419 matches
-
franci în timp ce evreii erau excluși din toate locurile de muncă pentru Coroană. Interzicerea a plasat în mod eficient toată alfabetizarea în monarhia merovingiană sub control ecleziastic. Articolul 11 din Edict afirma "pacea și disciplina în împărăție" și "suprimă rebeliunea și insolența". Clotaire a fost convins de Warnachar și Rado ca primăria palatului să fie o numire pe viață la Bonneuil-sur-Marne, în apropiere de Paris, în 617. Prin aceasta acțiune, Clotaire a pierdut propriile capacități legislative cât și numărul mare de legi
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
cerința de granițe naturale ar fi... un drept. Noi știm că sub pretextul de-a avea granițe naturale s-au putea cuceri universul întreg"". În același timp, criticând teama și slăbiciunile politicienilor români, el a stabilit poziția de principiu față de insolența imperială: ""Rusia voiește să ia Basarabia cu orice preț: noi nu primim nici un preț."" În toamna anului 1878, în urma hotărârilor Tratatului de pace de la Berlin, la care România nu a putut lua parte decât printr-un protest al ministrului de
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
interesau trupurile femeilor, nu sufletele lor. Curtea a fost la fel de obraznică, opinia generală fiind că Biserica Romei nu a câștigat nimic, iar Biserica Angliei nu a pierdut nimic. Barbara era faimoasă pentru extravaganța sa care uneori se transforma în aroganță și insolență: se vorbea că lua mită de la spanioli și francezi, potențiali dușmani ai Angliei. Se folosea de poziția sa doar pentru interesele sale, obținând deseori de la rege tot ce dorea. S-a implicat și în politică sprijinind al doilea război olandez
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
său a fost sărbătorit de Senat și a solicitat titlul de "Asiaticus" pentru a aminti supunerea vestului Asiei Mici. Potrivit unor comentatori biblici, Asiaticus este "comandantul" menționată în Daniel 11:18, unde se spune că un comandant va pune capăt insolenței lui.
Lucius Cornelius Scipio Asiaticus () [Corola-website/Science/327140_a_328469]
-
prieten și dușman." Gandhi punea în contrast" satyagrah"a (rezistența prin adevăr), cu "duragraha" (rezistența prin forță), arătând că protestul mai mult îi hărțuiește pe adversari, decât îi luminează. El a scris: "Nu trebuie existe nici nerăbdare, nici barbarie, nici insolență, nici presiune nejustificată. Dacă vrem să cultivăm un spirit cu adevărat democratic, nu ne putem permite să fim intoleranți. Intoleranța trădează lipsa de credință în propria cauză." Nesupunerea civilă și refuzul cooperării, așa cum este practicată sub Satyagraha se bazează pe
Satyagraha () [Corola-website/Science/337194_a_338523]
-
prin cititorii ei din toate categoriile sociale. "Academia Cațavencu" ne-a obișnuit, cu aerul ei mucalit și vitriolant-ironic, de mai bine de zece ani cu o portretistică acidă a politicienilor români: găunoși, agramați, insipizi, caraghioși, chiar imbecili, majoritatea dintre ei. Insolența satirică a respectivului „săptamânal de moravuri grele” este menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
Cațavencu" nu au tabuuri, nici prejudecăți, atacă orice instituție și personalitate considerate a fi defectuoase la nivelul societății românești în tranziție, singurul criteriu de asalt fiind viciul public al instituției sau personalității respective, așa cum singurul stil permis de revistă este insolența satirică (revista a fost, cu toate acestea, incriminată ca fiind abuzivă și vulgară). Principala trăsătură a celor care semneză articole în "Academia Cațavencu" este aceea de "tricksteri", de păcălici ludici și histrioni. Asumîndu-și acest statut, ei sînt niște pamfletari cu
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
apărut în ziarul "New York Herald Tribune Books", și a fost scrisă de Margaret Carson Hubbard: "Vulgaritatea groaznică a personajelor de lumea a treia, care îndură căldura și greața glorioasei Indie Britanice, pe vremea când cincisprezece lovituri de bici rezolvau orice insolență..." Totuși, o recenzie pozitivă a venit din partea unui jurnalist anonim în ziarul "Boston Evening Transcript", pentru care personajul principal era "analizat cu o înțelegere rară și o dreptate fără prejudecăți, chiar implacabilă", iar cartea însăși a fost plină de "realități
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
înțeles) din Iași, a lovit, la un moment dat, o studentă. Aceasta îi arătase binecunoscutul semn obscen și era, se pare, o studentă impertinentă și obraznică. Prin urmare, profesorul Jighirgiu a considerat că cea mai bună formă de educare a insolenței este... o palmă serioasă peste față. Am întrebat cum au reacționat colegii. Mi s-a spus că nu au reacționat. S-a făcut liniște și capetele s-au pus în pământ. Cineva, cică, a început să plângă iar profesorul nu
