179 matches
-
care va fi obținut) dac) se menține pacea” (1933, p. 501). Deși imperialismul promoveaz) angajarea, prin exportul surplusului de capital și al forței de munc), pierderile suferite de o tar) imperialist) dep)șesc de departe câștigurile. În parte, câștigurile sunt insignifianțe, pentru c) cea mai mare parte a lor merge c)tre oameni de afaceri și investitori, o minoritate neînsemnat) din cadrul națiunii. Ei culeg roadele imperialismului; națiunea în ansamblu îi suport) costul imens. În termenii pe care Hobson i-a împrumutat
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
oric)reia dintre ele pot amenință securitatea celorlalte. Este vorba de un num)r prea mare, pentru a permite, indiferent cui, s) observe în mod cert ce se întâmpl), si de un num)r prea mic, pentru a face evenimentele insignifianțe. Cercet)torii politicii internaționale au crezut c) incertitudinea care rezult) din flexibilitatea alinierii trage un serios semnal de alarm), valabil pentru politica extern) a oric)reia (cf. Kaplan 1957, pp. 22-36; Morgenthau 1961, partea a patra). Invers, ei au crezut
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
o manieră dramatică , relațiile imposibile sunt adesea exprimate prin momente de criză, eventual prin intermediul unei metaforizări delirante (de exemplu, în delirul său, pacientul poate să considere că toată lumea îl urmărește, vorbește despre el, etc. pornind de la un sentiment de insignifianță trăit anterior), după cum un sentiment profund de culpabiliatate se poate mula în idei de prejudiciu. Reapariția emoțiilor în expresia verbală sau relațională, verbalizarea sentimentelor, a reproșurilor (adesea introduse de o manieră indirectă prin referință la comportamentele celor din jur), sunt
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de „tistii”, titluri și funcții invocate cu grandilocvență puerilă, ignoranța apare adesea uluitoare și declanșează o serie de neînțelegeri și vane zâzanii. La B., invenția este ca și inexistentă, iar comicul vine din alte zone. Mai întâi din disproporția dintre insignifianța conflictelor, disputelor și amploarea, forma supradimensionată pe care acestea o iau. Prozatorul evită să povestească; introduce personajul în scenă și îl lasă apoi să-și spună păsul ori „convingerile”. Tipul de discurs al eroilor (scrisoare, cerere, petiție, raport, telegramă, cuvântare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
interdicțiilor, dublată de diverse taxe. Emanciparea mijloacelor de comunicare constă tot în înmulțirea vectorilor, a rețelelor, ziarelor, editorilor etc. Dar de aici și platitudinea mesajelor. Cu cît sînt mai puțin controlabile, cu atît sînt mai anodine. Or înecarea cuvîntului în insignifianță înseamnă și recrearea unui altfel de pericol, și mi se pare necesar în prezent, de pildă, să scoatem laicitatea republicană din vechiul cerc vicios: dacă Dumnezeu nu există, totul e permis; dacă totul e permis, atunci vreau din nou un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vechi aparat de radio, vestea cea mare. Care însă nu vine... Nivelul apelor crește și într-o noapte eroul se trezește din somn simțind cum întreaga casă, smulsă de puhoaie din temelii, se leagănă ca o barcă (arcă). În smerenia insignifianței sale fusese ales să fie un al doilea Noe. * Ciudatul V.M. pretinde că a inventat o nouă specie de proză, „pentru mileniul trei”, cum se zice acum, pentru cetățeanul turmentat de audio-vizual și de calculatoare, fără timp de lectură. „Ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
R. se transformă spectaculos într-un organ al propagandei comuniste a cărui unică preocupare, în afara „politicii de partid”, o reprezintă comemorările și aniversările riguros controlate. Dispar nume semnificative pe măsură ce apar altele noi, caracterul științific al studiilor publicate se estompează până la insignifianță, făcând loc unei „implicări” utopice în realitate, construită doar pe o schelărie lexicală ce aparține exclusiv ideologicului. Comunicarea lui Geo Bogza, Perspective..., prezentată în ședința plenară din 25 februarie 1949, este simptomatică. Pornind de la derizoriul propagandistic al unui eveniment minor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
