425 matches
-
unei evocări. Intrarea în lumea de altădată stăruie destul de mult, și la propriu, și la figurat, pe pragul unui prezent meschin, refractar și, într-o bună măsură, chiar comic prin micimea și josnicia lui, întruchipate, oarecum indirect, de limbuția șireată, insinuantă și duplicitară a Vicăi Delcă, lăudându-se că a absolvit "școala vieții, curs seral". Vizitatoarea indiscretă și inoportună provoacă o benefică descărcare a memoriei istorice, ce se întoarce până spre 1900, pentru a explica stadiile de decădere și disperare în
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
doar un text de protocolară onestitate, la care îl obligau oricum propriile principii, ci unul de-a dreptul entuziast, fără un pic de ranchiună și fără otrăvurile strecurate, cum se obișnuiește îndeobște, pe furiș, în structura sinuoasă a frazelor. Nimic insinuant, ironic, nici o răutate mascată în cuvintele criticului care râvnea și el, de ani buni, la gloria literară ca romancier. [...] și Călinescu accentuează în cronica sa caracterul exemplar, canonic, al textului - «primul cu adevărat roman românesc de analiză» - pe care îl
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
dat un pahar. Stând pe vine în mijlocul curții, muzicantul și-a pregătit instrumentul. Mâna stângă mișca ușor burduful așezat pe o parte, în timp ce dreapta, o labă mare arsă de soare, se plimba pe claviatura micuță de două octave. Muzica - misterioasă, insinuantă, ezitantă - abia acoperea gâfâitul burdufului; fraze suspendate, crâmpeie de melodie răzlețe sau - când degetele groase apăsau două clape deodată - urmate în ecou ca de o umbră fidelă. Apoi, cu privirea în pământ, a început să cânte cu o voce răgușită
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
mîlc, însă despre acestea mai multe poate altă dată... Să ne întoarcem însă la diatriba vătuită a d-lui Michael Finkenthal. Sensibilizat pînă într-atît încît pînă și utilizarea sintagmei cui prodest? i se prezintă nu mai puțin decît o "interogație insinuantă", d-sa se socotește îndreptățit a ne mustra din nou pentru o prezumată amnezi: "autorul articolului uită să observe că naționalismul interbelic și-a însușit - în manifestările sale față de evrei - o puternică tentă rasistă". De unde pînă unde? Cum am putea
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
Rodica Zafiu În discursurile politice ale ultimelor săptă-mîni, frapează revenirea la utilizarea insinuantă și emblematică a unor cuvinte-cheie din frămîntările anilor '90. Sigur că inventarul de cuvinte e limitat și nu orice revenire înseamnă același lucru: contextul e cu siguranță altul. Asemănările de discurs par totuși să indice o surprinzătoare stabilitate a imaginarului
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
întrebarea la întâmplare: Ce mai face Zâna, nevastă-ta? Păi...ce să facă? Ca primăvara. Cu treaba prin casă, pe afară - a răspuns Mitruță cu jumătate de glas. Da’ Iordache, vecinul tău, ce face? a lansat Pâcu întrebarea, cu ton insinuant. Ce treabă am eu cu Iordache? a răspuns Mitruță, vizibil deranjat de întrebare. De ce n-ar merge el la cărăușie în locul tău? a insistat Pâcu. Nici nu m-am gândit la asta, dar nici nu are cu ce merge. Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am mai spus că, atunci când vreau, pot fi foarte rău), dar i-am zâmbit politicos și i-am cerut să mă ajute cu o cameră rezonabilă. Desigur, domnul meu, Îmi răspunse amiabil și o măsură pe Lola cu o privire insinuantă (am făcut eforturi să nu-i șterg una). Camera era perfectă. Avea acea intimitate plăcută pe care și-ar fi dorit-o oricine s-ar fi aflat În compania unei femei frumoase și... apetisante. Nu insist asupra mobilierului. Țin doar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-l întâmplător la o agapă, îi strecură Între două pahare pe care le ciocniseră împreună că ar vrea să găsească o zi și o oră pentru a se descărca de o povară ce o purta de câtăva vreme. După modul insinuant în care lansase provocarea, se părea că destăinuirea cerea a fi tălmăcită în detaliu. Alex l-a implorat atunci să nu amâne ceea ce era firesc a fi spus pe loc. Abordarea lui George îl răvăși. Prietenul său, pentru a-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