Un profesor lovește o studentă în sala de curs. La Universitatea de Arte George Enescu din Iași. () [Corola-website/Science/295705_a_297034]
-
prin creațiile sale de satiră fină antiimperială. Atacurile sale cele mai acide îndreptate împotriva celui de-al Doilea Imperiu sunt publicate însă în "La Cloche". Deși prea puțin entuziasmat de romanul lui Zola "Thérèse Raquin", Louis Ulbach, directorul său, admiră insolența cronicarului. Curajos, chiar temerar, Zola atacă cu duritate figuri importante ale camerei inferioare a Parlamentului (l'Assemblée Nationale), ca de Broglie sau de Belcastel. Ridiculizează o Cameră fricoasă, reacționară, „manipulată admirabil de Thiers”. De-a lungul unui an, produce mai
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Muntele Garizim la chemarea unui alt Mesia. Filon spune despre el că: „Pilat era crud și nu se dădea înapoi de la nimic. Sub guvernarea lui nimic nu se putea obține în Iudeea fără corupție; peste tot domnea orgoliul, aroganța și insolența; țara era jefuită oprimată și insultată în tot felul; oamenii erau trimiși la moarte fără a fi judecați mai înainte; cruzimea implacabilă a tiranului nu ceda niciodată.” Biserica Ortodoxă Etiopiană Tewahedo a recunoscut că Pilat a fost un sfânt în
Pilat din Pont () [Corola-website/Science/302794_a_304123]
-
căruia îi plăcea viața simplă. Au avut șase copii: Eduard, Albert, Mary, Henry, George și John. Ducesa își iubea copiii, însă i-a dat în grija doicilor, așa cum se obișnuia în familiile aristocrate. O primă doică a fost concediată pentru insolență, iar o a doua pentru că maltrata copiii. Când s-a aflat, aceasta a fost înlocuită de mult mai afectuoasa Mrs. Bill. Uneori, Ducesa părea o mamă distantă: inițial nu a observat că doica îi maltrata pe micii prinți Eduard și
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
fete pentru "a sta în calea lui", Louise fiind una dintre ele. Prima, Mademoiselle de Pons, trebuie să se întoarcă la Paris pentru a avea grijă de un unchi bolnav. A doua, Mademoiselle de Chémérault, îl obosește pe rege cu insolența și lipsa ei de respect. Astfel, Ludovic începe să o curteze pe Louise, despre care Abbé de Choise spunea: "avea șaptesprezece ani, părul blond, ochi albaștri, un zâmbet dulce ... o expresie tandră și modestă." Avea un picior mai scurt decât
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
se strânge din nou în jurul lui. — Trândav bun de nimic! răcni omul care-l lovise. Zice că n-are talent și nu vrea să vină la instrucție. Hiyoshi se pomeni în mijlocul unei mulțimi care murmura, acuzându-l de îndărătnicie și insolență. — Ei, ei, făcu Shohaku, apropiindu-se să-i calmeze. Judecând după cum arată, e încă un țânc, la o vârstă când înflorește impertinența. Nerespectarea regulamentelor casei câtă vreme se află în slujba unui războinic și lipsa gustului pentru arte marțiale sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Cameră, pe când încă cestiunea pendentă se afla în dezbaterea comisiunii de inițiativă a revizuirii, s-a pornit din afară asupra țării și îndeosebi asupra Camerii noastre un potop de înjurii. Toate gazetele evreiești din cele patru unghiuri ale lumii, cu insolența caracteristică și tradițională a neamului lor pribeag, au aruncat asupră-ne toată murdăria penelor lor nerușinate. Daca lucrul s-ar fi mărginit aici, daca numai sectarii lui Mamona ar fi scuipat asupră-ne, n-am fi avut nimic de zis
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de pasări răpitoare pe urma oștirilor beligerante pentru a strânge avuții din bălțile de sânge; între noi - zicem - și această onorabilă corporație cestiune de onoare nu poate fi cât lumea, și astfel n-am fi avut nimic de zis în privința insolenței presei evreiești daca n-ar fi găsit răsunet și canal de scurgere la noi, chiar în coloanele foii ministeriale. De aproape o lună Adunările de revizuire se zbat într-o luptă plină de dureri; cu voința strivită de concursul împrejurărilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
