177 matches
-
25 mai, testul electoral care deschide de facto lupta pentru funcția de șef al statului. Apele se vor limpezi, într-un fel sau altul, și în interiorul partidelor politice. PDL dă prima bătălie electorală după ruperea de Băsescu, PMP își dovedește insignifianța dacă ea mai puțin de 5%, iar unitatea PNL-ului poate fi zdruncinată de un procent mai mic de 20%. Un astfel de scenariu în ceea ce-i privește pe liberali poate avea două efecte, crede sociologul Alfred Bulai: o parte
Secretar de stat în guvernul Tăriceanu: în ce condiții se întoarce fostul premier în PNL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31924_a_33249]
-
propagandiști comuniști, reciclați în „experți” și „manageri” - de fapt, simpli manevranți ai fondurilor publice întru susținerea unor grupuscule amorfe, penibile, revanșarde, plicticoase - dar clientelare! Din moment ce nu există un clar proiect de țară, iar valorile fundamentale sunt negociate și renegociate până la insignifianță, ei fac ceea ce știu să facă: un fel de artă patriotardă râncedă, scăldată în sosuri naționaliste, flatând mediocritatea și exacerbând valorile sângelui. Cu numele poporului în vârf de băț, acești funcționari ai neantului își asigură impunitatea și perpetuarea puterii. Nici
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
unde înainte de a-l abandona îi înfățișează cel mai cumplit labirint: infinitul de posibilități către nimic, golul imens al pustietății. Acest gol în filmul lui Alfonso Cuarón este spațiul sideral având drept fundal imensitatea planetei albastre care accentuează senzația de insignifianță pe care o au aceste minuscule ființe laborioase, cosmonauții unei misiuni americane. Ei devin puncte flotante în spațiu în urma impactului cu o ploaie de reziduuri provenite de la pulverizarea unui satelit rusesc, probabil un satelit destinat spionajului distrus la comandă. Mai
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
el chiar pare să întoarcă spatele dimensiunii metafizice. În ,macrotextul 1" său - acest Canzoniere completat și refăcut toată viața - este decantată o frumusețe ascunsă, dar terestră. Iar bătălia interioară este nu atât o sublimare cât o etalare a luptei cu insignifianța și cu vidul. Totul poate continua și totul poate reveni la început, în acest armistițiu al duratei. Se revine obsesiv spre la origini, acolo unde cuvintele, s-ar putea presupune, încă mai erau niște oglinzi pentru inima ,surprinsă" a omului
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
care ar putea să se opună răului cu puterea vorbei pe care o mânuiesc, altminteri, admirabil, dovedesc absența regretabilă a creierelor. Dezastrele încep întotdeauna de la detaliile aparent lipsite de semnificație. Sau de la oameni care știu să-și folosească la perfecțiune insignifianța. Dacă un Mahmoud Ahmadinejad, figură complet necunoscută în Irak în urmă cu doi ani și jumătate, când a devenit primarul Teheranului, reușește să capteze, astăzi, atenția întregii planete, înseamnă că n-am înțeles încă nu prima lecție, dar nici măcar primele
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
anilor '80 s-a ofilit cu totul. În timp ce statura lui Al. Cistelecan a crescut continuu, astfel încât, astăzi, el e cotat, pe bună dreptate, între cei mai respectați critici literari ai țării, Virgil Podoabă s-a scufundat în anonimat, într-o insignifianță pe care, cu toată sinceritatea, o regret. Probabil că am fi ieșit liniștiți la pensie, probabil că Virgil Podoabă ar mai fi publicat câteva volume pe la edituri parcă dinains căutate pentru lipsa de rezonanță și performanță, și probabil că, revăzându
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
dezlănțuită împotriva unora din vârfurile intelectuale trădează o imensă neîncredere în cultura română ca atare. Cantonați îndărătul unor metereze meschine, vag marxizante, o seamă de personaje, profund afectate de neputința de a ieși din cercul obscur unde i-a proiectat insignifianța operei, vorbesc de ,vetustețe", de ,respingerea modernității" și de blocarea ,dezbaterilor de idei". Afirmații una mai gogonată decât alta. E păcat că un critic în al cărui talent am crezut multă vreme ajunge să papagalicească astfel de poncife resentimentare. Însă
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
acest aspect, afirmarea și instituționalizarea au mers împreună, în contextul liberalizării de la finele epocii Gheorghiu- Dej și începutul epocii Ceaușescu. Mircea Cărtărescu ilustrează perfect această asimetrie între viața în lumea literaturii (cu recunoașterea în cea literară) și, de cealaltă parte, insignifianța de statut și de perspectivă în lumea socială, în societatea astfel construită și forjată, în planuri cincinale, în regimul Partidului unic. Între Cărtărescu-poetul și Cărtărescu Mircea, profesorul de română, în anii ’80, e a huge gap: poetică, firește, la o
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
