" și "nu uitați că sunteți evrei". Holocaustul nu avea nevoie, până la urmă, să fie atașat liniei de calamități a trecutului. El se ridica la rangul de Catastrofă cu C mare, în care tot
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
grăunțe esențiale de „post-modernism” În romanele mele Bunavestire și Don Juan (1977 și 1981!Ă, dar m-am ferit, atunci și acum, să fac din aceasta și din „acestea” o ideologie literară radicală și restrictivă. Din simplul motiv că orice injoncțiune morală sau teoretică În câmpul valorii estetice este și a fost dintodeauna o frână, mai grav - o diversiune, menită a favoriza indivizi sau grupuri de indivizi nesiguri de propria lor vocație sau animați de resentimente sau felurite oportunisme. Or, Întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a elitei țărănești, financiare, politice și culturale, dar și a tradiției și a reflexelor de judecată și de acțiune a păturilor largi! -, că putem compara ceea ce am trăit cu una din acele tiranii din evul nostru mediu târziu; cu aceleași injoncțiuni ale vreunei „mari Porți streine” - rusești, austriaco-maghiare sau turcești! - și aproape cu aceiași Domni, cu camarilele lor nesătule și cinice, ce-și cumpărau titlurile lor de putere și proprietate mai ales prin străinătăți, reacționari În sensul cel mai odios sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
disprețuitoare ignoranță a textelor, numeroase, de valoare, apărute În aceste decenii!, ceea ce noi am Îndurat, jertfit și creat În această lungă, „infinită” perioadă. Am mai spus-o: pe termen scurt, categorii largi de indivizi pot păstra o rezervă clară față de injoncțiunile sau brutalitățile istoriei, dar à long terme, pe parcursul unor decenii și decenii - cînd păream părăsiți de „cei de sus”, dar și de cei de „dincolo”, puternicii lumii, foștii noștri aliați din zilele de glorie și mai ales fostele noastre modele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de vreo două decenii și ale căror origini se află la Paris, În grupul Monicăi Lovinescu, cu Întreg siajul ei de la București, În frunte, Încă o dată, cu dl Grigurcu sau cu veleitarul literar G. Liiceanu - și se afirmă o directă injoncțiune a moralei În creația vie și reală a mai multor decenii. Au fost „condamnați” În trecut și un Maiorescu sau Eminescu pentru „moralitate discutabilă”, sigur din alte puncte de vedere; azi, domnii și doamnele mai sus citați și citate ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care, comentînd Prisaca (1955), a scris elogios despre poetul de la Mărțișor. Are, fără îndoială, multă dreptate atunci cînd afirmă că unui tînăr de acum îi este greu, dacă nu aproape imposibil, să înțeleagă, numai pe baza documentelor publicate, epoca. Cele mai multe injoncțiuni (comenzi și inițiative) au fost orale. Azi - mi-a zis el - dacă nu vrei să execuți anumite ordine, în cel mai rău caz nu ești promovat, atunci însă riscai să fii dat afară din slujbă și chiar închis. M-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ultimatum de 24 de ore, cerînd evacuarea imediată a Basarabiei și a Bucovinei septentrionale, la care a inclus și orașul Herța, situat în Moldova. În același timp, ambasadorul Germaniei la București transmitea guvernului român "sfatul" lui Ribbentrop de a ceda injoncțiunilor Rusiei sovietice. După 12 ore de la expirarea ultimatumului, armatele roșii au ocupat, fără rezistență, cele două provincii. România, aflată "în calea tuturor răutăților", cum spuneau cronicarii noștri, era la discreția celor doi dictatori, Hitler și Stalin, care se asemănau prin
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cu noaptea În cap ca să ajungă la gară și să ia trenul, așteaptă ore Întregi pe peron și apoi, zăpăciți... zăpăciți?!, uită pur și simplu să se suie În el. Proștii, Încă o dată, În România postdecembristă, liberă În sfârșit de injoncțiunile arbitrare și brutale, de-o jumătate de secol, ale cadrelor, ale partidului, ale celor două poliții - cea publică și cea secretă! - sunt cei care nu reușesc să se apropie de Măria Sa, Banul, manipulat, mai ales, de „deștepții” vremurilor trecute, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În vremea noastră, sexul, drogul, fumatul -, se Îndrăgostesc pur și simplu de „ea”. Neavând curajul de a se iubi pe sine, Își iubesc un viciu care li s-a Încrustat În psihicul zilnic precum un parazit, Îl apără de orice injoncțiune, atac extern - sau intern! - și coabitează astfel, Într-o armonie la fel de bună ca oricare alta. Deoarece „nici fericirea și nici perfecțiunea nu sunt din lumea aceasta”, spune psalmistul sau scepticul de profesie. Dar, după cum se poate bănui, având o fire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
