3,018 matches
-
Cummington, nu din femeie!/ În casele de toleranță/ i-am dibuit pe comersanți la ospățul de fudulii. Deliciile/ acestor papile mi-au făcut milă. Mila pierde spiritul critic,/ mamele milei alăptează puii șacalilor (orice fiară/ în pruncie întinde botul cu inocență)./ În menajeria urbei dl. Darwin asistă la împerecherea/ neînruditelor fiare” (Maratonul - cartea întîi). Simptomatic, năzuințele, fie și vag sublimate, ale acestei creații cu program sfidător materialist sînt foamea și setea: „Organele nu mai sînt la locul lor,/ și sărutul e
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
și nici măcar nu poți să rozi pojghița brizei mortuare/ lipită de coastele tatălui tău bolind înfășurat/ în ude pansamente? Nu poți pipăi labirintele corpului/ tău. Darmite să le vezi, darmite să ai curajul să spui/ chestiile astea îmi aparțin” (ibidem). Inocența, tandrețea, autoadmirația aparțin deopotrivă unei blamabile decadențe: „Menit săculeților cu șoricioaică/ nu-s apt pentru tandrețe, - și puiul de șacal e tandru/ pînă cînd rutul îl menește lăcomiei lui fără seamăn!/ Chiar tu dacă spui: «Gheara ta e subțire cum
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
sprijină pe un apodictic de natură cantitativă. E ca și cum ar exista o premisă tacită, unanim acceptată, cu privire la autenticitatea și valabilitatea de facto a fenomenelor invocate.“ Discursul lui Eliade nu e deloc unul inocent, cum de altfel nu sînt lipsite de inocență epistemologică nici modificările făcute de Eliade în manuscris asupra textului, menite să camufleze o atitudine și o convingere opusă spiritului scientist al mijlocului de secol XX și contrară poziției lui Eliade de universitar occidental. Despre Eliade s-a scris în
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
numai treizeci de pagini, autorul elaborează o teorie nouă și o demonstrație convingătoare, într-un limbaj deloc sofisticat, „profitînd“ admirabil de reproducerea anastatică a textului lui Eliade. Ceea ce nu însemnă neapărat că studiul acesta scurt e lipsit, la rîndu-i, de inocență... Textul lui Eliade poartă măști. „Descoperirea“ lui Marcel Tolcea poate însemna două lucruri. Aceasta poate fi cea mai spectaculoasă dintre particularitățile stilistice ale scrisului lui Eliade, dar și un nou cap de acuzare, din moment ce îl pune într-o companie „ideologică
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
preferă școala franceză de analiză a discursului (Foucault, Barthes, Bourdieu etc.). Ca miză “politică” și personală, el se ferește de enunțul moralizator, nu doar ineficient, dar sigur ruinător pentru o analiză - căutând în schimb explicația ; e interesat nu de stabilirea inocenței ori a vinovăției, cât de actori; și utilizează nu epitete, cât concepte; încheie nu printr-un verdict, ci printr-o ultimă nuanță fără o finalitate categorică. Credința lui Andi Mihalache (inspirată dintr-un articol al lui Pavel Câmpeanu), la care
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
sau ceea ce, prin puterea obișnuinței, nici nu mai vede. Folosirea ei poate să corespundă în mod legitim unui fel de întreprinderi de lustruire a cuvintelor, unui efort de a reda vocabulelor indiferente, murdărite, degradate din cauza uzajului lor, un soi de inocență calmă, curată. Dar o soluție brutală rămâne mereu o soluție exterioară: cititorul ipocrit tinde să accepte cuvântul izbitor ca pe ceva pitoresc, aproape exotic, aproape asemeni călătorului care trecând printr-un oraș străin îi place să dea o raită prin
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
la principiile realismului socialist, și în cuvântul său a stăruit asupra libertății de creație. Sedus și el ca atâția scriitori și artiști de utopia comunistă, unii dintre ei bine plătiți de Kremlin (a se vedea studiul lui Stephen Koch, Sfârșitul inocenței. Intelectualii din Occident și tentația stalinistă. 30 de ani de război secret) Malraux împărtășea în particular opiniile critice la adresa bolșevismului din cunoscuta carte a lui André Gide, însă nu s-a pronunțat în nici un fel despre ea. Calomniat în U
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
El își subliniază odată mai mult poziția față de „oferta” hermeneuticii: atît ca filolog, cît și ca unul care l-a cunoscut pe Celan din imediata apropiere, are convingerea că drumul propriu către poezia acestuia este mai potrivit tocmai deoarece contestă „inocența” subiectivă și mimată cu care cei mai mulți interpreți pretind a o citi, și, concomitent, acea deschidere către aleatoriu, către virtualitatea pură și indeterminată”, dezaprobată și de către Celan - căci „a spune adevărul înseamnă a vorbi despre tine însuți”. Pentru cititor, aceasta înseamnă
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