face din adoptarea acestei soluțiuni cestiune ministerială, amenință țara cu primejdiile internaționale cele mai grozave, întîrzie dezbaterea publică; toate însă rămân zadarnice: hotărârea majorității rămâne nestrămutată. Atunci, ca la un semnal convenite, pornește corul de insulte al gazetelor evreiești. Afară de insolența lor caracteristică, în toate tiradele ce ni le consacră acele foi, în toate - subliniem cuvântul - un lucru este foarte bătător la ochi, și adică: pe când țara legală și, personal, reprezentanții ei independenți sânt insultați, pe când dezbaterea și hotărârea comisiunii Camerii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fapte transparente demne de respect. Interminabilele retorici produc oamenilor și mai multe confuzii, îi fac oscilanți, ezitanți între slujirea tendințelor nefirești ale prezentului și memoria trecutului, între "ascultarea" față de vechii stăpâni și "opoziția" față de cei noi, între "minima moralia" și insolențele gratuite sau în stil interlop din relațiile interpersonale ori comunitare. Sugestive sunt atitudinile pro și contra monarhiei autohtone, prezentată în (4) cu unele fapte ce trebuie infirmate de probe contrare. Altfel, pierderile rămân reciproce. Dacă prima încercare a familiei regelui
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
un Robinson Crusoe. E modul în care înțelege a se salva de frămîntările unei existențe ce se „sălbăticește” progresiv în sensul rău al termenului, prin egoism și rapacitate prin degradarea bunelor maniere: „Fără ochelari opaci nu poți scăpa / de dezmățul insolenței, n-ai ieșit bine în stradă / și o mașină ce trece accelerează / stropindu-te de sus pînă jos // un pieton ce scuipă fără să-i pese / te nimerește pe pantofi” (Cînd îți vine să strigi). Un rousseanism al sensibilității ia
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
sălbăticiei. Societatea românească, perfect secționată în două, a devenit fie paradisul opulenței desfrânate (pentru cam jumătate de procent din populație), fie comuna primitivă, pentru restul. Partea ciudată e că ambele sunt egal de neplăcute la privit, deși din motive diferite. Insolența bogăției unor români e întrecută doar de disperarea sărăciei ce i-a prins în menghină pe ceilalți. Nimic mai respingător, ca spectacol al degradării umane, decât certurile cotidiene iradiind din mediul eminamente dubios al fotbalului spre sferele marii corupții. După cum
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
amintiri, nici propriile succese de-un anotimp și, ce-i mai grav, nici măcar propria poezie. „Pulberea fină”, chiar și ea, se volatilizează de la un rând la altul. Bineînțeles că, o repet, aerul sfidător al acestui ciclu trebuie pus în context. Insolența lui se face simțită doar prin raportare la restul cărții, în care tutelară pare să fie o anume retractilitate. Acolo, personajul principal e tăcerea, o tăcere groasă și incasabilă, atent contemplată și, în consecință, atent scalată: „sunt 24 de grade
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
focul. Daca e cineva în stare de a face pe români să uite până și interesele statului lor, apoi desigur aceștia sunt evreii, ei, cari nu cutează a combate o putere mare cum e Rusia, dar s-aruncă cu toată insolența lor cunoscută asupra unui stat mic care-a avut naivitatea de a-i îngădui să fie cum sunt. Noi știm bine că trei zile ar fi de ajuns pentru a regula atât de definitiv cestiunea izraelită încît Alianța să nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
salamul italian, „în parte porc, în parte măgar”, înveselit de supărarea mea, a dus glumele și mai departe, făcând aluzie la „sexualitatea jidanilor”. Dar Nemesis Divina care exista deja în gândurile mele a apărut brusc chiar pe strada în care insolența amenința să mă deprime total. „Mortadella” își cumpărase o geantă de piele în care își ținea lucrurile de valoare, în plus și foile unui discurs pe care trebuia să-l țină la festivalul literar închinat lui Petrarca. S-a auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a fost cauza indirectă, deși principală, care i-a făcut pre români să primească tăcând, cu o rezistență mai mult pasivă, umilirea dualismului. Al treilea mod e cel mai simplu, deși cel mai greu și mai nedrept. Ți-arogi cu insolență drepturile altuia și te susții în proprietatea lor prin puterea brută, proprie ori străină. Să cercetăm aceste trei puncte, unul după altul, și să vedem dacă vreunul din ele poate fi rațiunea atitudinei escepțiunale a ungurilor din Austria, atitudine ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Autodeclarat recalcitrant, Extrag din viață ceea ce-mi convine, Un simplu gând devine incitant, Iar forța mea se naște, brusc, din tine. Indezirabil, stau în șah etern, Polemizez cu patimă fierbinte, Mă prăbușesc din eden în infern Și-mi mângâi insolența prin cuvinte. Dau declarații și semnez, concret, Cu nume și prenume, intangibil, În mine nu e loc pentru secret Sau pentru sensul ininteligibil. Mă rup de cer când cerul e ascuns Dar sunt cu cerul lângă tâmpla stângă, În mine
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]