să mai acționeze „Brigăzile roșii”, care au sfidat și au umilit poliția din Peninsulă și pe cea din alte țări? Mă mai gîndesc acum și la prețul mic pe care îl dau împrejurările vieții oamenilor mari! Ce să zic de insignifianța noastră, a celor „de rînd”: mă sperie de-a dreptul, și aproape îmi anulează orice elan... politic! „Sporește în sufletul meu puterea” (Ps. 137). Am nevoie, căci mă cumpănesc rău. Am ajuns eu însumi să mă îndoiesc de mine și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se rostogolește iarăși în văile umbrite de anxietăți. Nu stau prea mult și reiau urcușul. Astfel, viața mi se cheltuie între opinteli și căderi. Anii nu-mi aduc împliniri. În mare parte, realizările mele sînt niște simulacre, de a căror insignifianță sînt pe deplin conștient. Ce-i mai grav, ca toți inșii care privesc prea mult în ei înșiși, am devenit abulic. Aș fi putut barem să-mi exploatez literar aprehensiunile și nervii iscați de conflicte. Mi-a fost lene și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spune gân dul, în schimb ceva obișnuințe scriitoricești și un anume amor-propriu de autor. Prefăcătoria lui, care era profundă ca aceea a unui om care își petrecuse viața în comploturi, își găsea un ajutor deosebit în imobilitatea trăsăturilor și în insignifianța privirii: ochii lui erau lipsiți de stră lucire și opaci, cum sunt geamurile groase destinate să lumineze cabinele navelor, care lasă să treacă lumina, dar prin care nu se vede nimic. Foarte nepăsător la primejdii, avea curajul frumos și rece
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Grandiosul vocației eroice solicită o bună încadrare contextuală. Ordi- nul de mărime corespunzător îl conferă contextul unei tiranii autentice, formă de exacerbare a rolului unui individ în economia statului, sau chiar de creștere a Statului prin minimalizarea individului redus la insignifianța unei erori birocratice cum se întâmplă în Procesul sau în Castelul lui Kafka. Adaptarea ordinului de mărime opune în mod adec- vat caracterului instituțional al tiraniei ca ex- creștere a puterii în raport cu cetățeanul considerabil diminuat sub raportul drepturilor și libertăților
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fără dispozitivul mediatic în măsură să amplifice litera ei, și anume ziarul de opoziție, Răcnetul Carpaților, condus de opozantul Nae Cațavencu. De remarcat rolul simbolic pe care-l joacă zgomotul dicteului politic în întreaga operă a lui Caragiale. Minimal până la insignifianță în ordinea existenței urbei provinciale, cetățeanul turmentat reprezintă însă vehiculul esențial al celeilalte minime, scrisoarea de amor. El o găsește, îi este furată, o regăsește și o înapoiază „adrisantului”. Conținutul ei nu-l preocupă, nici posibilitatea de a specula valoarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de lemn, oricât ar fi de dichisită, să joace rolul de destin. Mi se părea că întreg satul trăia într-o înfricoșătoare lipsă de complicații, că trăia, prin superstiții și Dumnezeu, nu doar într-o învoială gheboasă cu propria-i insignifianță, ci și într-o lingușitoare complicitate cu pământul - de fapt, într-o arogantă slugărnicie în fața destinului, nu doar primind ca pe ceva inevitabil orice moarte, ci de-a dreptul cerând-o stăruitor. În sat se spunea: „Der Himmel läuft“ ștextual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să-i sperie pe ceilalți”, nu te poți împiedica să nu zâmbești atunci când constați că ea continuă să producă aceleași efecte, umplându-l de groază pe talentatul denigrator al festivismului globalizat! Nostalgie și dor de insignifianțătc " Nostalgie și dor de insignifianță" Evident, individul nu este mai pueril ca odinioară și n-a avut loc nicio „răsturnare ontologică completă”. Aici nu e vorba atât de triumful regresiei psihologice, cât de consacrarea socială a tinereții ca ideal de existență pentru toți. În acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de viață, cu neîncetate privațiuni înregistrate la cele mai importante capitole ale bugetului, cu sentimentul de lehamite față de corvoada cotidiană, cu umilința de a recurge la asistență socială. Dacă există un coșmar al hiperconsumului, nu-l descifrăm nici în „ascensiunea insignifianței”, nici în setea irepresibilă de achiziții materiale: îl vedem în degradarea condițiilor materiale, în descurajarea provocată de restricții, în consumul minimal, în vreme ce existența cotidiană continuă să fie bombardată de solicitări amăgitoare. Infern nu înseamnă spirala interminabilă a consumativității, ci subconsum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
biosfera, lumea spiritului sau a culturii apare ca un alt mare continent devastat de capitalismul de consum. Rechizitoriul cuprinde numeroase capete de acuzare. Cu ce seamănă o cultură fagocitată de mass-media, dacă nu cu un ocean de platitudini și de insignifianță? Ce rămâne din viața spiritului atunci când triumfă zappingul și divertismentul generalizat? În timp ce autoritatea simbolică a vieții intelectuale slăbește, industriile de programare prosperă, parcurile tematice și jocurile antrenează masele, timpul petrecut în fața televizorului crește; epoca de glorie a televiziunii a apus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
3. Consum, timp și joc 50 Consumul ca divertisment și călătorie 51 Hedonism, divertisment și economia experienței 51 Actul cumpărării ca plăcere 55 Febra schimbării perpetue 56 Consumul, copilăria și timpul 58 Întinerirea experienței trăite 58 Nostalgie și dor de insignifianță 62 4. Organizarea postfordiană a economiei 64 Economia varietății 66 Extinderea gamelor și producția la comandă 66 Reorientările marketingului în marea desfacere 69 Goana după înnoire 71 Inflația de nou 73 Economia vitezei 75 Crono-concurența 77 Imagine, preț și calitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
