333 matches
-
familiile lor în loc să le ofere aristocraților. A primit titlul de Khan . Politicile sale l-au adus în conflict cu unchii săi, ce erau de asemenea moștenitori legitimi la tron, susținând că Temujin nu era un lider legitim, ci un uzurpator insolent. Aceste controverse s-au răspândit și au ajuns la urechile generalilor săi și altor aliați, ceea ce i-a făcut să rupă alianța cu Temujin. Războiul s-a declanșat, și Temujin cu forțele sale loiale au învins, anihilând toate triburile rivale
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
cărui dinți sunt înfipți în călcâi. După investigații suplimentare cu privire la natura adevărată a personajului, înțelesul dublu poate fi derivat din stema lui Montresor. Este poziția lui Montresor de a se vedea ca deținător al ghetei care-l zdrobește pe șarpele insolent Fortunato și „nenumăratele nedreptăți” care au ajuns la insulte. Un înțeles mai alegoric plasează actorii lui Poe în poziții inversate. Neprevăzătorul Fortunato a călcat neintenționat șarpele din iarbă - vicleanul Montresor - care, ca un răspuns la aceste lovituri accidentale, își înfige
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
a criticat filmul, numindu-l un „un rebut”, o „brambureală tembelă”, „cacealmaua ordinară a unei crazy-comedy atribuită unor nebuni”. El remarcă prezența în film a unui „analfabetism cinematic atotcuprinzător”, reprezentat de agramatismele unor personaje interpretate, printre alții, „de performerii prostului-gust insolent și ai bădărăniei deșănțate, Oreste și Mircea Badea”. Filmul este catalogat a fi "„o „anticomedie”, integral ratată prin gafa subculturală de a crede că poate face o crazy-comedy în sensul etimologic al sintagmei, recte divulgând în ultima secvență că totul
Milionari de weekend () [Corola-website/Science/326185_a_327514]
-
superproducții istorice, primite cu mari elogii de către public și critici. „Piesele de rezistență” ale filmului sunt interpretarea lui Amza Pellea, dezinvoltura micului erou, interpretările remarcabile ale celorlalți actori: Ioana Bulcă (în rolul unei femei violent-isterice), Maria Clara Sebők („o frumusețe insolentă și agresivă), Octavian Cotescu și Gheorghe Dinică (două personaje meschine și pitorești), muzica lui Tiberiu Olah, imaginile operatorului Alexandru David, decorurile create de Marcel Bogos, costumele Hortensiei Georgescu și coloana sonoră a lui Anușavan Salamanian. În articolul "„Un regizor a
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Henric al VII-lea al Angliei i-a dat acte de călătorie care prevedeau: Ca și regele Franței Francisc I, ce îl trimisese pe Giovanni da Verrazzano să exploreze mai îndeaproape țărmul Atlanticului, Henric al VII-lea era incitat de insolenta diviziune a lumii făcută de către Papa Alexandru al VI-lea în favoarea statelor iberice (jumătate revenea Spaniei și jumătate Portugaliei). Cabot și-a început pregătirile de drum în Bristol. Acesta era al doilea port ca mărime din Anglia și din 1480
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
de acord că negrii din Saint-Domingue nu vor fi lăsați să intre în Louisiana. De asemenea, autoritățile au observat prezența insurgenților negri și albi din Indiile Franceze de Vest care „propovăduiau doctrine periculoase printre negrii noștri”. Sclavii lor păreau mai „insolenți”, mai „neguvernabili” și mai „insubordonați” decât erau cu cinci ani mai devreme. În același an, Spania a renunțat la Louisiana în favoarea Franței și plantatorii au continuat să fie speriați de revolte. După ce viitorul împărat Napoleon Bonaparte a vândut colonia Statelor Unite
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
de fier. Ceea ce-i atrase dintr-i dată atenția fu modelul încrustat pe suprafața metalului vechi. Era greu de spus dacă reprezenta un om sau o maimuță, dar mica ființă, cu brațele și picioarele rezemate pe ramurile unui copac, stătea insolentă între cer și pământ. „Seamănă cu mine!” își spuse Hideyoshi, incapabil să-și stăpânească un surâs spontan. Dintr-odată, își aminti vremea când plecase din conacul lui Matsushita Kahei și începuse să cutreiere munții șipădurile, fără nimic de mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atât de încet, încât nu vom putea termina barajul nici în cincizeci sau chiar o sută de zile, necum în două săptămâni.” Rokuro și Kyuemon se lipseau de somn, supervizând munca. Dar, orice-ar fi făcut, oamenii erau nemulțumiți și insolenți. Ca pentru a înrăutăți și mai mult situația, unii muncitori sabotau intenționat programul, convingându-i până și pe lucrătorii relativ supuși să stânjenească proiectul prin încetineala lor intenționată. Kanbei nu putea privi stând cu mâinile-n sân. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