luptă de câteva secole ale Vestului european: dreptul la libera asociere - deci pluripartitismul, o negație În esență a comunismului și a oricărei dictaturi! -, la expresia liberă - presa și mass-media liberă, știința și literatura, artele libere -, după jumătate de secol de injoncțiuni brutale, nu rareori stupide, În toate domeniile majore ale creației umane, dreptul la libera circulație. Dar cu aceste drepturi esențiale, după ’89, s-a Întâmplat cam ceea ce s-a Întâmplat și cu noua Constituție, votată În noul Parlament la nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu l-au Înțeles pe tânărul și talentatul romancier Breban, care ambiționa la rându-i să polarizeze o parte a tineretului literar din anii ’60, pe cei care exprimau aceleași idealuri estetice, pe cei obosiți și revoltați nu numai contra injoncțiunilor partidului și cenzurii, dar și enervați, plictisiți, indignați de „bătrâni”, dar nu de oricare dintre ei, se’nțelege, ci de cei care se făcuseră, corps et âmes, slugile puterii și, mai ales, ale stalinismului literar și politic?.. A, mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
reguli explicite. Pentru regimuri, Keohane folosește definiția cercetătorului realist Stephen Krasner (1982, p. 186): Seturi de principii, norme, reguli și proceduri decizionale, implicite sau explicite, în jurul cărora converg așteptările actorilor într-o arie dată a Relațiilor Internaționale. Regimurile transmit participanților injoncțiuni privind comportamentul, fără însă a-l determina. Astfel, ele pot fi privite ca variabile intermediare, care intervin în relația dintre caracteristicile fundamentale ale politicii mondiale și comportamentul actorilor. Lucrarea After Hegemony. Corporation and Discord in the World Political Economy este
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
univers îl constituie eficacitatea și fuga de materialitate. Automatele informatice au ajuns la performanțe de neimaginat și incomparabile cu mintea omenească. Dacă introduci în mașină tot ce trebuie și cum trebuie, atunci ești sigur că poți face orice fel de injoncțiune, de sortare, de ierarhizare, de „scurtcircuitare” a ceea ce este depozitat. Totodată, acest imens rezervor de date nu ocupă spațiu, nu e vizibil, nu are volum. O bază de date se poate reduce la un CD de câteva grame, ascuns între
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
că e vorba de tulburătorul totuși, căci logicul deși nu lipsește, fiind filigranat în structura intimă a poemei de la un capăt la celălalt. Tălmăcirea ideatică a Florii albastre în viziunea lui Vladimir Streinu este splendidă: "...deși poetul consimte la dulcea injoncțiune a iubitei de a se retrage din lumea inumană a "stelelor", a "norilor" și a "cerurilor înalte", deși a admis că numai mormintele faraonice, "piramidele învechite" vin în atingere cu asemenea realități transcendentale, că fantoma civilizației de pe "câmpiile asire" induce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
495-496). Pentru regimuri, Keohane folosește definiția cercetătorului realist Stephen Krasner: Seturi de principii, norme, reguli și proceduri decizionale, implicite sau explicite, în jurul cărora converg așteptările actorilor într-o arie dată a relațiilor internaționale (Krasner, 1982, p. 186). Regimurile transmit participanților injoncțiuni privind comportamentul, fără însă a-l determina. Astfel, ele pot fi privite ca variabile intermediare, care intervin în relația dintre caracteristicile fundamentale ale politicii mondiale și comportamentul actorilor (Keohane, 1984, p. 64; vezi și discuția despre regimuri din acest volum