reproduci pe ecran toate aceste triumfuri ? Nu prea ai ce să faci. Sînt un mare fan al cărții, dar ar fi nerezonabil din partea mea să le reproșez cineaștilor regizorului Joe Wright și scenaristului Christopher Hampton că au subțiat pînă la insignifianță sofisticatul metadiscurs al lui McEwan, rămînînd cu tradiționala combinație de dragoste și război. Nu văd nici o rușine în asta. Problema filmului Atonement (tradus Remușcare) nu e că nu se ridică la înălțimea romanului, ci că nu se ridică la înălțimea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în formularea unor criterii de control care să permită măcar delimitarea interpretării de uz. Astfel, impulsurile interpretative trebuie controlate/confirmate de o coerență internă a textului (prin identificarea izotopiilor semantice constante) și să fie reductibile la criteriul de economie (ignorarea insignifianței). Prin urmare, fără a avea virtualmente limite, textul își conține totuși propria intenție (intentio operis), independentă de cele ale autorului și lectorului, dimensiune care indică prima suprainterpretarea. Eco nu susține că ar fi niște criterii forte, ele nu substituie o
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
După Al Doilea Război Mondial sintagma „crime novel” a început să trimită automat la tradiția Hammett- Chandler, singura viabilă și conținând sămânța globalizării, aneantizând formulele de tip european (de la Agatha Christie la Georges Simenon), a căror obsolescență le condamna la insignifianță și marginalitate. Puterea expresivă și soliditatea stilistică au depășit granițele literaturii, devenind un trade-mark al felului în care erau percepute chiar Statele Unite. Narațiunea obișnuită e una care combină literatura și imagologia: „În cele din urmă, această viziune - o viziune întunecată
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
dar să vă arăt ce am găsit pe pernele patului dumneaei,... că uitasem;... îmi vine să intru la bănuieli rele. Pentru sistemul arhitectonic al piesei, bazat pe dinamica și echilibrul diferitelor niveluri de realitate, detaliul, cu toată concretețea și chiar insignifianța lui, poate avea semnificația unui detonator de explozie și, consecutiv, catastrofă; acum, când linia de mister Veta-Chiriac rămăsese, cum știm neelucidată și atârna, periculos, în suspensie, peste prăpastia deznodământului, se poate prăbuși totul și jocul infernal al nopții furtunoase poate
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
EZ, 25.07. 2000). Trăsătura sa caracteristică e naivitatea ("pactizările oneroase, alianțele contra naturii îl induc în eroare pe nea Gheorghe", România literară, 15.12.1998), semn uneori de cinste, alteori de prostie sau ignoranță. într-o viziune hiperbolică a insignifianței, e vorba de "acel nea Gheorghe dincolo de care nu mai e nimic pe scara socială decît biata și curata biologie" (EZ 30.01.1998). întrebuințat în adresări amicale - "Nea Gheorghe, te-ai ars!... Și mata, nea Gheorghe, trebuie să dovedești
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
aflat încă sub impresia de orgă a viziunii hegeliene, a ieșit din casă cu gîndul de a merge în oraș, și cînd, strigat fiind de părinții care munceau ogorul familiei, i-a privit ca pe niște arătări infime, de acută insignifianță culturală, căzuți din ordinea conceptului, care se zbăteau silnic sub apăsarea chinului georgic, din neputința de a intui lava ideilor. Iar el, Ion Papuc, el efebul înalt, deșirat și slab ca o fantomă, el simțea că nu poate să rămînă
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
autorului său, în 1999; avea să fie descoperit și publicat ulterior, un an mai tîrziu, cu un succes enorm, făcînd cu titlu postum din Haffner un autor celebru. Prin ce a devenit Istoria unui german carte de referință? Prin aparenta insignifianță a autorului ei. Să ne imaginăm o clipă că am putea citi relatarea pedestră, zi cu zi, a evenimentelor din Parisul anilor 1789-1795 - totul povestit de un burghez oarecare, contemporan fără voie cu toate tulburările și asasinatele politice și care
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
modă, însușirile lui devin clasice, adică încărcate cu latența revenirii în vogă. Și astfel, chiar pătrunse de demodare, reperele clasice au o valoare de așteptare. De aceea, a apăsa pe trăsătura desuetă a unui spirit nu înseamnă a-i sublinia insignifianța, ci doar a-i arăta conul de umbră în care a fost așezat. Căci sunt autori a cărora pregnanță, cu toate că a rămas intactă, se află în afara atenției prezente: ei sunt ocoliți nu fiindcă și-ar fi pierdut însemnătatea, ci fiindcă
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]