unui minister de afaceri, care nu are altă misiune decât de a conduce mai departe serviciile publice, lucrul cum s-ar zice curat mecanic al statului. 9 {EminescuOpX 10} Acest guvern neutru se credea că va împăca pentru câtăva vreme insolenta majoritate a Camerei, care, știind bine că atât Senatul cât și capul statului e în contra ei, voiește să impuie totuși voința maselor inculte, din cari au ieșit, voinței luminate a claselor superioare. Senatul a decis a asculta, înainte de a alege
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de la Rusia. Voim să întreținem relațiuni de bună vecinătate cu rușii, dar nu putem jertfi nimic de dragul lor". Iară atunci când organele rusești au început să pună la îndoială drepturile României asupra Basarabiei, nu ne-am pierdut răbdarea, nu am devenit insolenți față cu o puternică invazie, ci am răsfoit cărți, ne-am folosit de munca altora, am adunat dovezi si am arătat că poporul român niciodată nu a renunțat la drepturile sale asupra Basarabiei și că prin urmare nici astăzi nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Rătăciți într-un dedal din care nu mai știați cum să ieșiți, ați apucat cu fericire pretextul ce vi s-a înfățoșat pentru a vă scăpa înșivă. Fiți modești, precum ați fost prudenți; nu mai arătați ca un act de insolentă mărinimie aceea ce a fost un fapt de perfidie și de inichitate. Dacă voiați înfrățire trebuia să trimiteți pe foștii miniștri înaintea Curței de Casațiune, ca să spulbere ineptele voastre acuzațiuni. Întru aceasta, Prințul A. Știrbey și d. Rosetti v-au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tocmai prin revelația acestor lucruri deja știute, dar uitate de noi. De pildă: lupta de a dovedi cine e cel mai inteligent, credința că tu ești unul dintre aceștia, apoi șocul, când un altul, un individ grosolan, imbecil, un măgar insolent, al cărui loc ar fi trebuit să fie mai degrabă la plug și nu printre profesori într-o școală normală de învățători, nu se sfiește să-ți spună în față, în auzul tuturor că... Ei bine, ce? Aici e aici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi abordată și sub alt unghi. Care? Ce fel de unghi? Ți-l sugera întîi înfățișarea sa. Părul abundent, negru, îi creștea aproape de lângă sprâncene, privirea vicleană, dar limpede, nu lipsită de o anume fermitate (care repede, prompt, putea deveni insolentă), era tot ce avea frumos acest chip rotund, ai fi zis buhăit, cu pomeți roșii, cu o mustață groasă care masca o gură hilară, gata să se întindă în rânjet (căci de râs cu gura mare nu râdea aproape niciodată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se însoare cu așa ceva, el care, trebuie să recunosc, pe lângă faptul că avea trăsături frumoase și expresive, avea în felul lui de a fi o mândrie naturală de mascul dintr-o specie reușită, voinic fără să fie gras, cu privire insolentă și provocatoare de cuceritor? Ce dracu cucerise? Abia mulți ani mai târziu traiectoria vieții lui avea să explice această căsătorie inexplicabilă . De fapt nu avea vocație pentru viața de familie și crezuse că a te căsători era o glumă, puteai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ucid șobolani! Șobolanul e un animal urât de Dumnezeu fiindcă e trufaș. Cică ar fi mâncat anafura din biserică. Știam acest lucru de la mama. Da, era trufaș, mă atacase odată unul, când eram copil, și nu uitasem îndrăzneala lui, chițcăitul insolent cu o sugestie de gândire umană (căci numai oamenii pot fi insolenți), ochii vii, inteligenți și bestiali. Mama îi omora, nu cu otravă, miroseau otrava, deși era lipită de pâine, cu untură, ci cu făină uscată pusă într-o farfurie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cică ar fi mâncat anafura din biserică. Știam acest lucru de la mama. Da, era trufaș, mă atacase odată unul, când eram copil, și nu uitasem îndrăzneala lui, chițcăitul insolent cu o sugestie de gândire umană (căci numai oamenii pot fi insolenți), ochii vii, inteligenți și bestiali. Mama îi omora, nu cu otravă, miroseau otrava, deși era lipită de pâine, cu untură, ci cu făină uscată pusă într-o farfurie, amestecată cu gips. Pe-asta o mâncau și gipsul se usca în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se voiau cu orice chip să fie moderni. După ce au fost moderni în mod timid, au devenit moderni în mod vanitos, cu un aer provocator. Au părăsit tabăra marilor morți pentru a gusta din plin bucuria de altfel facilă și insolentă de a simți în sine fluxul unei vieți tinere, fie ea și efemeră; preferau să parieze pe prezent decât pe etern". (s.n) (11, p. 37) Texte ale scriitorului și filosofului B. de Fontenelle (1657- 1757) și ale universitarului german