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
înmulțind, printre altele, numărul vicepreședinților la patru. Nicolae Manolescu, ultimul pe listă, a vorbit calm, ponderat, nepolemic, arătând că, în timpul comunismului, Uniunea Scriitorilor a fost singura instituție care a cultivat spiritul democratic, opunându-se, pe cât i-a fost cu putință, injoncțiunilor de partid. în prezent este o instituție necesară și viabilă, cu condiția unei mai bune organizări și a transparenței deciziilor. A insistat, ca și în intervenții anterioare, asupra obligației morale a U.S. de a se manifesta ca o componentă activă
Conferința Națională a Uniunii Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11575_a_12900]
-
La început, nu am înțeles. Mi-a explicat apoi că era vorba de o înserare în logosul, aristotelic, apofantic, - tratând lumea doar la modul indivativului prezent - și al celorlalte logosuri "pasionale" printre care "optativul", ca mod de exprimare, adică dorința, injoncțiunea, completând tabloul logicii cu toate modalitățile de expresie ale gramaticii - aici nu am înțeles, dacă este vorba de o reducere la raportul logico-gramatical, aveam unele îndoieli, dar nu eram pregătit și am preferat să tac, să amân discuția... în linii
4 ianuarie 1957 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8381_a_9706]
-
de ani mai târziu! El se întreabă dacă adeziunea sa notorie la comunism nu va fi fost dictată de un soi de sete de sacrificiu semănând cu... narcisismul. Confidențialul PC român se aruncase singur, în ilegalitate cerând, în 1924, la injoncțiunea Internaționalei comuniste, un statut federal pentru România abia reunită; MR Paraschivescu însuși visează la un asemenea stat federal, cu precizarea: "evident, ar fi de preferat ca acest Stat să fie socialist!" (dar narcisicul politic va mai spune, de-a lungul
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
amintirea bostonianului, să retrăim pregnantul vis, jocul de asonanțe în versuri pline de sens și de inedit. Oceanul „poate saturnian” trimite la viziuni cosmice mult posterioare. Sfâșierea sufletului vestește direct sfâșierea vânătorului de către propriii săi câini, a căror ferocitate (la injoncțiunea zeiței surprinse la scaldă, cu alte cuvinte, contemplarea a Ceea-ce-nu-trebuie-văzut-de-ochi-omenești, cu cruzime și pe loc pedepsit!) este perfect redată de epitetul „dodecafon”(ic) - cel puțin pentru auzul amatorului de armonii clasice. Starea Eu-lui liric este proclamat aleatorie, el este trimis
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
întrebat Comisia despre această aserțiune băgată în toate rapoartele din 2007 până acuma. A-i spune unui judecător de către un for politic european - că, până la urmă, asta este - cum să aplice legea într-un caz dat, mi se pare o injoncțiune de nepermis în actul de justiție. Nu-i poți răpi judecătorului, indiferent de cauza pe care o judecă, libertatea pe care i-o dă legea să dea satisfacție tuturor circumstanțelor legale în individualizarea unei pedepse. Prin jocul acestor circumstanțe pot
Ridzi, victima MCV-ului: De Ce a primit pedeapsa maximă din Noul Cod Penal () [Corola-journal/Journalistic/48799_a_50124]
-
lui G. Că-linescu, a cărui concepție despre personalitatea umană i se pare a pendula excesiv pe instinctualitate, partea morală, ideală, fiind considerată o simplă mască. Citatele oferite sunt grăitoare. Pornind de la proza criticului, lui S. Damian i se pare că "injoncțiunea ideologiei" a condus la maltratarea propriei organicități a unor prozatori, cei vizați în continuare fiind Sadoveanu, Camil Petrescu, Marin Preda. Acestuia din urmă i se dedică un pertinent eseu, ce contrapune forței începuturilor, naturaleții și dezinvolturii primei faze de creație
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
Liviu Dănceanu Pentru Paul Valéry lumea reprezintă un "ansamblu de incidențe, de injoncțiuni, de interpelări și solicitări de tot felul și de toate intensitățile, care surprind spiritul fără să-l lumineze în el însuși, care-l mișcă deconcertându-l, îl deplasează de la ce este mai important spre ceea ce este mai puțin important". O
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]