4,420 matches
-
Prin care am trecut presat de timp Chemat mai departe tot mai departe Ca o pasăre inelata care zboară pe deasupra lumii Și pasărea Un vultur pleșuv care se lasă pradă gravitației Pentru un șoarece de cîmp Și lumea indiferență la insistențele mele Și aerul refacîndu-si repede volumul După trecerea mea ondulata Poate mă aude cineva dacă nimeni nu mă vede Poate își va schimba vîntul direcția Să nu bată tot din spate Da fericit sînt cînd îmi bate vîntul aprig în
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
în somn. Intră sora medicală să-i verifice perfuzia și, zărind bandajul însângerat la tâmplă, clătină puțin din cap apoi ieși. Dacă stătea bine să se gândească, n-ar fi putut spune cu precizie de ce acceptase această ofertă. Probabil la insistențele Luizei, să-i facă plăcere, să ajute o femeie în impas. Cererea nu fusese deloc una obișnuită, îl rugaseră să traducă, dar de data asta nu cum se întâmpla de obicei la conferințe, meetinguri, întâlniri diplomatice ci... într-un spital
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
și "gratuitate"; creație intelectuală, lucidă, opusă inspirației; noi genuri literare, tendință spre deschiderea, elasticizarea și dezagregarea formelor... Toate se regăsesc cu prisosință în Psevdo-kinigheticos. Capitolul XII devine implicit o invitație la colaborare. Doamnia ta, scumpe domnule Odobescu, te declari cu insistență "nevînător", deși i-ai însoțit încă din copilărie pe vînătorii de dropii ai Bărăganului, deși ți-l amintești cu duioșie pe "bietul Gheorghe Giantă, cel care, cu o rugină de pușcă pe care orice vînător ar fi azvîrlit-o în gunoi
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
ce luptăm. Acum, când îi văd la fața pe cei agatafi de pulpana Seniomlui, mă tern că nu mai înțeleg nimic... Sau mă tern că nu-mi place nimic din tot ce-nteleg. Dar privirile lui Daniel erau atât de insistențe, încât n-am putut să dau înapoi. La ora aceea, orașul era pustiu. Cei care nu se aflau în Piață Victoriei, de-o parte sau de alta a nevăzutelor baricade, stăteau probabil în fața televizoarelor. Așa cum făcusem și noi până-n urmă
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
al revistei „Echinox”; în al treilea rând, absența idiosincrasiilor, a dușmăniilor în viața literară, care ar fi putut influența lista de opere din domeniul contemporaneității și mai ales al imediatei actualități. S-ar cuveni de asemenea o cât de mică insistență asupra colectivului de autori. Dicționarul analitic de opere... este, în mod evident și firesc, contribuția mai multor generații. Vechea gardă a filologiei clujene a dus greul, și ea cu diferențe de vârstă pe care nu le mai menționez: Georgeta Antonescu
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
documentelor, ipoteza de lucru va fi aceasta, a dublei lovituri, și voi lua În considerație posibilitatea că ea să fi fost evitată pentru că pe de o parte aruncă o lumină defavorabilă asupra corpului medical iar pe de altă indică premeditarea, insistența chiar, În atac a acestui enigmatic Petrea Poenaru. Profesorul Ion Nica reia, În cartea sa „Mihai Eminescu, Structura somato-psihica” (Ed. Eminescu, 1972), la finalul convocării surselor medicale privind boală și moartea lui Eminescu, și „accidentul” bibliografic Dumitru Cosmanescu, citând chiar
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
puse repetitiv în pagină într-o așa manieră emoțională convingătoare încât sfârșesc prin a părea la fel de neîndoielnice, de imbatabile ca și apriorica teză pe care sunt chemate s-o valideze: nenea Anghelache a delapidat! Care este rostul (literar, se-nțelege) insistenței cu care Caragiale vrea să convingă lectorul că Anghelache a vârât mâna în gestiune până la cot („Îi lipsește mult!...” decretează fără nici o dovadă, însă și fără umbră de dubitație unul dintre prieteni)? În primul rând, obținerea unui efect cât mai
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
prezența unei linii ideatice neomanieriste, care se revendică de la Panovsky și Hocke. Ea ar fi identificabilă “pe coordonata Edgar Papu - I. Vartic - Marta Petreu”, ca și în eseurile și exegezele ce țin de “echinoxismul speculativ”. Ion Vartic își mărturisește cu insistență programatică, de altfel, opțiunea pentru un anume manierism - stilistic și conceptual deopotrivă - al construcției critice în cartea sa Clanul Caragiale. Descoperind în enigmaticul text matein Remember “o profesiune de credință în spirit manierist (luînd termenul în accepția lui Gustav René
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
în proporția în care își putea găsi loc în mass media, cu tăcerea, aceasta se asocia cu mesajul Europei libere, ale cărei „voci de aur”, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, supuneau realitățile din țară unei radiografii implacabile, cu o salutară insistență pe dezonorantele demisii morale. De fapt, funcționau doi „poli de putere” ai conștiinței culturale anticomuniste, cel intern, de la România literară, și cel extern, de la postul de radio din München. Primul, specifică Laszlo Alexandru, consacra valorile estetice, cel de-al doilea