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prelungire a detractării poetului în spiritul obscurului canonic de la Blaj cu o sută de ani în urmă. Atât doar că ceea ce la Grama trecea drept un act singular și izolat, în ultima vreme a luat înfățișarea de acțiune concertantă și insolentă, încât, spune Theodor Codreanu, "stai și te minunezi ce monstru a zămislit cultura românească". A vorbi despre filosofia lui Eminescu echivalează în multe privințe cu o reîntoarcere la condiția ei inițială. "Filosofia, spunea Eminescu, este așezarea ființei lumii în noțiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
merită să mai repar această cameră de cauciuc, e prea uzată. Voi cumpăra una nouă. Nu în seara asta, magazinele sunt închise. Și sunt obosit să alerg cu bicicleta, mereu la două degete de a fi strivit de un automobilist insolent, la două degete de pieirea mea. O las acolo, pe marginea trotuarului, și n-am nici un chef de a o închide: invitație pentru un hoț de biciclete. Voi continua drumul meu pe jos, îmi place mai mult asta! Asta îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Credincioșii și-au pus În minte ceva măreț... - Aici, la Florența? Ce? Cecco adoptase o atitudine circumspectă, ca și când s-ar fi temut să nu cumva să Îi asculte cineva. Părea să Își fi revenit din spaimă, reluându-și obișnuita expresie insolentă. - Bani, prietene, bani. Sunt sigur de asta. De asta am intrat și eu În joc, ce-ți Închipui? O grămadă de bani, ceva ce vine de la Frederic, Dumnezeu să-l ierte! În felul ăsta Îl voi putea trimite la naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl Însoți prin sălile reședinței, deschise una după alta ca pentru a alcătui un lung coridor. În pragul ultimei uși se opri, dându-se la o parte. Dante păși spre mijlocul Încăperii, unde Îl aștepta un bărbat masiv, cu trăsăturile insolente ascunse Îndărătul unei măști de bonomie ipocrită. Ședea pe un jilț din lemn, purtând toate Însemnele funcției. Pălăria cu boruri largi, cu cordonul ei Împletit, Îi zăcea pe genunchi. - Așadar, ne revedem, messer Alighieri, murmură cardinalul cu glasul lui strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dar Niveau ăsta n-arăta deloc a os domnesc. Avea niște ochi albaștri înecați în whiskey, pe o față greoaie, și încărcată, cu un ten de om nesănătos. Deși nu avea probabil intenția asta, fața lui avea o expresie foarte insolentă. Părul rar și spălăcit îi era pieptănat în maniera unui ofițer britanic, ordonat și dezolant. Avea pantofi tiviți cu blană; un pardesiu lung, dintr-o frumoasă piele de căprioară, ce îi cădea până la glezne; un trup îndesat. Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în înălțime și cântărind, probabil, zeci de tone, capetele gigantice pe care le văd, uimit de dimensiuni, reprezintă triumful artei olmece, dar, pe măsură ce le privesc, am o tot mai limpede senzație de disconfort. Nicăieri n-am întîlnit o artă mai insolentă. Un dispreț rece emană din figurile sculptate în bazalt. O energie brutală, neînduplecată pentru care mila e o vorbă goală. Sfârșesc prin a bănui că olmecii au avut despre slăbiciune o idee care mă îngrozește. Aflu că aceste "capete" au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
către centrul orașului. În urma ei, profesorul continuă să rămînă sprijinit de un stîlp, amintindu-și ultima discuție cu Lazăr, pe care l-a căutat un procuror sau ofițer, aude rîsul bătrînei, că fata e a ei, făcută cu un muncitor insolent "am subliniat cuvîntul în declarație", își amitește el cu tristețe de declarația dată atunci -, parcă o și vede pe Maria disperată, ieșind de după panouri, prinzîndu-l de braț, apoi, a doua oară, calmă, frumoasă, deschizînd poșeta să-i arate actul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
discute cu ea. Deci, n-a fost de fapt nevoie să mă plâng de Linda În mod direct. Găsesc asta foarte inteligent. — Ei și? A discutat cu ea? — Derek a zis că da. Dar, a doua zi, Linda era la fel de insolentă cu mine ca Întotdeauna. El mi-a zis că o convinsese să nu se mai ia de mine, dar ea tot Îmi căuta nod În papură. Așa că, În final, i-am spus să mă scutească. Vacă bătrână și frustrată. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]