prețuiesc romanele ce mânjesc cu scârnă burghezia română a vremii. Despre imensul scandal al plagiatului din acest roman, nici o vorbă. Să fi predominat opinia că, în curăția sa spirituală, publicul cititor trebuie cruțat de tot ce i-ar putea altera inocența? Și, totuși, datele nu sunt eludate. Mihail Sadoveanu, director al Teatrului Național din Iași ( 1910-1919), membru al Academiei Române și președinte de Senat ( dacă nu ne înșelăm), în vechiul regim, apoi președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor, șef al delegației române
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
un fapt divers sordid ( un infirmier violează o tînără aflată de multă vreme în comă profundă, fata rămîne însărcinată și, născînd, revine la viață; se pare că cineastul s-a inspirat dintr-un caz real petrecut în România) cu o inocență, o grație și o eleganță care transcend povestea, înălțînd-o undeva destul de aproape de capodopere precum Ordet al lui Dreyer... Cvasi-necrofilul Benigno este absolvit de iubirea lui absolută pentru Alicia, pe care o readuce la viață tocmai pentru că o violase - și nu
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
existență și neant. O lume ingenuă, una în care copilăria speciei și cea individuală se amestecă insesizabil și se sprijină reciproc, pulsează în construcțiile aproape acromatice ale lui Percă și reușește să se adreseze în egală măsură, prin înseși strategiile inocenței, și privirilor neprevenite, și așteptărilor capricioase și exigente. Spre deosebire de Mihai Percă, sulptorul Maxim Dumitraș este un artist bine cunoscut în toate mediile artistice din țară. Cu o activitate prodigioasă și cu o efervescență creatoare ieșită din comun, el este prezent
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
ei învăluitoare ca mătasea fină/ Maro închis// Orgoliul nu are loc în adâncul lor/ Orgoliul este pentru ochi precum cerul sau iarba/ Cu mistere călătoare în timp/ Și ecouri de peșteră// Privirile ei ca o ( bucată de) catifea maro spun/ Inocența de care ți-e dor". Dându-mi mână liberă, să nu uitați aceasta, am operat, pe gustul meu, schimbări nevinovate. Tot așa, poezia din Când vine Moș Crăciun se termină brutal la versul 6, restul fiind discurs sentimental demonstrat îndelung
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
unei atari competiții artistice. Vor fi fiind astfel conturate și stipulate drepturile și obligațiile celor atinși ori contaminați de rosturile concursurilor școlare (tot mai numeroase, mai acerbe și pătimașe), precum și prezervate seriozitatea organizatorilor, perspicacitatea juriilor, onestitatea profesorilor, decența părinților sau inocența competitorilor: 1) competitori care trebuie deprinși să știe că mai important este să participi decât să câștigi cu orice preț; 2) părinți cărora să li se conceadă dreptul la subiectivitate, nu însă și la iluzii deșarte, de care se pot
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
sursă proaspătă a nevoii noastre de identificare și nicidecum ca un simplu sit arheologic, frumos așeazat în diorame, ca la Muzeul Antipa. Chiar și grafia Irinei avea un duct ingenuu, de copil care abia deprinde forma literei, dar în spatele acestei inocențe se întindea orizontul vast al privirii savante și al voluptăților de un extrem rafinament. Cînd prezența Irinei era simultan atît de pregnantă și de complexă, atît de limpede în aparență, dar cu atîtea straturi în construcția ei profundă, cum ar
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
în Elveția, unde a trăit douăzeci de ani. Cartea ei cuprinde patru capitole în care se urmăresc etape din evoluția protagonistei, patru etape ale transformărilor ei pînă la pubertate și chiar adolescență. Un singur lucru pare că nu se modifică: inocența limbii care adună și spune povești. Povești nenumărate și nesfîrșite, cu și despre oameni, obsesii, spaime, viață și moarte, exil, bucurii, suferințe, singurătăți. „Circul era ca un ghetou", îi mărturisește în interviu Aglaja, Rodicăi Binder. „Nu aveam nici un contact cu
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
crea lucruri frumoase, știu de destule ori să distingă între adevăr și fals, cu toate că rămân în imposibilitatea de a defini Binele, Frumosul și Adevărul, ba adesea au chiar îndoieli asupra existenței ca atare a acestor entități." Cartea atestă faptul că inocența pierdută în materie de credință și certitudini absolute nu presupune neapărat acceptarea anarhică a unei multiplicități axiologice ireductibile. Lipsa unor valori „tari", universale, nu face altceva decât să accentueze și mai mult nevoia menținerii, chiar „somnambulice", a unor puncte de
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
să găsească unghiul de unde lumea se vede ca și cum ar fi descoperită pentru prima oară. Altfel spus, el cere privitorului să renunțe la orice fel de lentile, impuse de istorie sau de moda timpului și să încerce, în schimb, să redobîndească inocența pierdută a ochiului și, odată cu ea, harul de a se uimi la vederea lumii. Un program romantic, dar care, aplicat în America, aduce cu sine o altă raportare la Europa și o altă evaluare a potențialului spiritual autohton, fiindcă limpezirea