muci dă beat, că Zmeurică tot îl aducea acasă. Tropa-tropa, tropa-tropa, și ne trezeam cu el direct în fața casii. Aaa! Ce cal era ăla!" " Lasă, fă, calu' lu' tac-tu! Treaba e se fasem noi acuma?", zice cu un zâmbet insinuant bărbatul, plesnind-o ușor, cu vădită plăcere, peste fundul lat. "Bă, Vijulie, da' să dea dreacu' dă nu-ți șade mintea numa' la prostii, chiar și când e situații de-ăștia mai speciale." "Că sie nu si-o sta!", o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
casa dă miros, ă? Trăznea, nu alta. Și apucă-te, Cateluțo, și șmotruiește, dășchide toate ferestrele să să facă corent, să iasă duhoarea dân casă..." "Ei, las', las' că nu si-a părut rău după aia...", surâde junele-prim seducător și insinuant, degajând o masculină siguranță de sine. Madam Cateluța strânge din buze, arborând o înaltă ținută morală. Căzu câteva clipe pe gânduri, după care hotărî brusc: Hai să plecăm d-aci, Vijulie, că nu-mi miroase dăloc a bine." "Păi, plecăm
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acestei atât de pertinente întrebări rămase nerostit. Un ciocănit în ușă, urmat imediat de deschiderea acesteia că doar nimeni nu mai așteaptă să-l poftești și de ițirea în prag a duduii Veronica au întrerupt acest remarcabil dialog. Secretara zice insinuant, dar extrem de dulce: "Săru'mîna doamna profesoară! Să trăiți domnu' profesor! Știți, doamna Săvulescu, vă așteaptă doi studenți, în legătură cu examenu'..." "Bine, dragă. Mersi! Spune-le că viu în câteva minute." " Le spun, le spun, nicio problemă", face zuza aia, numai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Dar găina asta o putea să priceapă? Mă rog, acum așa pare", consimte baba. Da', oricum, rămâne o chestie ciudată. Ciudată rău de tot, nu așa..." Parcă și văd alea trei puncte de suspensie din finalul spuselor lui madam Săvulescu. Insinuante puncte! Se dă atât de lovită în aripă de ai jura că a dat în ulcer de grija mea. "Asta e! Rămân totuși la părerea mea. Dan o să apară și o să ne spună ce i s-a întâmplat. Dacă o să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-n corp, mori. Poți să fii tu cel mai mecicar baștan dă pă fața pământului, dacă s-a termenat ața dupe mosor, te-ai dus. Ce mă-nteresează pă mine?". "Păi, mă gândeam că te-o interesa...", face cu un subînțeles insinuant Marinică-grasu'. Dă ce, mă, de ce?", nu se poate abține portarul să nu întrebe, deși bănuie că în spatele vorbelor dușmanului său se află o capcană. "Cum, bă, de ce? Poate te cheamă și pă tine la parastas." Se uită semnificativ la încălțările
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ți spun că ăia cu prelevările nu prea pupă ceva de la chirurgu' care face schimbu' de organe. Poți să suni tu la băiatu' finuț și cu bani, că suni degeaba. Tot ăla care face efectiv transplantu' e la ghidon...". Surâde insinuant: " Aici sunt alte dedesubturi și nu vi le-a lămurit profesoru' pe toate. Oricum, ceva-ceva o fi. Nu prea îmi dau seama ce și cum. Da' dacă-i o chestie lucrativă, pun pariu că profesoru' a mai apăsat el pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
matusalemicei profesoare. Aceasta dădu gestului o interpretare personală: " Da' de Dan ai mai auzit ceva?". "Nu, doamnă. Nu am nici cea mai mică idee." "Te-am văzut vineri, parcă, că îi dădeai ceva și ați avut o discuție, așa...", făcu insinuant baba de Fito, adăugând și un rânjet pofticios, avid de o bârfișoară, acolo. Da, i-am dat un film. Eram curioasă ce părere își face despre el. Cu atât mai mult cu cât l-am auzit de câteva ori întrebându
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
râse cu buzele suflecate până-n gingii madam Săvulescu. "Măi, fată, da' știu că sunteți tari", adăugă ea când se mai potoli din criza de ilaritate. Milena nu comentă nimic, dar se înroșise binișor în obraji. Profesoara continuă pe același ton insinuant, însă completându-l cu un aer pedagogic: "Adică despre d-astea vă conversați voi?". "Printre altele", zise sec asistenta. "Măi, Milenuțo, parcă am mai vorbit noi niște treburi..." " Da, e adevărat. Am mai vorbit și știu la ce anume vă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pubele, pentru a bea sau a fura din vreun raft de magazin ceva bun de astâmpărat foamea sau pentru a scoate la lumină din hăurile viscerelor arma lor cea mai puternică: viclenia smerită, se pune În mișcare un mecanism perfid, insinuant și hidos: ,,răsuflarea morții,,. Amânarea acestei răsuflări este o chestiune de noroc. Suprasărăcia este presărată din abundență cu legende, care cu timpul se transformă În miturile suprasărăciei. Să-l luăm de exemplu pe bătrânul cerșetor Ben, care locuiește la șandramaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