compus din „sunete jealnice, eleghii căialnice și traghicești ca acestea prin poticile a tuturor munților...”, autorul cîntă pe coarda tragică; inventînd discursurile mincinoase ale Hameleonului, impune varianta elegiacă; numeroase pasaje melancolice se bazează pe meditații asupra soartei omului și a insignifianței experienței umane. Cantemir face apel la singurul gînditor-artist care l-a precedat în literatura noastră și parafrazează poemul Viața lumii al lui Miron Costin. „A lumii cînt cu jele cumplită viață, Cum să trece și să rupe, ca cum am
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
pozițiile sale împotriva alianței dintre PSD și PNL, postează un anunț pe Facebook, unde îl atacă pe Victor Ponta. "Aștept din partea singurului candidat oficial la poziția de prim ministru altceva decât glumite, poante, mici răfuieli interne , ironii la adresa unor personaje insignifianțe, negocieri fără mandat cu UDMR, anunțuri privind migrații parlamentare. Oamenii pe care i-am întâlnit în campanie așteaptă de la noi seriozitate, sobrietate, decentă, competența, smerenie ( nu falsă modestie ). Majoritatea clară care ne-a acordat încrederea așteaptă soluții, programe, proiecte, perspective
Ludovic Orban, atac la Victor Ponta pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/40394_a_41719]
-
După Al Doilea Război Mondial sintagma „crime novel” a început să trimită automat la tradiția Hammett- Chandler, singura viabilă și conținând sămânța globalizării, aneantizând formulele de tip european (de la Agatha Christie la Georges Simenon), a căror obsolescență le condamna la insignifianță și marginalitate. Puterea expresivă și soliditatea stilistică au depășit granițele literaturii, devenind un trade-mark al felului în care erau percepute chiar Statele Unite. Narațiunea obișnuită e una care combină literatura și imagologia: „În cele din urmă, această viziune - o viziune întunecată
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
personalități precum Dante, Descartes, Cervantes și ......Michele Eminescu. Și, acum, vin și întreb: Cine și când a creat mitul lui Eminescu, domnule Lucian Boia ? În final, mai adaug un amănunt. Profesorul Mugur Vasiliu îmi atrăgea atenția asupra semnificației acestei (aparent) insignifianțe notițe de presă din 1883: laconismul cu care este redactată informația demonstrează că Eminescu era deja cunoscut cititorilor de limbă italiană, asemenea marilor scriitori contemporani, altminteri redacția ar fi trebuit să facă o scurtă introducere, un portret biografic al personajului
1883 – Eminescu în presa italiană [Corola-blog/BlogPost/93514_a_94806]
-
înghițit chiar și cerul, atât de cumplită este. Inutil să mai spun că valurile sunt atât de mari, încât noi, eu, prințul Luca și covorul, suntem exact ca un grăunte de nisip căzând în deșert, ca o picătură supărată pe insignifianța ei înfruntând o cascadă. Suntem nebuni. Covorul s-a transformat în mașină roșie, cu roți de motocicletă și țevi uriașe de eșapament curbate până la cer, în formă de săbii japoneze ce gâdilă cu nesimțire învelișul lumii. Farurile luminează brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu el, numai că n-am făcut-o. Am mers spre nord. Ce oraș era, cu clădirile lui publice la fel de imense ca și munții cenușii din granit. Le construiau mari doar ca să ne aducă aminte de importanța statului și de insignifianța individului, prin comparație. Asta vă arată cum a început toată afacerea asta a național-socialismului. E greu să nu fi lăsat mut de uimire de un guvern, orice guvern, care își are sediul în clădiri atât de grandioase. Iar bulevardele lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un privilegiu și o onoare, dar și politicul, și moralul, și filosoficul, totul se îndreaptă spre cel mai mic numitor comun al nulității. Această echivalență nefericită ar trebui să ne consoleze, dar ea nu face, în fapt, decât să adauge insignifianței proprii literaturii faptul că aceasta nici măcar nu e singura care este insignifiantă. Și ea nu dispune nici de un privilegiu de esență și nici de unul de situație. Este tocmai ceea ce ea neagă, prevalându-se de o istorie panegirică reconstruită
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350703_a_352032]
-
nu cred că-l au într-un fel, așa după cum îl pot avea unii chiar cu limbaj deocheat, dar ‘artistic’... zic ei. Cum nici în așa ceva nu cred, deoarece, oricât s-ar asocia ‘drumurile’acestei rețele de ‘socializare’, chiar mai insignifianțe, cu mahalalele mărginașe, nu pot să cred că se poate numi cultură ceea ce auzi zilnic în jargon. În schimb, unii au această ‘credință’... Relațiile pe facebook sunt cam ireale în concret(având și excepții, nu?), compromițătoare de multe ori (‘câștigând
FACEBOOK BUCLUCAŞ...(II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360056_a_361385]
-
lor este nu cuvântul de onoare psd-ist, ci pur și simplu neputința PSD-ului de a le relua. Iată de ce, dacă nu vor surveni evenimente-surpriză, este de așteptat ca PSD-ul să fie în continuare demontat treptat. Odată redus la insignifianță, nu va mai exista în România nici o forță politică cu veleități (măcar marginale) de autonomie națională. Tonul politicii va fi dat de mass media, de ONG-uri „apolitice” (gen GDS) și think tank-uri „academice” a căror finanțare vine de unde vine