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
trois frustrările și obsesiile. Ipocriziile, jocul pe muchie, minciunile și adevărul se amestecă bizar, cu povești crude, sfîșietoare, uneori la limita suportabilului. Acolo, regulile conviețuirii sînt dure. Cine deranjează, este eliminat. Așa cum se întîmplă cu Mariedl, o retardată ce combina inocența cu cinismul într-o proporție ce-i grăbește sfîrșitul. Viziunea ei, povestea ei crudă în care celelalte două partenere urmează să fie sufocate de obsesii nevindecate, iar ea se va elibera cu adevărat, perspectiva aceasta nu este admisă de Erna
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
mirosul ei de rahat, Mariedl excelînd, de altfel, în a desfunda closete cu mîna, fără mănuși. Mariedl a împuțit proiecțiile minunate ale celor două cu elementele din realitate de care amîndouă se chinuie, din răsputeri, să scape. Cu grație și inocență. Cine urmează? Poate Erna cea care își mănîncă de sub unghii și face economii aberante? Erna care transformă ziarele ca și viața ei în hîrtie igienică așa este la curent chiar și cu discursurile președintelui și care îl iubește pe măcelarul
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
căruțașului, probabil cea mai frumoasă proză a volumului, nu are nimic ( sau aproape nimic) erotic. Este povestea unui țăran care se opune intrării în colectiv cu bunul simț și inconștiența față de posibilele urmări caracteristice omului simplu. Mai mult, cu deplină inocență acesta trimite prin poștă oficialităților comuniste din vremea terorii o cerere de emigrare în Australia pentru el și calul său. Întreaga evocare a lui Vasile și a calului său are un aer de legendă și de eroism anonim, în spiritul
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
simultaneitatea. Concepția în chestiune vizează o "vîrstă sincronică" a omenirii, sustrasă fenomenului evolutiv, avînd obsesia voluptuoasă a reconstituirii integralității originare. Astfel încît trecutul trăiește în prezent iar prezentul în trecut, într-o sinteză căreia doar acuitatea conștiinței îi refuză calificativul inocenței paradiziace. Dar e oare pe deplin acceptabil acest "sfîrșit al istoriei"? Am putea primi cu resignare această escatologie a spiritului creator? Se pare că nu Din comentariile ce ni se oferă sîntem în măsură a întrezări două tipuri de reacție
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
în case diferite, cîntă alte cîntece, dansează după alte ritmuri și, mai ales, iar miracolul abia aici se desăvîrșește, vorbesc o altă limbă. II. Iar acum, puțin turism în chip de mărturie Acum puțin turism, pentru că acum mi-am pierdut inocența, am ieșit din geografia fictivă, și pentru că frumusețile patriei sînt astăzi cabinetul meu de lucru (citat din memorie!), am intrat direct în țara de pămînt. Acum știu că Sf. Gheorghe există, că acolo prietenul meu Doru Mareș este Director, că
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
geometru. Figură solitară în arta noastră de astăzi, pictor și sculptor deopotrivă, el nu elaborează lucrări, nu construiește cicluri și nici măcar nu premeditează expoziții, ci visează mari amenajări spațiale și revărsări ale geometriei într-o lume care și-a pierdut inocența și rigoarea. Fascinat de ideea proiectului continuu, de eterna potențialitate a unor lumi deschise, Chira nici nu s-a grăbit să-și fixeze forma sa optimă de exprimare. El stăpînește la fel de sigur spațiul bidimensional, obiectul, ansamblul și instalația cu cu
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
decât mine. Iată încă un motiv în plus care m-a determinat să interpretez romanul plecând de la ultima voce narativă a cărții, "drăgălașul" robot Qrin, antropomorfizatul prin "ochii" căruia (prin componenta de înregistrare video) lumea începe să se vadă cu inocența unui copil care învață din mers să privească lumea complicată și cu stupizenia unei forme rudimentare de inteligență artificială, capabilă de a face calcule extraordinare, dar incapabilă de a înțelege în mod sentimental și emoțional lumea. Și totuși, parabola Florinei
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
un soi de resemnare melancolică, vecină cu depresia. Într-un fel poeta duce până la capăt experimentul colegelor ei de generație. Ea descrie avatarurile fiziologice ale condiției umane, dar nu trece sub tăcere nici tribulațiile sufletului. Sensibilitatea, candoarea sufletească, urmele de inocență nu sunt la Livia Roșca un balast care trebuie zvârlit peste bord. Această veșnică pendulare între vulnerabilitate și cruzime, între exihibiționism și depresie melancolică, între exhibarea anatomiei și asumarea unei afectivități foarte... feminine, conferă poeziei sale forța autenticității. Ruj pe
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]