le asigure slujbe, Într-un cuvânt să-i integreze social pe cei care cerșesc? -Statul nu trebuie să-i aducă În situația de-a cerși. -Dumneavoastră cum ați ajuns ,,ân situația de-a cerși? Întreabă pe un ton Înțepat și insinuant reporterița? -Bunăstarea m-a adus În situația asta, sutele de cărți citite, succesele școlare și universitare, vila confortabilă, obiectele de artă, mâncarea bună...Nu le-am mai suportat, ba, mai mult, aș fi furat cu dragă inimă de la cei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante ale apei, apa care cădea din cerul mohorât, apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se elibereze de impresia ultimelor câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
patului, gemînd înfundat, de lene și de plăcere, ridicîndu-se în capul oaselor cînd îl simte pe Radu că intră în cameră. Mai stai? Ca să-mi scoți ochii? Credeam că sufletul. Dai semne de oboseală. Rîsul sonor al femeii, vulgar și insinuant, îl înfioră neplăcut pe Radu, așa că nu se poate abține: Puștiul ăla obraznic are forță dacă zici c-a fost la circ. Iar mi-l bagi pe gît? În pat ți-l bagi singură, sînt sigur. Ei hai, ce naiba, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la telefon. Vezi că a ieșit gospodarul în curte. Și de ce nu m-ai anunțat, deșteptule?! se înfurie Cristina. Așa-ți trebuie, să cari cu sania dacă n-ai cerut la timp. Nu, n-a avut obiecții... Hai, nu fi insinuant, te rog! Fata trîntește telefonul și-și mai face de lucru pe acolo, să se liniștească. Îmi pare rău! spune Mihai ridicîndu-se. Poftim?! tresare Cristina. Ți s-a făcut observație din cauza prezenței mele. A, nu... Ba da; se observă surîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
steril, conform priceperii la care a ajuns Medicina în cele cîteva milenii de existență; civilizat adică. În timp ce ochii i se încruntă, devenind reci, mîna fetei tremură vizibil în aer, nehotărîtă dacă să-l lovească, ori să-i arate ușa: Ești insinuant și nu-ți rămîne decît un pas pînă la a fi porc. Te rog să ieși! De fapt, voiam să-ți spun că nici alternativa cu: eu foloasele, celălalt ponoasele nu-mi convine spune Mihai menținîndu-și tonul. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
standardele de înmatriculare, și Llanstephan fusese mai mult alegerea calculatorului de la UCCA decât a ei. Tatăl electrician și autodidact al lui Carol a fost dezamăgit și și-a exprimat nemulțumirea în discursul ranchiunos de la nuntă, plin de ironii pedante și insinuante la adresa membrilor familiei lui Dan și a invitaților care, provenind din clasa de mijloc, mai educată, crezuseră că încerca doar să fie amuzant. Nici unul dintre ei nu era credincios, iar lista de cadouri fusese deschisă la Heal’s. Mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe care-l știu, James Poole, ne-a recomandat să mergem să ne vedem cu cineva pe care-l cunoaște el în zonă... — Păi și de ce n-ai zis așa? Ne scuteai de vizitele astea plictisitoare prin baruri... — Păăăi, zise insinuant Krishna, am crezut că ți s-ar putea părea un pic outré... Se întoarse către bar și își aranjă subtil și drăgăstos, cu mâna subțire și maronie, organele genitale subțiri și maronii la locul lor, sub învelișul lor subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ajuns acum pe o culme înaltă, având în față panorama „împărățiilor lumii“ și a „slavei lor“ . Pe acestea toate ți le voi da ție dacă vei cădea înaintea mea și mi te vei închina“ (Mat. 4,9) i se murmură insinuant în ureche. Dar de fapt cine ne șoptește? Demonii care nu există? Noi ne închinăm doar rațiunii și perfecțiunii omenești! Ele sunt cele care ne îndeamnă să fericim întreaga omenire prin cea mai bună societate sau - pentru a nu fi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]