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
Cornelia Ștefănescu are prilejul să relateze despre scandalurile și contestațiile privind cel mai prestigios premiu literar francez. Să menționăm că el a încununat și opera unui român, amintitul roman Dumnezeu s-a născut în exil de Vintilă Horia, deși la insistențele autorităților comuniste de la București, care l-au calomniat în modul cel mai nedemn, i-a fost retras. Într-un stil sprinten se rezumă aspectele esențiale ale romanului L’homme de sable de Jean Joubert, bine fixat în spațiul literaturii contemporane
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
momente excepționale, ele ieșiseră acum pe străzi, acostându-i fără jenă pe consuli, cu rugămintea de a fi lăsate să se bucure, ca altădată, de podoabe, în condițiile în care Republica e în stare prosperă. Însă cel mai neînduplecat în fața insistenței lor era severul, legendarul frenator al corupției, censorul Porcius Cato, profund antipatic femeilor pentru că apăra menținerea legii. Argumentele lui erau foarte variate. Cele mai multe, evident misogine și de aceea sortite eșecului, apelau la bărbăția senatorilor, a căror slăbiciune a încurajat îndrăzneala
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
încă în creier. Și la prînz se întoarce. Și cînd îmi spune, cu ochii închiși pe jumătate, “ iubițeala mea, nu mă deranja, vreau să mă joc cu timpul”, mă scufund, voluptos, în mierea cuvintelor și dispar! Mă încunoștiințează, cu o insistență teribilă, că vrea să se facă gunoier, soldat în Parcul Carol, polițai...numai bucurii. Eu îi explic că orice trebuie făcut serios și cu pasiune. Acum vreo săptămînă, la sfîrșitul obișnuitei înșiruiri a adăugat prețios. “Vreau să mă fac Aznavour
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
o reală reconciliere maghiaro-română.” Subliniind rolul și răspunderea pe care intelectualitatea central-europeană le-au avut și le au în ameliorarea relațiilor interetnice ale locului, d-sa reconstituie cu minuție precedentele cooperării româno-maghiare, dar și germane, din spațiul transilvan, cu o insistență specială și justificată asupra perioadei interbelice. Concluzia este că toate progresele care s-au realizat în domeniu se datorează îndeosebi eforturilor elitelor culturale, pe când toate incitările la dezgroparea securii adversităților au venit (și continuă să vină, adăugăm noi) din sfera
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
sie însuși ce își răcnește” (poezie.ro). Citatele par să sugereze că în prezent sie ar fi resimțit ca insuficient pentru a marca, de unul singur, valoarea reflexivă. Nevoia de întărire confirmă și în acest caz tendința spre redundanță și insistență ilustrată de multe forme și structuri gramaticalizate în română. Sieși apare mult mai des în texte, dublînd, cu rol emfatic, un reflexiv neaccentuat - „Își zâmbi sieși, apoi se puse pe plâns cu fața în pernă” (adevarul.kappa.ro); „este unul
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
pe de o parte, o adevărată revelație față de redescoperirea unei personalități artistice depline cum a fost cea a lui Brâncuși (sunt de semnalat, de pildă, preocupările pentru "aforismele" sau pentru artă fotografică a sculptorului român), iar, pe de altă parte, insistența de a sublinia modelul pe care viziunea brîncușiană îl poate oferi postmodernității, în special în ceea ce privește integrarea profundă, creatoare a tradițiilor (ontologice, culturale, folclorice). Pentru exemplificarea acestora, semnalam în continuare șapte recente repere ale exegezei brâncușiene, care reconfirmă, cu asupra de
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
ceea ce am crezut că trebuie să fac: să respect âregula metodologică> a âdosarului>. Am denișat, am descris, am glosat. Cu înaintări și reveniri, minuțios" (p. 5-6). Bacovia este citit atent, în funcție de epoca lui, de "amănuntele operei", ceea ce a determinat reveniri, insistențe, comparații și nuanțări, pentru a satisface curiozități de detaliu. Constantin Călin scrie cu o bogată bibliografie de istorie literară, dar nu cu o aparatură în vogă. E un risc metodologic asumat, acela de a ignora toată critica mai recentă. E
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
Războiu la gafe sau bâlbe; fără Andreea soțului ei Zaharescu; fără vocea scăldată în sentimentalism a Valentinei Fătu și mărinimia lui Silviu Brucan de a ne mai acroda o jumătate de secol pentru a încerca să scăpăm de tranziție; fără insistențele exasperante ale Alessandrei Stoicescu și sobrietatea lui Robert Turceascu... -Da, m-a parodiat Haralampy, vom sta Duminică de duminică în familie... -Nu!, am zis hotărât - o să vedeți... Și-am plecat în dimineața de ajun spre mediul rustic visând munți de