Cheia geopolitică a alegerilor prezidențiale din România () [Corola-blog/BlogPost/339984_a_341313]
-
fragilă și tristă. Singurătatea pozițională înseamnă desăvârșire, iar desăvârșirea constituie resemnare și autoînvăluire. Poetul se prezintă ca un maestru al unui ceremonial de supunere, de submisiune. În această lume imobilă doar ceea ce produce spiritual corpul se poate individualiza, restul este insignifianță. Mesajul liric indus de curgerea versurilor este că, oricât am izola corpul de minte, orice corporalitate rămâne impregnată de spiritualitate. Ion Maria ne arată că deține rara pricepere de a-și desfășura cu măsură poemele în fața lectorului: nu reduce concentrația
ION MARIA: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339590_a_340919]
-
de cinci tone. Se arată vag îngrijorați de “global warming”, dar sunt speriați de-a binelea că fabricile se închid, țara se dezindustrializează iar viitorul se mută în China și India. Enorma aglomerare de mijloace redundante, proliferarea superfluului și a insignifianței, epuizarea realului prin secătuirea resurselor naturale și deșertificarea ordinii simbolice, prin virtualizare, viteza paroxistică imprimată fiecărei activități umane însoțită de imobilitatea gândirii critice - într-un cuvânt hipercomplexitatea, acționează prin mii și mii de cauze tangențiale și interpuse. E greu să
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
un privilegiu și o onoare, dar și politicul, și moralul, și filosoficul, totul se îndreaptă spre cel mai mic numitor comun al nulității. Această echivalență nefericită ar trebui să ne consoleze, dar ea nu face, în fapt, decât să adauge insignifianței proprii literaturii faptul că aceasta nici măcar nu e singura care este insignifiantă. Și ea nu dispune nici de un privilegiu de esență și nici de unul de situație. Este tocmai ceea ce ea neagă, prevalându-se de o istorie panegirică reconstruită
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346975_a_348304]
-
introducem contradicția, o contradicție ireductibilă, în structura, funcțiile și operațiile înseși ale logicii?". Această frază condensează și astăzi confuzia majoră privitoare la opera lupasciană: logica lui Lupasco ar viola principiul non-contradicției. Filosofia lui Lupasco ar fi deci marcată de pecetea insignifianței și clasată, ca o curiozitate barocă, în muzeul bizareriilor intelectuale. După cum vom vedea ulterior, Lupasco nu respinge principiul contradicției: îi pune doar la îndoială caracterul de "absolut". Dar să ne continuăm călătoria în interiorul cărții pe care o consider ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
R. se transformă spectaculos într-un organ al propagandei comuniste a cărui unică preocupare, în afara „politicii de partid”, o reprezintă comemorările și aniversările riguros controlate. Dispar nume semnificative pe măsură ce apar altele noi, caracterul științific al studiilor publicate se estompează până la insignifianță, făcând loc unei „implicări” utopice în realitate, construită doar pe o schelărie lexicală ce aparține exclusiv ideologicului. Comunicarea lui Geo Bogza, Perspective..., prezentată în ședința plenară din 25 februarie 1949, este simptomatică. Pornind de la derizoriul propagandistic al unui eveniment minor
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
va fi, după toate probabilitățile, incomparabil mai lung decât trecutul ei, de micimea planetei pe care trăim și de faptul că viața pe această planetă nu-i decât un incident vremelnic. Iar odată cu aceste fapte, în care accentul cade pe insignifianța individului, aș prezenta un ansamblu de fapte total diferit, care să întipărească în mintea tinerilor ideea măreției de care individul este capabil și conștiința faptului că nicăieri în imensitatea spațiului astral nu cunoaștem ceva de o asemenea valoare. (...). Omul care
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
partidul-părinte”, privind dezmierdător la colectiviștii și pionierii „patriei socialiste”, răzvrătitul de odinioară își trăiește, în declamații sterpe, „ora extazului”. A scris și teatru (Pământ blagoslovit, 1938, Muzica stelelor, 1947, Făclierii, piesă apărută în ziarul „Înainte”, 1972), însă de o totală insignifianță. În publicistică, incisivitatea lui C. are răbufniri de pamflet. Compasiunea față de dezmoșteniții soartei se întovărășește cu ostilitatea față de spoliatori, demagogi și alți farsori care se pitesc îndărătul unor caraghioase „măști de carnaval”. Denunțând, cu un limbaj de stângă vehementă, „putrigaiul
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
borfașul care plânge, / De lehuza care geme. / Și mă simt legat de visul / Fetei care vinde grații. / O, Parisul meu, Parisul / Turbulentelor tentații!” - Paradis proscris), adresează, ca Esenin, invective femeilor trădătoare și trăiește acut nevoia de mituri, pentru a compensa insignifianța existenței („Fugind de mit ne trebuie noi mituri / să umplem golul care țipă-n noi” - Fugind de mit). Poemele definitorii pentru profilul lui liric sunt cele care dezvoltă un fel de privire sumbră, mai degrabă sarcastică decât ironică. De aici
BOITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]