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
Bovary e mai vie decât madam cutare, pe care am cunoscut-o, și mai cuminte e să scriu despre fictiva madam Valsamaky, născută Farfara. De altfel, numai ea trăiește pentru mine" (p. 316-317). Reticența va fi învinsă (e adevărat), la insistențele colegilor, dar nu fără a mai penaliza o dată egolatria și a-și arăta preferința pentru sublimarea specifică marii creații. Opresc aici extrasele, considerând suficiente frazele de blamare a unei subiectivități colaterale operei de ficțiune. G. Călinescu merită recitit pentru acest
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
lui figurativă, din anii '70-'80, aceea cu focul, cu lemnele... A.M. - cu ghemele, cu spinii, cu gogoașele de mătase.... P.Ș. - ...care trimitea explicit către un anumit tip de exterioritate, către structuri obiectuale pe care le exploata cu o insistență de multe ori halucinantă, Ciubotaru a trecut la structuri plastice pure; ovoidul, elipsoidul, care constituie un fel de nucleu generativ și care inițiază un discurs de semne în care coexistă două tipuri de tensiuni: o tensiune introspectivă, implozivă, și una
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
ele navighează nestingherit de la un subiect la altul (muzică, dar și viața profesională și viața de fiecare zi, familia, relațiile sociale, socio-profesionale, inter-etnice etc.), dar această libertate nu trebuie să ne înșele căci încrustate în substanța dialogurilor reapar mereu, cu insistență, întrebările-cheie legate de tema cărții. Cu diferite variante și derivații, acestea ar fi, în esență: "există o muzică țigănească?", "ce credeți că o definește?", "care credeți că e diferența între românesc și țigănesc în melodii, tipul de repertoriu, maniera de
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
a "Sburătorului"; cu toate acestea, cum se va vedea, ceea ce am de spus depășește cu mult realitatea nivelului de percepție a personalității lui Lovinescu de care dă dovadă, de pildă, un personaj ca Virgiliu Monda. Aceasta în pofida faptului, subliniat cu insistență, că l-a cunoscut " impunându-se atenției sale într-un mod care prevestea o viitoare afirmare binevenită ca scriitor - încă de pe vremea când, începând din toamna lui 1913 i-a fost elev la Liceul "Matei Basarab" și a participat ulterior
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
la gură, ceea ce nu e un paradox, pentru că autorul are un merit esențial: știe să vadă și știe să spună ce a văzut. Rezumate, povestirile sînt neinteresante, farmecul lor vine din felul în care sînt scrise, din limba personajelor, din insistența aproape cinematografică asupra unora dintre detalii. Memorabil e capitolul doi, în care Mitu povestește cum a fost primit la CC de tovarășul Nicolae Ceaușescu și cum a primit o Dacie, urmare a acestei vizite. Întreg textul e alcătuit dintr-o
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
verbală personală; ca ministru, e cel de al nouăsprezecelea coleg al vreunui avocat din provincie, înlocuit mîine de un anonim sosit în raportul altor nouăsprezece învingători ai acestei țări fecunde în bărbați politici. Scriitorii nu trebuie, deci, să sublinieze cu insistență ajungerea unui camarad în fruntea ierarhiei sociale: substanță intelectuală a unui neam, în funcție de problemele ei vitale și perene, ei se luptă cu veșnicia și pentru justificarea rasei. Cultura fiind opera talentului lor, ei reprezintă cu mai multă îndreptățire decît avocații
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
rezultă din talentul de reporter și din onestitatea documentaristului. Exegetul se află "pe urmele lui V. Voiculescu", ca în prima carte pe care i-o consacrase, și îl urmează turistic când cu o fidelitate justificată și profitabilă, când cu o insistență exagerată și inutilă. Primele trei capitole - Copilăria și adolescența, Tinerețea, Trudă și glorie - adică jumătate din carte, adoptă acest stil reportericesc, cu pagini descriptive și virtuți de contextualizare. Aflăm numeroase detalii despre părinții viitorului poet, casa părintească și atmosfera copilăriei
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
de date cu care își ilustrază textele (de exemplu repertoriul cameral și listele de discipoli (foarte greu de alcătuit pe un parcurs temporal atât de lung și pe suprafața a două continente). Mai puțin m-a convins capitolul biografic cu insistența sa asupra nefericirilor personale ale artistului; este adevărat că viața lui Enescu este o saga romantică, cu toate elementele genului (sătucul natal, copilăria furată de muzică, cariera fulminantă, Palatul regal, prințese din poveste, exil, prietenii eterne etc.) care își pot
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]